Dictatorii lumii și zodiile lor

Zodia VĂRASĂTOR   20 iannuarie - 18 februarie
Nicolae CEAUȘESCU 26 ianuarie 1918
Charles TAYLOR 28 ianuarie 1948
Yahya KHAN 4 februarie 1917
Kim JONG IL 16 februarie 1941

Zodia PEȘTI. 19 februarie - 20 martie
Robert MUGABE 21 februarie 1924
Jean Bede BOKASA 22 februarie 1921
Matyas RACOSI 9 martie 1892
Khorloogiin CHOIBALSAM 9 martie 1892

Zodia BERBEC  21 martie - 20 aprilie
Otto von BISMARK 1 aprilie 1815
Le DUAN 7 aprilie 1907
Ian SMITH 8 aprilie 1919
Francois DUVALIER 14 aprilie 1907
Kim IL SUNG 15 aprilie 1912
Adolf HITLER 20 aprilie 1889
Antonio SALAZAR 28 aprilie 1889

Zodia TAUR. 21 aprilie - 21 mai
Philippe PETAIN 24 aprilie 1856
Sadam HUSSEIN 28 aprilie 1937
Giorgios PAPADOPULOS 5 mai 1919
Josip BROZ TITO 7 mai 1892
Manuel NORIEGA 11 mai 1934
Mengistu Haile MARIAM 12 mai 1937
Klemens von METTERNICH 15 mai 1773
Pol POT 19 mai 1925

Zodia GEMENI  22 mai - 21 iunie
Augusto PINOCHET 25 mai 1915
SUKARNO 6 iunie 1901
SUHARTO 8 iunie 1921
Ion ANTONEASCU 14 iunie 1882

Zodia RAC. 22 iunie  - 21 iulie
Jean Claude DUVALIER 3 iulie 1951
Ante PAVLOVIC 14 iulie 1889
Leopold GALTIERI 15 iulie 1926
Carlos Manuel ARANA OSORIO 17 iulie 1918

Zodia LEU 22 iulie - 22 august
Francisco Solana LOPEZ 24 iulie 1827
Hugo CHAVEZ 28 iulie 1954
Alberto FUJIMORI 28 iulie 1938
Benito MUSSOLINI 29 iulie 1883
Jorge Rafael VIDELA 2 august 1925
Fidel CASTRO 13 august 1926
Slobodan MILOSHEVIC 20 august 1941

Zodia FECIOARA 23 august - 22 septembrie
Michel MICOMBERO 26 august 1940
Alexandr LUKASHENKO 31 august 1954

Zodia BALANȚĂ 23 septembrie - 22 octombrie
Moussa TRAORE 25 septembrie 1936
CAROL al II-lea 3 octombrie 1893
Vladimir PUTIN 7 octombrie 1952
Mobutu Sese SEKO 14 octombrie 1930
Enver HOXHA 16 octombrie 1908
Rafael TRUJILLO 24 octombrie 1901

Zodia SCORPION 23 octombrie - 21 noiembrie
Mohamad Reza PAHLAVI 26 octombrie 1919
Lon NOL 13 noiembrie 1913

Zodia SĂGETĂTOR 22 noiembrie - 21 decembrie
Francisco FRANCO 4 decembrie 1892
Iosiv Visarionovici STALIN 18 decembrie 1878

Zodia CAPRICORN 22 decembrie - 19 ianuarie
Omar BONGO 30 decembrie 1935
Dome SZTOJAY 5 ianuarie 1889
Fulgenico BATISTA 16 ianuarie 1901

(07 ianuarie 2022)

Erorile dictatorilor

Dictatorii, nu sunt persoane ca noi muritorii de rând. Sunt indivizi slabi, ușor de manipulat, care cred că dețin puterea, dar care în realitate sunt instrumente convenabile pentru cei care doresc să scoată cărbunii aprinși cu mâna altuia. Aceștia își găsesc marioneta cu care-și rezolvă toate problemele, dând impresia dictatorului că totul este voința lui și numai a lui.

Dictatorul se consideră de neînlocuit.

Dictatorul  crede că doar el este în stare să dea soluții optime tuturor problemelor.

Dictatorul își formează un grup de lucru stabil pe termen lung.

Dictatorul ajunge să creadă tot ce i se spune, dacă spusele se repetă la infinit.

