Cuvinte care se termină în AG

Cine vrea să scrie versuri cu cuvinte care rimează în AG trebuie musai să aibă la dispoziție cuvintele cu pricina și nu mă refer la cuvinte pompoase sau la neologisme, ci la cuvintele uzuale de mai jos.

atrag

baltag

bedreag

beteag

briceag

cheag

chepeneag

coprofag

drag

drumeag

dulceag
fag

frag

furtișag

gag

gulag

hogeag

iobag

mag

moșneag

nădrag

pârțag

prag

pribeag

sarcofag

steag

șirag

trag

vag

vileag
După umila mea părere, lista este destul de lungă ca să permită așa-zisului poet, mai degrabă mâzgălitor de texte să compună ceva cât de cât logic, după care să vină și cu o lălăială muzicală, ca apoi să se produscă la un eveniment, pe post de manelist




(23 decembrie 2024)

Arta torpilării

Zilele aceste mi-au arătat că toți cei care au strategi de calitate știu să implementeze și tehnici ale torpilării, căci nu este puțin lucru să dispui de mijloacele prin care îți realizezi obiectivele, inclusiv, dacă aceste mijloace nu au nimic comun cu morala, cu adevărul și cu onestitatea. Am văzut în privat nenumărate situații în care o persoană, niciodată un grup de persoane, printr-o manevră decisivă, a reușit să torpileze un eveniment. Torpilarea unui eveniment înseamnă anularea acelui eveniment. Voi da aici câteva exemple.

La starea civilă, atunci când un timp este întrebat dacă de bună voie și nesilit de nimeni ia în căsătorie ce cetățeană și el răspunde cu nu, a torpilat evenimentul, mai ales prin faptul că se mergea la căsătoria religioasă și seara urma masa și dansul la un restaurant, totul având la bază o investiție adecvată. Nu stau eu aici să povestesc despre motivele care au inspirat personajul pentru a spune nu, dar de fericire este foarte puțin probabil să fie vorba.

Și zilele acestea am văzut cum un eveniment care se anunța deosebit de important în Orientul Mijlociu, a fost anulat datorită unui atac asupra unui spital, soldat cu moartea a cinci sute de civili nevinovați. Numărul de cinci sute fiind elementil fundamental al torpilării acelei reuniuni. Să ne reamintim că înainte de a începe evenimentele de la Timișoara din decembrie 1989 au apărut informații legate de existența a zeci de mii de cadavre și era prezentat cadavrul unei mame și cadavrul unui prunc, ceea ce a impresionat foarte mult opinia publică. Atunci era torpila regimul dictatorial al lui Nicolae CEAUȘESCU.

Lumea a evoluat foarte mult și studierea legăturii dintre cauză și efect în cazul torpilării trebuie să capate o și mai mare atenție, fiind extrem de dificil să se separe ficțiunea de adevăr atât timp cât elementul emoțional este dominant și viteza de reacție pentru a demonta întreg eșafodajul de manipulare este foarte scăzută datorită elementului surpriză care intervine de fiecare dată, căci este vorba și de o teorie a torpilării, deci parte a unei științe, dar aici este vorba mai ales de artă.



(18 octombrie 2023) 

Lașitatea jurnaliștilor la umbra condiționalului optativ

Apar pe sticlă unii jurnaliști fricoși și lași, care în așa-zisele lor intervenții în direct, care numai în direct nu sunt,  prezintă tot felul de chestii, ambalate ca știri de senzație, exclusive, de ultimă oră, în care verbele sunt puse la condițional, chipurile pentru a nu fi implicați în viitoare procese, dacă cumva știrea se dovedește neadevărată. În zisele acestor așa-zis jurnaliști apar șabloane cu nemiluita, ei folosesc sintagme precum:
- oamenii legii,
- telefon la 112,
- echipajul s-a deplasat,

