Revoluția Română de la 1989

În 1989 eu aveam 42 de ani și cred că am toate elementele să cred că în 22 Decembrie 1989 a început Revoluția Română care a dus la răsturnarea regimului comunist, exact cum se procedează în orice revoluție, când un regim retrograd este înlocuit cu un alt regim superior, care să corespundă dezideratelor poporului revoluționar. În zilele de dinainte de 22 Decembrie 1989 starea de spirit a poporului era una care prevestea revoluția, căci acumulările cantitative petrecute în societatea românească în ultimii ani, s-au transformat în acel salt calitativ ce a reușit să scoată poporul în stradă, în mod omogen, spontan și puternic pentru a impune schimbarea de regim.

Revoluția Română trebuie analizată în toată complexitatea ei. Este adevărat că există 3.000 de volume, totalizând între 500.000 și 600.000 de pagini. Este adevărat că au trecut 34 de ani de la momentul în care în 22 Decembrie 2023 la ora 12:04 elicopterul a decolat de pe clădirea cc al pcr cu soții CERAUȘESCU și cu cei foarte apropiați lor, ceea ce a marcat sfârșitul pentru totdeauna a regimului comunist.

Eu discut pe baza documentelor, pe baza faptelor și în opinia mea în 22 Decembrie 1989 a avut loc începutul Revoluției Române, rod al eroismului poporului român, care s-a împotrivit cu jertfă de sânge unui regim totalitar și a izbândit, aducând pe acest pământ libertatea, dreptatea și speranța într-o viață mai bună, în democrație. Dacă noi suntem acum ceea ce suntem, totul se datorează acelor zile mărețe ale Revoluției Române și în această cheie trebuie totul analizat, căci poporul care nu a pregetat să iasă în stradă, să susțină Revoluția Română și-a dovedit eroismul și spiritul său de sacrificiu suprem și nicio clipă nu trebuie uitat acest lucru, indiferent de pe ce poziție privim acele zile de neuitat ale lui Decembrie 1989. 

Au trecut 34 de ani și în acești ani, fiecare dintre noi am devenit mai înțelepți, mai analitici, mai preocupați de a ști adevărul despre Revoluția Română, dar fiecare dintre noi, cu meseriile pe care le avem, interpretăm diferit informațiile stocate despre acea perioadă. Într-un fel analizează un istoric. În altfel analizează un militar. Cu totul altfel vede lucrurile un procuror. Eu, omul de pe stradă care am trăit la cald acele zile, le retrăiesc și port în mine mândria acelui individ care a fost contemporan cu oamenii din ale căror piepturi se auzeau îndemnurile de a veni cu ei pentru a susține Revoluția Română.

Mă înclin în fața martirilor Revoluției Române și acum că în spațiul virtual nu există nicio restricție de exprimare, fiecare dintre cei care cred că dețin adevăruri, să le scrie acolo și viitorul este acela care le va da dreptate sau nu, dar tot în spațiul online există mărturiile vii că în România a avut loc o revoluție, cu sute de mii de oameni în stradă, cu răsturnarea unui regim retrograd și cu începutul de drum cu suișuri și coborâșuri spre regimul democratic în care trăim noi acum. Restul sunt povești, bârfe, cimilituri. Eu cred în Revoluția Română căci poporul meu a avut la 22 Decembrie 1989 momentul său de grație supremă.


(14 decembrie 2023)

Eu și istoria

Din capul locului trebuie să spun că mie istoria nu mi-a plăcut. Am avut un profesor de Istorie, Mircea ADAMEȘTEANU, tatăl scriitoarei Gabriela ADAMEȘTEANU de la care am învățat istoria Evului Mediu, dar după aceea tot ce a urmat a fost o mare caricatură, căci fiecare care a venit a rescris istoria după bunul lui plac. Comuniștii au făcut o istorie care să-i avantajeze. Acum în democrație, faptele sunt deformate astfel încât totul să pară altfel decât a fost în realitate, pentru a-i face pe unii și mai frumoși și mai deștepți și mai importanți, deși nu au fost nici frumoși, nici deștepți și cu atât mai puțin și mai importanți.

Este adevărat că același deget dacă-l privești din diferite unghiuri, arată altfel, dar tot despre un deget este vorba. La istorie, un eveniment descris de mai mulți istorici nici pe departe nu mai este ceea ce a fost el în realitate. Nu accept ca în decurs de câțiva ani același eveniment să fie interpretat diferit. Despre 24 August 1944 s-a zis că este ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de către glorioasa Armată Roșie de sub jugul fascist. La numai câțiva ani, același 23 August 1944 devenea ziua începerii Revoluției democratice pentru ca țara noastră să devină Republica Socialistă România în 1965, la desăvârșirea acestei revoluții. După 1989, 23 August 1944 a devenit doar ziua în care s-a produs o lovitură de stat care s-a soldat cu înlăturarea de la putere a mareșalului Ion ANTONESCU.

