Despre pace

Cei ce studiază războaiele care au avut loc de-a lungul istoriei, obligatoriu, trebuie să studieze și modul în care acestea s-au încheiat și modul în care pacea s-a instalat între țările beligerante. Istoricii au făcut tot felul de clasamente ale războaielor și s-au aplecat asupra documentelor care au consfințit realizarea păcii prin:

- stabilirea statutului părților,
- plăți ale despăgubirilor de război,
- schimburi de prizonieri,
- cedări de teritorii,
- restricții legate de înarmare,
- limitări ale producției de armament,
- staționări de armate,
- impuneri de regim politic,
- pretenții culturale,

- data încheierii documentelor.

Într-un război există un învingător și un învins, niciun război nu se termină în coadă de pește și de aceea, Înainte de a participa la un război, părțile trebuie să-și evalueze cu rigurozitate potențialul și să facă tot ceea ce este posibil pentru a-l preîntâmpina, dacă evaluările arată că riscurile de a pierde războiul sunt imense. Niciun război nu pornește din senin, ci există așa-zise cauze obiective care generează războiul, cauze cunoscute de toată lumea și care prin decizii politice fie le elimină, fie amână declanșarea războiului. Numai deciziile eronate pe care le ia o parte determină acutizarea cauzelor care duc la declanșarea războiului de către cealaltă parte.

Războiul are:

- o durată precis determinată,

- pierderi de vieți omenești,

- cuceriri, respectiv, pierderi de teritorii,

- consumuri de tehnică militară,

- distrugeri de bunuri din lumea civilă,

- atacuri țintite cu mare precizie,

- elemente profunde de propagandă,

- tensiuni politice și diplomatice,

- crearea de alianțe ale beligeranților.

Războaiele atrag un nivel extrem de ridicat de uzură pentru părțile aflate în conflict, care duce le epuizarea resurselor proprii și ca eforturi extreme de consolidare a stocurilor de muniție și de realizare a elementelor fundamentale de apărare și de stopare a înaintării inamicului. Se ajunge la momentul în care balanța războiului înclină în direcția clară a câștigării acestuia de către o parte, respectiv, de pierderea sa de către cealaltă parte, moment în care ambele părți caută calea de a obține o pace cât mai avantajoasă fiecărei părți. Nu degeaba s-a zis: VAE VICTIS! pentru că învingătorul ia torul, iar învinsul pierde totul și pacea este cea care consfințește o realitate care are la bază calculele greșite ale învinsului, care trebuia ca prin politici inteligente să preîntâmpine războiul, mai ales dacă raportul de forțe îl dezavantaja din start, căci niciodată la război nu se pornește cu promisiuni, angajamente și ipoteze de lucru oarecare. 

Cei ce derulează războaie, înainte de orice, ar trebui să citească paginile cărții Arta războiului de Sun TZU, apărută la editura Cartea Românească în anul 2019, care are 160 pagini și un format mic, pentru a ajunge să nu regrete fapte necugetate și decizii lipsite de realism, căci niciodată pacea nu este ceea ce crede fiecare că este, ci este o realitate crudă atât pentru învingător, cât și pentru învins, căci într-un război sunt doar aparente câștigurile. Realitatea este că un război duc înapoi pe învingător cu 30 de ani și pe învins cu 50 de ani.


(26 aprilie 2025) 

Arta războiului de SUN TZÎ

Exemplarul din cartea Arta războiului de SUN TZÎ pe care l-am citi, este realizat la Editura Militară din București în anul 1976, a fost publicat în 2650 exemplare și are 94 pagini, din care 24 pagini sunt studiul introductiv al generalului maior Constantin ANTIP și încă 13 pagini sunt comentarii la textul original. Textul lui SUN TZÎ este de la paginile 31 la 80 și mi-a dat senzația exact cum este și în cazul poemului Luceafărul de Mihail EMINESCU de 98 de strofe și criticii scriu sute de pagini și se dau ei rotunzi, chipurile interpretând ce ar fi vrut să zică poetul, de parcă au stat ei de vorbă cu acesta vreodată.