Dictatorul concentrează toate problemele de rezolvat, foarte multe fiind probleme mărunte.

Eu am văzut persoane cu spirit dictatorial care:

- acceptau doar laudele,

- preluau problemele foarte simple,

- ofereau soluții la detaliu extrem problemelor care-i ajungeau sub pix,

- interacționa cu persoane la nivelul de execuție, de pe nivelul opt, el fiind pe zero,

- lăsa în așteptare toate celelalte probleme pe care el nu ajungea să le rezolve,

- prezenta soluțiile sale ca fiind colective, dar nimeni nu avea obiecții.

Dictatorul, în cei 20 de ani de când este la putere nu-și rulează colaboratorii care se luptă să supraviețuiască pe poziții pentru a se bucura de privilegii. Oamenii ruginiți, devin lenți, lipsiți de dinamism, nu sunt în pas cu ceea ce se întâmplă în jurul lor, iar soluțiile pe care le propun sunt excelente, dar reflectă gâmdirea de acum 20 de ani. Acele soluții vor fi acceptate de dictator, căci și el este înțepenit în tehnicile de acum 20 de ani. Poziția din vârful piramidei organizaționale nu-i permite să se recicleze o dată la 3 - 5 ani pentru a fi în pas cu tehnologia. A rezolva în 2022 probleme cu instrumentele din anul 2000 este ca și cum ai merge desculț pe o trotinetă hârbuită, în timp ce toți din jur merg pe trotineta electrică.

Ceea ce vedem în Rusia anului 2022 este inevitabilul unui sistem creat să funcționeze fără injectarea de forțe proaspete, fără cunoașterea celor mai noi tehnologii, cu oameni bătrâni, nereciclați, încremeniți pe funcții și promovați pe baza unor criterii unde performanța joacă un rol periferic. Să nu uităm câteva războaie fulger din ultimii 50 de ani. A fost un război de 3 zile. A fost un război de 5 zile. A fost vorba de strategie, de precizie și de eficiență. Problema întreruperii comunicării este esențială. Chestia cu radarul, chestia cu turnul de televiziune, ca prime acțiuni de demult arată o gândire de sfârșit de secol 20. Turnul Tv din Kiev nu a fost prioritate, deși orice strategie elementară impunea contrariul. Turnul Tv a fost lovit de rachetele rusești pe 1 martie 2022, după 5 zile de la declanșarea invaziei.







(06 martie 2022)

Apariția dictatorilor

Dictatorii nu apar din spuma mării. Ei sunt creația colectivităților în care inșii așteaptă ca alții să gândească și să decidă pentru ei. Marele avantaj al unei astfel de abordări este acela că în cazul în care deciziile sunt greșite, colectivitatea are către cine arăta cu degetul. Dacă din 100 de decizii, peste 90% sunt luate de un singur individ și dintre acestea 60% nu sunt pe placul colectivității, respectivul individ intră automat în categoria dictatorilor. Adevărul este că dictatorul este creația colectivității care:
- stă în expectativă,
- se lasă condusă,
- nu se implică,
- afișează slugărnicie fără limite,
- acceptă orbește orice,
- este lipsită de capacitatea de a spune nu,
- acționează doar ca executanți,
- vorbește doar pe la colțuri,
- aplaudă frenetic orice,
- așteaptă momentul loviturii de grație.
Să nu uităm că dictatorii noștri au fost creația poporului care s-a mulțumit să aibă un tătuc, care a știut să aplaude nebunește, a lăudat fără măsură și a spus bancuri despre CEAUȘESCU, deși în toate forurile existau momente în care dictatorul trebuia tras de mânecă fie de cetățenii simpli, fie de colegii lui de mai de sus, ceea ce nu s-a întâmplat, deși au existat momente în care acesta i-a invitat s-o facă.
Eu am fost martorul momentului de început al lui Nicolae CEAUȘESCU pe poziția de șef de partid în 1965, dar și al traiectoriei sale, de la omul normal la cap, până la momentul atingerii stadiului de paranoia irecuperabilă, în care insul credea că numai el:
- gândește pentru tot poporul,
- vede ceea ce este bun pentru popor,
- are dreptul de a decide ce e bine și ce e rău,
- este buricul pământului.
Lui i s-au pus în spate foarte multe grozăvii, numai că trebuie spus că are circumstanțe atenuante în ceea ce privește deciziile foarte proaste pe care le-a luat. El era un tip mediocru. De la un tip mediocru:
- nu aștepți idei geniale,
- nu vezi niciun fel de modestie,
- vezi comportament prea sigur pe el,
- se simte slăbiciunea unui om care se crede puternic.
Dictatorii români de după 1989 nu au avut timp să se manifeste căci au fost măturați de votul popular sau de limitările de număr de mandate din constituție. Vedem dictatori și în partide, căci șefii de partide, în micimea lor, nu sunt în stare să dezvolte atitudini democratice sau aparent democratice, mergând pe ideea eu l-am făcut, eu îl omor. Ceea ce trebuie să remarc acum cu tărie, este legat de faptul că niciun șef de partid nu a dovedit capacitatea de a selecta colaboratorii apropiați, dovadă fiind nenumăratele eroori de management efectuate de cei numiți de ei în funcții importante.
Ion ILIESCU nu a avut mână bună în a-și selecta colaboratorii.
Emil CONSTANTINESCU nu a avut mână bună în a-și selecta colaboratorii.
Traian BĂSESCU nu a avut mână bună în a-și selecta colaboratorii.
Klaus IOHANNIS nu a are mână bună în a-și selecta colaboratorii.
Există o artă în a forma colaboratori, în a selecta colaboratori și mai ales în a evalua colaboratorii, astfel încât să se vorbească despre un conducător bun. A pune șef de spital pe un manager de pompe funebre, a face secretar de stat o femeie care a fost dansatoare la bară, înseamnă numai defecte ale unui conducător slab, a unui conducător cu calități de dictator și nu orice fel de dictator, ci unul prost.

