Vai, ce secretoși ne dăm!

Când cineva face o ghidușie oarecare, pentru a nu se afla, actele doveditoare, sunt trecute imediat la secret.
Au devenit secrete Capitulațiile în vremea Imperiului Otoman.
Sunt secrete tot felul de documente neimportante legate de salarii bugetare și scheme de alocare resurse.
Sunt secrete multe contracte care ar trebui cunoscute, dar corupția nu permite transparența.
Totul se întâmplă datorită complicităților la toate nivelurile, căci interesele dictează acest nivel exacerbat al secretomaniei, încât și un strănut este trecut la secret, dacă cel care-l face, își dorește acest lucru. În opinia mea, sunt puține cazurile în care documente și acțiuni trebuie să fie trecute la secret și aici mă refer la tot ce ține cu adevărat de siguranța națională în sensul adevărat al cuvântului. Cheltuielile cu vizitele cuiva, nu țin de siguranța națională. Casa de protocol și cheltuielile legate de ele, nu ți de siguranța națională. Sunt contrariat când aud pe posturile tv cum niște jurnaliști dezvăluie lucruri care cu adevărat țin de siguranța națională și aici mă refer la număr de avioane de luptă, la număr și tip de ambarcațiuni militare de pe mare și alte și alte detalii devenite publice, în timp ce chestii banale sunt împachetate ca secrete de stat. O lege a secretelor ar trebui votată, ca transparența să fie caracteristica dominantă în societate, ca unicul mod de a lupta eficient cu corupția, căci secretomania este echivalentul corupției.

(22 august 2025) 

M-am săturat de găinari și de găinării!

Ieri pe toate canalele Tv. s-a vorbit de o tanti care va face 3 ani și jumătate de pârnaie că a luat mită în formă continuată de câteva zeci de mii de euro per tranșă. M-am săturat de găinării! Vreau să văd și eu un hoț adevărat. Dacă până mai ieri, ziceam ca hoțul model să fure un miliard, acum de când cu deficitul la buget de 9,3% care înseamnă și el vreo 30 de miliarde, ridic ștacheta. Vreu să-l văd pe hoțul a două miliarde de euro, să-mi scot pălăria în fața lui, că este hoțul adevărat, plin de curaj, de idei, hoțul simbol. Nu mai vreau să văd găinari care-și periclitează cariera construită cu trudă pentru câteva ouă, pentru niște găini, pentru câteva mii de euro. M-am săturat să văd cum se fac de c-c-t un nene sau o tanti pentru o acadea. Nu vreau să văd un jaf. Vreau să văd o inginerie, ceva genial, ceva a la Gheorghe ȘTEFĂNESCU, cel cu falsificarea vinului, adică mai ceva. 

Televiziunile ar fi paralizate, căci ar trebui ele însele să iasă din tiparele stupide în care se zbat, căci publicitatea de la fără un sfert tot o găinărie este. Angajările indivizilor neperformanți pe colo și pe colo, tot găinării sunt. Acele centre turistice de informare din comune fără monumente istorice și fără de turism, tot găinării sunt. Dacă parandărătul e de 10%, aștept contractele de 20 sau 30 de miliarde de euro bucata, că de acolo un nene sau o tanti au de unde suge două sau trei miliarde de euro, să-și dovedească clasa.

(08 iunie 2025)

G666

G666 este noua descoperire a laboratoarelor de genetică după miros, fără aparatură din mahalaua Vitanului, ce corespunde identificării genei G666, cu explicația că 666 este numărul Diavolului, iar G vine de la găinărie. Se demonstrează în acest fel că găinarii sunt o specie umană, înzestrată cu gena G666, care determină anumite particularități comportamentale vizibile și predictibile dacă și numai dacă această genă este identificată la indivizii supuși unor analize amănunțite.

Trebuie spus din start că posedarea genei G666 este ceva rușinos, drept care, geneticienii care supun analizei o persoană, trebuie mai întâi să-i ceară acordul. Foarte repede trebuie ca parlamentul să voteze o lege în care prelevarea de probe pentru identificarea genei G666 fără acordul persoanei în cauză să se considere infracțiune, care obligatoriu să fie privativă de libertate pe o durată de 1- -15 ani, având în vedere anatema care se pune pe individ, mai ales, că o găinărie este o găinărie și nu trebuie ca posesorul genei G666 să fie supus oprobiului public pentru chestii minore, când societatea este în așteptarea celui care este în stare să fure un miliard de euro și-l așteaptă cu sufletul la gură, pentru a-i acorda respectul cuvenit de hoț patentat, adevărat, unicat și dimensional.

Istoria geneticii va trebui să consemneze evenimentul identificării genei G666 și să studieze manifestarea ei de-a lungul perioadei post-decembriste, când niște nene și niște tantii și-au periclitat carierele lor greu construite pentru sume mai mici de 10.000 de euro, care societatea le consideră doar niște găinării și nimic altceva, exersate în clipe de rătăcire profesională și ușoară lăcomie, echivalentul unui păcat nevinovat, dar pedepsit de oricare dintre instanțele divine sau pământene în diferite moduri.

