Colegii din generală

Am făcut școala generală în intervalul 1954 - 1961, deci sunt 56 de ani de când am ieșit de pe băncile clasei a VII-a a Școlii Elementare nr. 6 din Pitești. Azi am făcut un exercițiu de rememorare a numelor colegilor mei de atunci, iar rezultatul este această listă:

ANTONRSCU Ion

BĂDESCU Petre

BĂNUȚĂ Traian

BĂRBULESCU Elena

CARAVEȚEANU Ovidiu

CĂLIN Elena

DIACONESCU Gabriela

DINESCU Constantin

DINU Petruța

DUMITRESCU Nicolae

DUMITRU Cecilia

DUȚESCU Silvian

GRĂSUNE Elena

GRĂSUNE Ion

ILIE Mariana

IVAN Ion

MANEA Nicolae

MARINESCU Lucian

MATEESCU Elena

MATEI Gheorghe

MĂECULESCU Traian

MILITARU Ilie

MILITARU Octavian

POPESCU Constantin

RĂDULESCU Pavel

SOFIAN Elena

ȘERBAN Ion

ZOICARU Elena

Un singur coleg lipsește de aici, este vorba de un coleg care a stat cu noi în clasă foarte puțin timp și era apelat după numele de alint Lilă, avea vreo trei ani mai mult decât noi, era mai înalt, ocupa un loc în ultima bancă, iar noi puștimea roiam în jurul lui tot timpul. Pe unii dintre colegi nu i-am mai văzut din 1961, iar pe alții de când am plecat la facultate. Mai rar m-am întâlnit după ce am terminat facultatea cu Nicu DUMITRESCU, cu George MATEI și cu Traian MĂRCULESCU.
Colegii din generală îmi readuc în memorie acele momente ale copilăriei, când am pus prima dată mâna pe un creion și am scris primele litere într-un caiet. Nu era ca acum, când copilul învață totul înainte de a merge la cala a întâia. Doamne, câte tablouri erau pe pereții clasei mele! Îmi aduc aminte că erau portrete cu MARX, ENGELS, LENIN, STALIN, PAUKER, DEJ și mulți, mulți alții.
Și acum trec dinspre Rm. Vîlcea spre București prin dreptul locului unde a fost școala unde am învățat și prin fața caselor unor foști colegi de-ai mei, case care nu au fost demolate de vechiul regim. Sunt nostalgic.

(31 august 2017)

Prietenul meu dr. Sandu BALOG

Pe Alexandru BALOG îl cunosc din 1976 de când ne-am întâlnit la sala de lectură a Bibiliotecii ICI - Institutul de Cercetări în Informatică din fostul Bd. MICIURIN, acum Mareșal AVERESCU, nr. 8-10, sector 1. Eram amândoi foarte tineri și aveam în comun că terminaserăm Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică la aceeași secție de Mecanizare și automatizare a calculului Economic, eu în promoția 1970, iar el în promoția 1976, pe când studenția dura 5 ani, și în fiecare săptămână se făceau 6 zile de școală, cu cel puțin 6 ore de curs și seminarii pe zi, în plus frecvența fiind obligatorie, iar la cursuri nu intrau decât full-professors și la seminariiprofesorii nici nu spuneau bancuri, nici nu se văitau, nici nu se lăudau, ci se făcea carte adevărată.
Sandu BALOG este născut în zodia gemenilor. Gemenii sunt persoane care  îndeplesc toate cerințele de a face lucruri solide, care preupun o abordare pe termen lung și multă pasiune. Ei sunt predispuși spre meditație, spre abordări de detaliu și spre lucruri care necesită migală. Cei născuți în gemeni au un mod al lor de a-și organiza munca și tot timpul sunt ocupați să urmeze pas cu pas planurile pe care și le-au definit acțiune de acțiune atât lor, cât și celor pe care îi au în subordine. Realitatea este că nu le scapă nimic și au argumente pentru toate deciziile pe care și le asumă. Tot ceea ce întreprind persoanele din acestă zodie nu este în vitrină. Ei lucrează foarte retrași și tăcuți, fără a fi zgomotoși sau ostentativi. Numai dacă sunt provocați, ei răspund cu fapte demonstrând că lucrurile stau cu totul și cu totul altfel, iar cei din jur le dau întotdeauna dreptate. Diferențele pe care ei le generează sunt uriașe, pentru că acumulările calitattive obținute în timp prin studiu sistematic le permite să vină cu soluții pentru care găsesc tot timpul modalități riguroase de a le prezenta și de a fi convingători.

Am văzut astfel de nativi în gemeni care a fost provocați  să facă niște secvențe de program pentru a rezolva o problemă ceva mai puțin cunoscută. Cel care a fost inițiatorul a scris cam 30% din ceea ce trebuia scris, în timp ce nativul în gemeni a scris lejer programul direct perforându-l pe cartele, iar din două rulări avea soluția corectă și finalul său a fost apoteotic, flutura o imprimantă victorios. Și la Sandu BALOG am remarcat puterea de muncă deosebită, aplecarea pentru studiu și mai ales tenacitatea înțelegerii lucrurilor sub toate aspectele, fără a neglija nicio sursă bibliografică.

Ori de câte ori ne întâlneam, fie la bibliotecă, fie la Sandu BALOG în laborator și uneori, dar mai rar în ASE la noi la Catedra de Cibernetică Economică la sala 2604 unde colectivul de Informatică Economică avea sediul, discutam despre preocupările noastre, despre materialele citite și Sandu îmi mai oferea cu împrumut cărți și reviste de calitate software, căci el avea la ICI mai mult acces la literatura de specialitate față de mine, unde doamna Bella MIHNEA bibliotecara Centrului de Calcul al ASE primea cărți, reviste și studii ceva mai puține pe temele care mă interesau pe mine. De la Sandu BALOG am avut ocazia să citesc cărți unicat de calitate software pe care le-aș fi citit numai la sala de lectură, copii ale unor articole clasice tot pe acel subiect, mai ales în zona metricilor din IEEE Transaction on Software Engineering sau colecția de algoritmi de la ACM în două volume din care m-am inspirat copios, căci acolo erau nu numai algoritmi, dar și programe ALGOL și FORTRAN scrise de niște maeștrii adevărați ai tehnicilor de programare.

Cu timpul, am avut posibilitatea să colaborăm fie la scrierea de articole, fie la activități de cercetare științifică pe bază de contracte, fie prin participări cu materiale comune la conferințe de informatică. M-am simțit foarte flatat când am văzut în lista extrem de selectivă a lui Sandu BALOG din CV-ul lui, la capitolul de lucrări publicate și materiale în care eu apar coautor împreună cu el și cu alți prieteni de-ai noștri. Spre exemplificare dau articolele:
Balog, A., Pribeanu, C., Ivan, I. (2015). Motives and Characteristics of Facebook Use by Students from a Romanian University. Proceedings Romanian Conference on HCI (RoCHI), pp. 137-140.
Balog, A., Ivan, I. (2006). Cercetari privind evaluarea calitatii serviciilor publice on-line. Revista Româna de Informatica si Automatica, vol. 16, nr. 4, pag. 39-48.
Am publicat și înainte de Revoluția din 1989 articole precum:
Ion IVAN , Alexandru BALOG, Tudor BARON, Analiza comparata a modelelor de fiabilitate software, Lucrarile Simpozionului International de Informatica Economica, Bucuresti, mai 1993, Editura Centrul Editorial Tipografic ASE, pg. 131 - 134

Ion IVAN , Alexandru BALOG, Tudor BARON, ISO 9000 and Capability maturity model for software: approaches to quality management and process improvement, The Proceedings of the 2th International Symposium of Economic Informatics „Software Engineering and Applications”, Bucharest.

Îmi aduc aminte cu mare plăcere de participările la Conferințele Naționale de Informatică organizate de ICI și Centrul de calcul Teritorial din Cluj, de ICI, de Academia de Studii Economice sau de Întreprinderea de Motoare Electrice de la Curtea de Argeș, unde lucrările noastre despre problemele legate de calitatea software formau pata de culoare pentru că toată lumea dezvolta software pentru conducerea producției, aplicații cu baze de date și sisteme informatice pentru marile platforme industriale.

