1000 de oameni care m-au impresionat: Sofia MIREA

Pe când eu eram student, doamna Sofia MIREA era cadru didactic la Catedra de Socialism Științific. Nu am făcut Socialism Științific cu doamna Sofia MIREA, dar când am fost secretar de BOB, doamna Sofia MIREA era membră a comitetului. Am avut ocazia să discut cu dânsa și mai ales să-i cer sprijinul ori de câte ori a fost nevoie, căci doamna avea o bogată experiență și cunoștea foarte bine care era atmosfera în rândul studenților și avea acel tact care crea echilibrul necesar în abordarea celor mai dificile probleme.

În peisajul românesc a fost o problemă spinoasă iscată de așa-zisa temă a meditației transcedentale, care echivala cu epurarea din învățământul superior a unor colegi considerați incompatibili cu morala comunistă. Deja bulgărele de zăpadă o luase la vale și veneau la mine niște doamne care să-și pună cenușă în cap, încercând să scape de tăvălugul care venea spre ele. 

Am discutat prima dată cu doamna Sofia MIREA și i-am spus. Ideea a fost să lăsăm timpul să-și facă treaba, fără ca noi să luăm măsuri, intuind că valul se va domoli de la sine. Am convenit ca dânsa să discute cu unele dintre doamnele temătoare și să le liniștească. Încet-încet, pe măsură ce se scurgea timpul, problema s-a mai potolit, ceea ce dovedea că doamna Sofia MIREA intuise bine derularea evenimentelor.

Acum chiar zâmbesc la cât praf s-a făcut în legătură cu o problemă de doi bani, dar lumea, nefiind familiarizată cu noile tendințe din viața socială, credea că tot ce zboară se și mănâncă, iar unii nu știau să se poarte și făceau din țânțar armăsar, ca în vremurile de început ale luptei de clasă, când niște comuniști închipuiți au distrus spuma intelectualității din Ro, doar-doar pentru a da un exemplu a efectelor unor mușchi încordați aiurea, dar cu efecte catastrofale pe termen lung.



(15 septembrie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Călin VÂLSAN

Când eram student am avut o disciplină numită Socialism Științific și la această disciplină s-au perindat mai mulți profesori căci doamna care ne preda a intrat în concediu prenatal. Dintre toți profesorii, de departe, cel care m-a impresionat a fost profesorul Călin VÂLSAN, pentru că:
- era foarte documentat,
- nu-și citea cursul așa cum făceau ceilalți,
- vorbea liber și cu argumente,
- spunea adevăruri greu de spus în acele vremuri,
- venea cu documente când vorbea despre lucruri sensibile.

Profesorul Călin VÂLSAN nu stătea la catedră ca alți profesori. Mergea în sală și se așeza cu fundul pe o bancă și de acolo ne vorbea, ca un prieten aflați la un foc de tabără. El povestea, nu preda. El ne vrăjea, nu era arid în detalierea lucrurilor privind mișcarea internațională muncitorească și doctrina partidului comunist din România. Pentru prima dată de la el am aflat că partidul comunist de la noi ar fi avut 1.000 de membri, ceea ce ducea corect la concluzia că un asemenea partid nu ar fi avut forța să facă insurecția de la 23 August 1944, decât numai dacă era împins de la spate cu un brânci dat de un frate mai mare și mai forțos. Nu-mi amintesc să fi ridicat vreodată vocea profesorul Călin VÂLSAN la noi, căci eram numai ochi și urechi la ceea ce el spunea. Aveau culoare vorbele lui și nu conțineau lozinci și nici nu erau îmbibate cu limbajul de lemn al celorlalți colegi de-ai lui care au înlocuit-o pe doamna profesoară a noastră.

L-am cunoscut pe profesorul Călin VÂLSAN peste ani și ani, căci venea pe la noi prin birou la 2320, să stea de vorbă cu o doamnă care fusese șefa serviciului personal din ASE și acum era analistă-informaticiană în Centrul de calcul.  Când i-am spus că mi-a fost profesor, s-a bucurat, mai ales că am venit cu detalii prin care s-a recunoscut, mai ales că de atunci, din vremea studenției mele, trecuseră cam 20 de ani. Călin VÂLSAN m-a impresionat prin faptul că dacă ai cultură de nivel foarte ridicat, chiar adevărurile incomode se spun pe un ton acceptat și agreabil, fără traume și fără consecințe.




(07 februarie 2023)

Socialismul prăbușindu-se...

