1000- de oameni care m-au dezamăgit: Daniel BARBU

Daniel BARBU era un personaj agreabil.
Nu avea cum să mă dezamăgească prin ceea ce zicea, că zicea de bine. Nu deranja pe nimeni. S-a făcut simpatic și a urcat pe linie administrativă până a ajuns ministrul culturii în guvernul Victor PONTA din partea ALDE în intervalul  21 December 2012 – 12 December 2013 până când a fluierat în biserică. Mai pe românește spus, l-a luat gura pe dinainte și a debitat tâmpenia:

„La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeţi-mă, nu vreau să par cinic în faţa dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetăţeni ai noştri. Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii şi programul naţional de combatere şi tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înţeleg. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”
Așa gândesc ciocoii noi, cu apucături naziste. Și un țărănist a rostit în vremea guvernului CDR tot o chestie oribilă, dar avea scuză că e țărănist și economist, fără minte, dar la Daniel BARBU e impardonabil și dezamăgitor.

(24 iunie 2022)

365 împotriva României: Daniel BARBU, cinismul personificat

Să dau citatul:

Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. (…) Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înţeleg.

Este zicerea din decembrie 2013 a lui Daniel BARBU în calitate de ministru al culturii, la o festivitate de la Craiova. Eu știam că bețivii spun marile adevăruri, când sunt după câteva pahare de tărie. Beția puterii este la fel de periculoasă, căci cei care se îmbată cu puterea, fac tot așa cum dac alcoolicii.

Daniel BARBU a inaugurat tipul de individ care cu un cinism nedisimulat spune exact ceeea ce gândește despre cei pentru care el are un dispreț funciar, cultivat prin singurătatea meditațiilor sale metafizice, în niciun caz prin contactul cu oamenii pe care ar trebui să-i prețuiască, nu să-i deteste. Când eram ceva mai tânăr, pentru că și eu am fost cândva ceva mai tânăr, am primit de la un prieten asistent universitar la IMF, fișe cu datele unor copii infestați cu HIV din spitale sau prin vaccinări. Am făcut ceva prelucrări, dar de fiecare dată când aud de HIVmă trec fiorii și devin ca o cârpă . Mă gândesc la acei copilași care au suferit fără ca ei să aibă vină. În mintea lui  Daniel BARBU este numai transmiterea pe cale sexuală a acestui virus, tin moment ce face acea comparație nefericită. Este reprobabil că un intelectual ca el are o astfel de atitudine și culmea, o mai și face publică, punând în antiteză cultura cu acea teribilă stare de fapt. Ca să fiu rău, aș întreba câte reviste fără sens sunt finanțate de MC și câți mâncători de caraco sunt plătiți doar pentru a produce texte fără valoare. Dacă cineva are curajul să vadă pe ce se dau banii la MC, o ia la fugă urlând. 

L-am trecut aici pe Daniel BARBU pentru că a făcut pârtie cinismului, pe care de la zicerea:

- N-au mămăligă? Să mănânce cozonac, excelență!

chiar nu am mai auzit ceva așa de groaznic. Numai că atunci erau vremurile care erau și nimeni nu a tratat problema cu cozonacul ca fiind decât o discuție pe holurile Consiliului de Miniștri. Acum este cu totul altceva, pretențiile sunt cu mult mai mari în condițiile transparenței impuse de mass-media.

(06 august 2018)