Ceasul care a zburat în rucsac

Televiziunile sunt pline de tot felul de știri. Una dintre știri arată cum un nene care a avut o funcție oarecare de reprezentare a noastră undeva, pe aeroport s-a pus într-o situație bizară. Unei doamne i-a dispărut un ceas. Vameșii au verificat pe camere și în final s-a văzut că  acel nene, care ne-a reprezentat undeva, a făcut magia conform căreia, ceasul din cutia cu lucruri personale care a trecut pe la razele X, a zburat în rucsacul său. Lucrurile care trebuiau să fie simple, s-au complicat din varii motive și anume:
- ancheta este în curs,
- există prezumția de nevinovăție,
- știriștii sunt destul de proști,
- e bine ca totul să fie diluat,
- ratingul se face și din lucruri ambigue.
În opinia mea, lucrurile sunt simple rău de tot. Este vorba de un nene cu mâna cam lungă, care credea că face c-c-tul praf furând unc eas și nu va fi prins. Noi avem proverbul că ulciorul nu merge de multe ori la apă, ceea ce s-a întâmplat acum. Nu vreau să mă apuc să fabulez, dar sunt sigur că acel nene are un istoric foarte bogat în a șterpeli de colo și de colo, numai că acum a fost prins. Regret comunismul, care avea dosarele de acdre, căci în lipsa lor, nimeni nu mai știe nimic despre nimeni și carențele de caracter se pierd în spațiu și timp și indivizi cu grave defecte la mansardă ocupă funcții nemeritate. Pe vremea comuniștilor, acele dosare de cadre ar fi conținut și vreo turnătorie sa mai multe despre faptul că nenea era hoț și n-ar mai fi ajuns să ne reprezinte în vecii-vecilor...

(01 februarie 2024)

Aeroportul Otopeni, o autogară de provincie de demult

Zilele trecute m-au dus pașii prin aeroportul Otopeni și faptul că este:
- îngust,
- neîncăpător,
- întunecos,
- aglomerat,
- pestriț,

- încurcat,

- întortocheat,

- zgomotos,

- murdar,

m-am dus cu gândul la o autogară de provincie din vremurile ceaușiste, când oamenii posomorâți, așteptau în frig să vină rata să să-i ducă la casele lor sau la muncă. Am mai văzut aeroporturi prin alte locuri și am elemente de comparație și de aceea am ajuns la concluzia că este nevoie de un alt aeroport, modern, spațios, bine structurat, care să facă față noilor cerințe.

(21 decembrie 2023)

Otopeni, aeroport african

Consider ca am vazut multe aeroporturi la viata mea si am suficiente elemente de comparatie ca s[ concluzionez ca aeroportul Otopeni este un aeroport african si spun acest lucru pentru ca aeroportul Otopeni este:

- inghesuit,

- murdar,

- intunecos,

- ingramadit,

- neprietenos,

- invalmasit,

- eterogen,

- trist,

- neinformatizat,

- vechi,

- comunist,

- neingrijit.

Lipsa unui concept unitar isi spune cuvantul, iar aeroportul lasa o impresie atat de proasta inca de la intrare incat calatorul se plaseaza intr-o situatie vecina cu depresia inca din primele minute. fata de acum cativa ani s-au inregistrat progrese, dar nu trebuie intelese ca fiind satisfacatoare caci nici pe departe nu au adus aeroportul mintr-un stadiu comparabil cu cele din categoria a X-a, el situandu-se undeva la categoria a XX-a pentru ca:

- la intrare este o inghesuiala de nedescris a masinilor,

- lipsesc carucioarele de carat bagajele la intrare,

- benzile de transport pe persoane sunt doar carpituri,

- la ghiseele de control se fac cozi nejustificat de mari,

- toaletele sunt mizerabile,

- calatorii nu au unde se informa la parasirea aeroportului,

- locul de asteptare din holul principal nu are banci,

- calitatea serviciilor este mai mult decat jalnica,

- denivelarile de pe pista ingrozesc pasagerii la aterizare,

- locurile de sosire a taxiurilor sunt inghesuite si bizare,

- personalul este acru si prost imbracat,

- nimic nu da senzatia ca suntem in Europa,

- balariile au napadit totul in jurul pistelor,

- harababura cu autobuzele de interior este dezolanta.

Daca as avea omposibilitate, as zbura numai pe directia Malaga - oriunde, caci desi Malaga nueste capitala de tara, are un aeroport generos, de 1.000 de ori mai bine gandit ca aeroportul caricatural Otopeni, care ar trebui sa treaca daca ar fi posibil ca aeroport satesc,m iar aeroportulminternational al Bucurestiului sa fie cu totul altul gandit si realizat dupa regulile secolului in care traim si nu dupa cat de tampiti sunt decidentii momentului sislugilemlor care pozeaza in specialisti cu staif.

(13 decembrie 2019)

Semne pentru a-i orienta pe șoferi spre aeroportul Otopeni

Am mai discutat.
Peste tot în lume drumul spre aeroport este marcat cu un avion în zbor.
Avionul are un bot, niste aripi fuselaj și coadă. peste tot în lume, avionul se consideră orientat, adică botul lui arată unde este drumul. Dacă botul este orientat în sus, înseamnă ca trebuie mers înainte. Dacă botul este orientat spre dreapta înseamnă că șoferul trebuie să o ia spre dreapta. dacă botul este orientat spre stânga, șoferul trebuie să semnalizeze și să o ia cu autoturismul spre stânga. Așa zic eu că e o chestie de bun simț. Cum bunul simț nu a dat în clocot în București tăblițele indicatoare sunt atât de prost făcute încât derutează. La Unirii botul avionului este orientat spre stânga, când corect era să fie orientat spre dreapta pentru a ajunge la Universitate. La Universitate tăblița semnalizatoare are un avion orientat spre stânga și șoferul va ajunge la Operă... Semnul trebuia să arate un avion cu botul înainte spre a-l ghida pe șofer să ajungă la piața Romană.
Nu-mi rîmâne să repet după Sava Negrean Brudașcu:
Doamne, nu uita de noi
Suntem saraci, plini de nevoi
Doamne, ocroteste-i pe romani.
Probabil până în anul 218 când se vor aniversa 200 de ani de la Marea Unire, Bucureștiul va avea tăblițe corecte spre a indica drumul corect pentru a ajunge la aeroportul Henri Coandă din Otopeni.
Lucrurile simple sunt cele mai greu de realizat. Lucrurile la mintea cocoșului îi încurcă pe cei mai mulți dintre noi. Povestea cu oul lui Columb este celebra și rezolvarea este de-a dreptul copilărească, dar este.

(11 martie 2016)