TVR CULUTRAL, nu face cultură

Luați programul canalului TVR CULUTRAL și urmăriți câteva zile emisiunile lui și vă veți convinge că TVR CULUTRAL nu face cultură, pentru că acolo:
- se trăncănește,
- se taie frunză la câini,
- mediocritatea e plenară.

În opinia mea, a face cultură înseamnă a prezenta operele de artă și realizările științifice, nu a vorbi despre opere de artă sau despre realizări științifice. Este adevărat că la TVR CULUTRAL ori de câte ori încerc să văd ceva, o piesă de teatru, un film, să ascult un actor recitând o poezie, să văd un spectacol de operă, de operetă, un spectacol de balet, sunt emisiuni despre cărți scrise, despre piese de teatru, despre actori, despre tablouri, despre filme, despre istorie, unde niște tanti sau niște nene trăncănesc și trăncănesc și trăncănesc de te enervează teribil, pentru că ei spun impresii personale, subiective despre ceva, iar poporul nu știe concret ce reprezintă acel ceva, iar dacă termenii sunt ermetici, deja emisiunea te bagă în ceață iremediabil.




(24 februarie 2025)

Filmele românești

N-am mai fost la un film românesc de nu mai țin minte de când. Nu merg la filmele românești pentru că:
- sunt în contratimp,
- mă plictisesc,
- enervează.
Subiectele tratate de filmele românești nu au nimic cu arta, căci sunt cu mult mai primitive decât neorealismul italian al  anilor 50. 
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani, ceea ce văd pe stradă gratis?
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani, ceea ce văd în spitale gratis? 
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani actori care joacă prost?
De ce să merg la un film românesc să ascult replici tembele?
Uneori mai prind secvențe de film românesc, dar schimb repede canalul, căci timpul meu este mult prea prețios și nu am chef să-l risipesc fără rost.
Eu vreau film de acțiune.
Eu vreau film concentrat.
Eu vreau film cu actori de film, care joacă film, nu se scălâmbăie artificial.
În niciun caz nu voi da un leu să merg să văd un film și să conchid că exact scena din film am văzut-o la mine în mahala, la mine în magazin, pe holul unui spital, în sala de clasă unde am fost elev. Eu vreau să văd la film altceva. Vreau să văd viață, dar o altfel de viață, ceva în care să mă recunosc eu, dar să nu fie fotografia mea, să văd acțiune, ceva închegat, ceva imprevizibil, ceva care să mă facă mai bun, ceva în care să cred, ceva pentru care să mai scot treizeci de lei și să plătesc din nou bilet să revăd filmul.

(11 decembrie 2021)