Până mai acum 10 sau 15 ani ne-am tot văitat că am rămas în urmă:
- ba că au venit turcii peste noi;
- ba că popoarele migratoare ne-au prăduit;
- ba că rușii ne-au încălecat când au avut chef;
- ba că occidentul ne-a supt de vlagă.
Niciodată n-am scos o vorbă că suntem prea inventivi și lucrăm fără proceduri, că începem prea multe și nu terminăm nimic sau și mai rău, că avem cultul demolorării, adică ce fac unii, când se schimbă puterea, zicem că nu a fost bine și schimbăm totul, luând-o de la capăt ca maimuța cu toiagul la spinare pe scara evoluției, vai de capul nostru.
Uite, că din 2004, când am intrat în NATO și din 2007 de când suntem membri UE, nu prea mai suntem de capul nostru și altții ne arată că fiind la răscruce de imperii, suntem cei importanți, adică cei mai importanți, drept care nu mai trebuie:
- să ne certăm ca chiorii pe sărăcia noastră;
- să punem mâna pe treabă care se vede;
- să lucrăm numai li numai după proceduri;
- să scăpăm de acel ghinion cu merge și așa;
- să jucăm după cum alții cântă sau ne dictează.
Aici în zonă trebuie stabilitate, mai ales că foarte aproape de granița noastră este una dintre marile puteri nucleare ale lumii, Federația Rusă, mai ales că Marea Neagră întotdeauna a fost sursă de conflicte. S-a văzut de la o poștă predilecția noastră spre bârfă, micime, mahalagisme, miștocăreală, ambiții mărunte, dat la geoale, tras de preș de sub picioare, manifestarea de ambiții mărunte, lipsă de strategie. Cred că nu a uitat nimeni cum la ora 14 era primit gabriel Oprea să depună jurământul ca ministru de interne, iar la ora 19 întregul guvern Ponta depunea jurământul. Cine crede că a fost o străfulgerare și nu o copită dată drept în față cui trebuie, de cine trebuie, se înșeală. Și în ianuarie, lucrurile o luaseră razna rău de tot cu mișcări dintre cele mai distructive. S-a văzut de la o poștă că după o anumită vizită, s-a așternut liniștea. Și acum pe 29 martie 2017, un ghiduș vroia el să se dea în bărci, iar vizite succesive l-au potolit. Văd că nu prea se înțelege că totul trebuie făcut altfel.Aici în regiune trebuie stabilitate și aici în regiune stabilitatea este fragilă. Ea se menține cu luciditate, rațiune și cu măsuri pozitive, în armonie. Cui îi place să fie umilit și să primească palme peste ochi, n-are decât, le va primi, căci din 2004 și din 2007 nimeni nu mai are chef să stea nepăsător să vadă niște puști care își aruncă unul altuia nisip în ochi, după care demolează castelele de nisip, vor să-și ia jucăriile și strigă fiecare la mamele lor cum că au fost înghiontiți sau îmbrânciți.
(01 aprilie 2017)