N-ai meserie, n-ai brățară de aur!

Un proverb din bătrâni zice că meseria e brățară de aur și gâtul e pâlnie de argint. În consecință, zic și eu, cine nu are meserie, nu are brățară de aur. La ora actuală oamenii umblă după bani, după câștiguri rapide, câștiguri cât mai mari, obținute cu cât mai puțin efort și cu un nivel de calificare cât mai mic.

La ora actuală sunt căutate locurile de muncă:

- plătite cât mai bine,

- fără studii impuse,

- unde nu se cere experiență,

- pentru care calificarea se face în cel mult 10 zile,

- la care efortul este redus,

- unde cerințele de forță de muncă sunt mari,

- de unde vine ciubucul la greu,

- având program maxim flexibil.

Greu se întâlnesc azi tineri sudori, strungari, mecanici, zidari, oțelari, operatori, tractoriști, drumari, săpători, buldozeriști, electricieni, instalatori, zugravi, faianțari, fierari, cizmari, croitori, cu calificări obținute la cursuri, cu examene și probe practice, în stagii dovedite cu acte de formatori recunoscuți de stat. Nici școli profesionale nu mai sunt, cum nici tineri care să aibă răbdarea necesară parcurgerii orelor de teorie și de practică pentru a învăța o meserie, nu prea mai sunt. Viața ne va arăta că și pe piața muncii trebuie să existe un echilibru, iar reglarea de la sine a acestei piețe, înseamnă risipă de forță de muncă.


(14 septembrie 2025)

Ce înseamnă să fi neisprăvit?

Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă:
- Ioane, îl vezi și pe neisprăvitul ăsta?

Îmi spunea așa, ori de câte ori vedea pe câte unul care începea un lucru și-l lăsa baltă pentru a trece să facă altceva. Eu văzusem o croitoreasă care nu refuza pe nimeni și strânsese maldăre de lucruri începute. Când te vedea pe fereastră, lua rochia sau cămașa ta și lucra la ea. De fiecare dată promitea că rochia sau cămașa vor fi gata în două, maximum trei zile. Știu că cineva și-a luat cămașa terminată după unsprezece ani.

Și în spațiul mioritic, în mediul privat, unde credeam că nu voi întâlni vreodată, am văzut nenumărați neisprăviți. Pe unii i-am înțeles, căci flămânzi fiind, de frică să nu piardă lucrarea, trec la a deschide nenumărate fronturi de lucru, le lasă baltă și apoi trec din când în când și mai mișcă un pic câte ceva, iar lucrarea se termină la Sfântul Așteaptă, căci managementul este al unor neisprăviți. Numai dacă ne reamintim cum s-au schimbat scările rulante de la metrou acum vreo cincisprezece ani sau cum se asfaltează peticele de pe autostrăzi. Mai întâi se fac tot felul de decupări pătrate sau dreptunghiulare pe kilometri de asfalt, apoi, când o da Dumnezeu, se vine cu curățirea și apoi cu umplerea cu asfalt cu care se repară gropile din vechiul asfalt. Este tot treabă de neisprăviți. Și prin parcările de mahala, tot echipe de neisprăviți se manifestă, căci lucrări care în mod normal nu ar trebui să dureze mai mult de trei  sau cinci zile, durează două sau trei luni și lucrările arată mizerabil, adică sunt cârpeli.

Mai am o exemplificare de cum lucrează neisprăviții, dar mă rezerv s-o pun sub forma de fotografii, căci fotografiile vorbesc mai bine decât mii și mii de cuvinte.



(08 ianuarie 2024) 

Drumarii n-au management

Se știe că la noi e climă temperată. Când ninge și e ghețuș drumarii nu lucrează. Când pluă, drumarii nu lucrează Doar când este vreme frumoasă, soare, pământul este uscat, doar atunci drumarii lucrează și la noi, numărul zilelor propice pentru ca drumarii să lucreze, sunt destul de puține. Mă șochează faptul că văd șantiere deschise, unde nu se vede nici picior de drumar, iar vremea este foarte bună pentru lucru, pentru că este sâmbătă, pentru că e duminică, pentru că s-a încheiat ziua de lucru pentru drumari.

Dacă drumarii ar avea management și decidenții care dețin banii ar avea creier, ar impune ca atunci când vremea este favorabilă să se lucreze 24 din 24, chiar și la lumina reflectoarelor. În acest fel, lucrările nu ar mai dura atât de mult și banii ar fi cheltuiți mult mai bine, iar efectele pentru societate ar fi infinit mai bune.

Am văzut că unii drumari decopertează asfaltul sub forma unor pătrate, de dimensiuni mici, pe distanțe foarte mari și lasă lucrarea așa, neterminată zile în șir, iar șoferii simt disconfortul la cote maxime. Normal ar fi trebuit să se facă acele pătrate decopertate, să se curețe locurile și la câteva ore, asfaltul trebuia completat, disconfortul ar fi la nivel de câteva ore.

Am văzut că se decopertează asfaltul pe bucăți de sute de metri. Se circulă pe suprafața aceea cu pietriș și mult praf. Nu se lucrează deloc să e sâmbătă sau duminică, deși e vreme excelentă. Din cauza unui management deficitar, nu se execută operațiuni în flux continuu, ceea ce este o catastrofă pentru șoferi.

Drumarii nu au management șici la noi, nici în Bulgaria, nici în Franța, nici în Germania și nici la alții, căci dacă ar avea, nu ar șantiere în lucru, fără vreun muncitor acolo, dar nu este așa. În 95% din așntiere în lucru pe care le-am văzut și numărat, nu era picior de muncitor care să facă ceva. Nu din cauza baniloir se întâmplă acest lucru, ci din cauza managementului deficitar și a tradițiilor îmbâcsite.


(31 iulie 2023)