(31 august 2021)

Stilul dictatorial

În România dictaturile au arătat că există teren propice dezvoltării lor, căci spiritul democratic este străin multora dintre noi, căci nevoia de tătuc în lipsa unei culturi democratice este stringentă. Stilul dictatorial este:
- discreționar,
- autoritarist,
- necomentat,
- executoriu,
- fără opțiuni,
- decisiv,
- unidirecțional,
- direct.
Se observă că la noi acest stil este omniprezent și bruma de democrație care apare pe la alegeri este doar prilej de a-i da peste mână celui care s-a comportant practicând stilul dictatorial. Nu înseamnă că ceilalți conducători care se află la butoane nu ar avea și ei orientări spre a se dedulci spre comportament dictatorial. Ei nu fac așa pentru că știu ce-i așteaptă la capătul mandatului. Cei care practică stilul dictatorial trăiesc clipa, fără să-i intereseze ce se va întâmpla după ce pierd puterea. 
Există tot timpul o colectivitate și un șef. Șeful ar trebui să aibă calitatea de a asculta cam ce dorește colectivitatea și să ia acele decizii care să satisfacă nevoile acesteia. În mintea multor șefi încolțește ideea că ei sunt deasupra colectivității și încep s-o ia razna, crezând că opțiunile lor sunt cele corecte, iar colectivitatea trebuie doar să asculte poruncile lor de șefi care devin autoritari și mai apoi dictatori irecuperabili. 
Nu trebuie să omori pe cineva pentru a-ți arăta forța de dictator.
Nu trebuie să trimiți pe cineva la pușcărie pentru a-ți arăta cât de dictator ești.
Trebuie numai să iei decizii greșite în cascadă, contra curentului și arăți cât de dictator ești.

(31 august 2021)

Cosmetizarea dictaturilor

Dintotdeauna, după terminarea unor dictaturi, se încearcă cosmetizarea acestora, folosind nuanțe de roz, deși în realitate vremurile au fost crâncene.

Așa ceva se încearcă să se facă acum, căutând prezentarea dictatorului ca pe o ființă inocentă, care nu a știut nimic, care a fost indusă în eroare, deși toate cele întâmplate, documentele vremurilor dovedesc contrariul. este adevărat că în umbra dictaturilor s-au găsit tot timpul profitori, care se simt obligați de a prezenta frânturi de realități deformate, doar-doar vor schimba fața hidoasă a acelor vremuri nenorocite. Rememorez traseul Arcul de Triumf - Universitate când circulația era întreruptă pentru o cursă nebună a unui fiat sport. Multe zic legendele. Acum tot ce se prezenta era chiar de compătimit, numai că memoria colectivă nu este scurtă așa cum s-ar crede. Și acum pe la unele televiziuni se perindă bocitoare și coruri de înduioșați care vor să se creadă istoriile presărate de comploturi, de urzeli între seturi și ghemuri,

Poetul nostru național are un sonet care m-a cucerit și pe care știu să-l recit, dar din care voi reda numai ultimele trei versuri:

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, 

Rosteşte lin în clipe cadenţate:

"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!" 

