Îmi aduc aminte cum se blestemau între ele pe malul șanțului unele vecine extrem de guralive zicând:
- Arză-l-ar focul, să-l arză, p-ăla care mi-a furat varza de pe răzor!
-Trăzni-l-ar Dumnezeu, să-l trăznească, pe cel care minte și mănâncă c-c-t!
- Lovi-l-ar damblaua, să-l lovească, p-ăla care mi-a bătut copilașul!
- Doborî-l-ar toate boalele din lume, p-ăla care mi-a furat cocenii de pe câmp!
- Arză-l-ar focul, să-l arză, p-ăla care mi-a furat varza de pe răzor!
-Trăzni-l-ar Dumnezeu, să-l trăznească, pe cel care minte și mănâncă c-c-t!
- Lovi-l-ar damblaua, să-l lovească, p-ăla care mi-a bătut copilașul!
- Doborî-l-ar toate boalele din lume, p-ăla care mi-a furat cocenii de pe câmp!
Nu ar fi deloc neinteresant dacă ne-am apleca asupra acestor texte, pentru că în exercițiile de comunicare există cuvinte cheie, cuvinte tari și cuvinte uni-direcționale, cuvinte pe care comunicatorii, în ignoranța lor, nu au habar să le folosească, ceea ce determină ca zicerile lor să fie terne, goale și neinteresante.
(227 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment