Nu sunt nostalgic, dar comuniștii prețuiau mai mult valorile...

Democrația originală din spațiul mioritic nu dă doi bani pe valorile din jurul ei. Dovadă stă faptul că toată lumea este excepțională, toată lumea este plină de doctorate, dar nu se mai vine cu medalii de la olimpiade, asfaltul se scorojește pe Golden Gate de România, tot acolo ieș șuriburile de nebune din plăcile de susținere, se construiesc poduri mai joase decât ar trece locomotiva pe sub ele și multe multe altele, de când Doreii sunt la putere.

Mai nou, pentru a deveni cadru didactic universitar, nu mai există condiție de medie și în acest fel s-a deschis drum liber și drept pentru o carieră academică pentru absolvenții cu note de 5(cinci) la examene de specialitate. Nu am întrebări cum se va descurca un absolvent cu o medie generală ce nu depășește 6,50 în fața studenților, dar nici speranțe prea mari că studenții unui astfel de profesor vor fi mai buni decât respectivul căci unde nu este, nici Dumnezeu nu cer.

Pe vremea mea, dacă absolventul nu avea medie peste 9,00 (nouă) nu avea acces la un post de asistent universitar și posibilitatea de a veni direct pe un post de predare era aproape zero, dacă nu chiar zero. Dacă venea în fața studenților un absolvent cu medie de peste 9,50 care fusese și șef de promoție sau era recomandat că a terminat facultatea cu media generală de 10(zece) cu totul altfel era privit de studenți, chiar dacă proaspătul asistent era la primele lui seminarii.

Unde nu există onoare, nu există nimic și mediul mpolitic, lipsit de onoare a reușit performanța de a distruge și bruma de principii care guverna învățământul în general și învățământul superior în special. Fără a impune niște baremuri, totul se va duce de râpă. Nu este foarte târziu, dar noile reguli ale jocului se derulează fără a impune baremuri de acces în învățământ, ceea ce va transforma mediul academic într-o cloacă cu miros puturos, sulfuros sau pestilențial, căci prostia nu miroase a Chanel 5, ci pute.

(14 septembrie 2023) 

23 August 1944

 Pentru români ziua de 23 August 1944 are o semnificație aparte deoarece atunci au avut loc evenimente deosebite, care au marcat pentru mulți ani istoria României.
Nu voi scrie aici șirul acelor evenimente, dar cine are curiozitatea, le va studia și va vedea că sunt foarte încâlcite căile Domnului, mai ales când niște politicieni iresponsabili nu au fost în stare să ducă țara spre un deznodământ fericit și au procedat ca și acum executând mișcări mărunte care să le aducă lor beneficii pe termen scurt.
De-a lungul anilor, am văzut scrise lozinci care marcau însemnătatea acestei zile, arătând că la 23 August 1944:
- am întors armele împotriva armatei hitleriste,
- a început eliberarea țării de către Armata Roșie,
- armata noastră a început eliberarea țării,
- a început revoluția democratică la noi.
Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU arăta un deget pe care-l poziționa în diferite feluri și arăta că văzut din unghiuri diferite, acel deget arată altfel.
Mă gândesc la faptul că și ziua de 23 August 1944 se interpretează diferit după interese. Cine vrea, o consideră ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, ca și cum a întoarce armele este o chestie de mare mândrie pe câmpul de bătălie. Alții o interpretează ca începutul unei revoluții, alții ca pe o zi de doliu național, dacă privesc spre consecințele dezastruoase pe termen lung și tot așa. 
Din punctul meu de vedere, la 23 August 1944 s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple în lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung a partidelor politice cu interese divergente, care nu au gândit nicio clipă care era direcția corectă de urmat, cu mult înainte de 1939.
Unde nu-i cap, vai de picioare!

(23 august 2021)

Tot mai buni erau comuniștii, bre?

Înainte erau școli de meserii. Acum nu mai sunt.

Înainte erau examene de admitere în licee și facultăți. Acum nu mai sunt.

Înainte concursurile de ocuparea unei funcții erau concursuri.

Fiind un singur partid și neexistând schimbări de putere la 4 ani, numirile pe criterii politice de conjunctură erau limitate. Acum la 4 ani se produc atât de multe numiri pe criterii politice încât lucrurile devin foarte complicate, căci lipsa de competență are efecte nimicitoare.

În mașina 133 un domn și o doamnă tineri, repetau întrebarea:

- Tot mai buni erau comuniștii, bre?

Tot ei își răspundeau:

- Dă-i dracului, că erau buni doar pentru ei.

Ceea ce este trist se leagă doar de faptul că tot o luăm de la zero la fiecare 4 ani, de parcă redescoperirea apei calde este ceva natural, mioritic, narativ și plin de metafore subtile, care ne duc spre epic.

(03 februarie 2021) 

Comuniștii și filatelia

N-am să scriu dspre timbrele cu Nicolae Ceaușescu, nici cu cele ale stemei PCR și nici cu cele ale congreselor PMR sau PCR. Comuniștii au folosit filatelia pentru propagandă. Pe timbre apăreau:

- zidarul;

- siderurgisstul;

- combinatul;

- locomotiva;

- eroii comuniști;

- monumente cu țărani;

- picturi cu lupte;

- țăranul răsculat;

- baraje ale hidrocentralelor;

- medalii olimpice;

- canalul Dunăre-Marea Neagră.

Din cataloagele mărcilor poștale românești lipseau seriile cu regii Ferdinand și Mihai, dar și timbrele din perioada lui Antonescu sau din timpul legionarilor. Ceea ce nu convenea, nu exista în filatelia comuniștilor. Despre regele Carol circulau timbrele cu favorți pentru că erau foarte valoroase și se

regăseau în toate cataloagele importante de filatelie ale lumii la prețuri bune.

În timpul comuniștilor filatelia a traversat o perioadă fastă căci au fost emise și timbre valoroase prin tematică, prin tehnică și uneori prin scăpările generatoare de erori filatelice. Îmi amintesc de harta României Mari părută la 75 de ani de la eveniment. Imediat a fost remediată eroarea, fără să știu eu ce i s-a întâmplat celui care a comis-o. oricum, faptul că pe lângă cosmonautica sovietică, filatelia noastră a reflectat și ceea ce făceau misiunile Apollo și cum a ajuns omul pe lună, este un lucru important, pentru adevărul istoric pe care orice filatelie ar trebui să-l reflecteze dacă are un pic de demnitate.

(04 septembrie 2017)