Au ei nevoie de reclame, pentru a nu le spune numele?

Observăm că televiziunile dau informații incomplete, ceea ce crează confuzii, căci se tem să nu facă reclamă mascată. Prezintă hoteluri cu detalii foarte importante, fără a da nume, prezintă restaurante, fără a da nume și tot așa. Apar situații în care sunt blurate mărci de mașină sau denumiri de firme de pe tricouri sau geci. Chiar și numele unor firme când sunt date imagini de pe stradă sunt blurate. Eu nu cred că 

branduri precum PRADA, DIOR, COCA COLA, PEPSI, BOSS, COLA, VUITTON, FENDI, VERSACE, CHANEL, ARMANI, BURBERRY, HERMES, DOLCE&GABBANA, BALENCIAGA, FERRAGAMO, au nevoie de reclama pe care le-o face posturi Tv obscure de pe plaiurile mioritice, dar ridicolul nu are limite, mai ales, în rândul săracilor.

Televiziunile cred că dacă rostesc numele unui magazin, al unui restaurant sau al unui hotel, imediat se vor duce oamenii buluc acolo și li se vor tripla profiturile doar din rostirea numelui în televiziuni. Există explicații în cazul unor afaceri de început, dar normal este atunci când se prezintă ceva, informația să fie completă. Nu stă reporterul de vorbă cu un șef bucătar, îi prezintă bucatele și reporterul nu-i rostește numele. Dacă televiziunea își ocupă spațiul cu informații despre respectivul șef, normal este să fie un echilibru, adică să se spună numele șefului și chiar și restaurantul unde el lucrează.

(28 ianuarie 2025)

Mare mai este grădina Ta, Doamne!

Am văzut în ultimele zile, ceea ce credeam că nici nu există sau dacă există, nu cred că le voi vedea eu. 
Am văzut la televizor bărbatul cu fustă și pălărie care sălășuiește în mediul academic mioritic.
Am văzut la televizor  femeia care mănâncă batoane de cretă, cât cuprinde.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă buretele din saltele.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă păr de pisică.
Am văzut la televizor bărbatul care-și iubește autovehiculul mai ceva ca pe o femeie.
Am văzut la televizor femeia cu sâni avânt fiecare echivalentul a 5 butelii de Coca Cola.
Am văzut la televizor părinți care-și dau copiii pe mâna unui necunoscut numit antrenor de genii.
Am văzut la televizor doamne care se iubesc cu tineri de vârsta nepoților lor.

Am văzut la televizor plagiatori de teze de doctorat, care se dau fecioare neprihănite.
Și câte or mai fi pe lumea aceasta de care să mă minunez, dacă le-aș afla, căci Doamne, mare este grădina Ta!

(26 iulie 2024)

Cultul posterelor

Pe vremuri, ideea de a realiza postere era de mare actualitate. Un poster era o fotografie foarte mare. 
Erau postere cu actori de cinema.
Erau postere cu actrițe de cinema mai mult sau mai puțin îmbrăcate.
Erau postere cu fotbaliști.
Erau postere cu Elvis PRESLEY.

Erau postere care promovau COCA COLA.

Erau postere cu Empire State Building.

Erau postere cu Turnul EIFFEL.

Erau postere cu Diego MARADONA.

Erau postere cu  The BEATLES.

Erau postere cu Jimi HENDRIX.

Erau postere cu B.B.  KING.

Erau postere cu Arnold SCWARZENEGGER.

La noi apar în campania eletorală postere. Îmi aduc aminte de posterele cât un bloc cu 10 etaje ale candidatului Emil CONSTANTINESCU. Nu spun nimic despre valoarea unor astfel de postere și mai ales despre modul în care au fost finanțate.

