Bietul Volodymyr ZELENSKYY

L-am urmărit pe tânărul președinte al Ucrainei Volodymyr ZELENSKYY de la începutul conflictului dintre Rusia și Ucraina și m-a impresionat hotărârea lui și a poporului lui de a lupta pentru apărarea fiecărei palme din pământul lor strămoșesc. În vremurile de demult, când am vizitat Ucraina și am poposit de mai multe ori la Kiev, din tot ce ne-au prezentat ghizii ucrainieni a rezultat că poporul ucrainian este un popor dârz, mândru, credincios și harnic.

Ucrainienii au făcut sacrificii imense de-a lungul istoriei, pentru a-și păstra libertatea și ființa lor națională, iar acum în acest război și-au dovedit eroismul, dus până la jertfa supremă, căci eroii lor și-au dat viețile pe câmpurile de luptă, apărându-și patria.

Televiziunile bucureștene au redat crâmpeie din discursurile lui Volodymyr ZELENSKYY de la Conferința de securitate de la München și m-a impresionat claritatea ideilor lui privind viitorul Europei în general și al Ucrainei în special în cazul unei păci în care se redesenează granițele țării sale. Orice analist politic ar fi trebuit să știe că după Yalta, a existat Malta și după Malta va exista altceva, actorii fiind alții și deși scenele sunt diferite, s-a dovedit că piesele care s-au jucat au avut cam același subiect și figuranții nu au prea contat, căci dramaturgul a făcut din piesă ce a vrut el.

Din 5 noiembrie 2024 când au fost alegerile în USA, câștigate de Donald TRUMP până în zilele acestea, a fost suficient timp de analiză, poziționare și repoziționare căci discursurile lui Donald TRUMP au fost publice, ideile lui erau cunoscute și profilul lui Donald TRUMP era cunoscut, ceea ce arată că ceea ce se va întâmpla după 20 ianuarie 2025 era previzibil și de aceea nu înțeleg mirările unor jurnaliști care se dau a toate cunoscători când îi ascultă pe Donald TRUMP și pe D.J. VANCE fie ținând discursuri, fie răspunzând la întrebări. Mă întreb cum a primit bietul de Volodymyr ZELENSKYY ideile privind pacea la care se gândește Donald TRUMP într-o Europă slăbită și măcinată de contradicții.




(16 februarie 2025)

Previziunile lui NOSTRIVAMUS pentru 2022

Nici nu este greu de făcut previziuni românilor pentru anul 2022. NOSTRIVAMUS, adică eu, spre deosebire de ceilalți, merg pe teoria aruncatul pietrei. Traiectoria unei pietre aruncate este o succesiune continuă de puncte. Piatra nu are o traiectorie în zig-zag nici pe orizontală și nici pe verticală, ci aruncată fiind are o traiectorie sub forma unei curbe cu un singur punct de maxim. În acest context, dacă se ia un punct cunoscut, să zicem anul 2021, punctul de lângă el nu va fi diferit prin mai nimic de precedentul, decât probabil prin poziția de creștere, dacă traiectoria este în urcare sau prin poziția de coborâre, dacă piatra are tendința să revină pe pământ.
Deci, previziunea pentru 2022 va fi cam următoarea:
- nu vom urca nicio poziție în clasamentul țărilor din Europa, rămânând pe penultimul loc,
- nu vom intra în spațiul SCHENGHEN căci cei ce au opus veto, rămân pe poziții,
- PNRR va avea un grad de absorbție modest, doar pe capitole neesențiale, din inerție,
- în niciun caz, numărul de Km de autostradă nu va depăși 200,
- efectele pandemiei vor fi dezastruoase prin  variantele de virus la 60% din populație,
- parlamentul nu va fi măreț, categoric, dinamic și orientat, cum nu a fost niciodată,
- guvernul va adopta mărunțișuri, neavând cinci obiective foarte clare și hotărâtoare,
- în plan extern vom fi la fel de cenușii, indeciși și molâi ca în toți anii de după 1989,
- nu va avea loc niciun cataclism care să ne schimbe în a deveni un popor de onoare,
- ne vom lamenta și vom identifica un alt rău absolut ca să explicăm de ce ne merge rău,
- partidele lui ORBAN și DRAGNEA vor porni ignit, fără vlagă și cu aderență anemică,
- cei trecuți de 70 de ani să nu se aștepte la nimic bun, căci pandemia îi va cerne drastic,
- comunicatorii politici vor rămâne la stadiul de mediocritate din 2021, ba chiar vor coborî, 
- proverbele cu moartea caprei și cu sabia care nu taie capul plecat, vor funcționa mișto,
- vom face haz de necaz mai abitir decât înainte de 1989 căci ne va fi mult mai rău ca atunci,
- rețelele de socializare vor fi și mai derutante prin manipulările ordinare pe care le vor face.
Acest tablou deloc vivant, surâzător sau roz, este exact ceea ce ne-am dorit să avem, căci nicio națiune nu trăiește altfel decât își dorește. Dacă și-ar dori altceva, oamenii cu creierul la ei ar fi oameni de onoare, de atitudine și de acțiune. Cum suntem un popor milostiv, cu frica de Dumnezeu, credem că alții ne fac sparta, că destinul nostru ne este scris în frunte și așteptăm ca lucrurile să ni se întâmple de la sine. Schimbarea noastră fundamentală nu se va produce niciodată, căci pământul nostru este roditor, hrana ne pică în gură fără efort,  doar dacă o deschidem, iar din prune iese palinca cea mai bună și de pe porc scoatem slana cea mai gustoasă de pe pământ. Cu palincă și hrană, viața este de-a dreptul roz și pentru bărbații și pentru femeile acestui pământ. Ca să nu se întâmple nimic dintre previziunile mele, ar trebui să muncim de cinci ori mai mult ca până acum, să nu mai mințim deloc, să ne implicăm total, să ne asumăm responsabilități și să avem respect pentru calitate în tot ceea ce facem și să avem respect fiecare pentru persoana lui. Cum așa ceva nu se va întâmpla prea curând, lăsăm aceste previziuni să curgă lin, vânjos, ritmic și implacabil.