(14 februarie 2025)

Călin GEORGESCU arată cu degetul

Călin GEORGESCU, președintele ales, așa cum este numit el de către cei care-l iubesc, apare în fiecare zi cu noutăți care dau de gândit celor care se lasă manipulați și care nu-și dau seama că-i fac reclamă și îl motivează să  vorbească și mai mult despre costurile zero ale campaniei sale electorale. Acum, Călin GEORGESCU a început să arate cu degetul spre diferite personalități importante ale societății nostre, spunând că patrioții care-l înconjoară știu foarte multe lucruri nu prea de bine despre respectivele personalități importante.

Îmi aduc aminte de vremurile în care Corneliu Vadim TUDOR povestea cum la căsuța sa poștală se pomenea zilnic cu plicuri în care se aflau materiale foarte bine documentate despre activități nu prea corecte ale unor personalități din acele vremuri, însoțite de scanări ale unor documente justificative, ușor compromițătoare. Lucrurile nu s-au schimbat, căci natura umană nu se schimbă de la o zi la alta, iar cei care manipulează informații și documente, au grijă să scaneze documente interesante, pe care să le folosească la o adică, nu în scop de șantaj, ci pentru a clarifica diferite situații, spre binele societății, cred ei, spre deliciul publicului, cred eu.

Se vorbește despre corupție, se vorbește despre putreziciune, dar orice s-ar spune, bugetarul rămâne bugetar oriunde pe această planetă și din salariul de bugetar nu se ajunge milionar sau proprietar de case pe aiurea, decât numai dacă. Eu știu o rețetă de succes exersată de mulți milionari în euro mioritici cu origini bugetare garantate 100%. Se ia o monedă de un euro, se cumpără un sac de pământ de flori, se îngroapă moneda și în câteva luni apare un mic arbust ale cărui frunze sunt hârtii de 200 de euro. Într-un an, acesta devine copac și nu trece mult timp până când din acele frunze culese, puse la uscat și călcate cu fierul ușor încins, duc spre teancuri de milioane de euro. Este foarte simplu și Călin GEORGESCU uită că este un procedeu simplu, la îndemâna oricui are un pic de curaj și imaginație.



(05 februarie 2025) 

Transparența generalizată înseamnă moartea corupției

Toată lumea vorbește despre transparență, dar multă lume nu știe ce înseamnă transparență, ce înseamnă a fi transparent, unde se face transparența și mai ales, cine face și asigură transparența. Când se lucrează cu jumătăți de măsură, transparența se zice că numai organismele de stat care lucrează cu bani publici, trebuie să asigure transparența derulării unor procese și a conținutului unor documente. Spun unor procese și unor documente, pentru că în cazul proceselor și documentelor care se referă la siguranța națională și numai la siguranța națională, nu intră în discuție transparența, dar acele procese și documente sunt numerabile pe degetele de la două mâini. În rest, totul trebuie să fie transparent, dacă este legat de banul public.

A lucra transparent înseamnă a ști exact:

- bugetul organizației,

- defalcarea bugetului,

- costurile derulării tuturor proceselor,

- salariile personalului,

- nivelul de eficiență al muncii,

- cheltuielile efectuate,

- penalitățile plătite.

În momentul în care activitatea unei organizații, oricare ar fi ea este pusă în vitrină, este foarte clar că locul pentru derularea actelor de corupție se restrânge până la dispariție. Totul este foarte clar. Cu condiția de a nu introduce acele portițe prin care se crează breșe de comportament specific actelor de corupție. Chestia cu banii împrumutați sau de împrumut este o glumă nu proastă, ci tâmpită, un praf aruncat în ochii fraierilor, crezând că banii negrii se spală cu detergent figurativ, de exemplu.

Corupția este eliminată în câteva cicluri, cu condiția să se dorească acest lucru, iar problema confiscării extinse trebuie privită în afara unor aspecte vecine cu delirul unor demagogi ai purității intelectuale și a unei corectitudini mimate convingător pentru ageamii. Justificările unor exagerări financiare prin apartenența la mediul privat a unui membru din familie se verifică cu mare ușurință din moment ce cifrele de afacere ale organizației private, scot în evidență imposibilitatea de a realiza acel echilibru necesar când se fac comparațiile în cascadă dintre venituri și cheltuieli.

(29 noiembrie 2024)

De ce suntem atât de săraci?

Dacă până la începutul secolului al XX-lea eram îndreptățiți să ridicăm din umeri și să zicem că soarta ne-a făcut să fim săraci, căci am stat pavăză la intersecția imperiilor și popoarele migratoare ne-au tras înapoi. Numai că pe durata secolului al XX-lea și cu deosebire în deceniile care au trecut din secolul al XXI-lea, au fost create premisele să depășim stadiul sărăciei și să ne străduim să urcăm un pic mai sus pe scara bunăstării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Suntem săraci pentru că:

- partidele politice au făcut politică măruntă,

- nu am avut conducători destoinici,

- nici noi nu ne-am străduit să ne depășim condiția,

- opțiunile noastre la vot au fost deficitare,

- nu am acceptat că sunt alții mai deștepți decât noi,

- deși suntem săraci, am cumpărat lucruri proaste,

- suntem bântuiți de orgolii stupide,

- nu am avut și nu avem un program de țară,

- timpul trece pe lângă noi și noi pe lângă el, fără niciun rost.