Datorită costurilor ridicate de producție, la noi nu au fost realizate postere care creșteau prețul revistelor și așa foarte mare în raport cu posibilitățile românilor. În USA există cultul posterelor și există de vânzare postere ale unor personalități de prim rang, cu autografe semnate de acestea și se vând la prețuri apreciabile. Posterele de dimensiuni mari sunt greu de gestionat, dar posterele de dimensiuni ceva mai mici, A4 sau A3 se gestionează lejer într-un apartament. Știu că există și un comerț cu postere, unde colecționarii oferă piese valoroase, iar prețurile nu sunt deloc de neglijat. La unele chioșcuri din marile malluri americane se află de vânzare postere. Unele personalități pe portalurile lor își exprimă disponibilitatea de a trimite prin poștă postere cu autografe, indicând și sumele ce trebuie achitate de cumpărător. Deși acum sunt mult mai relaxate condițiile de a realiza fotografii de foarte mare rezoluție care să elimine retușurile manuale ale fotografiilor, ideea de poster este trecută pe un plan secund pentru că lumea preferă cu totul alte abordări în mediul online.

(19 iunie 2023)

O reclamă făcută de proști

La viața mea am văzut multe reclame și cum în toate domeniile se vâră și proști, domeniul reclamelor nu avea cum să fie ocolit de proști.
Ne amintim de reclama de la COCA COLA unde în loc de FII nu știu cum, scria FI nu știu cum...
Ne amintim acum de reclama unde  Estée LAUDER,  proștii pronunță LAUDER cum se scrie, nu Estée Lauder /ˈɛsteɪ ˈlɔːdər/ sau  EST-ay LAW-dər cum zice dicționarul. Am zis că și în reclame au apărut proștii, pentru că numai proștii cred că le știu pe toate și în virtutea acestui crez, ei nu mai deschid cartea să citească sau nu mai consultă GOOGLE, locul unde se știe totul.

(15 martie 2023)

Reclama nu este sufletul comerțului!

Eu am mai spus-o și o repet: reclama nu este sufletul comerțului. Marfa bună se vinde singură, fără niciun fel de reclamă. Există doar:
- marfa ca atare,
- funcționalitățile mărfii,
- calitatea mărfii,
- prețul mărfii.
Se știe că reclama ar trebui să existe când se lansează un produs pe piață, pentru a-l face cunoscut, să știe lumea că există acel produs. Nici atunci nu e necesară reclama. Pentru de-ale gurii, eu știu ce-mi place. Nu e nevoie de nicio reclamă. Intru în magazin și caut ce am nevoie. Nu găsesc? Întreb pe cei care sunt de-ai magazinului și ei mă îndrumă la raft. Merg, caut ceea ce mă interesează, citesc etichete și cumpăr sau nu cumpăr. Reclama niciodată nu-mi va spune ceea ce scrie pe etichete, ci doar nișe așa-zise beneficii, ca să mă ghidoneze căci produsul acela nu se vinde singur, ci trebuie împins de la spate. Ceea ce mă duce cu gândul că respectivul produs nu este bun sau nu este chiar atât de bun pe cât e prezentat.
Mie nu-mi trebuie să iau plasă decât o singură dată și după aceea nicio reclamă din lume nu mă va convinge că produsul care e prezentat într-un clip publicitar e bun și eu să merg orbește să-l cumpăr. Cum văd că se face reclamă la un produs sau la un magazin, în mintea mea rezultă că magazinul are probleme și produsul are și mai mari probleme și caut să fiu cât mai departe de ele.
Cei cu reclamele și-au făcut-o singuri, căci din goana de a câștiga, chiar și atunci când talentul și inițiativa nu-i năpădesc, fac reclame stupide, dar în mintea lor ei cred că sunt speciali. Am văzut chestii cu bombonește, cu sendvișește, cu blonduri, dar am văzut la o reclamă a unui brand mare-mare fi în loc de fii de la verbul a fi, căci incultura în zona publicității e imensă, căci se câștigă ușor fără prea multă muncă.

(12 noiembrie 2022)