- alertat imediat,
- de îndată.
Sunt situații care nu sunt clare și utilizarea unui limbaj care nu dă verdicte în afara celor date de specialiști este necesară, mai ales dacă se dorește o relatare la cald cum se zice. Era o dată o persoană care a ieșit de pe un drum secundar și avea stop la intersecție, nu a oprit, nu a acordat prioritate și mașina sa a fost lovită. Lucrurile erau clare. Așa-zisa jurnalistă a încercat să mă îmbrobodească cu informații cum că unul dintre șoferi nu ar fi acordat prioritate, deși se știa clar care era șoferul indisciplinat. Se vorbea și de stabilirea vinovățiilor ca un proces extrem de complex, deși, repet, lucrurile în acel caz erau extrem de simple.
Tot așa ieri 28 august 2022 s-a relatat un eveniment rutier de pe Valea Oltului cu un șofer care a intrat într-o depășire și l-a zdrobit un TIR. Jurnalista a folosit de nenumărate ori verbele la condițional, cu șoferul care ar fi intrat într-o depășire, cu TIRUL care nu ar mai fi avut ce să facă și tot așa. Continuarea a fost pe un ton otevist-lacrimogen, care să impresioneze pe telespectatori, nu să-i educe pe șoferi.
Eu consider că verbul A PUTEA și utilizarea condiționalului sunt formele concrete de manifestare a lașității oamenilor, căci numai lașii sunt cei care nu-și asumă nimic și caută portițe de ieșire dintre cele mai penibile, grotești și cu miros pestilențial.

(29 august 2022)

Subiectul de presă

Există un adevăr de netăgăduit. Orice subiect de presă are o durată de viață de cel mult 3 zile. Este ziua în care se ia cunoștință de eveniment. Interesul este maxim în raport cu cel care furnizează primul știrea, bomba, exclusivitatea, noutatea etc.

La momentul următor, cel care o preia și o prezintă și el la interval nu mai mare de 6 ore, deja a pierdut 70% din audiența primului care a furnizat informația. După 24 de ore, numai 10% din oameni nu au auzit de ceea ce un întârziat prezintă ca noutate, dar de fapt este ceea ce altul a prezentat acum 24 de ore. Toată lumea consideră ceea ce se prezintă ca o ciorbă de burtă reîncălzită. După 48 de ore nici 5% nu mai sunt interesați, iar după 72 de ore, deja devine enervantă o prezentare a unei vechituri și cei ce fac sistematic așa ceva, dau senzația că se hrănesc cu hoituri împuțite și dispar de pe piața mass-media.

(10 noiembrie 2021)

Facem nuntă - fițe

Nunta de fițe nu este laîndemâna oricui. Numai VIP-urile, interlopii, campionii, fotbaliștii, milionarii știuți își permit să facă nuntă de fițe pentru că:

- are costuri foarte mari;

- necesită ca și invitații să fie de fițe;

- excentricitățile trebuie acceptate;

- opulența este generalizată;

- expunerea este maximă;

- totul are nivel de top;

- stârnește interesul unui public larg;

- include momente unice;

- generează știri, bârfe și zvonuri;

- secretele n-au cum să fie păzite;

- devine produs vandabil.

Nunta de fițe începe zgomotos, încă de la anunț, care impune o serie de elemente legate de:

- ceremonia religioasă oficiată de o față bisericească celebră, într- biserică specială;

- locație care musai trebuie să fie una specială, exclusivistă, exotică eventual;

- hainele mirilor care au ceva special fie de la brand, fie de la preț, fie de la prețiozitate;

- muzica formată din orchestră cu participarea unor nume sonore autohtone;

- meniul care se compară musai cu ceva care se servește pe la casele regale;

- băuturile care includ în listă și elemente de referință cu multe zerouri în euro;

- deplasare cu limizune excentrice, elicopter, balon sau cu vaporul pe uscat, eventual;

- utilizarea de simboluri cu porumbei, petale, înscrisuri colorate pe cer;

- focul de artificii cu o complexitate ridicată, exprimată în costul foarte excentric;

- cheltuieli suplimentare ridicate, suportate de organizatori până la locație;

- anunțarea unor invitați speciali, ale căror prezență vine să crească miza;

- lipsa de restricții privind durata, exigențele invitaților și generozitatea maximă.

