Ce ar fi America fără amendamentul doi

Aici pe Dâmbovița, în lipsă de altceva, orice nene sau orice tanti, că are ce face sau nu are ce face, își dă cu părerea, lansând ipoteze aiuritoare, din care se vede cât de superficiali sunt și de câtă lipsă de înțelegere față de fenomenele din societatea americană sunrt în stare să dea dovadă prin judecățile de valoare pe care le lansează, deși există Internet, FACEBOOK, INSTAGRAM, TIK TOC și câte și mai câte mijloace de informare de înaltă calitate în online și nu numai.

Să pornim de la ideea că societatea americană dintotdeauna a fost formată din bărbați și femei puternice, căci nu au traversat oceanul pentru a ajunge pe pământul făgăduinței niște mămăligari cărora le era frică și de umbra lor. Vestul sălbatic a fost cucerit numai de oamenii care au avut tăria să străbată mii și mii de kilometri în condiții deosebit de vitrege, unde lupta pentru existență au dus-o numai oameni puternici, cu dorința de a ieși învingători cu lupta dintre ei și natură, cu lupta dintre ei si semenii lor, dar mai ales din lupta cu ei înșiși, pentru a-și dovedi că sunt în stare să fie învingători cu adevărat.

Textul amendamentului despre care scriu aici este următorul:

Amendamentul II. [Dreptul de a deţine şi purta arme] 

Deoarece este necesară pentru securitatea unui stat liber o miliţie bine orânduită, dreptul poporului de a deţine şi purta arme nu va fi încălcat.

Noi nu trebuie să ne apucăm acum, în necunoștință de cauză să discutăm despre acest amendament, căci este similar cu comentarea BIBLIEI, fără să o fi citit și fără să fi discutat cu un teolog, care să ne ajute să înțelegem  scrierile din Cartea Sfântă, căci societatea americană are particularitățile ei și din exterior analizele nu au cum să pătrundă la esențe, drept care concluziile cu siguranță sunt eronate, nerealiste și mai ales lipsite de valoare, mai ales dacă sunt făcute de indivizi care se cred că sunt atotcunoscători.

Există o istorie a încercărilor de a scoate acest amendament, dar toate au fost sortite eșecului, căci americanii au primit acest drept și nu concep să se despartă de el, căci fiecare american își calculele lui și-și dă seama că amendamentul trebuie să rămână la locul lui ca al II-lea amendament și punct.



(12 septembrie 2025)

De ce lucrurile simple devin complicate?

Pe lumea aceasta, toate lucrurile sunt simple. Noi românii le complică doar din motivul că nu ne asumăm responsabilități. Ne place:
- să băgăm pe alții la înaintare,
- să scoatem cărbunii încinși cu mâna altuia,
- să ne prefacem că nu am văzut și nu am auzit.

Toți vor să fie în fruntea bucatelor, dar puțini sunt cei care propun soluții la probleme, își asumă alegerea și implementarea unei soluții. Dacă privim un document, oricare ar fi el, vedem că apar acolo nenumărate semnături și documentul are un text stufos, care nu spune nimic, care lasă loc la tot felul de interpretări, deși se referă la un lucru extrem de simplu, care se descrie prin două cel mult trei fraze clare și la obiect.

Iubim ambiguitatea, lucrurile neclare, deciziile colective și lipsa de responsabilitate, căci ne place să ne declarăm bărbați, ne place să ne batem cu cărămida-n piept, dar când este să dăm răspunsuri la întrebări punctuale, liniștea devine apăsătoare, prelungită și se trece la următoarea problemă, căci problema curentă nu are soluționare și se trage de timp.

Pentru a scăpa istoria neamului de probleme nerezolvate, pentru viitor, se impune folosirea unui aparat matematic riguros în elaborarea tuturor legilor, regulamentelor, decretelor, pentru a nu se mai vorbi vreodată de vid legislativ, de situații neclare. Chiar dacă nu vom găsi în situația de a avea în față tomuri în care sunt descrise probleme și soluții, să nu uităm că și piloții de avioane au astfel de documentații pe care trebuie să le știe și să folosească ce este scris acolo în situații de rutină sau în situații neprevăzute. În plus, fiecare persoană trebuie să cunoască chestiunile din domeniul său, să le aplice și să și le asume. Doar în acest fel, nu vor mai apare situații așa cum este situația cu anularea alegerilor, din moment ce sunt date detalii la validarea alegerilor, lipsesc detalii legate de invalidare, de anulare sau alte situații. Toate discuțiile de acum se datorează că textul constituției este prea scurt, prea neclar, prea neacoperitor și lasă loc la interpretări, care mai de care mai mult generatoare de situații care scapă de sub control.