În cei peste 41 de ani de când a terminat facultatea, doctorul Sandyu BALOG a avut un parcurs profesional ascendent, caracterizat prin:

- traversarea  treptelor în meserie, de la cercetător științific, până la cercetător științific gradul I în anul 2000;

- obținerea titlului de doctor în economie în martie 1995 cu teza intitulată Calitatea produselor software, Metode Statistice, într-un stagiu doctoral de patru ani, sub coordonarea marelui prof.univ.dr. Geo VASILESCU, cel căruia facultatea de Cibernetică îi datorează foarte mult din ceea ce este azi;

- aprofundarea domeniului calității în informatică, fie că este vorba despre caracteristici de calitate software, fie că este vorba de metrici, fie că este vorba de audit informatic sau de standardele de calitate pentru multe dintre clasele de aplicații informatice de mare complexitate; un aspect trebuie să-l remarc aici, faptul că doctorul Sandu BALOG și-a concentrat activitatea sa în totalitate domeniului calității citind cărți, articole și desfășurând o asiduă activitate de cercetare la proiectele și contractele la care a lucrat ca executant mai întâi, ca responsabil de echipă, ajungând să coordoneze proiecte complexe, unde a obținut rezultate deosebit de valoroase. Am avut fericitul prilej să colaborez cu el la câteva dintre contracte și am apreciat calitățile sale de cercetător dar și de manager de proiect și concluzionez că a fost o mare plăcere să lucrez la acele proiecte și ori de câte ori am fost solicitat am răspuns prezent. Abordarea a fost, de asemnea, reciprocă și colegii mei de catedră care au făcut parte din echipa de cercetare cu care am venit eu și-au manifestat încântarea de stilul de lucru al doctorului Sandu BALOG și de competența sa profesională remarcabilă. Tot timpul m-am întrebat cum este cu putință ca un tânăr de sub 40 de ani, în ziua de azi să abordeze peste 30 de domenii de interes, când noi cei de modă vechi nu ne-am desprins de cel mult trei zone foarte înrudite ale unui domeniu de interes în 40 de ani de muncă de cercetare. Acum vreo 4 ani am întâlnit la un concurs pentru ocuparea unui post de conferențiar la o universitate prestigioasă din țară, un astfel de tânăr și când am intrat în detalii am văzut că pentru un tânăr a vorbi de un domeniu de interes însemna a vedea niște coperți de cărți și a răsfoi niște ziare în stația de troleibuz. Pentru doctorul Sandu BALOG activitatea de cercetare a însemnat exact ceea ce înseamnă la marile laboratoare ale universităților de prestigiu din America, adică, documentare pentru o problemă, stabilire obiective, muncă multă în vederea găsirii de soluții originale pentru a soluționa problema, compararea soluției cu alte soluții identificate în literatura de specialitate, crearea unui prototip pentru a verifica soluția, realizarea de nenumărate experimente, îmbunătățirea soluției găsite, orientarea spre implementare către producție după ce există convingerea că soluția este bună. Numai după aceea se merge pe la conferințe și se publică articole. Toată munca de cercetare așa cum o dezvoltă doctorul Sandu BALOG este muncă de echipă, cu dezbateri, cu comparări ale opiniilor și cu alegerea celor mai bune idei, cu argumente clare, susținute cu calcule și cu elemente practice concrete.

Numai așa se explică temeinicia și soliditatea abordărilor sale, căci la noi cine vorbește de managementul calității software, obligatoriu trebuie să vorgească despre doctorul Sandu BALOG pentru că el este un nume, un reper fundamental în acest domeniu, poziție creată cu multă sudoare, prin perseverență și cu o consecvență absolut remarcabilă.

Doctorul Sandu BALOG este autorul dar și coautorul unor cărți de referință pentru domeniul său de interes, dintre care prezint aici:

Doina BANCIU, Alexandru BALOG - Calitatea sistemelor si serviciilor de e-learning, Editura AGIR, Buc. 2013, ISBN 978-973-720-494-3, 184 pag.

Alexandru BALOG - Calitatea sistemelor interactive: studii si experimente, Editura MatrixRom, Buc. 2004, ISBN 973-685-826-X, 210 pag.

Alexandru BALOG - Calitatea produselor software - masurare, analiza si evaluare, Editura INFOREC, Buc., 2000, ISBN 973-99450-1-5, 134 pag.

Alexandru BALOG - Analiza statistica si evaluarea calitatii software-ului, Editura Calipso 2000, Bucuresti, 1997, ISBN 973-97077-2-6, 180 pag.

Alexandru BALOG - Evaluarea proceselor software, Editura ICI, Bucuresti, 1999, ISBN 973-98406-4-7,148 pag.

Unele dintre aceste cărți autorii mi le-au oferit cu autograf, lucru de care sunt foarte mândru, știindu-le valoarea și faptul că acest domeniu a reprezentat și pentru mine un lucru deosebit de important căci dacă nu e calitate, nimic nu este, modificarea sintagmei am făcut-o să evit cacofonia.

Trebuie să spun aici că Alexandru BALOG este o personalitate bine definită în peisajul cercetării științifice românești din domeniul informaticii și tot ceea ce a făcut el a slujit informatica având o pasiune rar întâlnită, căci a ănceput cu informatica în studenție, a făcut programare, a făcut cercetare în informatică la nivel de vârf în ICI, iar doctoratul și toate proyectele sale tot în informatică sunt și nu într-o informatică abstractă, ci în zona de maxim interes pentru evoluția domeniului și anume calitatea produselor, tehnicilor, tehnologiilor și proceselor ce sunt specifice informaticii.

Sunt multe de spus despre doctorul Sandu BALOG și ori de câte ori am prilejul să merg la ICI sau să vină el în ASE, discuțiile noastre pe probleme precise de calitate aplicații informatice, pe metrici totdeauna sunt bine venite și reconfortante. Acum lucrurile s-au schimbat mult, abordările sunt altele, dar pentru cine este obișnuit cu documentarea continuă, salturile sunt aproape insesizabile și efortulrile de a trece la o nouă generație de limbaje de programare sau la noi tehnologii sunt aproape insesizabile. Numai așa se explică ancorarea sa în realitățile de un dinamism debordant ale domeniului în care muncește de peste patru decenii.

Sunt mândru de prietenia lui Sandu BALOG și sper că și eu m-am ridicat la înălține fașă de el.

(30 august 2017)

Reutilizabilitatea componentelor d-AN

Ideia de reutilizabilitate a fost demult dezbătută în informatică și apariția macrodefinițiilor, subprogramelor și a procedurilor vine să exemplifice acest lucru. Dacă trebuie scris un program în care sunt necesare 10 înmulțiri a câte două matrice, se va scrie o singură dată un subprogram de înmiulțire a două matrice, într-o formă suficient de generală, care va fi apelat de 10 ori, schimbând doar parametri. Înseamnă deci că a fost reutilizată o secvență de program pentru a rezolva 10 chestiuni. Când se scriu macrodefiniții, cele 10 apeluri de macrodefiniții pentru a înmulți două matrice se concretizează la apeluri prin inserarea de 10 secvențe înlocuind parametri și se crează senzația că au fost scrise cele secvențe adaptate de zece ori, deși în realitate ele au fost generate automat. Reutilizarea a mers mai departe cu variabilele de tip articol și acum cu tipul de dată obiect, care este de fapt un conglomerat de variabile și de proceduri, reunite sub o singură umbrelă numită obiect, care de fapt a generat OOP, adică Object Oriented Programming, acea revoluție din generația a cincea de tehnici de programare.
Reutilizabilitatea componentelor d-AN nu este plagiatul de teze de doctorat. Este o activitate creatoare care face ca știința dar și arta să meargă înainte, prin economie de muncă vie. Prin reutilizare crește productivitatea în toate domeniile, cu atât mai mult în IT&C.

În cazul d-AN lucrurile sunt și mai complexe, reutilizarea căpătând noi valențe. Chiar dacă prin reutilizar vulgară copy-paste gândul ne duce spre plagiat, în mod etic, reutilizare de componente d-AN înseamnă cu totul altceva, exact ca în pictură. Tuburi de culori, șevalet, pensule și pânză cumpără oricine. Numai că nu este important să le cumpere cineva, ci ce face cu ele. Așa și cu d-AN și componentele sale. Acces la oricare dintre componente are fiecare. A le reutiliza înseamnă a face ceva în mod creator cu ele, exact cum amestecă un pictor culorile din tuburi pe paletă și apoi le așează cum numai el știe pe pânză, obținând o pânză, care uneori este doar un tablou, dar rareori se obține o capodoperă. Și în reutilizarea de componente d-AN sunt foții, adică plagiatorii vulgari, dar sunt și marii creatori, căci și îm mediul virtual există creații și încă de excepție, atât în știință, cât și în artă. Lipsa barierelor în documentare face ca știința să progreseze înfiorător, iar arta să explodeze. Și toate sunt numai și numai ca rezultat al reutilizării de context digital, adică de d-AN la o adică.

(31 august 2017)

Complexitatea componentelor avuției naționale digitale

Din start trebuie spus că analiza complexității componentelor avuției naționale digitale este total diferită de  analiza complexității  avuției naționale digitale, căci una este să se discute de o bucățică de d-AN și cu totul altceva este să se discute despre întreg.

Complexitatea este o caracteristică de calitate care evidențiază diversitatea de părți și funcționalități ale acestora care compun un întreg, dar și legăturile dintre ele. Există nenumărate modalități de a defini complexitatea, dar mi se pare mult mai eficient să se procedeze ca în teoria mulțimilor, prin a da exemple sugestive, fără a oferi o definiție, considerînd complexitatea ca o noțiune primară.

Astfel, un album cu fotografii postate pe Internet care are numai portrete ale unei persoane la diferite vârste este mai simplu decât un album de fotografii organizat pe două niveluri în care se găsesc separat fotografii cu portrete, cu perisaje, cu construcții, cu monumente de arhitectură grupate pe țări și cu reproduceri de artă ale unor tablouri din expoziții vizitate.

Tot așa, un fișier pdf al unui curs de birotică este mai simplu decât o aplicație de e-Learning de pe Internet, structurată, unde există posibilitatea de a accesa anumite capitole, de a verifica pe teste grilă cu evaluare instatntanee a rezulatelor ceea ce subiectul a acumulat.

Un articol de pe Wikipedia care are un text de 400 de cuvinte este mult mai simplu decât un alt articol care se referă la același subiect, structurat pe capitole, care conține text, dar și fotografii, tabele și grafice, însoțite de o bibliografie reprezentative.