(31 decembrie 2021)

Curiozități neprmise

Unii s-au apucat din curiozitate să vadă cum stau treburile cu autostrăzile din Europa. Iață ce a ieșit:

Concluzia este tristă. Noi avem doar câteva sute de km de autostrăzi, ceea ce ne situtează la coada Europei. Situația nu o văd schimbându-se, căci gena noastră este de a nu construi autostrăzi, ci palate unde să locuiască X și Y și Z spre mândria lor și spre invidia vecinilor. De asemenea, noar avem capacitatea de a cârpi în cel mai primitiv mod ceea ce se desfundă de la un an la altul prin centrele orașelor, ca firmele de asfaltangii să nu aibă cheltuieli cu diurnele și mersul în afara localităților.

(30 aprilie 2018)

Lălăială, năclăială, mocirleală

Cam așa trebuie caracterizată temporizarea în a adera la moneda euro.

Lălăială, pentru că totul se mișcă haotic, fără a avea o strategie clară, cu pași de urmat. Totul parcă este cu încetinitorul, a la relanti, ca în cinematografie, unde vrea să se ridiculizeze anumite lucruri sau să se evidențieze că timpul se derulează lent, încet, pe loc și deloc, vorba moldiveanului.

Năclăială, pentru că într-o atmosferă ambiguă nu sunt stabilite măsuri concrete legate de viteză, calitate și mai ales acuratețea fazelor ce trebuie traversate. Cumâinile mânjite, lipicioase, lunecoase, nu există nicio siguranță că vasele de porțelan fin chinezesc, nu vor fi scăpate din mână și nu se vor face țăndări.

Mocirleală, căci nu se cunosc problemele, soluțiile posibile și mai ales cine sunt respomsabilii  stabilite, cunoscând care sunt măsurile și sancțiunile pentru cei care nu-și fac treaba ca lumea. În management, se știe că între o soluție bună și una foarte bună există diferențe de zeci sau sute de milioane de euro.

Deci, este necesară trecerea la muncă cu creier la toate nivelurile, începând cu cel tehnic la BNR și continuând cu guvernul care trebuie să se miște, nu doar să mimeze.

(29 aprilie 2017)

Europa celor două viteze

N-am să vorbesc acum despre Uniunea Europeană, ci despre lagărul comunist, căci din istorie trebuie învățat cu sârg. Despre Lenin s-a vorbit cu venerație și respect până în 1989. După 1989, lumea luată de val a început să zică diverse, uitând că ideile lui și activitatea lui au zgudiuit istoria în anul 1917, când a apărut primul stat comunist condus de el. Dar nu despre meritele lui Lenin ca revoluționar trebuie să scriu eu aici. Lenin a zis o chestie de-a dreptul măreață: dacă socialismul nu va depăși capitalismul în ceea ce privește productivitatea muncii, va dispărea. Nu știu dacă cineva l-a crezut, dar profesorul meu de economie politică din facultate a zis de mai multe ori despre acest lucru, iar noi am priceput că tânăra noastră industrie bântuită de birocrație și de uzura morală a fluxurilor nu prea avea cum să ducă la un deziderat atât de ambițios. Este adevărat că socialismul a adus sărăcie, discrepanță între teorie și practică și în loc să clădească omul nou, a generat nenumărați monștrii, chiar dacă tot timpul a fost exclus șomajul, în favoarea nonperformanței economice.