Deși am aderat la UE și suntem membri NATO, nu ne-am dezbărat de metehnele nici cu capra vecinului, care capră trebuie să moară și nici cu capul plecat pe care sabia nu-l taie, ceea ce ne face să nu vedem mai departe de lungul nasului și să acceptăm ceea ce știam deja, că lasă că merge și așa.

dacă am avea puterea să rupem pisica în două, să ne privim în oglindă, să tragem aer în piept și să pornim hotărâți să devenim acei oameni care scriu istorie, cu siguranță că într-o generație, adică în treizeci- paruzeci de ani am scăpa de sărăcia aceasta și am avea curajul să ne privim prima dată în ochi între noi, ca după aceea să-i privim și pe alții, pentru că am avea motive de mândrie.



(29 septembrie 2024)

Ce înseamnă să pui o pilă în mediul academic?

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, zăceau pe niște holuri din mediul academic niște broșuri făcute de un ONG, unde se discuta despre corupția din mediul academic. Am citit cu atenție o broșură și mi-am dat seama că ea era rodul corupției, din moment ce fusese atribuiți bani să se ocupe de un subiect niște amatori, care nu aveau nicio tangență cu mediul academic. Se discuta în broșură despre multe aspecte ale corupției, fără a se intra exact în acele detalii care dau sarea și piperul corupției din mediul academic.

În primul rând trebuie definit conceptul.

În al doilea rând nu trebuie considerat că mediul academic are un alt nivel de corupție decât societatea.

În al treilea rând, a crede că eradicarea corupției din mediul academic este o utopie, este un postulat.

În al patrulea rând, formele de manifestare ale corupției în mediul academic sunt blânde, dar generalizate.

În al cincilea rând, principiul vaselor comunicante din fizică funcționează și în corupția academică.

O pilă presupune trei participanți și anume:

- cel pentru care se pune,

- cel care o pune,

- cel care satisface cererea.

În mediul academic se pun pile pentru:

- promovarea de examene de către studenți,

- obținerea notei maxime de către student,

- derularea într-un anume fel a unui concurs didactic,

- angajarea unei persoane pe o funcție nedidactică.

În mediul academic pun pile:

- persoane cu oarece funcții, din exterior,

- profesorii,

- lumea de pe stradă,

- vecinii,

- prietenii,

- foști colegi,

- amantele,

- tot felul de borfași,

- oricine are curajul să îndrăznească.

În mediul academic, cei care primesc pile sunt:

- profesori,

- persoane cu funcții de conducere,

- indivizi care cunosc pe cineva care rezolvă,

- oricine are acces direct sau indirect la rezolvitor.

Există pile care se pun dezinteresat.

Există pile puse condiționat.

Există pile care se rezolvă.

Există pile puse degeaba.

Există persoane care nu acceptă pile, dar cum numărul lor este insignifiant, au o soartă care le aruncă la periferia societății și devin un fel de paria în mediul academic, fiind lipsite de respectul celor pentru care a pune și, respectiv, a accepta pilele, este o normalitate.

(02 iulie 2024) 

Să ne ferească Dumnezeu de burghezia proletară!

Colegul meu Karl MARX, că-mi permit să zic că sunt coleg cu el din moment ce Valeriu ZGONEA a fost coleg cu Mihai VITEAZUL, a zis că burghezia proletară este mai rea decât burghezia, burghezie din capitalism. Mare dreptate a avut Karl MARX, căci ceea ce se petrece sub ochii noștri arată că exponenții burgheziei prolectare sunt:
- lacomi,
- needucați,
- proști,
- hoți,
- parveniți,
- aventurieri,
- megalomani,

- limitați,

- mincinoși,

- lași,

- cheltuitori,

- corupți,

- nesătui.

Noi avem niște proverbe care arată că oamenii cu grave carențe de caracter au manifestări zgomotoase, stridente și doresc să iasă în evidență în foarte multe moduri, toate însă excentrice și lipsite de bun gust, din moment ce disproporțiile pe care le afișează, arată de departe că au rupt contactul cu realitatea. Ei nu se dau în lături de la a face totul pentru ei, nimic pentru colectivitatea ai căror exponenți se laudă că sunt. Ei cheltuie cu mult mai mult decât câștigă cinstit din munca lor, pentru că puterea pe care le-o dă funcția ce o ocupă vremelnic, generează acele dependențe creatoare ale mitei, în formele cele mai grosolane.

(04 februarie 2024)

Explicația despre lipsa de autostrăzi la români

O autostradă înseamnă 5 miliarde de euro dați unui constructor. Numai la noi o autostradă e împărțităpe nenumărate loturi să primească toți flămânzii o ciosvârtă și în final nu e nimic gata deodată. În mod normal, o autostradă se dă unui constructor serios și acesta o dă în funcțiune după un grafic, cu garantarea calitîții, ceea ce pe aici nu prea se întâmplă.

A existat la noi apologia imposibilității de a construi autostrăzi din cauza terenului și a vremii, deși realitatea îi contrazicea pe tembelii ce susțineau serii și serii de argumente aberante. În realitate, în loc să dai o autostradă unui singur constructor, suma o împarți al 41 de județe și acolo fiecare face ce-i bubuie capul adică drumuri de tot râsul, centuri cu finalizare într-un zid sau sensuri giratorii din 100 în 100 de metri. Adică banii se duc pe apa sâmbetei, căci la corupție mare, para-ndărătul este și el mare și n u mai rămâne mai nimic pentru a face ceea ce trebuie făcut.