(10 aprilie 2017)

TVR sau cele mai slabe emisiuni

Nimeni nu spune ca la TVR să se cânte manele.
Nimeni nu spune ca la TVR să fie date emisiuni facile.
Nimeni nu spune ca la TVR să fie date știrile nu mare întârzâiere.
Televiziunea națională, comparativ cu celelalte televiziuni, trebuie să pornească de la ideia că:
- dispune de o arhivă care trebuie utilizată intensiv;
- emisiunile sale sunt altceva decât ceea ce oferă televiziunile celelalte;
- prin conținut, strategie și dinamică nu este concurentă numănui, este altceva;
- are la bază costuri minime prin necăpușare;
- se concentrează pe știință, cultură și formare;
- slujește interesului național;
- pentru alte programe colaborează cu celelalte instituții ale statului;
- are asigurate exclusivități prin reciprocitate;
- nu face jocuri politice;
- nu se implică în actul de justiție;
- prezintă puncte de vedere echilibrate și mai ales argumentate;
- nivelul abordărilor este deosebit de înalt.
TVR lucrează pe pierdere, exact așa cum erau în comunism întreprinderile care lucrau pe stoc, adică produceau constant dar nu vindeau nimic.
Răul di TVR provine dintr-un management neadecvat.
Îmi amintesc isteria care cuprinsese instituția când s-a pus problema regândirii schemelor de personal pe criterii valorice. Toate cotraexemplele erau excesive, amintindu-mi de o sopărană de la ONB care într-o intervenție telefonică se rățoia la un mare tenor, deși ea nu urcase de 10 ani pe scenă.
Abia acum am explicație la dorința subită a dictatorului de a avea televiziune de două ore pe zi. Dacă TVR avea N salariati la K ore de emisie, o regulă de trei simple pentru două ore, evident schema ar fi trebuit să ducă la un numar de salariați L = (N * 2) / K sau mă rog, pe undeva ceva mai mult...
N-a reușit el chiar cum a crezut dar un pas a făcut, mic dar semnificativ.
Cândva la CENTROCOOP s-a dorit o reducere de personal. De la 400 de persoane, după reducere au mai rămas 200.  După 5 ani s-a simțit aceeași nevoie de reducere tot cu 50% a personalului și de la 900 de angajați, schema a devenit de 450. Ce frumos! Oare de ce? Un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere.
În TVR trebuie făcută o adevărată revoluție, tăcută, prin calitate adevărată și prin performanță dovedită.
Ma întâi trebuie definit obiectivul acestei instituții, printr-o propoziție scurtă. Un exemplu ar fi: informarea echidistantă a poporului. Să găsească cineva propoziția, tot așa cum Elena Udrea a găsit frunza cu Gradina Carpaților.
Apoi trebuie să se găsească cinci mijloace cu care să se atingă obiectivul.
Apoi să se stabilească emisiunile ce folosesc acele mijloace.
Treptat-treptat se face schema de programe și abia după aceea are loc plasarea oamenilor potriviți, dar mai întâi să existe locurile potrivite, că așa este zicerea înțeleaptă a poporului.  OMUL POTRIVIT (momentul 2), LA LOCUL POTRIVIT (monentul 1).
E loc pentru o mare diversitate, cu condiția să fie lucruri de calitate, de mare calitate, fără stupizenii, banalități și fără prostii, adică ceva de top, că doar este TVR.
Intrarea într-o stare financiară proastă se datorează dezmățului pe bani publici dați fără criterii precise și pentru destinații precare. Abordările aleatoare sunt caracteristice persoanelor ce acționează pe cont propriu, poeți, pictori, romancieri, compozitori. Când este vorba de a monta o piesă, a face o sculptură pentru un municipiu, o lucrare monumentală, deja apar costuri și trebuie identificați banii, adică de unde vin, dacă vin și mai ales, când vin și în ce condiții.

(20 martie 2016)