Cândva, am scris articole pe această pemă care sunt referite complet prin:

IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MACESANU – Program Complexity Analysis, Hierarchy, Classification, SIGPLAN NOTICES, vol 22, nr. 4, 1984, pp. 94-102

Marian MACESANU, Romulus ARHIRE, Ion IVAN – Clase de complexitate pentru produse-program, Buletinul Roman de Informatica, nr. 1, 1985, pg. 63-68

Ion IVAN, L. TOVISSI, E. MOSCOVICI, Utilizarea analizei entropice in studiul complexităţii programelor cu aplicaţii la normarea activităţii de programare, Buletinul Român de Informatică, nr. 4, 1982, pg. 39-44.

În anul 2000 Romulus ARHIRE a susținut cu succes teza de doctorat intitulată Evaluarea complexității sistemelor de programe, pe care am coordonat-o, unde a venit cu noi soluții interesante de măsurare a complexitășii software.

În cazul analizei complexității componentelor d-AN trebuie pornit de la faptul că acestea sunt entități text complexe și de acolo trebuie implementate metrici dintre cele expruse în cartea referită prin:

Ion IVAN, Marius POPA - Entități text, dezvoltare, evaluare, analiză, Editura ASE, București, 2005, ISBN 973-594-663-7, 587pg.

Consider din start că se potrivește o metrică HALSTEAD adaptată, bazată pe frecvențele de apariție a claselor de elemente de bază, fiecare componentă d-AN fiind privită ca o entitate text structurată și neomogenă. De regulă, autorii construiesc componente d-AN de complexitate mică sau medie.
Complexitatea componentelor avuției naționale digitale este o caracteristică necesar a fi luată în considerare atunci când se ierarhizează aceste componente și se încearcă să se ofere fiecărui utilizator ceea ce se potrivește profilului său. Există o concordanță între complexitatea profilului unui utilizator și complexitatea componentelor d-AN. Devine plictisitor ca motorul de căutare să ofere unui specialist într-un domeniu, componente d-AN de începător.

(31 august 2017)

Ortogonalitatea componentelor d-AN

Așa cum se știe, ortogonalitatea este o caracteristică de calitate pentru produsele software, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să difere unele de celelalte sau ar trebui să difere, căci în realitae lucrul acesta este greu de realizat, deși multe dintre produsele informatice se realizează independent unele de celelalte și dezvoltatorii lo nu știu unii de ceilalți.

Doctorandul meu Daniel MILODIN a realizat o teză de doctorat intitulată Ortogonalitatea entitatilor structurate, susținută în noiembrie 2009, care tratează exact această problematică. El a avut un produs software propriu care a analizat nenumărate componente foarte diversificate și pe modele de măsurare a ortogonalității a făcut cercetări unde a obținut rezultate deosebit de interesante. Consider că aceste cercetări pe care el le-a continuat, iată, merită să fie orientate și spre componentele avuției naționale digitale pentru că acestea:

- se găsesc într-o mare varietate;

- tratează subiecte extrem de diferite;

- au niveluri de abordare neimogene;

- folosesc tehnologii din tot felul de generații;

- coexistă în structuri virtuale de d-AN;

- accesarea lor trebuie ierarhizată corect.

Cercetările trebuie să pornească de la obiectivele d-AN și trebuie să ia în considerare o realitate dură care are există independent de cei ce dezvoltă componente d-AN dar și de cei care le accesează, neexistând nicio legătură dintre multitudinea de profile ale acestora, toți fiind pe baricade proprii.

(31 august 2017)

Băncile și Terente

Pe premierul Mihai Tudose nu-l bănuiesc în niciun caz că:

- are lecturi aprofundate din Martin Heidegger,

- recită seara versuri din Mircea Cărtărescu,

- știe pe dinafară partiturile lui Ludwig van Beethoven,

- demonstrează efectul Chandrasekhara Venkata Raman,

dar despre brăileanul Terente sunt sigur că știe ceva legende dacă face asocieri între un nelegiuit și bănci, căci Terente era celebru pentru făloșenia lui imensă, conservată la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, pe care este tatuat textul mut bine și adânc, deși Terente nu frecventa marmacii. E bine de știut că Mihai Tudose este un bun cunoscător de folclor de periferie. Cât despre bănci, pace!

(31 august 2017)

10 semne din care se vede că un bărbat este idiot

Iată cele zece semne din care imdeiat ne dăm seama că un bărbat este idiot.

1. Ține copilul în brațe, fumează și-i trimite copilului în față fumul țigării lui puturoase.
2. Ține copilul în brațe, ca șofer și lasă volanul în mâna lui puștiulică mândru fiind.
3. Așează copilul pe locul din dreapta șoferului și conduce fără centură de siguranță.
4. Îndeamnă copilașul să bea cot la cot cu el.
5. Stă și bea indemnizațiile copiilor, lăsându-i flămânzi.
6. Își pune copii la munci grele cu ziua și el lenevește.
7. Joacă la păcănele banii de mânvare ai copiilor.
8. Znopește în bătăi un bebeluș care plânge fie de foame, fie din cauza colicilor.
9. Calcă în picioare nevasta fără niciun motiv, doar să arate că el e cocoșul.
10. Trimite femeia gravidă la produs pe centură.

Or mai fi și altele, dar pe acestea le consider esențiale și cei ce fac așa ceva nu merită nicio atenție, niciun respect și cuvântul lor nu contează nici cât o ceapă degerată.

(30 august 2017)

Ştirile pozitive, Raiul şi Iadul

S-a vorbit despre limba de lemn a comnuștilor. Așa este. Discursurile erau previzibile căci la o frează începută, în proporție de 99% știam continuarea. Și acum tot despre o limbă de lemn vorbim. Toate televiziunile funcționează cu un vocabular minimal și au dezvoltat șabloane care se plimbă de la unii la alții în cel mai penibil mod. La noi, dar și la alții sunt de succes aspectele negative. oamenii privesc cu mai mult interes un criminal decât un olimpic internațional. Oamenii discută mai mult despre un politician repetent decât despre unul care a luar diploma de licență la MIT cu magna cum laudae. Așa este omul făcut, să caște gura la circotecă decât să privească lucrurile serioase și să se bucure de frumos. Tocmai de aceea, mulți au fost entuziasmați de desenul lui Picasso de la Barcelona în care se vedeau excrementele în picaj ale unui individ care stătea pe vine, decât în fața unei picturi clasice de Goya de la Prado. Tonul face muzica și a cere televiziunilor și ziarelor să dea știri pozitive, când există telecomandă și zeci de variante la alegere, este deja o exagerare. Că nimeni nu ascultă de un asemenea sfat sau solicitare este o altă problemă. Cel mult va fi vorba de ironii crunte și de rememorări ale plimbării în barca cu apa până la gleznă.

Nici Iadul pur nu există, nici Raiul pur nu există, căci viața are toate culorile.

(30 august 2017)

Corectitudinea avuției naționale digitale

Pentru ca avuția națională digitală, denumită prescurdat fie d-avuție națională, fie d-AN să-și atingă menirea pentru care este construită, trebuie să aibă un conținut digital corect. Carcateristica de calitate denumită corectitudine vizează:

- concordanța perfectă între texte incluse în d-AN și realitatea înconjurătoare descrisă;

- preluarea fără a include modificări a unor date calendaristice și a unor nume;

- punerea în corespondență fără eroare a textelor cu fotografii și filme, fișiere de sunet;

- marcarea în clar a elementelor de incertitudine, acolo unde acestea există;

- prezentarea distinctă a punctelor de vedere diferite și a surselor lor;

- evitarea tranșării lucrurilor, mai ales când este vorba de ipoteze neverificate; 

- indicarea surselor respectând cerinte de identificare a textelor originale;

- asigurarea respectării regulilor de scriere gramaticală în vigoare;

- verificarea de calcule și preluarea de formule care să permită reproductibilitatea;

- includerea de cuvinte cheie semnificative în concordanță cu conținutul;

- abordarea gradată cu prezentarea de concepte înainte de utilizarea acestora;

- păstrarea unor reguli general acceptate de redare în grafice, diagrame și tabele;

- respectarea regulilor din statistică de construire a seriilor de date;

- evitarea trimiterilor înainte sau înapoi spre destinații nesemnificative.

Experiența arată că asigurarea corectitudinii conținutului digital nu este un lucru simplu, ci trebuie o pregătire prealabilă a materialelor pe baza cărora acest nou conținut digital se va construi. Se știe că efortul de a pregăti elaborarea corectă a conținutului digital printr-o documentare solidă este cu mult mai mic decât efortul de a îndrepta erorile dintr-un conținut digital elaborat în grabă, cu o abordare superficială și a cărui structură îl face greu de înțeles și mai ales de urmărit, chiar de autorul său.

Oricare dintre noi, când a consultat câte ceva pe Internet a avut surprize neplăcute de a găsi conținut digital în care:

- erau greșiți anii;

- pozele nu corespundeau textelor;

- lipseau tabele și grafice anunțate;

- definițiile apăreau după utilizarea lor;

- lipsea bibliografia de bază;

- numele erau ortografiate greșit;

- concluziile erau vagi;

- lipsea concordanța între titlu și conținut;

- se reluau aceleași variabile cu semnificație diferită;

- lipseau explicații legate de formule;

- graficele erau irelevante;

- textul avea greseli de construcție logică.

Trebuie un pic de experiență și o anume determinare pentru a realiza componente de avuție națională digitală cât mai corecte. Este adevărat că realizarea fără costuri și mai ales fără a aștepta o răsplată, adică abordarea dezvoltării de componente de d-AN ca acțiune de voluntariat nu impune obligatoriu exigență maximă. Impunerea de către fiecare autor de conținut digital a unui nivel ridicat de profesionalism, va conduce la crearea de componente de d-AN cu corectitudine acceptabilă, dacă nu maximă așa cum ne dorim cu toții, chiar dacă munca este neplătită pe loc.

