Clasificarea universităților românești

Cum nici noi nu suntem perfecți, nici clasificările universităților românești nu sunt perfecte. Acceptăm imperfecțiunea, căci ne acceptăm pe noi înșine și este un punct de plecare. reste foarte important să avem o clasificare, pentru că știm câte universități avem și știm cam ce poartă fiecare dintre ele, în raport cu o serie de criterii pe care le definim și le acceptăm ca să avem o imagine cât de cât despre cum stăm cu aceste universități. Există mai multe clasificări, dar dacă este să fim corecți, va trebui să acceptăm una dintre ele și să mergem cu ea, căci trecând de colo până colo nu ajungem la niciun rezultat. Și metrul e o convenție și o folosește toată lumea, cum și alte unități de măsură sunt tot așa de mult folosite și n-a murit nimeni. Ideea este de a spune ce unitate de măsură folosim este necesară, iar la universități este corect să spunem ce listă folosim și acolo pe portal se va spune metodologia folosită și mai ales, cine a făcut ierarhizarea. La adresa https://www.4icu.org/ro/ am găsit o ierarhizare a 76 de universități, dar la alte adrese sunt și alte ierarhizări. Eu am agreat această ierarhizare pentru că este dată sub forma unui tabel simplu și ușor de urmărit, în raport cu ceea ce m-a interesat pe mine.

Ceea ce este trist acum este faptul că această clasificare nu este folosită de toată lumea, pentru a vedea ce hram poartă universitățile, atunci când un tânăr dorește să urmeze o facultate. Se vede că oamenii sunt interesați de meserii, de ușurința de a obține diploma, de distanța față de universitate, de costuri și mult prea puțin de calitatea universității. mai e mult timp până tinerii și familiile lor vor pricepe că diferențele dintre universități sunt acelea care-i plasează pe tineri pe piața muncii, așa cum se întâmplă în USA, unde din start proveniența de la o anumită universitate îi dă tânărului la angajare un salariu și de 10 ori mai mare decât în cazul în care provine de la o universitate mai puțin bine clasificată. la noi, lumea vede diploma, căci restul nu contează. Mai mult, unii fac apologia că nu diploma și nici certificatul de absolvire a unui curs contează, ci ceea ce știe persoana, ca și cum diploma sau certificatul nu ar consfinți că respectivul știe meseria, ci este un fel de hârtie igienică.

(22 iunie 2023)

Dreptul pe care mi l-am câștigat!

Uneori trebuie să lupți din greu pentr a obține un drept. Am luptat și am câștigat. Iată dovada!

După mulți ani de lugărit pe alții, am devenit om liber, exact așa cum am fost înainte de prima zi de școală, când din clasa a întâia, a trebuit să fac ce au vrut alții și să nu fac exact ceea ce am vrut eu.

(01 ianuarie 2023)

Cel mai tare certificat al meu

Trebuie să mă laud că la un moment dat mi-a fost  acordat cel mai tare certificat. Iată-l!

Este ceea ce mi-am dorit din clipa în care am intrat în clasa a întâia și mi-am pierdut libertatea. În anul 2012, în 26 iulie, mi-am recâștigat libertatea și certificatul acesta reflectă perfect dreptul pe care mi l-am câștigat după 42 de ani de muncă silnică, adică fără plăcere.

(28 decembrie 2022)

Să mă laud sau să nu mă laud?

Postez aici un certificat prin care mi se atestă calitatea de membru ACM, după ce am plătit taxa de aderare și cotizația anuală.

Este bine de știut că a deveni membru al unei asociații profesionale sau academii înseamnă:
- să aderi la acea formă de organizare,
- să te prezinți și să arăți că ai o oarecare legătură cu preocupărle de acolo,
- să plătești o taxă de înscriere,
- să plătești o cotizație anuală.
A fi membru al unei asociații profesionale sau al unei academii din Statele Unite ale Americii nu este ca la noi. Acolo plătești taxă și cotizație anuală. În funcție de taxa de înscriere se primește și certificatul care se prezintă sub diferite forme și este făcut din diferite materiale. Există și o insignă. 
Concluzia este simplă: în spatele titlurilor pompoase cu care se împăunează unii pe Dâmbovița stau niște sume avansate pentru servicii foarte clare:
- costul cazării,
- taxa de participare,
- costul deplasării,
- costul evenimentului,
dar toate sunt făcute încât diploma, medalia sau trofeul oferit rezultă din plățile efectuate de către cel care-și dorește să se intituleze membru al organizației X, laureat al premiului Y, medaliat cu medalia Z din aur chiar - cadă suma achitată este mai mărișoară. 
Concluzia: trebuie să fim extrem de circumspecți când vedem că un nene sau o tanti înșiră tot felul de titluri, diplome și medalii, pentru că în străinătate ele au fost plătite, nu direct și prin taxe de participare la oarece evenimente.

(11 noiembrie 2022)

Ion ILIESCU nu mai este revoluționar?

Toată lumea este în vacanță.
Elevii sunt în vacanță.
Părinții sunt în vacanță.
Judecătorii sunt în vacanță.
De aceea dosarul cu retragerea titlului de revoluționar al lui Ion ILIESCU se va judeca în septembrie. În Decembrie 1989 și în lunile în care au urmat, rolul lui Ion ILIESCU în derularea evenimentelor a fost unul covârșitor. În acele zile s-au întâmplat foarte multe și oamenii de atunci, asemeni celor de azi, doresc să afle adevărul. 
Lumea vrea să știe cum a murit Vasile MILEA.
Lumea vrea să știe adevărul despre teroriști.
Lumea vrea să știe cum s-a ajuns la peste 1.000 de morți.
Lumea vrea să știe totul despre 13 - 15 iunie 1990.
Lumea vrea să știe totul.
Oamenii vor adevărul și numai adevărul, nimic altceva.
Ceea ce știm cu certitudine sunt numai frânturi de adevăr care s-au produs la lumina zilei.
Știm ziua, ora și minutul când elicopterul cu soții CEAUȘESCU a decolat de pe clădirea cc al pcr.
Știm că în Duminica Orbului din 1990 au avut loc alegerile prezidențiale și mai știm cu exactitate că Ion ILIESCU a câștigat alegerile cu 85,07%.

Ion ILIESCU și echipa lui au înființat certificatele de revoluționar și au definit condițiile ce trebuie îndeplinite de oamenii pentru a primi acele certificate. Ion ILIESCU și cei care au colaborat cu el au definit care sunt drepturile posesorilor de certificat de revoluționar.

În timp, referitor la c ei care au fost la Baricada de la Inter, a apărut și o vorbă: din cât de puțini am fost, vai cât de mulți am rămas, ceea ce arată că mecanismele de obținere a certificatului de revoluționar trebuiau perfecționate, pentru a pune bariere care să stopeze infiltrarea impostorilor printre revoluționarii adevărați. Au trecut aproape 33 de ani de la Revoluție și după 33 de ani a apărut propunerea de a i se anula în instanță, certificatul de revoluționar al lui Ion ILIESCU. Acum Ion ILIESCU este un om ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani, care s-a retras din politică de ani buni. Apar foarte multe probleme în legătură cu activitatea sa, dar marile adevăruri sunt aici lângă noi și unele dintre ele nu ne plac, pentru că în tot timpul cât l-am văzut pe Ion ILIESCU la televizor, el nu a fost singur, ci înconjurat de foarte multă lume, fiecare dintre cei prezenți acolo aveau opiniile lor, gândurile lor, interesele lor. Este important de descurcat ițele acelor vremuri, însă am temeri că adevărurile vor fi foarte neplăcute pentru noi.


(29 iulie 2022)