Nunta cu fițe este la extremități. Ori are câteva zeci de invitati, ori depășește cu mult 600 de invitați. Ea se adresează celor care au un anumit potențial financiar și care au capacitatea de a face față exigențelor impuse de organizatori, prin modul în care vor contribui la ajutarea tinerilor însurăței sau a mai copților însutăței, depinde de la caz la caz. Este adevărat că a merge la o astfel de nuntă, un om de rând trebuie să cheltuiască salariile lui cele minime pe economie cam pe doi ani, dar mulți cred că și merită, după proverbul, mai bine să fiu o zi vultur, decât doi ani cioară. Așa o fi. Am participat la o astfel de nuntă, dar a doua oară nu aș mai face eroarea, căci proverbul la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, a funcționat o dată. A doua oară nu mai vreau.
Nunta de fițe este un eveniment numit evenimentul anului, evenimentul secolului sau evenimentul mileniului, depinde de cel ce vrea să exagereze, mai mult și zice secol sau mileniu, respectiv, dacă vrea să exagereze mai mult zice nunta mileniului. Oricum ai da-o, oricum ai întoarce-, nunta de fițe este și va fi apanajul unei clase de oameni care nu apreciază valoarea banului, chiar dacă este făcut prea ușor.

(08 iunie 2017)

Facem nuntă - scandal

La nuntă, scandalul are nenumărate surse de apariție, căci fiecare moment al nunții are în el germenii unor tensiuni generatoare de așa ceva. Le voi lua pe rând, pentru că necunoașterea este mai rea decât știința factorilor care au toate șansele să fie atenuați sau chiar preveniți. Nu obiectele, ci oamenii sunt generatorii scandalurilor la nuntă.

Mirii sunt cei care generează cele mai urâte scandaluri la nuntă, căci ei fiind în centrul atenției au vizibilitatea cea mai mare. Există miri care nu-și stăpânesc pornirile de gelozie și pornesc o bătaie pe cinste, parte-n parte chiar în local, împărțindu-și palme și pumni cu generozitatea demnă de altceva, mai ales că orice scandal are drept consecință ratarea țintei definite la proiectarea investiției, căci orice s-ar zice, nunta este o investiție din moment de 99% dintre români nu sunt nababi să-și permită luxul de a pierde într-o secundă 5.000 de euro cel puțin. Bătaia dintre miri are ca sursă gelozia, oboseala sau alcoolul consumat peste măsură. 

Socrii au și ei poveștile lor care dezvoltă sâmburii unui scandal, mai ales când între ginere și părinții fetei sunt fricțiuni neatenuate până în ziua nunții. Atunci fie ginerele izbucnește violent, fie unul dintre socrii lui încep să arunce cu zoaie în toate direcțiile, transformând nunta într-un spectacol dizgrațios de la care mesenii se retrag, producând o gaură semnificativă în bugetul impridenților. Nu sunt lipsite de importanță nici scandalurile socrilor mari care intră în coliziune cu nora dar și cu fiul lor care-i apără onoarea acesteia. Ceea ce erau numai mici împunsături sau glume nevinovate, în timpul nunții iau o amploare nebănuită, transformându-se în urlete, pocnituri, sudalme și toate cele, inclusiv în răsturnări de mese.

Muzica deși ar trebui să fie izvor de fericire, uneori este sursă perenă de scandal, mai ales în partea a doua a nunții când unii dintre invitați, care au luat ceva mai mult la bord, doresc să facă dedicații sau să primească dedicații sau să pupe cântăreața, mai ales dacă aceasta este ceva mai renumită. Ei speră să iasă în evidență fie în sat, fie între gagicele din mahala. La refuzul muzicanților sau la intervenția organizatorilor nunții, aceștia, răniți în orgoliile lor reacționează disproporționat, fie împărțind pumni, fie chiar scoțând cuțitul și lovind la întâmplare. Sunt și indivizi dintre invitați care ei în persoană vor să se producă și dau dedicații cîntând. Este de ajuns doar unul să înceapă, căci talentul îi mănâncă și pe alții, iar răscolirea îi determină să se așeze în șir indian la cântări. Nunta nu mai e nuntă, ci un fel de karaoke, adică baza unui scandal, mai ales din punct de vedere financiar.