(30 august 2017)

Colecția Munții noștri

Colecția Munții noștri a fost editată de Oficiul Național de Turism Carpați prin 1974 și numărul 1 a fost dedicat munților Bucegi.

În veac se presupunea că nimic nu mișca fără PCR, dar primul număr al acestei colecții face dovada că niciun cuvânt nu amintește de:

- PCR;

- politica înțeleaptă a partidului;

- conducătorul iubit;

- congresele mărețe;

- planurile cincinale.

Acest prim număr este extrem de tehnic, de riguros și nu lasă loc niciunei abordări politice, căci muntele trebuie cunoscut așa cum este el, căci muntele este neiertător cu diletanții, ori alpiniștii dar și cei ce fac drumeții nu sunt bântuiți de melodramele ieftine ale lozincarzilor de doi bani. Broșura are 20 de pagini, este alb-negru și conține drescrierea a 29 de trasee, lista cabanelor și un index de termeni de specialitate. Sunt și câteva nuanțe interesante legate de turismul de masă, de faptul că turismul are menirea de a-i face pe oamenii muncii să se cunoască între ei.

În broșură se găsesc două hărti, din care una de mari dimensiuni, foarte detaliată, care este și color. Se zice că broșura ar fi executată la Editura Sport-Turism, lucru nemarcat pe ea. Nu sunt prezentați autorii că așa se proceda la lucrările de grup cu caracter neștiințific, iar prețul era de 4,25 lei.

Gândindu-mă la ce a însemnat această colecţie şi cât de bine erau realizate numerele ei, parcă îmi vine să fac greşeala de gramatică şi să scriu greşit cu doi de i la final cuvântul noştri, adică noştrii... În continuare voi scrie corect, că aşa se face, chiar dacă am nostalgia calităţii. 

(29 august 2017)

Poezia Clipe de Gheorghe MATEI

Am primit de la poetul Gheorghe MATEI un poem frumos,iar mai apoi yiarul în care acesta fusese publicat.

Poezia a fost publicată în ziarul Secera şi ciocanul din Piteşti pe 30 noiembrie 1963.

(29 august 2017)

10%? Eu zic 50!

Prin mediile de sus ale pușcăriabililor de lux se vorbea de un parandărăt la nivelul 1de 10%. Nivelul nu are cum să fie adevărat pentru că:

- la nivelul al II-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al III-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al IV-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al V-lea de execuție, parandărătul era să zicem tot de 10%.

Adică toate parandărăturile erau de 50%, ceea ce ne duce cu gândul că nu avea cum să mai fie vorba de încadrarea în cheltuieli a unui proiect fără a se reduce sub limita suportabilității a consumurilor de materiale ceea ce conducea la la proiecte de:

- întârzâieri;

- abandonări;;

- slabă calitate;

- neimplicare;

- compromitere.

Aceasta este și explicația lipsei interesului în a absorbi banii europeni, căci s-a văzut că de acolo nu există nicio portiță de a crea parandărăt. De la banul provenit de la buget, întrucât de acolo se înfruptă și cel mic, dar și cel mare, prețurile se umflă, se fac rectificări de devize și este un adevărat dezmăț financiar, ceea ce explică prețurile demențial de mari de la lucrări și care pornesc anapoda chiar din startul licitațiilor. Și legea licitațiilor este făcută să se umfle prețurile, căci nu are prețul de la licitații nicio legătură cu preșurile vehiculate în puața reală.

Ce frumos era cântecul lui Florin CHILIAN cu parandărătul în care versurile:

Zece scinduri, o terasa, costa toate 

Toate costa cit o casa!

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Traian SURCEL

Cartea cu autograf de la Traian SURCEL  îmi stârnește duioase amintiri din vremea studenției, căci noi am fost colegi de grupă.

Traian este un constructor. Lui i se datorează construirea colectivului de la sala 1410, care a reprezentat prima deschidere a Catedrei de Informatică economică spre exteriorul Facultății de Cibernetică, Statisticăși Informatică Economică. Dacă este să mă laud, mă laud că Paul POCATILU, Adriana REVEIU și Radu MÂRȘANU, coautori ai cărții mi-au fost cândva studenti.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la profesorul Ion Dobre

Cartea cu autograf de la profesorul Ion Dobre, scrisă în colaborare cu profesorul Adrian BĂDESCU și intitulată Modelarea deciziilor economico-financiare, marchează publicarea unor soluții originale obținute de autori de-a lungul multor ani de cercetare.

O carte cu autograf de la profesorul Ion Dobre este pentru mine un eveniment, căci am un respect cu totul special pentru acest mare cercetător din domeniul teoriei deciziei. Îmi aduc aminte cu mare plăcere când am colaborat cu el pe când eu eram secretar științific la cursul postuniversitar Sisteme informatice economice și el venea și ținea prelegeri care îi entuziasmau pe cursanții veniți din provincie.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Sandu BALOG

Nu este deloc o coincidență că azi scriu despre cartea  cu autograf oferită de foarte bunul meu prieten Sandu BALOG, azi fiind ziua de Sfântul Alexandru, ziua lui de nume. Despre cercetătorul Sandu BALOG am multe de scris, dar aici vreau să spun clar: Sandu este omul care face cercetare de calitate și ca dovadă stă faptul că de când îl știu el a aprofundat un singur domeniu și anume calitatea a tot ce mișcă în zona informaticii.

Cartea numită Calitatea sistemelor și serviciilor de e-Learning este scrisă împreună cu doamna profesoară Doina BANCIU, cercetător de mare prestigiu, care a făcut pentru ICI lucruri deosebit de importante.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la profesorul Pavel NĂSTASE

A fost pentru mine o onoare să primesc cartea dedicată a 100 de ani de la înființarea Academiei de Studii Economice, cu autograf de la profesorul Pavel NĂSTASE, rector al ASE la acea dată. I-am cunoscut foarte bine pe cei doi coordonatori și cândva am colaborat cu ei, ceea ce mă face să-mi aduc aminte cu plăcere de acele vremuri de demult.

Răsfoind-o am regăsit și anii în care mi-am desfășurat activitatea ca asistent, lector, conferențiar sau profesor în catedra de Cibernetică Economică sau în Catedra de Informatică Economică sau în DICE. Ce vremuri frumoase au mai fost! Au trecut. Asta este!

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Lucian CIUCHIȚĂ

Cartea cu autograf de la Lucian CIUCHIȚĂ a fost o mare surpriză pentru mine. El mi-a fost înainte de Revoluție student și știam alizat ca scenarist la Hollywood. Când după mulți ani a revenit în România a vizitat și faclultatea pe care a absolvit-o, prilej cu care ne-am văzut. În acea zi avea și lansarea cărții Insula Purgatoriului.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Ion LUNGU

Profesorul Ion LUNGU este un mare profesor, un constructor, căci el a clădit un colectiv de Baze de date puternic și de o calitate absolut remarcabilă. Tratatul de baze de date în două volume pe care mi l-a oferit dovedește această afirmație a mea. Adela BÂRA, Iuliana BOTHA, Vlad DIACONIȚA, Alexandra FLOREA și Andra VELICANU i-au fost studentți.

El are urmași de valoare în domeniul căruia și-a dedicat întreaga activitate decenii de-a rândul în Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică din ASE.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Mariana

Cea mai frumoasă surpriză a fost această carte, care a încununat un efort extraordinar pentru a o scrie așa cum și-a dorit. Și această carte are o epopee a ei, căci editura a avit ciudățeniile ei, datorate chestiilor de profesionalism și mai ales de marketing, căci în anul 2004 această carte deschidea un drum în Ro, căci acum este foarte lejer să se discute de industria de organizare a evenimentelor.

Autoarea acestei cărți nu este orice autor de carte. Este soția meas, fizician la bază. Grea facultate!

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Stelian STANCU-IZVORU

Când colegul meu Stelian STANCU-IZVORU a venit la mine și mi-a oferit una dintre cărțile lui am avut surpriza să constat că Stelică, profesorul de cibernetică economică este poet și prozator, ceva dacre din punctul meu de vedere este un lucru excepțional.

El este un bărbat tânăr cu mare putere creatoare și îl consider că acum este în deplinătatea puterii lui creatoare, ceea ce înseamnă că ne va oferi și alte lucrări de proză și de poezie cel tuțin tot așa de valoroase ca cele pe care eu le am de la Stelian STANCU-IZVORU.

29 august 2017)

Carte cu autograf de la Marius POPA

Când Marius POPA mi-a oferit cartea Quantitative Assessment of Distributed Systems Audit mi-am datr seama că el este un cercetător adevărat și că știe să coordoneze o echipă formată din personalități puternice, care ele însele au rezultate remarcabile. Din cei șase autori, cinci mi-au fost doctoranzi, ceea ce mă face să consider că ei confirmă prin tot ceea ce fac că sunt foarte valoroși. Autorii lucrării sunt Marius POPA, Cristian TOMA, Mihai DOINEA, Cristian AMANCEI, Sergiu CAPISIZU, Andra PARASCHIV.

(29 august 2017)

Carte cu autograf de la Cătălin BOJA

Sunt foarte încântat să fiu posesorul unei cărți scrise de Cătălin BOJA, Cristian CIUREA și Mihai DOINEA. Toți sunt niște profesori de excepție. Toți au fost doctoranzii mei, care au făcut teze pe care le-au susținut cu succes, având în ele rezultate științifice  remarcabile.