(25 decembrie 2023)

Confundarea cauzei cu efectul

Întotdeauna în evoluția unui fenomen există cauze și efecte. Atunci când ne propunem să studiem un fenomen și să-l explicăm, este normal să ne îndreptăm spre a identifica toate cauzele care generează acel fenomen, care conduc la o anumită evoluție a sa și abia după aceea să trecem la studierea efectelor. Niciodată nu trebuie început studiul cu efectele, pentru că acestea de regulă sunt evidente și parcursul studiului nostru este facil, de suprafață și cu siguranță nu va duce la soluțiile așteptate în ceea ce privește dirijarea dinamicii sau combaterii efectelor. Necunoscând cauzele, niciodată nu se va obține soluția care să reducă sau să combată efectele negative din evoluția fenomenului.

Dacă luăm viața noastră de zi cu zi, vedem nenumărate situații în care analiștii sau așa-zișii analiști se preocupă de descrptivismul celor care ne înconjoară, nefăcând de fapt analiză, căci a face analiză înseamnă a identifica toate cauzele care generează fenomenele negative din economie și din societate, pentru a găsi modalitățile de combatere a fenomenelor.

În loc să fie analizate lucrurile așa cum trebuie, așa-zișii analiști se duc la efecte și catuă să repare efectele în modul cel mai superficial cu putință, prin faptul că soluțiile lor de tot râsul înseamnă investiții care nu duc la nimic, dar care generează profituri imense, care ajung rostogolite și la bieții de ei.

Voi da două exemple:

- cumpăratul camerelor de supraveghere a examenelor de bacalaureat a avut rolul de a combate efectul adică propagarea de rezolvări și copiatul; acestea erau efectele unui mod defectuos de derularea a proceselor de instruire, cu referire clară la carențele de educație a elevilor și la corupția din sistem, căci fum fără foc nu există, iar profesorii supraveghetori joacă un rol esențial, 

- testarea antidrog a elevilor reprezintă așa cum este formulată ca problemă din start soluția referitoare la o investiție a echipamentelor de testare, cu profituri substanțiale pentru cei care câștigă licitațiile, în niciun caz eradicarea consumului de droguri în școli.

În ambele cazuri se merge la efecte, nu la cauze, căci cei care ar trebui să studieze feneomenele nu au capacitatea de a face o analiză profundă și nici profesionalismul de a derula un proces de cercetare de amploare care să identifice cauzele, să stabilească legăturile directe dintre cauze și efecte și mai ales să găsească soluții pentru a elimina cauzele și deci, de a stinge efectele în mod realist, fără paleative.


(07 octombrie 2023) 

Ce înseamnă să fii lacom și prost...

A mai căzut un cap. Este vorba de un cap prost al unui tip lacom. Acel procent de 10% de care v orbea Elena UDREA a rămas bătut în cuie de parcă timpul hoților și șpăgarilor s-a oprit în loc. Spuneam că aștept să văd și eu un borfaș adevărat care fură un miliard de euro. Văd că timpul trece și cade în plasă doar plevușcă nesemnificativă, niște proști care riscă să stea la pușcărie și să se umple de c-c-t pentru sume derizorii, căci sunt și lacomi, sunt și proști.

Îmi aduc aminte că în vremurile în care era parlamentar, nenea cel lacom și cu creier puțin, făcea tot felul de glumițe de filosof prăfuit, glumițe are prindeau la un public trist și nepăsător, în așteptarea unor vremuri mai bune. Dacă fac un calcul simplu, 1.250.000 lei, adică undeva la 200.000 euro care reprezintă 10% dintr-un contract, înseamnă că acel contract are 2.000.000 de euro, din care iată, zboară din start 200.000 de euro. Mai rămân 1.800.000 euro din care mai zboară pentru comisioane altele decât cel dat primului pix care semnează, încă vreo 400.000 euro, deci mai rămân 1.400.00 euro din care trepădușerimea fură și ea vreo 300.000 euro, mai rămân 1.100.000 de euro. Se maim pierd pe traseu cel puțin 100.000 de euro, deci în proiect se regăsesc 50% din valoarea contractului, ceea ce înseamnă din start:

- lucrări mai puține,

- materiale la jumătate,

- calitate îndoielnică,

- proiect ratat.

Nu este nimic special în ceea ce se vântură pe televiziuni acum, căci proiectele din spațiul mioritic sunt proiecte mici, de interes local sau chiar neinteresante, din care toată lumea își trage partea și nu mai rămâne nimic pentru care să se regăsească în proiect ca formă materială. De aceea nici nu este bine să se facă proiecte care să încorporeze materiale, căci acele materiale nu se vor regăsi în construcții și atunci este periclitată însăși viața celor care ar trebui să beneficieze de pe urma acelor proiecte. Dacă se vor face proiecte de perfecționare profesională cu condiționări pe termen lung, nu va exista riscul furăciunilor nesimțite, ci vrând-nevrând cei implicați vor găsi modalități de a fura, dar cu beneficii directe la cei ce se perfecționează prin alcătuirea de liste cu cursanți preferați și nu la nivelul calității de obiective. dacă se fac certificări, cei protejați vor trebui să se implice, căci la nivelul de certificări online, nu există modalități de a fenta sistemul, iar realitatea crudă iese la suprafață ca untdelemnul.