Nici nu vreau să mai scriu despre semnificația zilei de 22 Decembrie 1989, căci deja mă apucă frisoanele, din moment ce numai la diferență de nici 20 de ani semnificația acestei zile s-a schimbat mai rău decât se schimbă o pereche de șosete de către un individ care face jogging.

Să trec la o analiză a ceea ce a însemnat imnul de stat al nostru de-a lungul anilor, deja mă face să cad în depresie, la câte fluctuații s-au înregistrat după 1947 și la ce siluire au fost supuse sentimentele naționale cu versurile acelea cu

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ

 sau versurile

Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.

Nu vreau să critic pe nimeni, dar faptul că nu am la dispoziție o carte de istorie de maximum 500 de pagini scrisă acum 30 de ani, pe care s-o citesc și s-o recitesc și să înțeleg marile evenimente din viața poporului meu, exact așa cum ele au fost, mă întristează și mă determină ca istoria să nu-mi placă și mai rău.

(18 mai 2023) 

Revoluția Română

Mă așteptam ca istoricii și politologii români să lămurească problematica legată de ceea ce s-a întâmplat pe 22 Decembrie 1989 și să nu mai apară atât de multe păreri, contradictorii, nefondate, arbitrare, ale unor amatori de chilipiruri, dătătoare de apă la moară pentru tot felul de interpretări care mai de care mai ciudate, imprevizibile, hazardate, pătimașe și aiuritoare.
Ceea ce s-a petrecut în 22 Decembrie 1989 a fost începutul Revoluției Române pentru că:

- a fost răsturnat un guvern nepopular,

- a fost implementată o nouă formă de guvernământ,

- s-a pus bazele schimbării relațiilor de producție,

- au dispărut CAP-urile și țăranii și-au recăpătat pământurile,

- sistemul comunist a fost înlocuit cu democrație,

- proprietatea socialistă s-a destrămat,

- sistemul pluripartidism s-a reinstaurat,

- a fost schimbată constituția,

- s-a trecut la organizarea de alegeri libere,

- capitalul și-a reintrat în drepturi,

- schimbările au căpătat caracter de generalitate,

- au fost create premisele intrării in UE și NATO.

Eu fac afirmația că în 22 Decembrie 1989 a fost marcat începutul revoluției democratice în România, obținându-se trecerea de la societatea socialistă spre societatea democratică, bazată pe capital, pe inițiativa individuală, unde rolul proprietății private sunt esențiale. Ele au înlocuit proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție cu proprietatea privată și inițiativa colectivității cu inițiativa individuală.

Cei care vorbesc de faptul că la 22 Decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat, privesc foarte îngust problematica. Dacă era o simplă lovitură de stat, acum am fi avut ca și înainte de 1989 cooperative agricole de producție - CAP, platforme industriale ale statului și cel mult ar fi existat posibilitatea ca în plan politic să existe mai multe partide, un simulacru de alegeri libere și o caricatură de economie de piață. 

Se știe că o lovitură de stat se produce doar într-un stat. A fost lovitura de stat militară din Grecia din 1967, în Bolivia în anul 2020, a fost lovitură de stat în Chile în 1973. Revoluția este o mișcare de mare amploare care cuprinde arii întinse pe perioade mari de timp. Revoluția franceză a avut loc în 1789, revoluția socialistă din octombrie a avut loc în 1917, revoluția de la 1848 a cuprins multe țări din Europa. Anul 1989 a vost un an revoluționar, care a corespuns prăbușirii lagărului comunist din Europa.

Numai cine nu vrea, nu înțelege că în 22 Decembrie 1989 a fost începutul revoluției democratice în România. Este adevărat că am luat această zi ca reper pentru faptul că pe 22 Decembrie 1989 a dispărut partidul comunist și toată structura comunistă de atunci. Revoluția română continuă și azi. Se va încheia când democrația va fi instalată deplin și definitiv în toate zonele vieții noastre sociale.

(22 decembrie 2021)

Revoluția din Decembrie și televiziunea

Se pare că Revoluția din Decembrie 1989 de la noi din țară a fost prima transmisă în direct la televizor, așa că mare parte din populație stătea în fața micului ecran și vedea cum se derulează evenimentele, comentând și repoziționându-se pentru a face față noilor condiții care apăreau.