Cartea cu autograf primită de la Cătălin BOJA, Cristian CIUREA și Mihai DOINEA este un simbol care pentru mine are o valoare specială. Îmi aduce aminte cum acum mulți ani și o altă echipă tânără pe atunci a pornit tot pe un asemenea drum, numai că au avut grijă alții să ne abată și fiecare s-o luăm pe calea lui, succesul indiuvidual al fiecăruia fiind cu totul altul, mult diminuat.
Consider că acesta este doar începutul unei vaste colaborări și am certitudinea că ei vor lucra în continuare în echipă pentru că marile descoperiri sunt numai în echipe de cercetare foarte bine consolidate, în care diviziunea muncii este bine pusă la punct.

(29 august 2017)

2017, anul Evului Mediu adânc

2017 este anul Evului Mediu adânc de la noi, pentru că:

- au izbucnit epidemii necontrolate la copii;

- obscurantismul a explodat;

- se lucrează pe bază de strigoi;

- analfabetismul este cronic;

- sunt sfințite cheile și tunurile;

- satele sunt fără canalizare;

- lipsa speranței e uriașă;

- totul este cu susul în joc;

- vrăjitoria este la mare preț;

- polarizarea socială este extremă;

- știința este eclipsată de ignoranță;

- prostituția este subânțeleasă;

- nemunca este stimulată;

- productivitatea e jalnică;

- toată lumea cere și cere.

Stadiul acesta este datorat unui comunism devastator care a poposit peste aceste plaiuri și a luat din om seva înțelepciunii, aducându-l la disperare prin înfometare, îndoctrinare și îndobitocire. În dorința de a maximiza gradul de manipulare, comunismul s-a străduit să creeze omul nou, care gândește uniform, care se îmbracă uniform, care are idealuri uniforme, care iubește uniform și care muncește uniform. Numai că de fapt, s-au dezvoltat în fiecare dintre noi doi inși. Un ins era cel de fațadă, care dădea senzația că este omul nou. Celălalt era cel real, care își dorea cu totul altceva și suferea că nu are ceea ce-și dorește, așteptând momentul probușirii sistemului, care se îndrepta implacabil spre această direcție, căci prin tot ceea ce se întâmpla nu se producea nici dezvoltare, nici egalitate și nici bunăstare, ci sărăcie, suferință și polarizare. Dispariția comunismului a fost într-un timp scurt, procesul a fost accelerat și plin de ură, a  fost distructiv și cu urme adânci. Ceea ce s-a întâmplat nu avea cum să ducă la un mod de producție capitalism prin simetrie, ci ne-a aruncat într-un Ev Mediu timpuriu cu multe elemente de sclavagism notoriu.

(29 august 2017) 

Carte cu autograf de la Paul POCATILU

Paul POCATILU, fostul meu doctorand, acum full professor în DICE, mi-a oferit o carte solidă care evidențiază seriozitatea abordării cu care m-a obișnuit dintotdeauna, el fiind și primul din DICE care și-a susținut abilitatea.

(28 august 2017)

Carte cu autograf de la Ioan ODĂGESCU

Colegul meu de departament Ioan ODĂGESCU mi-a oferit o carte interesantă, de unic autor, cum se autointitulează el, carte acre are o istorie extrem de interesantă având în vedere preocupările autorului pentru cele două discipline pe care le tratează.

(28 august 2017)

Carte cu autograf de la Mihai DOINEA

M-am bucurat enorm când fostul meu doctorand Mihai DOINEA mi-a oferit cartea cu autograf Optimizarea securității. Teorie și practică. Este o carte care are la bază teza sa de doctorat, al cărei coordonator științific am fost, Mihai fiind unul dintre cei mai valoroși doctoranzi ai mei.

(28 august 2017)

Carte cu autograf de la colegii de la sisteme

Colegii din subcolectivul de Informatică Economică de la disciplina de sisteme de calcul, profesorii Gheorghe DODESCU, Florin PILAT, Dan IONESCU, Teodor MISDOLEA și Livia NISIPEANU mi-au dat în 1980 un exemplar din volumul scris de ei, cu autografe.

Am fost foarte mândru când am primit acest volum, pentru că i-am apreciat pe autorii lui.

(28 august 2017)

București, orașul fără closete

Deși Bucureștiul este o capitală a unei țări din Europa, are trăsături asemănătoare unui sat dintr-o țară africană subdezvoltată pentru că:

- are nenumărate străzi neasfaltate;

- există blocuri confort 3 degradate;

- nunumărate imobile au bulină rășie;

- nu există closete publice;

- deșertul betoanelor e evident;

- gunoaiele sunt peste tot;

- rahații de câini abundă;

- haitele de câini terorizează.

Cine merge undeva, apreciază nivelul de civilizație după cum arată closetele unde se ușurează. În orașele unde nu există closete publice înseamnă că oamenii se ușurează la colț de casă, lângă un stâlp sau oriunde apucă și ei dacă nu mai au posibilitatea de a se abține până ajung acasă. În București, dar și în alte locuri, este interzisă utilizarea closetelor celor care se află în trecere și nu lucrează într-o instituție cu closet sau nu sunt consumatori în restaurantul cu closet. Sunt locuri unde a folosi closetul necesită un cod sau o cheie și acestea sunt date numai celor care sunt clienți, deși orașul nu are closete de niciun fel. Cum la noi coruăția este în floare, s-au făcut pași importanți în a cumpăra closete la niște costuri fantastice, closete electronice, de parcă s-ar pleca cu ele în cosmos. În realitate, s-au ciugulit niște bani,căci a fura este verbul cel mai frecvent conjugat. Este clar că lucrurile stau prost din moment ce

closetele trebuie achiziționate, dar nu este suficient. Ele trebuie menținute în funcțiune, adică trebuie curățate tot timpul pentru a fi curate și pentru a nu fi imposibil de folosit din cauza mizeriei. Se știe că omul merge la closet nu pentru a ține o conferință de presă, nici pentru a lucra la un computer, ci pur și simplu, să facă exact ceea ce face și împăratul când face ceva singur-singurel.

La noi closetele arată jalnic și la restaurante și în gări și la aeroport, deși există personal special plătit să mențină curățenia acolo. Se știe că nu există proceduri. Se știe că nu există hârtie. Aparatele pentru uscatul mâinilor sunt foarte slabe. În stațiile de benzinărie dacă lipsește săpunul lichid, cineva pune săpun din acela clasic, bucată solidă, total neigienice în utilizare.

Despre mirosurile din closetele românești aș zice că nu este momentul să scriu, pentru că este acolo aer irespirabil. Sunt în closetele de la noi tot felul de gândaci, viermi și muște, care toate fac o atmosferă de infern, care nu diferă prea mult de ceea ce se găsește în piețele agro-alimentare, căci și acolo sunt closete insalubre și mizere. Bucureștiul este orașul fără closete, deși în jungla mexicană sunt closete de 5 stele, iar la noi în camerele de hotel closetele au gârtie igienică de cea mai proastă calitate, aspră, îngustă și imposibil de fixat pe suport, mirosul fiind acceptabil. La un hotel de 4 stele din Deltă puțea baia îngrozitor de la instalația desfundată a closetului, desigur.

(28 august 2017)

Cei care fugeau în Occident

Dacă un scriitor fugea în Occident să scape de comunism, i se retrăgeau cărțile din librării, din biblioteci, era scos din manuale și nu se mai vorbea despre el niciodată. Așa s-a întâmplat cu scriitorul de succes Petru DUMITRIU.

Dacă un cântăreț fugea în Occident, să scape și el de comunism, deși comunismul îi crea șanse reale de afirmare și condiții materiale sigure, a doua zi discurile cu el erau distruse, cântecele interpretate de el nu se mai difuzau, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Așa s-a întâmplat cu Constantin DRĂGHICI, cel care câștigase nenumărate premii la Festivalul de la Mamaia și care cânta la Operetă. Nu mai existau deloc afișe cu numele lui prin București, de parcă n-ar fi existat vreodată. 

dacă acel artist avea notorietate, asemeni lui Luminița DOBRESCU și lui Margareta PÎSLARU, deja era mai greu să fie scoși din mentalul publicului căci melodiile lor erau fredonate peste tot. Luminița câștigase în anul plecării Trofeul Cerbul de Aur, iar Margareta avea nenumărate șlagăre speciale.

Dacă un comic pleca în Occident, crezând că acolo viața lui este mai bună și că acolo are șanse reale de a se exprima, toate scheciurile lui nu mai erau difuzate nici la radio, nici la televiziune. dacă jucase cumva în filme, acele filme nu se mai difuzau cu frecvența de dinainte sau chiar secvențele cu respectivul erau scoase. Așa s-a întâmplat cu Mircea CRIȘAN.

Comunismul era neiertător cu cei pe care îi considera dezertorii cauzei, adică trădători de neam și de țară, deși unii dintre ei plecaseră pur și simplu că așa considerau ei că le este scris în frunte.

Erau și nenumărate bancuri cu fugari, unii politruci care în loc să scandeze trăiască partidul comunist român, scandau o dată ajunși la Paris, trăiască partidul comunist, rămân!