Țările lagărului socialist au avut ambiții imense legate de dezvoltare, iar chestia cu omogenizarea prin egalizare în sus era dominantă. Comparațiile care se făceau cu capitalismul murivbund dădeau senzație că se merge pe un drum corect, plin de speranțe. Anul în care a venit Planul Valev a marcat crearea unei diferențe în care unele țări erau orientate spre industrializare, iar altele spre agricultură și exploatarea materiilor prime. Acele celebre complexe creionate de Valev defineau clar această orientare. Atunci, prin 1964 a apărut o declarație a CC al PMR care argumenta cu claritate de ce planul Valev este respins de țara noastră. Încă de atunci cineva intuise că așa nu mai mergea, ci trebuia să se treacă la o specializare pentru a crește performanța economică a țărilor lagărului comunist. Aceste țări erau cu mult mai omogene decât conglomeratul de țări ce formează acum UE, pentru că erau țări care:

- veneau după un război nimicitor;

- erau ele însele cu un trecut neguros;

- comunismul adusese un fel de ordine rigidă specifică planificării;

- absența tehnologiilor genera accentuarea declajelor;

- calificarea scăzută a proletariatului învingător;

- agricultura păstra numeloase caracteristici ale feudalismului.

Respingerea planului Valev a fost primul pas spre accentuarea inegalităților între țările comuniste, căci nelucrând coordonat deși exista CAER, deja au început să se resimtă electele dezvoltării necoordonate, chiar haotice, deși se vorbea de economii planificate și de armonizarea planurilor dintre țări. Anul 1989 a găsit lagărul comunist mai dezbinat ca niciodată, nu neapărat din punct de vedere politic, cât mai ales din punct de vedere economic. Încercările de a elimina egalitarismul nestimulativ au eșuat constant. La noi au apărut la un moment dat niște încercări timide de dezvoltare a sectorului privat, prin apariția de pensiuni, de restaurante, de cafenele. Au apărut inegalitățile, pe care proletariatul le-a catalogat drept capitalism. Erau așa-zișii mandatari. Prin prețuri, calitate, inovativitate, ei făceau diferența și tot poporul i-a apreciat. Numai că afacerile sunt afaceri și profitul este profit, care nu se împarte pe principiul unii muncesc și alții huzuresc. Mandatarii au dispărut rapid. Deci socialismul victorios se îndrepta sigur și nestingherit, exact așa cum a intuit genial Lenin, spre dispariție. În țările comuniste productivitatea muncii era de trei ori mai mică decât în țările capitaliste, unde proletariatul deși era exploatat, avea mașini și venea să petreacă concediile la Mamaia și în Poiana Brașov, scoțându-i forțat pe românași pe care statul îi trata mai rău decât pe slugi în fața dolarului american sau a mărcii germane în care proletarienii, exploatați, sleiți de puteri dar rotofei și roșii în obraji își plăteau concediile. Deci, lagărul comunist a avut primul intenția dezvoltării în două viteze. Ideia nu a fost implementată și după 25 de ani comunismul s-a probușit în pas de tango, doar în câteva luni. Nu mai am nimic de zis.

(09 martie 2017)

TRUMP, DODON și RADEV

Întâmplarea a făcut ca în acest noiembrie 2016 să fie alegeri în Republica Moldova și Bulgaria. Despre alegerile din Statele Unite ale Americii, dintotdeauna se știe când vor avea loc și începutul lunii noiembrie este a lor. Luna noiembrie a dat trei președinți și anume:

Donald TRUMP, ales în data de 8 noiembrie 2016.

Igor DODON, ales în 13 noiembrie 2016.

Rumen RADEV, ales în 13 noiembrie 2016Pentru România cele trei alegeri sunt deosebit de importante pentru că:

- există scutul american de la Deveselu;

- la sud avem braniță cu Bulgaria;

- la răsărit avem graniță cu Republica Moldova.