Alcoolul, bată-l vina, stă la baza a nenumărate nunți în care definiția de bază nu a fost distracția, ci scandalul. Printre nuntași, oricare ar fi ei există și alcoolici, adică persoane care dacă beau un pahar de tărie sau de un vin oarecare, devin alți oameni, adică își pierd controlul. Ei urlă, se tăvălesc, caută să facă pe vitejii, se ceartă, se iau la bătaie. Ei ies pe ringul de dans și vor să danseze nejustificat de mult cu mireaza. Uneori se urcă pe mese și fac dansuri indecente. dacă sunt luați din timp și scenele nu iau amploare, alcoolicii sunt extrași de la nuntă și scandalul se stinge ușor și fără zgomote. Și aici este o artă în a ști cum să-l iei pe bețiv pentru a nu-l răni în orgoliu. Ceea ce este nasol rău de tot se leagă de faptulcă a doua zi când alcoolicul se trezește din beție, nu-și mai aduce aminte nimic și chiar se miră că cineva a făcut grozăviile respective, fără să creadă o secundă că acel cineva a fost chiar el în persoană.

Părăsiții care în urma unei căsătorii pierd și ultima speranță, găsesc în nuntă momentul de a-și realiza visul, adică de a recăpăta dragostea pierdută. Dacă există o ea, iubire secretă, nedestăinuită ca în unele cântece de muzică populară, precum Mărine lanunta ta, cea care se crede iubita secretă are la nuntă prilejul de a-și intra în rolul vieții ei și face marile gesturi de acaparare a mirelui și chiar de a-i face acestuia declarații zgomotoase, compromițătoare și decisive. Dacă pentru mireasă există un el, care a fost ceva mai mult decât un iubit platonic, dacă acesta aflând de nuntă devine brusc și mai îndârjit, ia curaj cu o gură de tărie și se înfățișează în mijlocul nunții și face o scenă premeditată cu mult timp înainte, sigur fiind de rezultat, deși nunta va fi compromisă o dată cu gestul său.

Alte surse de scandal există, dar le-am considerat cu frecvență mai mică și de aceea nu le-am luat în considerație, fără a se trage concluzia că ele nu au potențialul generator specific oricărui dezastru. Cu inteligență, cu tact și mai ales cu prevenție, multe dintre aceste aspecte se evită, numai că trebuie aici un manegement, căci managementul are printre atribuții previziunea.
Nu am luat aici în calcul decât scandalurile și atât. Se încearcă după fiecare scandal ca nunta să continue, dar continuă prost, deși se caută să fie păstrate oarece aparențe. Ceea ce duce la întreruperea nunții nu scandaluri se numesc, ci cu totul altfel, aspecte de vare mă voi ocupa separat.

(08 iunie 2017)

Facem nuntă - nonmanagement

Nonmanagementul este cel mai rău lucru, pentru că nu ai pe cine:

- să tragi la răspundere;

- să întrebi ceva despre nuntă;

- să arăți cu degetul dacă ceva nu e bine;

- știe care este firul roșu conducător.

Nonmanagementul este caracteristic celor care:

- nu-și asumă responsabilități;

- lasă lucrurile să curgă de la sine;

- cred că se pricep la toate;

- doar dau sfaturi, fără să facă nimic altceva;

- fug de orice răspundere la o adică;

- ridică din umeri când lucrurile ies rău;

- se bagă peste tot, în fugă și incomplet;

- dispar când treaba se împute.

Un exemplu de nonmanagement este acela în care mireasa merge cu tot neamul ei să-și cumpere rochia și se lasă dirijată de tot felul de persoane cu gusturi îndoielnice. Tot ea merge cu neamurile soțului să-și cumpere pantofii și cu niște vecine merge să-și cumpere voalul și diadema. Cu siguranță va ieși un talmeș-balmeș, neunitar, urât, scump și aiuritor.