(06 ianuarie 2025)

Madam ' PIPIDI s-a trezit vorbind aiurea-n tramvai

Madam ' PIPIDI cea care se crede că face și desface totul în spațiul nostru cel mioritic s-a trezit vorbind aiurea-n tramvai, despre cum să devină România republică parlamentară, de parcă modificarea constituției s-ar face bătând din palme. Eu o credeam mai realistă de madam ' PIPIDI, dar se pare că m-am înșelat amarnic.
Acum parlamentul este mai fărâmițat ca niciodată.
Acum societatea este într-o postură cum n-a mai fost de 100 de ani.
Dacă nici pe vremea USL nu s-a făcut modificarea constituției când USL trona mai mult decât confortabil în parlament și poporul ar fi venit la un referendum pentru schimbarea constituției după eșecul referendumului cu demiterea lui BĂSESCU, acum șansele sunt nu cvasi nule, ci de-a dreptul nule de a se ajunge ca șărișoara noastră să devină republică parlamentară.
Biata madam ' PIPIDI....

(03 ianuarie 2025)

Unde onoare nu e, nimic nu e

Citind textul Constituției României și căutând cuvântul onoare vom observa că  apare de două ori în art. 30 (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine și în art.94, a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;. Cuvântul demnitate apare și el de două ori dar nu legat de caracteristicile de calitate ale românului. Cuvântele cinste, cinstit, cinstire nu apar niciodată în text. Nici cuvintele onest, onestitate, corect și corectitudine, curaj, curajos, eroism, erou, devotament, devotat nu apar în text. Cuvântul muncă apare de 10 ori în textul Constituției. Cuvântul drept apare de 16 ori, dar niciodată în ideia de om drept, ci dreptul de vot sau alt drept al cetățenilor. Cuvântul dreptate apare o singură dată în art.1 (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Cuvântul calitate apare de 3 ori dar niciodată legat de calitatea muncii, calitatea vieții, calitatea umană sau calitatea producției. Cuvântl demn nu apare niciodată. 

Constituția este un text care definește anumite lucruri, dar în marea lui majoritate acest text nu prea vizează cele 20 de milioane de suflete, ci grupuri de persoane sau o singură persoană, toate alese bineînțeles, deși toți aleșii trăiesc din munca celorlalți care sunt plătitori de taxe și impozite.

Mai trebuie un referendum care să statueze că de fapt în 1989 nu a avut loc nicio revoluțe, după teoriile care se vehiculează de la un timp încoace.

(11 mai 2018)

Se asigură dreptul la viață?

Declaratia Universala a Drepturilor Omului zice la articolul 3:

Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Aceeași declarație zice la articolul 30:

Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.

Constituția României la ARTICOLUL 22, alineatul (1) zice:

Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

În realitate, lucrurile nu stau deloc așa din moment nu există nicio lege care să interzică clar parcarea autovehiculelor pe trotuar, ocupându-l 100%, lucru care îl obligă pe pieton să circule pe partea carosabilă.

Iată dovada!

Mai am nenumărate exemple prin care statul prin lipsa de măsuri încalcă și Constituția și Declarația universală a dreptului la viață a cetățenilor țării.

(10 aprilie 2018)

Unde duce lipsa onoarei

Tot ce am văzut din 05 decembrie 2017 ora 13 până în clipa de azi este rezultatul faptului simplu și cotidian că în politica noastră nu există nici cinste și nici onoare.

În Constituția României adoptată în anul 2003 există numai două articole unde apare cuvântul onoare, dar de fiecare dată nu este legat de a cere oamenilor să aibă onoare sau să fie oameni de onoare.

ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. 

(2) Cenzura de orice fel este interzisa. 

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. 

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata. 

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii. 

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. 

---------------------

ARTICOLUL 94 - Alte atributii

Presedintele Romaniei indeplineste si urmatoarele atributii: 

a) confera decoratii si titluri de onoare; 

b) acorda gradele de maresal, de general si de amiral; 

c) numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege; 

d) acorda gratierea individuala.

