1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe FRĂȚILĂ

 Colegul meu din clasa a VIII-a de la Școala Medie Internat cu Practică în Producție Dimitrie CANTEMIR de la Breaza, era bucureștean. Când aveam câteva clipe libere, discutam despre diferite lucruri, căci el văzuse la mine că mai cumpărat când și când plicuri cu timbre de la chioșcul de ziare de pe strada principală din orașul Breaza.

Discutam despre filatelie. Gheorghe FRĂȚILĂ nu mi-a spus niciodată că și el colecționează timbre, dar asculta ceea ce eu îi spuneam despre un caiet unde puneam timbrele. I-am spus despre um mi-a aruncat tata timbrele pe foc pentru că de fiecare dată când îmi dădea bani să mă tund, în loc să merg la frizer, eu cumpăram timbre de la poșta de pe Bulevardul Republicii, de lângă Casa Armatei din Pitești. A fost un fel de a mă pedepsi, dar cred că și-a dat seama că a exagerat, căci după aceea prin tot ceea ce a făcut, a corectat acel exces de zel de a mă pune la punct, de a-mi da o lecție.

Probabil colegul meu Gheorghe FRĂȚILĂ m-a văzut că am suferit și că nu mi-a trecut, căci orice s-ar zice, chiar dacă am cumpărat alte timbre și mi-am refăcut colecția, au mai fost timbre pe care nu le-am mai găsit, timbre la acre mă gândesc și acum la peste 60 de ani de la incident și de care oftez, gândindu-mă că le-am pierdut. Când ne-am întors la școală după vacanța de iarnă a elevilor de la începutul anului 1962, colegul meu Gheorghe FRĂȚILĂ mi-a adus un plic prima zi, cu primul cosmonaut american John GLENN, plic pe care îl mai am și acum și de câte ori îl privesc mă gândesc la fostul meu coleg de școală Gheorghe FRĂȚILĂ. După ce s-a desființat școala, fiecare elev s-a dus la rostul lui și de atunci nu l-am mai văzut pe colegul Gheorghe FRĂȚILĂ. În ASE am avut un coleg asistent universitar ca și mine care se numea Gheorghe FRĂȚILĂ, dar era doar o coincidență de nume. Colegul meu dintr-a opta m-a impresionat prin gestul lui, care mi-a dovedit că există oameni cu noblețe extraordinară pe acest pământ.


(14 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru PĂTRU

Eu clasa a VIII de liceu am făcut-o la Școala Medie Internat cu Practică în Producție Dimitrie CANTEMIR de la Brează, școală structurată după modelul sovietic. Acolo, toți elevii erau la internat, chiar dacă locuiau în Breaza. Nu era liceu militar, dar clădirile fuseseră ale liceului militar. Printre elevi, era și colegul meu de clasă  Alexandru PĂTRU, care am avut senzația că era un pic mai mare ca ani decât mine.

Colegul meu Alexandru PĂTRU provenea de la o casă de copii și aveam mulți dintre colegi care erau ca el, iar noi ceilalți care veneam din familii cu părinți care ne întrețineau era mult mai puțini în clasă. Colegul meu era un băiat liniștit, care învăța bine. Avea scrisul îngrijit și citea multe cărți, pe acre avea plăcere să le povestească. În pauze dar și în dormitor am stat mult de vorbă cu Alexandru. Am văzut și eu că viața lui nu a fost deloc o viață ușoară, dar a înțeles că nici noi, ceilalți nu trăiam în puf, așa cum se vehicula printre elevii proveniți de la casele de copii.

Ne-am împrietenit cumva și am discutat mult despre viitorul nostru, așa cum fac puștii de 15 - 16 ani, despre cum vedeam noi viața, despre ceea ce am vrea să devenim peste ani. Căutam modele și discutam despre profesorii noștri. M-a impresionat la Alexandru momentul în care părintele unui coleg care era hoț și care furase o carte rară de la un alt coleg, chemat fiind la școală, a încercat să ne țină un monolog din care reieșea orice, numai faptul că fiul său a făcut un lucru urât, nu rezulta. Atunci Alexandru a întors capul spre mine și mi-a zis: 

- Vezi, ce face jigodia?

Ceea ce se anunțase inițial ca o lecție pe care trebuie s-o primească un hoț, s-a transformat într-o mascaradă și atunci tot Alexandru mi-a zis că hoțul e cu un păcat și păgubașul cu o mie. Mare dreptate a avut! 

(13 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ioan IACOVIȚĂ

Ioan IACOVIȚĂ m-a impresionat că știa toate poeziile lui Mihail EMINESCU pe dinafară. Era elev în clasa a VIII-a, deci avea 15 ani și știa să recite oricare dintre poeziile marelui EMINESCU. El a fost testat de profesorul de Limba română Alexandru COSTAȘ, care știa și el să recite poeziile lui Mihail EMINESCU. Ei au făcut un duel. Profesorul începea ceva, iar colegul meu Ioan IACOVIȚĂ continua. Profesorul a făcut suficiente încercări, iar Ioan IACOVIȚĂ a reușit să facă față și l-a convins pe profesorul COSTAȘ că știe toate poeziile lui EMINESCU pe dinafară.