(28 august 2017) 

Cărțile bărbierite

Este vorba de vremurile comuniste. În acele vremuri, din respect sau din slugărnicie, autorii de cărți ofereau unor granguri cu funcții politice sau administratetive lucrările lor cu autografe, dar înainte de toate, puneau niște texte extrem de măgulitoare la adresa celui cărora le erau înmânate. Respectivii, nu știu dacă le citeau sau dacă le răsfoiau măcar, dar știu că aveau biblioteci și așezau la loc de cinste fiecare volum primit. Oricine intra în bibliotecă simțea o undă de respect când vedea acea bibliotecă, iar autorii știindu-și lucrările prin rafturi la vedere se considerau luați în considerație. Se întâmpla ca uneori, dar acest uneori însemna destul de frecvent ca adresantul, să facă pași, adică să fugă din țară, lucru îngrozitor în acele vremuri și de neiertat din partea PCR. Ca un făcut, parcă exista un ritual, căci imediat ce se afla că grangurul politic sau directorul de instituție a fugint în Vest, cineva intra la el în fostul lui cabinet, lua cărțile la rând și rupea acele pagini cu autografe. Era un mod de a-i protejea pe cei ce scriseseră textele și mai și semnaseră, căci un fugar în niciun caz nu mai merita nici respect, nici admirație și nici prețuire, iar despre calitățile pe acre le-ar fi înșirat ei acolo, nu mai avea cum să fie vorba. Acum foarte mulți ani am intrat în posesia unor astfel de foi, pentru că cel ce le-a rupt era un bun prieten al meu și a vrut să mi le lase mie să citesc să văd și eu care era nivelul de prostituție al celor care veneau să ofere cărți unuia dintre fugiții în America din zona informaticii, om care stătea de-a dreapta lui Manea MĂNESCU și care glăsuia pe la plenarele lui Nicolae CEAUȘESCU dedicate planurilor de dezvoltate din sfera calculatoarelor. Acele pagini le-am pus pe undeva la mine pe site la adresa http://www.ionivan.ro unde stau bine și comod.

(28 august 2017)

Alimentarea nefericirii

La sala de la Piața Vitan unde mergeam să mai trag de fiare l-am întâlnit pe un tânăr destul de rotofei, care se zbuciuma el acolo în felul lui asemeni unui lup singuratic să facă și el ceva. Văzându-l că greșește mult și mai ales că riscă să se accidenteze, am intrat în vorbă cu el. I-am explicat că este rezonabil să pornească de la simplu, la complex, de la greutăți mici la greutăți mai mari, să nu riște să se accidenteze și mai ales să intre pe Internet să se documenteze, dacă nu are antrenor personal.

Din vorbă-n vorbă am început să ne cunoaștem și chiar ne spuneam bancuri, fără a avea pauze lungi între exercițiile noastre care defineau antrenamente cam de câte două ore, fără a forța prea mult ca efort, dar nici cu pauze, ci cu exerciții care creșteau gradual în complexitate și număr de repetări.

Am observat la acel tânăr tendința de a-și defini multe obiective de realizat simultan, dar și foarte dificile, motivând totul pe capacitatea sa de implicare și pe eficiența cu care muncește. Eu de fiecare dată i-am zis că mi-am definit puține obiective și mai ales, care se realizează unele după altele în secvență, fără suprapuneri. I-am mai zis că obiectivele mele sunt omenești, nesupranaturale și că în momentul în care le realizez sunt fericit, mă bucur și am energia de a trece la următorul obiectiv și tot așa. Tânărul acela mi-a zis vreo câteva obiective care chiar se suprapuneau și pe care eu nici în visele mele cele mai colorate n-aș fi fost în stare să le duc la bun sfârșit. Mi-am recunoscut neputința în fața lui și am venit cu multe argumente din care rezulta că fericirea este ca o casă, se construiește cărămidă cu cărămidă, cum și nefericirea, tot așa se clădește tot cărămidă cu cărămidă, dar efectele ei sunt foarte parșive. Atunci el mi-a zis că mănâncă destul de mult și dezordonat, mai ales din cauză că muncește mult, se enervează din orice și că de fiecare dată când își evaluează ceea ce a făcut peste zi îl apucă o nemulțumire imensă care se amplifică prin faptul că-și dă seama că multe lucruri s-ar fi făcut cu mult mai bine altfel. Când sala aceea s-a desființat brutal într-o vară, managerul fugind cu banii, eu am plecat la o altă sală, iar pe tânăr nu l-am mai văzut. Când mai zilele trecute eram prin Mall București Vitan cineva m-a salutat. Nu l-am recunoscut. Tânărul din fața mea, zvelt, îmbrăcat sport mi-a reamintit de discuțiile noastre despre simultaneitatea obiectivelor. Avusese temă de cercetare pe această latură și cred că s-a convins că este bine pentru el să-și clădească fericirea încet-încet și temeinic. Sunt sigur că a continuat să meargă la sală și sunt și mai sigur că fericit fiind, nu avea motive de enervare, cu atât mai mult nu mai avea motive să mănânce mult, anapoda și fără rost.

(28 august 2017)

De la patron, la executant

La sală unde făceam un fel de culturism de amatori, l-am întâlnit pe un tip lasiv, care se zbuciuma din greu să slăbească. La saună când din întâmplare ne-am potrivit, am intrat ăn vorbă și am aflat:

- înălțime 185 cm;

- vârsta 34 de ani;

- greutate acum 105 kg de la 140 kg;

- a fost patron, asociat cu un tip la o firmă de construcții;

- asociatul i-a furat și afacerea și nevasta;

- lucrează ca executant în construcții;

- vine la sală să dea jos excesul de kilograme;

- s-a vindecat de tot stresul și e optimist;

- vrea să-și refacă viața de la zero.

Am admirat tenacitatea lui și dorința de a fi învingător. Era un tip determinat și știa exact ce are de făcut. Venea seara după muncă la sală și avea rutinele lui din care nu-l scotea nimeni. dacă acolo mai erau unii care făceau conversație, el avea ritmul lui și nu intra în vorbă cu nimeni. Îl știau și doamnele care doreau să lucreze la bandă și nu-l deranjeau pentru că el alerga ca un  veritabil sprinter multe minute în șir. Când s-a desființat sala ajunsese la 110 kg și avea o condiție fizică de excepție. Nu-i curgeau pieile de niciun fel pentru că slăbise lent și natural. Sunt sigur că și după ce s-a mutat la altă sală a continuat același drum, căci era prea hotărânt să-și dovedească lui însuși că este foarte bun.

(28 august 2017)

165 cu 100

Veneau la sală doi frați. Cel mic, avea cam 25 de ani, cel mare undeva peste 30 de ani. Cel mic era de peste 185 cm înălțime, cel mare avea 165 cm, căci el mi-a zis. El avea și 100 kg,, în timp ce fratele lui era filiform. Fratele mic nu avea facultate, în tip ce fratele mare fusese studios, adică modelul familiei. Cel mic și-a adus fratele la sală și conștiincios cu era, cel mare lucra cu sârg și nădușea pe măsură. Am observat la el unele progrese, progrese care s-au accentuat în timp și l-am văzut topindu-se progresiv, lucru care mi s-a părut extraordinar.

Programul meu mă făcea să vin la sală într-o anumită perioadă a zilei, drept care nu ne-am mai intersectat. După un timp, într-o sâmbătă sau duminică i-am reîntâlnit pe cei doi farși, dar i-am recunoscut de fapt după primul, cel mic, rămas neschimbat. Cel mare slăbise foarte mult. Săa întâmplat atunci să ne nimerim și la vestiar și mi s-a părut ciudat că în față îi atârna un șorț de piele dezagreabil, subțirel și foarte flexibil. Era excesul de piele de pe abdomen, care atârna din cauză că grăsimea care-l susținuse dispăruse. Cel mare nu făcuse nicio operație, ci pur și simplu, slăbise cam repede din sport și din regim alimentar. 

A trevut un timp și i-am reântâlnit pe cei doi frați. Cel mare eliminase prin operație excesul de piele. Arăta fantastic. Chiar i se vedeau pătrățelele. Își schimbase și poziția și mersul. Acum și fața șui arăta altfel. Era mult mai luminoasă, mai încrezătoare.

După ce sala s-a transformat în restaurant, eu am plecta altundeva și cred că cei doi frați au ales să continue să facă sport la o altă sală. 

Cât de important este să vrei să faci ceva și mai ales să te ții cu dinții de realizarea obiectivului! 

(28 august 2017)

Elu maratonistul

El mi-a fost student cu ceva timp în urmă. Era un tip nu prea înalt, dar cam rotunjor. După terminarea facultății a făcut un masterat, iar după aceea a început un stagiu doctoral. Mare mi-a fost surpriza să-l văd total schimbat, căci practicând sportul de performanță, a dat jos multe kilograme. Acum este obișnuitul maratoanelor prin Europa.

Am scris despre Elu un articol la mine pe site.

El are un site al lui.

Îl urmăresc pe Elu pentru că mi-a promis ceva și anume că va participa la maratonul de la Polul Nord. Este o încercare temerară și costisitoare financiar, dar cum îl știu eu pe acest tânăr, sunt sigur că-și va realiza visul și se va gând ceva la fel de îndrăzneț pentru viitor, căci fiecare vârstă are ideaulurile ei în sportul de performanță, practicat de un specialist de mare clasă în informatică.

(28 august 2017)

Spraponderalii și sinonimele

DEXonline definește cuvântul sinonim prin: 

SINONÍM, -Ă, sinonimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cuvinte, expresii, afixe etc.) Care are (aproape) același înțeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix etc. ♦ P. gener. Asemănător, identic, similar; corespunzător. 2. S. n. Cuvânt, expresie, afix etc. care are același (sau aproape același) înțeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix etc. – Din fr. synonyme.

DEX online definește cuvântul supraponderal prin: 

SUPRAPONDERÁL, -Ă, supraponderali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) cu greutate peste media normală. – Supra1- + ponderal.