(23 septembrie 2023)

Stenogramele putreziciunii

Presa a scos la iveală o serie de stenograme ale mamei lui Vlad PASCU, șoferul drogat care a avut un accident în localitatea 2 Mai soldat cu doi morți. Ce este șocant în aceste stenograme se leagă de faptul că spusele mamei lui Vlad PASCU scot în evidență nivelul corupției din societatea românească.
prima avocată vorbea despre șoferul ucigaș ca despre un înger. Mama lui vorbea despre articole plătite pentru a spăla imaginea fiului ei, ceea ce arată că există corupție și în presă. Tot ea vorbea despre multe detalii legate de celula în care este încarcerat fiul și acele informații nu au picat din cer, ci au venit de undeva din sistem, ceea ce înseamnă că anumite componente din acel sistem sunt bântuite de corupție. Așa cum se prezintă lucrurile, putreziciunea a cuprins toate laturile societății și acest lucru se datorează faptului că legile sunt făcute pentru a încuraja infracțiunile, nu pentru a le descuraja.

Acum se vorbește despre droguri, despre drogați și televiziunile sunt pline de știri penibile cu scene privind niște indivizi nesemnificativi angrenați în managementul periferic al drogurilor. Lipsesc din peisaj marii pești și acest lucru de datorează marilor limite în care se zbate societatea de azi, căci sunt sigur că în parlament dacă inopinat s-ar face teste de sânge într-o dimineață, rezultatele ar fi catastrofale, pentru că parlamentul este o proiecție a societății și cum societatea este bolnavă, nici parlamentul nu are cum să scape, să fie el sănătos este imposibil.

Mi-am adus aminte de o întâmplare: în Piața Amzei lumea stătea la coadă la alimentară înainte de 1989 căci aștepta să se vină cu ceva carne, brânză sau ulei. trecând pe acolo, Elena CEAUȘESCU a întrebat de ce e atât de multă lume în picioare și răspunsul a fost ambiguu. A doua zi, au fost montate bănci în fața magazinului alimentar. Concluzia este că nu s-a adt soluție la problemă, ci s-a găsit un paleativ. Tot așa este cu în cazul șoferului drogat. nimeni nun ia taurul de corne, căci putreziciunea din societate este generalizată, profundă, sulfuroasă și de neoprit ca proces.


(16 septembrie 2023)

Cât de competente sunt organele competente?

Nouă ne place la nebunie să ne ascundem după vorbe pompoase, care nu spun nimic, dar care lasă o undă de mister, când în realitate lucrurile sunt extrem de simple. 

Îmi spunea un. prieten care a lucrat în Algeria pe vremea lui CEAUȘESCU despre atitudinea localnicilor când apărea poliția. Localnicii, când apărea poliția, se trânteau la pământ și stăteau automat cu mâinile la ceafă. La cea mai mică mișcare, cei așezați pe burtă riscau să fie împușcați. Și în USA șoferii care sunt opriți de poliție stau cu mâinile pe volan și la orice gest, riscă să fie împușcați. Există proceduri foarte clare pe care le știu și polițiștii, dar le știu și mai bine cetățenii, astfel încât fiecare știe ce are de făcut. În momentul în care lucrurile sunt neclare și apar elemente ciudate, bizare, inimaginabile, nedefinite, neprincipiale, private, flexibile, arbitrare, miraculoase sau interpretabile, mai concret corupție, este clar ca bună ziua că nu mai există loc nici pentru proceduri, nici pentru reguli și nici pentru principii, ci pentru telefoane, pentru mesaje, pentru interpretări, pentru încălcarea legii, pentru sucrt-circuitarea traseelor decizionale și pentru apariția abuzurilor de toate felurile.

Se vorbește despre organele competente. Un organ pentru a fi competent trebuie să aibe:

- personal instruit,

- regulamente clare,

- proceduri complete,

- evaluări periodice,

- criterii de adimitere,

- oameni de onoare,

- responsabilități definite,

- matricea rolurilor,

- eficiență dovedită.

Orice altă abordare, ne duce cu gândul că se aruncă doar vorbe în vânt și rezultatele sunt dintre cele mai slabe, efectele sunt aproape de catastrofe și mirările depășesc nu cu mult complicitățile, deși toată lumea ridică din umeri. Acum, după ce se produc lucruirle nefericite, apar vitejii de după război și toată lumea este deșteaptă, are soluții, dă sfaturi și mai ales cere tragerea la răspundere a celor care au greșit, fără să se întrebe o clipă care a fost rolul fiecăruia în ajungerea la stadiul acesta, căci fiecare rotiță din angrenaj are rolul ei și nimeni nu are dreptul să se erijeze în persoana imaculată care vine să joace rolul justițiarului. Așa că, s-o lăsăm mai moale cu frazele sforăitoare legate de organele competente, căci competența acelor organe o dau oamenii care acționează acolo, o dăm noi, care ar cam trebui să ne dorim aplicarea principiilor și onoarei în toate grădinile, deci și în grădina noastră, ceea ce nu ne prea convine.