Trebuie spus cu claritate că a început un nou context, că problemele se pun cu totul altfel și că schimbările din întreaga lume vor influența esențial și țara noastră. Un rezumat al descrierii celor trei președinți este dată în tabelul următor:

	Donald TRUMP	Igor DODON	Rumen RADEV
Vârsta	69ani	41ani	53ani
Zodia	Gemeni	Vărsător	Gemeni
Profesia	Businissman	Inginer	Aviator
Votul	55,8%	55,4%	58%
Partid	Republican	Socialist	Socialist
Orientare	Anti-globalizare	Pro-rus	Pro-rus
Contracandidat	Hillary CLINTON	Maia SANDU	Tsetska TSACHEVA
Înălțime	190cm	-	-
Religie	Presbiterian	Ortodox	Ortodox
Obiectiv	Măreția Americii	Schimbare	Schimbare

Ceea ce au avut comun cei trei este faptul că au fost învingători în fața a trei doamne, ceea ce arată că în politică electoratul nu este încă pregătit să acorde încredere totală femeilor. Nu-mi amintesc ca Europa să fi ales vreodată o femeie în funcția de președinte de stat, cum nu-mi amintesc ca femeile care au fost alese președinte de stat să-și încheie în majoritate mandatele cu succes. De la brexit încoace, viața noastră nu mai este aceiași, iar schimbările de atitudine sunt absolut necesare. Cu fiecare zi care trece și se rămâne în așteptare, bulgărele de zăpadă continuă să se rostogolească și efectele nu întârzâie să apară. UE trebuie să treacă de urgență la planul B, acela de a accelera egalizarea statelor și cetățenilor în bogăție, căci acest deziderat a fost la baza formării acestei construcții, în 1958,  când s-a numit  CEE. Orice altă abordare este utopică și cu efecte nedorite. Unirea RDG cu RFG a avut la bază faptul că RFG era un magnet pentru cetățenii RDG datorită bogăției din RFG. Oricine își dorește dublarea instantanee a salariului, niciodată așezarea lângă un calic. Programele de urgență ale UE pentru țările din Estul Europei trebuie să ducă spre accelerarea dezvoltării acestora și cetățenii trebuie să simtă în buzunare creșteri spectaculoase de venituri, căci chestia cu libera circulație este deja un fapt cotidian, căzut în banalitate prin naturalețea lui.

TRUMP, DODON și RADEV reprezintă factori ai schimbării de care trebuie ținută seamă chiar de azi, altfel deciziile indiferent care se iau vor fi cu efecte nedorite, iar așteptarea este rea.

(14 noiembrie 2016)

(14 noiembrie 2016)

Arnold classic Europe 2016

Pentru a ne da seama ce înseamnă concursul Arnold classic pentru Europa, trebuie văzute niște corelații între acest concurs și ceea ce se întâmplă cu participanții și mai ales cu finaliștii lui și, respectiv, cu evoluțiile acestora la mr. Olympia.

Câștigătorii de la Arnold classic America, de-a lungul anilor au fost:

1989  Rich Gaspari

1990  Mike Ashley

1991  Shawn Ray

1992  Vince Taylor

1993  Flex Wheeler

1994  Kevin Levrone

1995  Mike Francois

1996  Kevin Levrone

1997  Flex Wheeler

1998  Flex Wheeler

1999  Nasser El Sonbaty

2000  Flex Wheeler

2001  Ronnie Coleman

2002  Jay Cutler

2003  Jay Cutler

2004  Jay Cutler

2005  Dexter Jackson

2006  Dexter Jackson

2007  Victor Martinez

2008  Dexter Jackson

2009  Kai Greene

2010  Kai Greene

2011          Branch Warren

2012  Branch Warren

2013  Dexter Jackson

2014  Dennis Wolf

2015  Dexter Jackson

2016  Kai Greene

Se va observa că unii dintre ei au devenit Mr. Olympia sau au ocupat locuri dintre cele mai bune în respectiva competiție. Câștigătorul din 2015 Dexter Jackson este plasat pe locul al III-lea la Mr. Olympia 2016.

În Europa concursul Arnold classic și-a desemnat câștigătorii din anul 2011, după cum urmează:

2011 Victor Martinez

2012 Shawn Rhoden

2013 Phil Heath

2014 Dennis Wolf

2015 Dexter Jackson

2016 Dexter Jackson

Corelând competițiile din Statele Unite pentru Arnold Classic și Mr. Olympia rezultă:

• nivelul excepțional de ridicat al competiției;
• la o valoare foarte mare a premiului, există o valoare foarte mare a concurenților;
• marea atractivitate a competiției și numai pentru a participa.