Sinononimele pentru supraponderal în accepțiune populară sunt:

- gras;

- dolofan; 

- durduliu;

- rotofei;

- obez.

În realitate există distincții foarte clare între acești termeni din punct de vedere medical, cîci gras înseamnă ceva, supraponderal înseamnă altceva, iar obez este definit conform DEXonline astfel: OBÉZ, -Ă, obezi, -e, adj. Care suferă de obezitate, peste măsură de gras. Pentru clarificare, obezitatea este definită tot în DEXonline prin: OBEZITÁTE s. f. Creștere exagerată a greutății corporale ca urmare a acumulării de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor. – Din fr. obésité.

Pornind de la aceste deginiții, este clar că în mintea fiecăruia există o imagine a omului cu greutate normală și tot ce depășește acel nivel ochiometric stabilit, intră în categoria grăsuț, dolofan, gras și foarte gras, adică obez. Oamenii au și răutățile lor, judecă instantaneu și dacă mai au și carențe educaționale vorbesc tare, fac glume proaste și-și dau coate ori de câte ori apreciază ei că o persoană se abate de la  modelul lor mental, abătându-se de la acel model mai mult decât trebuie. Eu consider că fiecare dintre noi are locul lui pe acest pământ, are menirea lui, iar judecățile celorlalți nu trebuie să ne influențeze în niciun fel căci noi înșine suntem stăpânii noștri. Tot ceea ce facem noi judecăm, iar ceilalți au posibilitatea doar să ne evalueze, să ne ierarhizeze, să acționeze, dar să o facă în liniște, obiectiv, în raport cu criterii obiective, morale, cu onestitate și cu consecvență. Fiecare se luptă cu el însuși în felul lui și tocmai această luptă trebuie apreciată de cei din jur și rezultatele ei folosite cât mai eficient, căci niciodată nu se știe de unde sarele iepurele și iese lozul cel mare.

(28 august 2017)

Birocrația mioritică

Birocrația nu este o invenție românească, ci este creația unei minți dacă nu diabolice, cel puțin producătoare de stres, angoase, nefericiri și dureri. Când se vorbește de biorcrație, se vorbește de:

- birocrați, 

- birouri,

- fire de așteptare

- nervi întinși la maximum,

- ineficiență,

- corupția mică,

- nepotism,

- pile,

- mediocritate,

- bătaie de joc.

Statele înapoiate dezvoltă mecanisme ce proliferează birocrația pentru că ele nu au interes ca populația să fie:

- fericită,

- activă,

- eficientă,

- dinamică,

- creativă.

Sceste state au nevoie de oameni:

- înapoiați,

- stresați,

- săraci,

- înregimentați,

- dependenți,

- umili.

Un mijloc sigur de a-și atinge toate obiectivele limitate, minore și pe termen scurt ale statului este acela de a exacerba dezvoltarea birocrației. Am crezut un timp că numai comunismul este cel care a dezvoltat o birocrație bolnăvicioasă. Am văzut că după 1989 statul așa-zis capitalism de la noi a dezvoltat o birocrație mai ceva decât birocrația comunistă care era cât de cât controlată de partid și când se sărea calul, partidul comanda restructurări ce se executau fără comentarii. La noi, în așa-zisul capitalism de cumetrie cum zisu-i-a corect bătrânul ILIESCU, birocrația parcă e mai a dracului decât la stat, căci patronii noștri în loc să urmărească eficiența maximă, urmăresc niște căi halucinante, angajând fictiv neveste și copii, făcându-i salariați de lux, care nu fac nimic, dar cheltuiesc nelimitat. La patroni, datorită mediocrității și lipsei acestora de preocupare pentru eficiență, căci ei sunt interesați mai mult de a li se zice șeful sau patronul sau directorul, aspectele legate de relația cu cetățeanul este lăsată pe mâna unora care fie că nu se pricep, fie că sunt rău intenționați și prin urmare fac ei ce fac și din zicala clientul nostru, stăpânul nostru, fac de fapt clientul nostru, prostul nostru, că nici măcar sclav nu-l numesc pe client. Orice relație a cetățenului cu o organizație, fie ea de stat, fie ea privată este precedată de stres, dar urmată de regrete, însă bietul de el nu are soluție. Birocrația se concretizează prin:

- lipsa de proceduri clare ale funcționarului;

- informații insuficiente care detrmină nenumărate reveniri;

- ambiguitatea traseelor de documente;

- amânări și nerezolvări rapide;

- necesitatea obținerii a nenumărate aprobări prealabile;

- depunerea de documente inutile;

- neintroducerea programărilor online;

- comportamentul discreționar al celor de la ghișee;

- vocabularul neadecvat al funcționarilor;

- productivitatea scăzută a funcționarilor;

- lipsa de responsabilizare a funcționarilor;

- evaluările pe pile ale lucrătorilor și promovarea anapoda a acestora;

- volumul redus al soluțiilor date în favoarea cetățeanului;

- intenția de a arăta că altcineva este de vină nu incompetența.
Birocrația mioritică este izvorul atâtor nefericiri aduse cetățeanului în principal din lipsa preocupării statului de a-l respecta pe cetățean, exact cel care face ca prin taxele pe care le plătește să huzurească birocrații în locuri călduțe, mocirlindu-se aleatoriu, cu direcție spre niciunde, cu orientarea  spre nimic. În lipsa unei strategii, a responsabilizării și a criteriilor de performanță nemunca în birourile statului este în plină ascensiune, iar inerția sistemului crește exponențial, spre disperarea cetățeanului.

Se zice că omul sfințește locul. În cazul birocraților, aceștia nu au cum să sfințească locul pentru că birocratul prin natura lui este plin de păcate și de limite, iar contextul în care evoluează este viciat și îi permite dezvoltarea de apucături specifice unui mod de gândire nociv, orientat spre contraperformanță. Intersecțiile mele cu birocrații au fost dintre cele mai nefericite și aceasta m-a dus să mă feresc de a merge pe la birouri, exact cum se ferește dracul de tămâie. Nu vreau să dau deocamdată exemple, dar cred că mă voi înfuria și la cald, voi da acele exemple cutremurătoare.

(27 august 2017)

Pilonul II de pensii

De câteva zile economiștii lui KK se dau cu poponelul de pământ și urlă în legătură cu pilonul II de pensii, cum că staul vrea să-l confiște. Pilonul II de pensii este gestionat de niște privați.

Există și pilonul I de pensii. ASF-ul a comparat ce se întâmplă cu pilonii I și II și atenționează că pilonul II are un randament mai prost decât pilonul I gestionat de stat.

Pilonii aceștia de pensii sunt niște acumulări de bani, adică fonduri rezultate din cote vărsate de stat sau de privați pentru a fi asigurate pensiile salariaților lor. La o privire sumară rău de tot, dacă sunt 5 milioane de salariați și dacă se ia în calcul un salariu mediu de 1.000 €, iar în pilonul II merg 5%, lunar intră în fondul II cam 25 de milioane €, anual intră 300 miloane  €, iar în 10 ani de existență să zicem, acolo s-au strâns 3 miliarde €, care reprezintă o sumă frumușică.

S-au dat acei bani unor privați ca raceștia să-i investească și banii să se înmulțească, ca oamenii care i-au depus să se bucure de pensii cât mai grase.

Să zicem că pilonul de pensii II are Ț € în el. Să zicem că administrarea, adică salarii, taxe și toate cele plătite pentru cei care se ocupă de înmulțirea banilor este S €. Rămâne pentru a-i înmulți prin plasamente sau mai exact pentru investit L = Ț - S. La fiecare an, banii plasați fac pui și din L € se întorc spre cei ce administrează să zicem V €, adică acesta este nivelul de plasare inteligentă a banilor de cei ce sunt plătiți cu S€ taman pentru a face acest gest, adică de a spori ceea ce li s-a dat, chestie pe care în vârful limbii o numim administrare de fonduri. Probabil că o formulă simplistă ca să nu zic vulgară a randamentului unui fornd RF, este dată de relația:

RF = (V / Ț) * 100.

Unii mai sofisticați folosesc formula:

RF = (V / L) * 100

care maschează un pic ineficiența activității celor care administrează și care primesc salarii deloc mititele, ci grase, zic eu în nimicnicia mea.

Se zice că statul este prost administrator. Dacă ASF atrage atenția că RF de la pilonul I este mai mare decât RF de la pilonuk II ănseamnă că cei care administrează pilornul II lucrează mai prost. În niciun caz nu trebuie să se aștepte ca pilonul II să se prăbușească, lucru care se face foarte-foarte ușor fie din superficialitate, fie din proastă strategie, să nu zic lăcomie, de plasare a banilor în zone de risc nepermis de mare. Acum economiștii lui KK își smulg părul din cap că pilonul II etc etc, dar stau și gândesc ce s-ar întâmpla dacă acel fond s-ar vaporiza, cum tot ei, vigilenții tot de KK ar trage statul de urechi că nu s-a ocupat de banii poporului. Oricum o dai, oricum o iei, economiștii lui KK tot ai lui KK rămân și nu vin cu soluții, căci mă așteptam ca ei să tragă semnalele și nu ASF, căci ei au tot felul de surse și de chei de control, dacă tot se dau specialiști. Dar nu este cazul.
Pilonul II de pensii este un poem în proză, concretizat printr-un borcan cu miere care atrage cu mult mai multe muște decât un hârdău cu fiere. Numai că niște albinuțe harnice și deștepte trebuie să sporească mierea din borcan. Dacă în loc de albinuțe apar trântorii, borcanul se cam golește. Nasol.