Un alt exemplu de nonmanagement este acela în care meniuul este ales de alții, fiecare invocând calități de cunoscător și contribuind major la amplificarea haosului, încât felurile de mâncare nu vor avea nicio legătură unele cu altele, iar calitatea va suferi decisiv.

Despre cum decurge nunța de la primirea invitaților, așezarea la mese, servirea, până la preluarea darului, totul este de o bizarerie exemplară. Se zice că multe lucruri funcționează uneori și de la sine. Desigur, așa se mai întâmplă, dar nu la nuntă, care este o investiție și orice fisură are efecte dintre cele mai nefericite.

Nu produce nicio plăcere cuiva să fie ridicat de la o masă și mutat la o alta.

Nu produce nicio plăcere cuiva să i se spună că s-a terminat vinul de un anumit tip.

Nu produce nicio plăcere cuiva să fie așezat lângă fosta nevastă de care a divorțat acum o lună.

Nu produce nicio plăcere cuiva să nu fie întâmpinat la sosire cu șampania și pișcotul.

Nu produce nicio plăcere mirilor să vadă că locul lor este ocupat de niște necunoscuți.

Nu produce nicio plăcere cuiva ca tortul supraetajat să se prăbușească.

Nu produce nicio plăcere cuiva să vină la o altă nuntă din cauza conținutului invitației.

Nu produce nicio plăcere cuiva să aștepte ore în șir până vin mirii la restaurant.

Toate acestea sunt rezultatele nonmanagementului, unde cu siguranță nu s-a găsit cineva care să ia frâiele în mâini și ceilalți doar să execute, fără a fi atât de creativi încât să facă din activități simple poeme sofisticate, imposibil de gestionat. Nu este nevoie de doctorate pentru a face cât de cât dintr-o nuntă oarecare, un eveniment memorabil. Totul este să fie înlăturat nonmanagementul, care în mod normal introduce din reflex haosul, mai ales dacă cei ce-l provoacă se consideră consilieri sau chiar manageri, care în realitate n-au condus măcat o bicicletă în trafic sau nici măcar n-au făcut pe măturătorii unui bulevard pentru câteva ore. Nonmanagerul, dacă mai este și bețiv, e rău de tot.

(07 iunie 2017)

Facem nuntă - top

Nunta de top nu este cea mai scumpă ca bani, dar ieftină nu este. Ceea ce nu avem noi românii se cheamă management. Nunta de top se deosebește de toate celelalte nunți pentru că are management. managementul este acela care dă nunții:

- coerență;

- cursivitate;

- conținut;

- ambient;

- naturalețe;

- confort;

- satisfacție;

- distincție;

- calitate.

Să o luăm sistematic. 

Invitațiile trebuie să fie cu un text civilizat, fără a cere confirmări, căci nu se adresează decât unor persoane respectabile. Plicurile se înmânează de miri direct sau se trimit prin poștă, iar mirii telefonează să afle dacă plicurile au venit. Nu se vor cere confirmări, care arată o atitudine specifică tîrguielilor când cumperi porci în târgul de la Călugăreni.

Primirea se face decătre miri cu un ceremonial standard, și aceștia ajutați de niște perechi de domnifoare de onoare și cavaleri de onoare ghidează pe invitați către mese, fără a avea ostentativ liste cu corespondențe nume familie-poziții mese. Tot la intrare va fi un bar cu de toate, așa fel încât invitații să-și aleagă o băutură de start cu care să se întrețină câteca minute, așezați la masă.

Dispunerea la mese se realizează după o serie de criterii, excluzându-se adversități, rivalități, dușmănii și tot ce ar duce la tensionarea momentelor petrecute în acea incintă.