(29 august 2023)

Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

Corupția de atmosferă

Există o atmosferă specifică actului de corupție. Actul de corupție nu se produce în mină în adâncuri, pe câmp când ară tractorul sau dând la lopată când săpăm șanțuri. Actul de corupție presupune o atmosferă adecvată. 
Întrunirile unde corupția înflorește se derulează la o cafenea, la un restaurant, la o saună, la o baie turcească, într-un hol de hotel de lux, într-o plimbare cu o limuzină foarte scumpă.

eram un pârlit de asistent stagiar, când acasă, seara, mă sună un telefon și de la capătul celălalt al firului o voce de femeie îmi spune că tovarășul director general X din ministerul educației mă așteaptă la cabinetul ț la ora 8,30. M-am speriat îngrozitor. M-am bărbierit, m-am aranjat să dau și eu cât mai bine în fața tovarășului director general. Cabinetul era imens. M-a primit secretara. M-a introdus la tovarășul director general, care mi-a întins o carte a sa de unic autor, cu autograf dedicat mie, pârlitului de asistent stagiar. M-a invitat să beau o cafea. Nu băusem în viața mea cafea. Aveam 24 de ani. Tovarășul director m-a invitat să stau pe un fotoliu și s-a așezat lângă mine pe un alt fotoliu. A început o discuție. Întrebările sale erau precise, ca răspunsurile mele să fie toate cu da. În final, era vorba de un student, acre aveaq examen la o disciplină unde eu aveam seminar și musai trebuia să obțină nota maximă. N-am să înțeleg niciodată de ce a trebuit acel om să stea de vorbă cu mine, când existau cel puțin 2,398 de mijloace ca eu să fiu evitat din proces și profesorul de la curs să-și facă mendrele fără ca un asistent stagiar să fie pus într-o situație aproape fără ieșire, dacă luam în considerare cine era studentul. Problema s-a rezolvat cu mult mai simplu, căci studentul s-a retras din facultate, nu știu din ce motive și atunci am tras concluzia că s-a făcut mult zgomot pentru nimic.

Corupția de atmosferă celebră a fost aceea cu caltaboșii când doi miniștrii țărăniști s-au dat în spectacol și au reușit performanța de a se compromite deplin și definitiv, atmosfera fiind un restaurant de pe Dorobanți. Am participat și eu la începutul unor dezvoltări de atmosferă, care preceda acte de corupție, dar fiind cu mașina sau mergând la cursuri, nu am dus până la capăt niciodată derularea evenimentelor. Eu sunt mult prea pretențios când e vorba de băutură. Nu beau băutură decât cumpărată de mine de la mama ei, căci băutura fabricată pe vapoare este otravă curată. în plus, dacă vreau să mănânc o friptură, nu sunt atât de sărac încât să nu mi-o plătesc din banii mei și de aceea am evitat să merg la chiolhanuri moca, deci am evitat atmosfera nu pentru că ascundea ceva acte de corupție, dar eu văd viața în cu totul alte culori decât cei care cred că tot ce zboară se și mănâncă. Am auzit relatări despre corupția de atmosferă, dar multe nu știu să scriu aici, căci nu-mi place să pierd nopți, nu-mi place să mă prostituez făcând pe plac unora sau altora dansând pe mese sau bând în neștire tot felul de poșirci ieftine, că nimeni nu cheltuie banii pe lucruri de calitate, pentru a obține o aprobare să cumpere o acadea la un preț preferențial. 


(17 iulie 2023)

Corupția cu telefonul

Un foarte bun amic, Dumnezeu să-l ierte, îmi povestea prin anii '90 că a mers la un fost coleg de liceu cu care a stat patru ani în aceeași bancă, dar care a ajuns pe cai foarte mari, să-l roage să-i rezolve o problemă. Acesta i-a explicată că doar dacă pune mâna pe receptorul telefonului prețul este 1.000USD, iar dacă rezolvă problema, lui îi revine 10% din business.

Cu telefonul se rezolvă foarte multe probleme, dintre care cele mai multe sunt asociate actelor de corupție, respectiv propagare de influență sau determinare a abuzurilor în serviciu.

Ca fapt divers, am fost solicitat să particip într-un cabinet de senator la o discuție despre legea parcurilor tehnologice. Eu am stat în acel birou cam două ore. Gazda avea două telefoane mobile pe birou. din cele două ore, despre legea cu parcurile tehnologice am discutat nu mai mult de zece minute. În restul timpului, gazda mea:

- a vorbit la telefon,

- a primit tot felul de vizite neprogramate,

- a stat de vorbă cu colegi senatori care-l vizitau și vorbeau codificat,

- a semnat niște hârtii aduse de secretară,

- a dat niște autografe unor tineri.

Telefoanele date de gazda mea erau cu adresă precisă și cu scop precis. Ele trebuiau să rezolve probleme, de față cu persoana care era în cabinet și care dorea o soluție oarecare la o problemă, de regulă o alocare de fonduri. Nu vreau să spun ce discuții apăreau după ce solicitantul părăsea cabinetul și care erau cuvintele la adresa respectivului, încât mă felicitam că eram acolo chemat de gazda mea și nu veneam să-mi rezolv și eu o problemă. Corupția cu telefonul nu cunoaște limite. Primești telefoane pentru tot felul de c-c-turi de la tot felul de personaje care doresc să-și rezolve o problemă. dacă este un post la concurs și ești președintele comisiei de examinare, cineva te sună să-ți vorbească despre un candidat pe care el îl vrea favorit. Dacă este vorba de o licitație, precis se găsește cineva care să intervină telefonic pentru un participant. Înainte se făceau introduceri mai delicate, mai protocolare. Acum lumea este grăbită și devine directă, fără niciun fel de menajamente, deși toți știu că asemenea intervenții telefonice nu sunt OK. 