Noi ascultam vrăjiți. Din acel moment s-a schimbat statutul lui Ioan IACOVIȚĂ în clasă și chiar în liceu. El era elevul care-l știe pe EMINESCU pe dinafară!

(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru COSTAȘ

Când în anul școlar 1961 - 1962 eram elev în clasa a VIII-a, Dumnezeu a vrut să am profesor de Limba română pe Alexandru COSTAȘ. Nu mă voi apuca acum să-l descriu pe acest profesor din punct de vedere fizic, pentru că deși am exact în memorie cum arăta, cuvintele mele nu ar reda cât de cât exact, chipul și personalitatea acestui mare profesor.

De la Alexandru COSTAȘ am învățat un lucru esențial: niciodată să nu vorbesc despre o operă literară dacă nu am citit-o. Dacă era vorba despre o poezie, cel mai nimerit era să vorbesc despre o poezie dumă ce o învățasem pe de rost și eram în stare s-o recit cu intonație.

Lui Alexandru COSTAȘ i-aș datora faptul că mi-aș lua un canal de youtube și aș recita poezii de diferiți poeți, căci dacă lipsește ceva în peisajul acesta tern din viața noastră, acel element care lipsește se numește poezie.

Profesorul Alexandru COSTAȘ știa poezia lui Mihail EMINESCU pe de rost pe toată și avea o plăcere extraordinar de mare de a recita din marele poet, mai ales că în clasa a VIII-a se studiau figuri de stil și categorii de poezii. Sonetul cel mai frumos este Veneția al lui EMINESCU, iar despre Glossă ce să mai zic, iar Alexandru COSTAȘ recita ca nimeni altul versurile eminesciene pentru a exemplifica tot ceea ce manualul cerea, dar conținea poezii din lirica proletcultistă de care profesorul meu se ferea.

Îmi aduc aminte că înainte de vacanța de iarnă, s-a organizat la Casa de cultură din Breaza un spectacol al Liceului Dimitrie CANTEMIR și clasei noastre i-a revenit să recite ceva din Mihai BENIUC, parcă poezia Odă, ceva cu Eroi ce rumenirăți zorii victoriilor proletare/ În țara ce gemea robită, azi vouă vă închin cântare/ Nu caut vorbe iscusite, nevoie nu e să vă laud/ Cuvinte pe măsura luptei ce-ați dus-o voi/ Zadarnic caut. Și acum după 60 de ani știu versuri învățate la clasă cu profesorul Alexandru COSTAȘ!

(08 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ovidiu GOLGOJAN

Dirigintele meu din clasele a VI-a și a VII - a fost profesorul de Limba franceză Ovidiu GOLGOJAN. Era un om trecut de 55 de ani. Spunea că a făcut războiul și la lecțiile de dirigenție ne vorbea de cum a fost în război. Avea talent de povestitor.

Am învățat ceva limba franceză de la profesorul Ovidiu GOLGOJAN. Lecțiile de dirigenție în acele vremuri erau destul de șterse, căci nu existau posibilități de a desfășura activități educative ca acum, când copiii au la dispoziție nenumărate mijloace de educație, precum mersul la muzee, mersul în excursii, chemarea unui aviator, a unui polițist să explice reguli de circulație. Școala mea era undeva la periferia orașului și deși avea în vecinătate combinate și fabrici, dacă se organiza ceva se organiza vizite cu școala, nu cu clasa. Nici serbările nu se organizau la nivelul clasei, ci la nivel de școală. Lecțiile de dirigenție erau și cu caracter organizatoric și cu caracter de dezbatere în care ni se explicau moduri de a ne comporta pe stradă, în diferite ocazii. 

Știu că spre sfârșitul clasei a VII-a a venit diriginetele nostru, profesorul Ovidiu GOLGOJAN și a spus că există la Breaza o Școală Medie Internat cu Practică în Producție Dimitrie CANTEMIR, după model sovietic, iar acolo se organizează admitere la liceu ca orice admitere și el m-a nominalizat pe mine că aș face față unei astfel de competiții la nivel de țară. M-am simțit măgulit de această nominalizare, am prins ideea din zbor și am spus părinților mei că eu voi merge la Breaza să dau examen de admitere. Tata m-a întrebat dacă m-am gândit bine și la răspunsul meu afirmativ, a spus că e de acord să merg să dau examenul de admitere și să urmez liceul la Breaza.

Acum, după atâția ani, fac afirmația că profesorul Ovidiu GOLGOJAN mi-a hotărât traiectoria pentru tot restul vieții. A avut ei un moment special de inspirație și momentul lui s-a întâlnit cu momentul meu de inspirație și a rezultat, iată, ceea ce am fost și ceea ce sunt azi.


(16 ianuarie 2023)