Cuvântul cinste nu apare niciodată în textul Constituției și aunci cei ce nu au cinste și nici onoare că documentul nostru fundamental nu le-o cere nu au cum să se comporte altfel decât ca oameni fără cinste și fără onoare. Cuvântul caractere apare în următoarele formulări:

- caracterul public,

- caracterul secret,

- caracterul obligatoriu,

- carcaterul licit,

- caracterul internațional,

- carcacterul militar,

- carcaterul naționa,

niciodată nefiind folosit referitor la caracterul celor ce locuiesc în România, marcând trăsături obligatorii care să definească oamenii care muncesc, care iunesc adevărul. Cuvântul adevăr nu figurează măcar o singură dată între cele 12578 cuvinte câte sunt scrise în Constituție.

Nu am nicio așteptare în acest context nici despre ce se vorbește de la tribuna Parlamentului și nici despre  ce se spune în alte puncte, căci în zilele acestea triste, cu totul altfel trebuie să se poarte oamenii de onoare, oamenii de caracter, oamenii puternici care luptă pentru marile adevăruri ale istoriei contemporane. dar cine nu are nici caracter și nici onoare face lucruri de neînțeles, bizare, excentrice, fără sens și mai ales excentrice, ilogice și caricaturale.

(11 decembrie 2017)

Proiect de țară și Constituția

În opinia mea, pprouectul de țară trebuie să fie un text:

• extrem de scurt, de maximum două pagini A4;
• să privească un orizont de timp de 15 ani;
• clar, fără a lăsa loc vreunei interpretări;
• înscris în Constituție obligatoriu și nemodificabil;
• structurat pe etape clare și cu sarcini pe instituții;
• din care să rezulte UN SINGUR obiectiv dat printr-o propoziție simplă;
• cu termene pe ani și etape;
• care dă resursele de realizare;
• care mobilizează întregul popor;
• bazat pe onoare, cinste și mândria cetățenilor;
• creat folosind un mod realist și vizionar de abordare;
• fără elemente fasmantagorice sau faraonice sau bazate pe orgolii.

Nu trebuie să se uite că în țara noastră au mai fost proiecte de țară care au eșuat datorită modului aberant de a proiecta obiectivul de urmărit și aici enumăr:

• realizarea Canalului Dunăre-marea Neagră prin anii '50;
• ideia de a depăși Spania prini anii '80;
• realizarea a 3-5% dintre produse peste nivelul mondial de performanță.

Voi aștepta acel proiect de țară și sunt sigur că textul va avea suficient de multe apariții ale verbului A PUTEA pentru a crea tot felul de portițe. Textul nu trebuie sa fie nici lung, nici greoi și nici amorf.
Fie ca acest proiect de țară să fie text inclus în Constituție prin referendum cât mai curând!

(04 iulie 2016)

UE - USA

Am observat că UE s-a dorit a fi o mare putere:
- economică;
- politică;
- socială;
- culturală;
- democratică.
Cine face o analiză concretă trebuie să ia cu mare atenție prin comparație cu ceva. Ochii europenilor sunt îndreptați către America, adică spre USA.
Niște elemente de comparație se impun pentru a ști care este punctul de start.

Caracteristica	Uniunea Europeană	USA
Suprafața	4,324,782 kmp	9,857,306 kmp
Populația	508,191,116	322,369,319
PIB(GDP)	$18.124 trillion	$17.419 trillion
PIB/locuitor	$35,849	$54,629
Număr state	28	50
Rata șomaj	8.9%	5.1%
Capitala	Brussels	Washington, D.C.
Densitate populație/kmp	115.8	35/km
Moneda	Euro și alte 10	United States dollar ($)
Autostrăzi	75.871 km	75.500 km
Formatul datei	MM/DD/YYYY sau DD/MM/YYYY	MM/DD/YYYY
Forță de muncă ocupată	45%	59.4%
Road	75,200km	91700 km
Cale ferată	78,000km	228,218
Constituția	Treaty of Rome 1 January 1958 Treaty of Maastricht  1 November 1993	1776

Există foarte mari diferențe între cele două uniuni.

De aici trebuie pornit. este important ca toate comparațiile să se facă ținând seama de nenumărați factori dintre care cei istorici sunt esențiali. 

Un economist cu ochiul format vede imediat care sunt diferențele și înțelege marile ofuri ale europenilor care doresc să ajungă din urma USA dar și Japonia și să le depășească. E o muncă foarte grea și Europa are particularități profunde. Una este chiar sub ochii noștri, cea legată de migrație. este și un bun exercițiu prin care migrațiile masive n-au determinat vid de teritorii, așa cum susțin unii istorici în prostia lor grațioasă și nedureroasă.

(22 martie 2016)