Corupția cu telefonul are niveluri aproape apocaliptice, din moment ce pentru orice fleac, se intervine, din dorința de a avea o doză de siguranță în atingerea unui obiectiv. Sunt persoane importante din societate care cred că poziția lor este suficientă pentru a obține ceea ce solicită prin telefon, chiar dacă solicitarea este ușor aberantă. Există și arta de a contracara aceste telefoane, dar costurile sunt destul de ridicate, căci indivizii care sună și se prezintă nu cu numele, ci cu funcția, nu uită dacă sunt refuzate și consideră că este incorect din partea celui care-i tratează cu refuz, din moment ce din 1.000 de cazuri în 999 interlocutorii s-au făcut preș și au rezolvat fără să comenteze, din lipsă de onoare, de demnitate și de profesionalism.


(17 iulie 2023)

Corupția din pix

Fiecare dintre noi, dacă ajungem pe o anumită poziție, dispunem de posibilitatea de a soluționa probleme, probleme mai mari sau probleme mai mici. Nu există post într-o organigramă care să nu dispună de puterea de a soluționa o problemă din pix, adică dintr-o semnătură. Dacă cineva vine la noi cu o cerere, va solicita ceva și în text apare sintagma vă rog să binevoiți a aproba, iar persoana binevoiește și aprobă sau nu binevoiește și respinge. Este adevărat că dacă apare un abuz, în final petentul își află dreptatea, dar totul înseamnă timp și uneori timpul pierdut joacă un rol esențial.

În viața mea, am întâlnit foarte multe situații în care am văzut manifestându-se corupția din pix și de aceea am luat decizia să nu mă găsesc niciodată în situația ca un decident să spună NU pentru că lui îi va fi foarte greu, chiar imposibil să revină și să spună DA.

Corupția din pix este generată de situația în care un telefon sau o vorbă pusă acolo unde trebuie, determină ca rezoluția pe o cerere să fie favorabilă, deși ea trebuia să fie favorabilă, dar era nefavorabilă datorită alinierii astrelor sau dacă șeful s-a sculat cu fața la cearșaf, nu a analizat corect problema sau dacă au apărut factori perturbatori din afara sistemului. 

Acum foarte mulți ani, am fost victima unui abuz. Un nene a venit cu o pilă pentru o studentă. L-am refuzat. atunci nenea respectiv, s-a dus și a turnat cucută în urechea unui decident foarte de sus, care a tunat, a fulgerat și m-a scos în afara jocului. La oricare decident de sub decidentul suprem am mers, niciunul nu era în stare să dea rezoluție favorabilă, deși recunoșteau că am dreptate. A fost nevoie ca un decident foarte important să pună lucrurile la punct și să rezolve problema. Corupția din pix arată clar că există o structură ierarhică pe niveluri și ceea ce pixul de pe nivelul cel mai de sus scrie, pixurile de pe nivelurile descendente, trebuie să ducă la îndeplinire fără niciun fel de opoziție. Așa se face că problemele au soluții aleatorii pentru că la cel mai înalt nivel rezoluțiile sunt aleatorii, nefundamentate, căci nu e timp de fundamentare. Dacă pe nivelurile inferioare se transpun deciziile, semnăturile din pix consfințesc aberații. Să vedem chestia cu sutele de milioane de vaccinuri achiziționate la o populație de 20 de milioane de locuitori și avem dimensiunea unei corupții perfecte din pix.



(17 iulie 2023)

Corupția nevinovată

Noi trăim într-o lume în care nu ne dăm seama de multe lucruri și credem că tot ceea ce facem, este corect, bine, folositor, eficient, necesar și de calitate, deși lucrurile stau cu totul altfel, dacă facem o analiză mai atentă. De cele mai multe ori nu realizăm că am luat-o pe arătură, că tot ce facem este la marginea eticii și trăim cu impresia că numai alții fac greșeli, în timp ce noi suntem imaculați.

Să ne imaginăm că suntem soț și soție profesori la un liceu în orașul X. Să presupunem că eu predau matematica și soția mea predă chimia. Să presupunem că fiul nostru este elev în liceu și mai mult, este elev în clasa unde predau eu matematica, dar predă și soția mea chimia. 

Există tot timpul o serie de întrebări pe care și le pun colegii fiului meu, dintre care enumer aici:

- oare îl anunță când va fi ascultat pentru notă?

- oare îi spune subiectele la teză?

- oare nota dată nu e mai mare cu un punct?

În plus, colegii mei de catedră profesori, pentru a avea o relație bună cu mine și cu soția mea, cu siguranță că vor închide ochii la unele răspunsuri greșite ale fiului meu, cu siguranță că la teză cel mult vor fi corecți în a-i da nota sau vor proceda la adăugarea unui punct-două, față de ceea ce el merita.

Se spune că profesorii nu trebuie să-și mediteze elevii de la clasă. Frumos și etic. Dar în speța despre care discut acum, nu meditatul este problema, ci atmosfera creată în jurul fiului meu, care este elevul lui tăticul și al lui mămica. Cu siguranță situația lui școlară nu reflectă nici pe departe ceea ce el a învățat, căci toți colegii mei, discret, cu talent și cu delicatețe vor căuta să-l protejeze, pentru că în mintea lor, ei vor să aibă o relație bună și cu mine și cu soția mea. 