Nu i-aș fi acordat o mare importanță dacă un prieten al meu nu mi-ar fi lăudat-o. Este adevărat că SUN TZÎ este autor antic chinez și că ceea ce a fost acum câteva mii de ani nu se mai potrivește cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre, dar în parcurgerea celor mai puțin de 100 de pagini, nu am pornit cu idei preconcepute, mai ales că literatura chineză este îmbibată de genialitate.

M-am dus la cuprins și am văzut acolo că sunt tratate probleme de evaluare, conducere a războiului, victoria, dispunerea forțelor, energie, despre plin și gol, despre înfruntarea directă, despre cele nouă variabile, distribuirea mijloacelor, teren, felurile de teren, atacul prin foc și despre folosirea agenților secreți. 

SUN TZÎ știe tot despre război. Despre războiul de acum câteva mii de ani știa el tot. Am reluat cartea acum, la un an de la invadarea Ucrainei de către armatele rusești și mi-am propus să văd ce merge și ce nu merge din ceea ce scria SUN TZÎ acum câteva mii de ani, mai ales că acum tehnologia este cu totul alta și influențează dramatic cursul războiului modern.

Fiecare capitol începe cu propoziția SUN TZÎ a spus, după care apar paragrafe numerotate cu ceea ce a zis SUN TZÎ. Ceea ce spune SUN TZÎ sunt fraze clare, ce lămuresc principiile care guvernează Arta războiului, care sunt rodul înțelepciunii conducătorilor militari, care sunt caracterizați prin onoare, eroism, inteligență și determinare, ceea ce în ziua de azi nu prea se întâlnește, căci conducătorii militari sunt un fel de marionete ale oamenilor politici, travestiți în conducători militari, deși unii deși se autointitulează comandanți supremi, nu au purtat o secundă uniforma militară și nici nu au tras cu arma, măcar în poligon.

Cartea este captivantă, dar acum în anul 2023 o recitesc cu ochii celui care vede la televizor un ZELENSKY influencer și un PUTIN despre care se zice că e pe moarte, dar are mers sprinten și vorbă nehârâită de muribund. Acum oamenii nu au nimic din ceea ce aveau conducătorii de oști din antichitatea chineză. Acum nu mai interesează condițiile atmosferice, nu mai contează cât de epuizat este adversarul și nici dacă comunitățile sunt private de un minim de resurse, prin distrugerea infrastructurii. La pagina 51 punctul 15 spune SUN TZÎ despre punctele tari și punctele slabe ale inamicului, puncte pe care sateliții din ziua de azi le determină cu precizie, iar rachetele și ele precise, fac din lovituri, succese mai mult decât sigure, dacă interceptarea are probleme. Capitolul despre teren, acum a trecut pe planul secundar, iar treaba cu terenul îngust de la punctul 5 pagina 63 și-a pierdut actualitatea, căci Ucraina nu este brăzdată de canioane și nu are creste de munte inaccesibile. Mi-a plăcut concluzia de la pagina 68, punctul 26, care spune că dacă te cunoști pe tine și cunoști inamicul, dar și condițiile meteo, victoria îți va fi totală. E bine de știut nu numai în război, ci și în viața de zi cu zi.

Capitolul despre teren ne dă de gândit și se vede că Nipru este un obstacol, iar podul de peste strâmtoarea Kerci a dovedit că SUN TZÎ a zis marile adevăruri ale derulării unui război.

Despre agenții secreți este mult de zis, dar asasinarea lui Denis KIREEV arată că cei ce nu se corelează în a utiliza agenții secreți, fie nu l-au citit pe SUN TZÎ, fie l-au citit și degeaba au făcut-o căci au crezut că n-au ei ce învăța de la un tip de acum câteva mii de ani, căci ei sunt cu mult mai deștepți.

Cartea se citește într-o zi sau chiar mai puțin!



(28 ianuarie 2023)