I se zicea Căpănoaia, dar ea era de fapt madam 'CAPANU. Cred că era trecută de șaptezeci de ani. Pe mine m-a impresionat nu prin ce vorbea când venea în vizită pe la mama și nici când alerga după hoții de prune de pe deal cu ciomagul sau când punea câinii pe copiii vecinilor veniți la furat de cireșe. Pe mine m-a impresionat Căpănoaia când o vedeam în corul de la biserică și cânta cu o voce subțire de îngeraș. Veneam acasă și-mi plăcea să-i zic mamei că am văzut-o pe Căpănoaia dar și pe alte babe îmbrăcate în negru cântând de mama focului în corul bisericii. Mama nu se abținea și zicea, așa ca pentru dânsa:
- E, să le ierte Dumnezeu păcatele, că toate s-au iubit prin mărăcini, la viața lor, ale dracului...
N-am înțeles vorbele cu tâlc ale mamei decât mulți ani mai târziu, când mi-am dat seama de încâlceala vieții de mahala, în care nu știe nimeni cine cu cine se ține și cine cu cine de drăgălășește pe unde apucă în miez de noapte când nici vântul nici pământul nu știe.
(11 aprilie 2023)
- E, să le ierte Dumnezeu păcatele, că toate s-au iubit prin mărăcini, la viața lor, ale dracului...
N-am înțeles vorbele cu tâlc ale mamei decât mulți ani mai târziu, când mi-am dat seama de încâlceala vieții de mahala, în care nu știe nimeni cine cu cine se ține și cine cu cine de drăgălășește pe unde apucă în miez de noapte când nici vântul nici pământul nu știe.
(11 aprilie 2023)