Ceea ce am prezentat nu este corupție în ochii nimănui pentru că fiul meu are dreptul să meargă la școală. Fiul meu are dreptul să aibă profesor de matematică și de chimie. Și eu și soția mea suntem profesori titulari, deci faptul că predăm la o clasă sau la alta, în ochii tuturor este doar exercitarea meseriei noastre de dascăli. Realitatea ar zice, dacă chiar am da dovadă de o doză minimă de decență, că pe fiul nostru ar trebui să-l evalueze alți profesori, nu noi, să-i predea alți profesori, nu noi și dacă este să mergem până la capăt, fiul nostru ar trebui să fie elevul altui liceu, nu al liceului unde tata și mama sunt profesori.



(17 iulie 2023)

#REZIST: DeNeA, / Să vină să vă ia!

În Piața Victoriei și nu numai, protestatarii #REZIST au scandat lozinca
DeNeA, 
Să vină să vă  ia!

Ca să vedem dimensiunea catastrofei, pe Internet se află liste cu deputații și senatorii care au făcut pușcărie, cu miniștrii care și ei au făcut pușcărie pentru diferite încălcări ale legii, dar în cele mai multe situații nefiind vorba decât de acte de corupție. Nume precum Ioan ADAM, Victor BABIUC, Gigi BECALI, Gabriel BIVOLARU, Tudor CHIUARIU, George COPOS, Cristian DAVID, Corneliu DOBRIȚOIU, Liviu DRAGNEA, Relu FENECHIU, Viorel HREBENCIUC, Monica IACOB-RIDZI, Miron MITREA, Ioan Avram MUREȘAN, Adrian NĂSTASE, Zsolt NAGY, Sorin PANTIȘ, Virgil POP, Decebal Traian REMEȘ, Gabriel SANDU, Sorin Roșca STĂNESCU, Codruț ȘEREȘ, Dan ȘOVA, Elena UDREA, Horea UIOREANU, Darius VÂLCOV, Cătălin VOICU, Dan VOICULESCU, se găsesc în cohorta celor care au condamnări definitive fie cu execuție, fie cu suspendare, dar tot condamnați se numesc.

Ceea ce este extrem de trist se leagă de faptul că respectivii, după ce au ieșit din pușcărie, în loc să se pună pe muncă și să nu mai apară la televizor, fac ei ce fac și pozează fie în victimele regimului, fie în persoane care și-au ispășit pedeapsa și se consideră ca noi, nici măcar ca politicieni reșapați.

Credeam că DNA va avea de lucru o perioadă și lumea va înțelege cum stau treburile și politicienii, văzând că nu este de glumit, se vor potoli. Nu este așa. Mai mult, acum neregulile politicienilor sunt nu numai de preluat de către DNA, ci și de DIICOT. Mă refer la azilurile groazei. dacă legile ar fi ceva mai clare, sunt sigur că oamenii ar lucra mai responsabil și rezultatele ar fi altele.  Nu este așa și atmosfera de acum 7 ani parcă e aceeași, încețoșată, ușor sulfuroasă, cu mocirlă destul de multă și sloganul

DeNeA, 
Să vină să vă  ia!

își menține actualitatea, iar protestatarii au de muncă pentru a lipezi climatul de la noi, căci marile transformări au șanse să se producă și sub presiunea străzii.

(07 iulie 2023)

#REZIST: caracatița corupției

Cu cât trece timpul, corupția îmbracă forme din ce în ce mai rafinate. Toate aceste forme au la bază elementele de ambiguitate generate de cei puși să definească fiecare context și să asigure rigoarea tuturor fluxurilor. Probleme foarte grele se rezolvă prin măsuri extrem de simple, dar pe care lumea le evită, pentru că cel mai ușor este să ai corupție fără corupți, violență fără agresori, crime fără criminali, furturi fără hoți și tot așa.

Se zice că un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. Dacă traducem acest proverb, înseamnă că banii nemunciți atrag foarte mulți amatori de chilipiruri, care doresc să se îmbogățească fără a se speti muncind, iar locurile de muncă foarte bine plătite fără a fi și însoțite de fișe ale posturilor care să justifice salariile mari, reprezintă atracții pentru foarte multă lume, iar formarea dinastiilor acolo este o realitate de necontestat. Uneori, apar persoane care spun că tot neamul lucrează la o anumită instituție. Unii îi trag pe ceilalți după ei și dinastiile create au un rol negativ în derularea activităților din acele organizații, pentru că membrii dinastiei se susțin unii pe ceilalți.

Acum, ca să demonstrezi ceva nu trebuie să te uiți la cățelul care latră, ci la persoana care-i ține lanțul. Cazul de la Voluntari cu acele aziluri de bătrâni arată că totul se întâmplă la Voluntari. Și nu întâmplător. Nu întâmplător acolo lucrează o soro de ministreasă. Nu întâmplător, o prietenă a ministresei făcea parte din staff-ul unei asociații care se implica în activitatea acelor aziluri. Multe lucruri nu sunt întâmplătoare, căci am zis că stropul de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere.

Nu trebuie să existe legături directe niciunde, căci nimeni nu este atât de tâmpit încât să-și asume responsabilități asupra unor aspecte care nu-l privesc. Se crează o atmosferă. Se definește un context. Așa cum stau lucrurile, un telefon, o recomandare, o vorbă pusă unde trebuie, au menirea de a crea acele fluxuri îmbibate de confuzie și de imoralitate, încât oamenii cred că totul li se cuvine, din moment ce lucrează fără proceduri, fără instruire, fără control inopinat și fără verificare continuă. Unde lipsește onoarea, lipsește empatia, lipsește profesionalismul, lipsesc calitățile umane și totul e dus de râpă.


(07 iulie 2023)