- împărtășește idealurile comunismului,
- luptă pentru apărarea societății comuniste,
- militează pentru implementarea legilor comuniste,
- respinge dogmele religioase,
- crede în valorile comuniste,
(15 februarie 2025)
Nicolae CEAUȘESCU - 168
Francisco FRANCO - 163
Adolf HITLER - 175 cm
Ferdinand MARCOS - 170 cm
Benito MUSSOLINI - 169 cm
Manuel NORIEGA - 170 cm
Augusto PINOCHET - 168 cm
Pol POT - 175 cm
António SALAZAR - 175 cm
Iosif STALIN - 168 cm
Nu trebuie trasă nicio concluzie în legătură cu temperamentul dictatorului și înălțimea sa.
(26 ianuarie 2026)
În după amiaza de azi 01 septembrie, pe TVR Cultural era ceva la Ateneul Român, ceva care cu mare greutate aș numi să fi fost concert. Era o gloatăă de instrumentiști pe scenă. O tanti cânta la vioară și un nene mai intervenea și el la violoncel și era așa de pătruns, încât nu am înțeles de ce a ajuns în acea stare, căci muzică nu era acolo și mai mult zgomote căci sala era neadecvată din cauză că scena era foarte, foarte neîncăpătoare, iar multitudinea de instrumentiști erau acolo claie peste grămadă. Lipsa de inspirație a organizatorilor a găcut să facă un transport agabaritic de instrumente și să se ajungă la acea stare de haos de nedescris.
Oricum, organizatorii nu și-au propus acte artistice, ci experimente, eșuate. Este foarte trist că lipsa unei idei directoare a dus spre o astfel de abordare, care mi-a adus aminte de spectacolele de la Cântarea României sau de la spectacolele acelea de duminica dedicate lui CEAUȘESCU, în care apăreau coruri de mii de persoane și soliști înghesuiți care să-și arate iubirea față de conducător, ajunsă la cote apocaliptice. Credeam că oamenii s-au debarasat de aceste proaste obiceiuri, dar văd că lucrurile au ciclicitatea lor și asta nu face decât s-mi arate că în fibra noastră stă prostul gust și însclinația spre manele și spre șușe, dacă și festivalul ENESCU a fost transformat într-o caricatură jalnică.
(01 septembrie 2023)
Din start trebuie să spun că Adrian PĂUNESCU este cel mai mare poet român al secolului al XXI-lea și cu aceasta am spus totul. Deși când a împlinit o oarecare vârstă și-a dorit să fie tratat ca poet național și nu a fost, drept care s-a supărat, Adrian PĂUNESCU a fost un mare poet.
Neșansa lui Adrian PĂUNESCU a fost aceea că talentul său uriaș l-a canalizat într-o direcție greșită. Îmi aduc aminte că la cutremurul din 1977 când România încremenise așteptând ordinele lui CEAUȘESCU aflat într-o vizită de stat în Africa, Adrian PĂUNESCU s-a apucat să scrie un poem foarte lumg, pe care l-a și publicat în revista sa Flacăra în care îl descria pe CEAUȘESCU întors val-vârtej, cum pășea apăsat și hotărât printre ruinele de la cutremur.
Am mai spu și mă repet: eu nu am mers la ședințele Cenaclului Flacăra, că nu-mi plăce ce era acolo. Mie îmi place muzica populară românească. Mie îmi place opera. Eu nu le amestec. Muzica folk nu mi-a plăcut dintrun milion de motive, din care enumer motivul al 873.51-lea: e primitivă și lălăită și repetitivă și predictibilă. Dar nu despre aceste carențe ale muzicii folk mi-am propus să scriu aici, ci despre acei cântăreți care cântau un cântec pe versurile lui Adrian PĂUNESCU și care aveau spre final de refren ceva de genul: Partidul, CEAUȘESCU, România. Când se ajungea acolo, Adrian PĂUNESCU, cu vocea lui ca un tun et, intervenea și zicea ultimul vers, accentuând cu Partidul, CEAUȘESCU, România.
Cine vrea să laude sau să interzică Cenaclul Flacăra, are în televiziuni kilometri de bandă magnetică. Trebuie numai parcurși acei km și întocmit un material documentat și cu exemplificările de rigoare, se vor trage concluzii, dar în niciun caz, nu este acum momentul să facem ce numai Ana PAUKER și Gheorghiu DEJ au făcut, să scoată din literatură figuri ilustre precum MAIORESCU, BLAGA, ARGHEZI, GOGA. Suntem în secolul al XXI-lea și cred că avem maturitatea necesară de a separa grâul de neghină.
(21 iulie 2022)