Ca elev de liceu de clasa a XI-a am avut aplicație să citesc lucrările lui Marx, Capitalul și Teoria asupra plusvalorii. Nu mă laud că am înțeles prea mare lucru, dar m-am străduit.  La cei 18 ani ai mei nu aveam cum să fiu la un nivel de profunzime ridicat, dar numai faptul că am mucit în vacanta dintre clasa a X-a și a XI-a și am băgat banii în cele trei volume, zic eu, este de apreciat. 

Au urmat anii de facultate, avand mari profesori atat la disciplina de Economie politică în persoana profesorului Vasile Nechita, dar și la disciplina de Socialism științific, în persoana profesorului Călin Vâlsan.

De la ei am învățat să gândesc liber, cu capul meu. Cei doi aveau darul de a prezenta lucrurile în complexitatea lor. Trebuie spus că rectorul ASE, profesorul M.A. Lupu, a avut grijă să îndrume spre studenții de la Mecanizare, cum se numea atunci actuala secție de Informatică Economică pe cei mai buni profesori.

După terminarea studiilor, m-a străfulgerat o ideie, văzând cam ce se întâmpla în jurul meu și mai ales văzând diferențele ăn care eram tratați noi muritorii de rând și cum erau tratați ștabii din CC.  În anii aceia nu se punea problema alimentelor ca îm deceniul nouă al secolului trecut. În alimenatre se găseau tot felul de mezeluri, inclusiv fazani.

Generația mea nu înghițea nimic nedigerat. Acesta a fost motivul din care am cumpărat niște caiete și am început să scriu ca un jurnal, așa pentru mine o serie de considerații, reunite sub titlul SOCIALISMUL PRĂBUȘINDU-SE. acum mă minunez cât curaj am avut să scriu așa ceva, asistent universitar în citadela economoștilor unde capitalismul se prabuțea văzând cu ochii, iar socialismul era în zbor victorios.

Acolo am căutat să-mi explic de ce lucrurile nu merg bine. Nu însemna că merge bine ceva din moment ce pentru a satisface cerintele de locuințe au fost construite si blocuri confort doi, confort 3 și am înțeles că se preconizau și construcții confort patru.

Erau și expoziții cu caricaturi și n-am să uit caricatura cu umbrela confort IV care avea spițe și numai o vucată de pânză care să-l protejeze de ploaie pe om. În epocă se vorbea de faptul că la unele dintre apartamentele cu confort inferior, baia este desenată pe ușă.

Am început să cugent cam cum s-ar prăbuși socialismul. Aveam o viziune primitiva. Nu apăruse lucrarea lui NN Constantinescu legată de contradicțiile în socialism. Nimeni nu vorbea de greve și nici Solidaritatea nu era pe atunci. Socialismul era un fel de rai în care totul plutea si muzucile susurau a bine, frumos li ieftin. Cu calitatea era o problemă. Și totuși, atunci credeam că șandramaua se va prăbuși. Nu vedeam ce se va pune în loc, dar am crezut tot timpul că va aoare ceva superior. Ori, după decembrie 1989 ne-am întors în trecut. Apologia a ceea ce a fost în 1939 a avut un rol negativ profund. Eu nu m-am gândit la a mă întoarce în trecut. vedeam cum sicialismul va fi înlocuit de altceva în acre oamenii să fie apreciați și inegalitățile să fie date de diferențele de calitate și de cantitate de muncă depusă. N-a fost să fie. Era tot ceva idealist, realitatea fiind cu mult mai crudă. Cred că omul s-a transformat din maimuță altcumva decăt a zis bătrânul Darwin. Altfel nu se explică de ce el bate pasul pe loc în multe privințe. Viața arată că lucrurile sunt mult mai complicate. 50 de ani de comunism si 27 de ani de ceva nedefinit trăit acum nu înseamnă nici 1000 li nici un milion de ani să fie suficiente elemente pentru a se trage o concluzie.

Soer să mai găsesc acele caiete  și mai ales, sper să am curajul să încep lecturarea lor. Nu știu dacă voi izbucni în râs sau mă voi simți rușinat pentru ce bazaconii am scris atunci.
După razboi mulți viteji se arată. Am detestat ideia de literatură de sertar. Totuși am practicat-o de moft,din dorința de a-mi clarifica gândurile. N-a folosit la nimic. Nici nu m-am văitat că n-am avut posibilitatea de a publica.

(02 aprilie 2016)