Lebăda neagră pusă pe lac de Elena LASCONI

Dintr-o întâmplare absolut întâmplătoare, un nene, amator desigur, s-a aflat la momentul potrivit, în locul potrivit, cu tehnica de fotografiere potrivită și a executat câteva fotografii potrivite, avându-i ca protagoniști, din întâmplare desigur, pe Victor PONTA, pe Florian COLDEA și pe Nicușor DAN, absolut din întâmplare contracandidații Elenei LASCONI.

Par a fi aceste fotografii niște lebede negre care-mi amintesc de fotografiile din miez de noapte ale lui Mircea GEOANĂ la casa lui SOV. Ceea ce este de admirat se leagă de faptul că Elena LASCONI a ales bine momentul optim de a pune pe lac această lebădă neagră, dacă îmi amintesc momentul absolut lipsit de optimalitate în care a fost difuzat filmulețul în care un nene îl plesnește pe un puști, undeva pe la Ploiești pe dreapta. Ceea ce a făcut lebăda neagră este sigur. a torpilat conferința de presă a lui Nicușor DAN și l-a pus pe Victor PONTA să jure pe Biblie că fotografiile sunt trucate, că Dan VOICULESCU să se depărteze de campania electorală, că Antena 3 CNN face jocuri și că Mihai GÂDEA a fost în cabinetul lui Florian COLDEA acum 1.000 de ani. Spectacolul este grotesc, dar nu este total. Mai sunt 16 ore până când și alte lebede negre să fie duse pe lacul campaniei electorale și să-i facă de c-c-t pe unii dintre candidații pentru fotoliul de la Cotroceni, căci în afară de nimicuri, pe Dâmbovița, politicienii nu sunt în stare, repetând scene care ne-au dus să devenim țară învinsă în cele de al II-lea Război Mondial.

(02 mai 2025)

Umilirea lui Ion ILIESCU

Ion ILIESCU a fost prezent în zilele Revoluției din Decembrie 1989 în Studioul 4 al TVRL, dar și în punctele cheie după formarea Frontului Salvării Naționale - FSN, al cărui președinte a fost. Vestea că lui  Ion ILIESCU i-a fost retras titlul de revoluționar îmi aduce aminte de un banc: se zice că în cinstea unui celebru tenor s-a organizat un concurs. La o ediție, tenorului respectiv i-a venit ideea să concureze. Spre surpriza generală, concurentul de pe locul al III-lea, după ce și-a dat machiajul jos, era însuși tenorul în cinstea căruia se organizase concursul. În Buzău sunt persoane care au certificate de revoluționari cu merite deosebite, iar Ion ILIESCU a rămas fără certificat de revoluționar. La intrarea în București, pe autostradă A1, este o plăcuță pe care scrie: București oraș martir.
Să nu se uite că Ion ILIESCU este cel care avea cunoștință de grupul semnatarilor scrisorii celor șase, adică Alexandru BÂRLĂDEANU, Silviu BRUCAN, Corneliu MĂNESCU, Constantin PÂRVULESCU, Grigore RĂCEANU. este adevărat că  Ion ILIESCU a ajuns să fie secretar al CC al PCR, dar el a fost marginalizat de Nicolae CEAUȘESCU, ajungând director al Editurii Tehnice, loc unde l-a găsit 22 Decembrie 1989. 
Ion ILIESCU este un bătrân de 95 de ani, care este supus unei cascade de umilințe inutile, dacă ne gândim prin comparație cum au fost unii ofițeri și militanți ai regimului nazist după 1945 în închisorile din Marea Britanie, Franța, Germania și nu numai. Justiția tratează cu oarecare clemență pe cei aflați la vârsta senectuții și cred că este de datoria societății să fie ceva mai atentă cu cei care-și trăiesc viața îndreptându-se natural și implacabil spre punctul terminus, căci sunt lipsiți de orice orizont și de planuri de viitor.
Morala: azi joacă ursul la mine, mâine joacă ursul la tine...
(26 martie 2025)

Aceeași meteahnă: alții sunt de vină!

Deși realitatea ne izbește violent în figură și ne arată că suntem unde am ajuns numai și numai din cauza noastră, continuăm să arătăm cu degetul în tot felul de direcții, spunând că alții sunt de vină, deși vina, dacă există și așa ceva, este la noi în ogradă. 
Nu avem autostrăzi că nu avem autostrăzi.
Nu avem spitale regionale, că nu avem spitale regionale.
Nu avem trenuri de mare viteză, că nu avem trenuri de mare viteză.
Nu avem un laureat al premiului NOBEL, că nu avem un laureat al premiului NOBEL.