În acest an, competiția de la Barcelona a fost extraordinar de strânsă și numeric este definită prin:

• 52 categorii de concurs;
• 1063 sportivi participanți;
• 57,1% bărbați;
• premiul cel mare 100.000$;
• participarea lui Arnold Schwarzenegger în persoană la festivitatea finală.

Au participat anul acesta și sportivii români:

Ionut Dragomir

Decebal Olteanu

Cristian Carjaliu

Remus Heredeu

Alexandru Mihaita

Sergiu-Valentin Mocanu

Paul Alfred Kuhn

Ovidiu Mezdrea.

Afirmarea sportivilor din țara noastră în marile competiții este esențială și de bun augur, mai ales pentru faptul că sportivul Alexandru Mihaita  a ocupat locul al VII-lea la categoria sa unde au participat  23 de concurenți. 

(27 septembrie 2016)

Europa slabă

Europa s-a găsit în fața unui fenomen nou atât de nepregătită încât chiar mă gândesc la faptul că deși André Malraux a precizat într-un interviu acordat în  Le Point din 10 decembrie 1975:  Mi-au pus în gură că Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc. N-am spus asta niciodată, bineînţeles, fiindcă n-am de unde să ştiu. Ceea ce spun e mai incert. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară. Lucrurile se îndreaptă într-o direcție necunoscută. Bătrânul continent a pus bazele unei abordări greșite a proprie-i evoluții, nefiind în stare să asigure nici armonie, nici liniște și nici echilibru.

Ceea ce se întâmplă acum în Europa are rădăcin vechi, adânci și mai ales efecte dintre cele mai nefericite. O Europă în care indivizii sunt de două tipuri, nii superiori și alții inferiori nu va obține niciodată o evoluție pozitivă, Eu însumi am văzut prin țările pe unde am umblat niște mici gesturi care arătau ca sunt tratat ca un gunoi. Deși hotelul avea camere bune, la prețul plătit de mine am primit o cameră proastă. Deși mergeam pe banii mei la o conferință, am văzut pe unii care erau mult sub mine ca documentare că mă priveau de sus numai și numai că se considerau fiind veritabili deținători ai unor tradiții de care în niciun caz nu erau ei resposabili. Lucrurile nu se opresc aici pentru că oricare dintre noi poartă sămânța unui mod discriminatoriu de a ieși în evidență cu ceea ce nu-i aparține.

Europa de azi este pusă în situația pe care și-a dorit-o pentru că a abordat superficial întreaga problemă, făcând din fiecare ins care nu aparținea unei colectivități pure și elitiste, un adversar, un om care trăiește drame greu de înțeles din exterior. Nu este nicio plăcere ca vânzătoarea unui magazil BILLA de undeva să-mi refuze cardul la plata cumpărăturilor de vreo 20 de euro, doar pentru că eu eram român. I-am dat o hârtie de 500 de euro. Atunci a dorit cardul. Nu i l-am mai oferit și situația de a-mi da rest 480 de euro nu i-a căzut bine. Faptul că nu am uitat acestea este clar s-au sedimentat undeva. Chiar și o profesoară m-a tot bătut la cap cu copilașii din acel spital de boli psihice care trăiau în niște condiții inumane, apăsând de fiecare dată pe acest subiect. La un moment dat m-am ridicat și i-am arătat un derdeluș și i-am zis ca acolo în orașul ei acolo era un crematoriu unde totți cu handicap erau arși. Din acea clipă profesoara aceea nesimțită n-a mai deschi gura.

Europa ar fi trebuit să dea dovadă de un alt nivel de înțelegere a oamenilor și n-a făct acest lucru. După atâțea zeci de ani Europa se confrună cu fenomene de neînțeles dar care au rădăcini în modul defectuos de a-i privi cei superiori, pe cei inferiori. este timpul ca foarte repede oamenii să-și schimbe comportamentul. Nu este vorba de a fi egali în fața legii, ci de a fi egali unii cu ceilalți în viața de zi cu zi, în zâmbetul de salut, în curtoazia cu care ne purtăm unii față de alții pentru a nu ne mai considera unii slugi de către alții care își zic de la sine putere că sunt boieri. Numai eliminarea situațiilor care generează frustrări, numai un comportament din care cei buni sunt cei care merg înainte indiferent de unde vin și cum arată sau cum sunt îmbrăcați, va crea șansa existenței unei Europe echilibrate și sigure, unde fiecare se regăsește ca o adevărată piesă importantă întrun angrenaj complex și plăcut.

(16 iulie 2016)