În acele zile fierbinți am văzut cum:

- au fost prinși și executați soții CEAUȘESCU,

- se înghesuiau unii să apară pe sticlă din Studioul 4,

- TATULICI l-a scuipat pe Nicu CEAUȘESCU,

- cântarul de aur al lui Zoe cu care câtărea mâncarea cățelușei,

- se trăgea în Piața Palatului,

- a ars Biblioteca Centrală Universitară,

- ieșeau flăcări din sălile de expoziție ale Palatului Republicii,

- zăceau pe ciment la morgă cadavrele celor împușcați,

- a născut o tânără și a dat numele Victoria fiicei sale,

- s-a tras cu tunul în clădiri din fața TVR,

- comuniști reșapați vorbeau despre democrație,

- arătau teroriștii internați la Spitalul Militar.

Era o avalanșă de imagini și de știri care se îngrămădeau peste noi, dar unele au rămas întipărite în mintea mea pentru totdeauna. N-am să uit cum crainici de la vechea TV își puneau cenușă în cap, spunând doar că au fost cititori de pe prompter, deși unele texte le construiau ei, întrecându-se în a mânui limba de lemn și de a ridica în slăvi comunismul și pe diriguitorii vremii. N-am să uit chestia cu Mireca, fă-te că lucrezi. N-am să uit diversiunile aruncate în eter de Theodor BRATU care era nelipsit de pe ecran și își făcea rolul de maestru de ceremoni cu o precizie de-a dreptul uimitoare. Nici tricoul nui Petre ROMAN nu va fi uitat prea ușor, căci ca element de recuzită a fost extrem de spectaculos.

În acele vremuri, televiziunea a făcut ceea ce știa ea cel mai bine, așa cum îi stă bine oricărei televiziuni din lume, să manipuleze, chiar dacă s-a declarat liberă, TVRL. Nici acum nu se face altfel, căci numai prin imagine și informație bine meșteșugite, albul e prezentat ca fiind negu și vice-versa, ceea ce s-a petrecut în zilele lui Decembrie 1989 și mult timp după aceea. Să nu uităm ceața inventată din cauza căreia TVRL nu a transmis imaginile din Piața Victoriei, de la mitingurile de la începutul anului 1990, pentru a nu fi influențat poporul că PNL și PNȚCD vor altceva decât FSN.

Dacă cineva ar avea răbdarea să vadă casetele cu acele momente, va înțelege că televiziunea a jucat un rol deosebit de important în mersul istoriei noastre din acele zile și deciziile de acolo, din studioul 4 au fost cele care ne-au făcut să bâjbâim printr-un întuneric al istoriei, deși în 13-15 iunie 1990 soarele strălucea pe cer mai luminos ca niciodată.

(29 octombrie 2019)

Revoluția din Decembrie și societatea românească

Acum, pe 22 Decembrie 2019 se împlinesc 30 de ani de când a avut loc Revoluția Română și este un bun prilej de a analiza ce s-a întâmplat cu societatea românească în acești 30 de ani.

Cine a crezut că lucruile vor curge liniar s-a înșelat, așa cum s-au înșelat cei supărați pe Silviu BRUCAN care a spus că ne trebuie 20 de ani pentru a evolua și noi cât de cât, zicând ei că acesta s-a înșelat. Da, s-a înșelat, căci se vede treaba că ne trebuie 200 de ani pentru a înțelege libertatea și democrația în adevăratul lor sens și nu cum îl taie capul pe fiecare.

În zilele următoare voi dezbate ceva mai aprofundat ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă la noi în condițiile în care ne zbuciumăm să implementăm statul de drept, căznindu-ne din toți rărunchii să facem și noi pași importanți, dar vorba lui LENIN, facem un pas înainte și doi pași înapoi.

Am parcurs niște etape:

- alegeri libere,

- intrarea în NATO,

- intrarea în UE,

- parteneriate strategice,

dar până la a avea o societate dreaptă, prosperă, unde legea domnește în totalitate, mai este drum lung. Ceea ce trebuie văzut în tot acest efort se leagă de faptul că încă nu ave dobândit capacitatea de a învăța lecția de le cei mai buni și bâjbâim după propriile noastre reguli, ca și cum noi desoperim apa caldă, deși alții o folosesc de mii și mii de ani, așa cum am folosit-o și noi până am crezut că aceasta nu există și musai, trebuie s-o descoperim acum.

Eu zic că merită acest demers al analizei, căci nu vom face noi pași spre progres dacă nu privim în urmă, fără mânie, cu detașare și cu dorința de a nu mai repeta greșelile pe care deja le-am făcut pe traseul parcurs.

(28 septembrie 2019)