De la petarda lui LEON NICA până la sunetele de joasă frecvență dintr-un microbuz este o distanță de 34 de ani și vor mai fi și alte evenimente din timpul Revoluției Române, ce vor avea explicații dintre cele mai interesante, iar cine are răbdare să citească articolele din cotodianul România Liberă scrise de Petre Mihai BĂCANU va afla despre serviete diplomat care aveau  mitraliere încorporate, dar și despre cadavre cu semnul împușcării drept în frunte, exact cum erau și tablourile din Muzeul național de Artă. Când ne apucăm să facem o cercetare științifică și Revoluția Română cere o cercetare științifică, este nevoie să se lucreze cu documente și cu probe materiale. Este destul de crezut că niște foști nomenklaturiști au reușit să facă minuni, în contextul în care înainte de 22 decembrie 1989 nici musca nu bâzâia fără voie de la cc al pcr și nimeni nu trebuie să uite cât de mult a fost hărțuită dizidenta  Doina CORNEA. Să luăm autorii scrisorii celor șase. Gheorghe APOSTOL era un fost nomenclaturist, care la Revoluție avea 76 de ani, scos din funcții de 20 de ani, adică în 1969 pentru  erori grave care i-au fost imputate într-un congres al pcr. Alexabdru BÂRLĂDEANU era și el un fost nomenclaturist de 78 de ani și care după 1964 a fost trecut pe poziții neimportante în partid. Corneliu MĂNESCU avea 73 de ani la Revoluție și fusese ministru de externe, dar treptat-treptat a fost scos din funcții, căci era nevoie de persoane noi în politică. Grigore RĂCEANU era la Revoluție un fost nomenclaturist de 83 de ani și el trecut pe linie moartă de partid. Constantin PÎRVULESCU era la Revoluție un om de 94 de ani, el era cel care l-a înfruntat de CEAUȘESCU la congresul al XII-lea al partidului din anul 1979.  Silviu BRUCAN, fost nomenclaturist,  avea la Revoluție 73 de ani. Fiind înlăturați de la masa partidului, unde se serveau bucate ales, aceștia au trăit toată gama frustrărilor și redactarea scrisorii devine un moment interesant al coagulării unei repoziționări de foști nomenclaturiști. Generalul Nicolae MILITARU avea la Revoluție 64 de ani și fusese trecut în rezervă cu mulți ani în urmă. Ion ILIESCU avea în 1989 vârsta de 59 de ani și din mare nomenclaturist ajunsese director al Editurii Tehnice.

A oferi tuturor acestora puteri și calități, altele decât cele care i-au consacrat, este o mare eroare. Toți aceștia erau bântuiți de limite pe care nu au reușit să le treacă, exact cum fiecare dintre noi purtăm amprenta unui anumit nivel de educație, unui anumit nivel de comportament, pe care nu le depășim niciodată, iar a ni se pune în cârcă merite sau defecte pe care nu le avem nu reprezintă în niciun caz rodul unei cercetări științifice de mare profunzime. Noi nu am avut nici un sidicat gen Solidaritatea, nu i-am avut nici pe Lech WAŁĘSA ți nici pe Václav HAVEL, iar ca să atribui merite unor personaje de planul al X-lea în plan politic, este în opinia mea o mare eroare. În plus, cel care a concentrat decizia de după 1989 într-o singură mână, la 10.000 de decizii în cele 86.400 de secunde câte sunt în cele 24 de ore, este ceva care duce la concluzii cel puțin absurde. A ne privi mai atent în oglindă și apoi a extrapola concluziile la care ajungem, ne va ajuta ca procesul de cercetare științifică a Revoluției Române să capete o și mai mare acuratețe.



(14 decembrie 2023) 

Întrebare

 Pe 14 septembrie 2006 o crainică de televiziune anunța decesul unui om politic retras. Nu a trecut mult timp și și-a făcut apariția pe post un personaj care l-a împroșcat cu noroi pe cel care nici nu se răcise măcar. Noi creștinii avem vorba: de morți numai de bine. Personajul nu știa aceste vorbe. Din acea clipă l-am considerat pe acel personaj nimic altceva decât un gunoi fără valoare. Și a rămas așa mereu.

(12 septembrie 2021)