Știu că acum mulți ani, un casier de la o universitate privată a fugit cu încasările de la admitere și nu l-a mai găsit nimeni, iar de acoperit banii, i-a acoperit universitatea din fondurile acumulate în timp. Mai știu că o bancă s-a ruinat doar din simplul motiv că un salariat besmetic a jucat la bursă în zone de risc maxim și a pierdut ca prostu'trîgând după el dezastru. Toate fondurile au aceste riscuri. Nu trebuie să fii doctor în finanțe să miroși când ceva pute urât de la distanță și vezi sedii luxoase, mașini de fițe și cheltuieli extravagante într-o economie care gâfâie și  nu duduie.

În opinia mea, știu că FNI s-a părbușit, că și CARITAS s-a prăbușit și tot ce este ban sigur, soartă bună n-are dacă este prost administrat și se relaționează cu zone de risc sau de mare risc, deși există și plasamente sigure, dar uneori lăcomia și prostia fac casă bună, ca să nu zic bordel.

(26 august 2017) 

Vasile ARDEL, culturist de talie europeană

Am găsit un articol despre culturistul Vasile ARDEL în revista Flex Fitness, ediția românească editată de Florin PREDUCHIN, vol. 2, nr. 6, 1996, pg. 13. Așa cum era structurat articolul m-a încurajat să aprofundez documentarea despre acest mare culturist băimărean.

Vasile ARDEL este născut pe 23 septembrie 1969 la Baia Mare, deci este născut în zodia balanței. Cei născuți în zodia balanței au suplețe în a se orienta și deciziile pe acre le iau, le sunt în totalitate favorabile. Au orientare spre lucrurile precise, în care cantitatea este corelată riguros cu calitatea. Le place foarte mult simetria. Ori de câte ori au o problemă de rezolvat, nativii din balanță se documentează complet și fac tot felul de comparații. Definesc tot felul de criterii de selecție și de fiecare dată ei cred că alegerea făcută este cea mai bună. Criticile nu sunt bine venite la cei din acestă zodie, deși dacă ceea ce li se spune sub forma unei sugestii și a unui sfat devin uneori chiar deviză de viață. Le place să știe că munca lor este apreciată, dar nu arată acest lucru și uneori par indiferenți, dar detestă nedreptățile de care ei sau altii au parte. Știu să-și dozeze eforturile și au capacitate foarte bună de autoanaliză.

Este absolvent al Liceului Industrial Nr.2 Tg-Jiu și locuiește în Baia Sprie, Maramureș, așa cum rezultă din descrierea dată pe profilul său de facebook.

Așa cum am făcut și în cazul altor culturiști despre  care am scris, încurajarea a fost dată în primul rând că autorul articolului din revista Flez Fitness prezintă datele biometrice ale lui Vasile ARDEL, care au nivelurile următoare:

Greutate: 65 kg

Înălțime: 165 cm

Circumferință torace: 122 cm

Circumferință  braț: 46 cm

Circumferință talie: 68 cm

Circumferință coapsă: 63 cm

Circumferință  gambă: 43 cm

Circumferință  antebraț: 36 cm

Circumferință  gât: 42 cm.

A fost descoperit de antrenorul Iosiv SZABO.

Palmaresul său este impresionant și aici prezint competiții la care a participat și pozițiile pe care s-a clasat la final.

1991, Campionatul European de Culturism, locul 12

1992, Campionatul Balcanic de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1992, campoionatul European de culturism, locul 2

1993, Campionatul European de Culturism, categoria 65 kg, locul 3

1993, Campionatul Balcanic de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1994, Campionatul European de Culturism, categoria 65 kg, locul 3

1994, Campionatul Balcanic de Culturism, categoria 65 kg,  locul 1

1995, Campionatul European de Culturism, categoria 65 kg, locul 2

1996, Campionatul European de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1998, Campionatul European de Culturism, categoria 70 kg, locul 3

1999, Campionatul European de Culturism, categoria 70 kg, locul 6

1989, Campionatul Național de Culturism Juniori, categoria 65 kg, locul 1

1989, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1990, Campionatul Național de Culturism Juniori, categoria 65 kg, locul 1

1990, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1992, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1 

1993, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1 

1994, Campionatul Mondial de Culturism, categoria 65 kg, locul 15

1996, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1997, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

1998, Campionatul Național de Culturism, categoria 65 kg, locul 1

2001, Trofeul Hercule de la oradea, marele premiu

Meritele sale sportive au fost recunoscute de statul român și i s-a acordat titlul de maestru al sportului, iar președintele Ion ILIESCU i-a acordat prin decret prezidențial nr. 1071/2004 medalia Meritul Sportiv calasa a I-a.

În anul 2003 s-a publicat un clasament cu primii 10 culturiști ai tuturor timpurilor din țara noastră care arată astfel:

1. GIURGI Nicolae

2. CIORBĂ Petru

3. MIHĂILESCU Cristian

4. ARDEL Vasile

5. MEMETE Petre 

6. BURUIANĂ Virgil 

7. COSTACHE Alexandru și KANTOR Eugen

8. UCEANU Florin

9. HUMĂ Gheorghe

10.DELCZEG Emerich  și ȚUȚU Marin 

unde se vede că Vasile ARDEL ocupă una dintre pozițiile fruntașe, ceea ce înseamnă că în lumea culturiștilor el are o valoare și un loc bine stabilite, forografiile care îl înfățișează arată un culturist foarte bine definit, cu o simetrie excelentă și cu o dezvoltare musculară proporționată. În foarte multe prezentări, culturistul de care scriu acum este descris simplu și convingător prin texte de forma: Vasile ARDEL, multiplu campion naţional de juniori şi seniori, campion balcanic, campion european la seniori și este în compania lui Petru CIORBĂ și a lui Virgil BURUIANĂ când se vorbește despre cei mai reprezentativi culturiști, de către alți culturiști.

Vasile ARDEL este antrenor de  fitness, culturism si haltere.

El s-a retras din activitatea sportivă la vârsta de 33 de ani. La noi nu este vorba de un management al carierei care să dea sportivilor de înaltă performanță posibilitatea de a continua la un nivel tot așa de ridicat în viitor munca lor pentru ca tinerii să fructifice experiența acumulată de mentorii lor. Dacă în artă există cursurile masters unde mari soliști de operă vin și îi învață pe tinerii care aspiră să urce pe scenă unele din secretele pe care ei ca profesori, le dețin, în sport nu există astfel de preocupări. Vedem acum cum marele Gică HAGI se zbuciumă de unul singur într-o lume lacomă după câștiguri facile să facă performanță. Am văzut-o pe marea Iolanda BALAȘ în zbuciumul ei de a ține cât mai sus ștacheta atletismului prin exemplul ei luminos. Culturismul este un sport greu și mai ales costisitor, care necesită fonduri uriașe pentru a atinge marea performanță și pentru a o menține. La noi nu s-au găsit încă pârghiile și mijloacele pentru a dezvolta pe baze solide și în mod coerent acest sport. Culturistul Vasile ARDEL a văzut cum stau lucrurile și absorbit de cariera sa competițională a lăsat în planul al doilea elementele de management al carierei, în ideia de a obține o calificare recunoscută de societatea noastră aflată în mișcare accelerată, unde prin business se înțelege orice și mai ales nu se înțelege că toată lumea trebuie să câștige, adică și patronul, dar și cel ce execută, cât de cât, dar în niciun caz zero lei și zero bani.

Acum culturistul Vasile ARDEL este un bărbat matur de 48 de ani, cu un geamantan de diplome și de medalii pe care le-a obținut în concursuri grele, după o muncă titanică, este și va rămâne un simbol al culturismului maramureșan, căci vor mai trece mulți ani până când unul din partea locului să mai urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la un Campionat European de Culturism.

Personalitatea culturistului Vasile ARDEL este una puternică și acolo în Maramureș oamenii sunt drepți, puernici și de neclintit și tocmai de aceea în dârzenia lor muncesc foarte mult și se concentrează pe atingerea de obiective deosebite și nu se dau bătuți până nu-și văd visul transpus în realitate. Am văzut în presa locală articole despre culturistul Vasile ARDEL și mă așteptam să găsesc acolo liucruri foarte concrete legate de ciclurile lui de antrenamente, de dieta sa, de participările în competiții, ceea ce nu s-a întâmplat și am fost dezamăgit. Cine are în față un mare campion are de aflat de la el cu mult mai multe lucruri decât chestiuni pe care jurnalistii le presupun sau le intuiesc. Despre punctele de vedere ale perdanților nu trebuie scrise prea multe, pentru că unul care iese pe locul al doilea nu-i va recunoaște niciodată meritele lui Vasile ARDEL care întotdeauna a ieșit învingător la categoria sa de 65 de kilograme, unde era un clasic ca să zic așa. De regulă ar fi trebuit să semnalez și alte surse de inspirație dar nu o fac pentru că presa băimăreană este ghidonată mai mult spre can-can și spre aspecte neinteresante, iar culturistul Vasile ARDEL este din lumea selectă. și nu este compatibilitate între ceea ce reprezintă el și ceea ce se scrie în mediile online.

Sunt sigur că acolo la județul MM, cei ce se ocupă de sport vor face undeva pe un site un buton cu numele Vasile ARDEL și acolo se va găsi cine accesează, o galerie cu fotografii din concursuri cu marele culturist, căci așa cum este și firesc, o poză spune cu mult mai mult decât 1.000 de cuvinte.

(26 august 2017)