Mesele trebuie să fie lejere, cu cel puțin 90cm între două persoane. Vasul cu flori va fi prezent. Farfuriile curate, șervetul, paharele strălucitoare și tacâmurile sclipitoare și complete vor atrage atenția prin formă, dispunere și mai ales prin designul special. Meniuul va fi și el pentru fiecare persoană în parte. Nu trebuie uitat să se spună că pentru fiecare masă există un picolo care va satisface orice cerință a invitaților și care nu va aștepta să fie solicitat, fie că el vorbește la telefon sau nu este atent la ce se întâmplă la masa ce i-a fost repartizată. Punerea pe masă a produselor, dar și curățirea meselor se va face profesional, nu cu neghiobie sau cu brutalitate.

Muzica în niciun caz nu trebuie să fie asurzitoare așa cum se întâmplă la 99,99% dintre nunți că atunci când pleacă omul îi țiuie urechile și nici că mai are voce să scoată două vorbe, de cât de tare a vorbit pentru a se auzi cu muierea sa sau cu vecinul din dreapta. Va fi muzică de toate tipurile.  Nu vor fi dedicații și nici chestii cu plimbatul lăutarilor printre mese. Vor lipsi momentele acelea penibile cu dansatori sau scamatori neinvitați care vin să ciugulească și ei un bănuț, ca pomanagii. Pauzele nu vor fi nici dese și nici lungi. Pe durata pauzelor va fi un fundal muzical asigurat de un DJ.

Pauzele dintre felurile de mâncare nu trebuie să fie lungi, pentru că sunt enervante. Am văzut nunți care pe un meniu decent au durat 10 ore pentru că între felurile de mâncare erau intervale și de 2 ore. Defecțiunile tehnice ale restaurantelor generate de capacitatea de preparare determină pauze prea lungi sau chiar sincope la servirea platorurilor. Dacă nu se impun restricții legate de servirea unei cafele, ceea ce este un lucru normal la o nuntă de top, se ameliorează disconfortul creat de o pauză ceva mai lungă de la un fel la altul. 

Servirea trebuie să evite scenele comune cantinelor cu utilizarea de cărucioare sau de tăți. Ospătarii trebuie să vină cu un anumit ceremonial așa fel încât să fie asigurată cursivitatea servirii. Un mod disciplinat în șir indian a ospătarilor cu farfuriile, un mod dinamic și mai ales atenția cu totul deosebită pentru a evita incidente sau încălcări ale regulilor de servire, vor da o notă specială servirii. Numai o dispunere inadecvată a meselor, în ideia că sunt înghesuite va genera incidente de pătare a hainelor invitaților sau de transformarea invitaților în chelnări care dau farfurii din mână în mână sau tot așa ceva. 

Cafeaua trebuie servită respectând reguli precise. Ceașca, farfurioară, caserolă cu lapte, zahăr alb și zahăr brun, dar și un pliculeț de îndulcitor. Lingurița va fi specială, nu cea de la desert. Invitaților li se va crea posibilitatea de a alege ce fel de cafea doresc să servească și nu vor fi puse restricții la numărul de solicitări.

Băuturile vor fi diverse, cât mai diverse la capitolul tării și vor fi servite. Se abandonează ideia de autoservire, inclusiv la vin, deși buteliile sunt în frapieră. Știindu-se că printre invitați sunt și driveri, asigurarea unei game largi de băuturi fără alcool este necesară și se va căuta să se elimine din vocabularul celor care servesc, sintagma: nu avem. Se mizează pe faptul că finanțatorii care sunt și investitori în același timp știu pe cine invită și nu vor fi excese de niciun fel. Dacă un picolo observă ceva suspect, va fi obligat să anunțe pe cineva din familia finanțatorilor, pentru ca orice situație să fie gestionată corect și să nu apară situații care să scape de sub control, cu bețibi, alcoolici sau persoane neinvitate care au menirea de a strica derularea evenimentului.

Mâncarea aleasă de cei care finanțează și sunt actorii principali ai evenimentului trebuie să aibă o astfel de structură încât toți invitații să aprecieze felurile de mâncare atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ. Rabatul de la calitate are efecte dintre cele mai nasoale asupra întregului mers al evenimentului. Cantitatea insuficientă va genera discuții și va avea efecte nedorite la nivelul modului concret în care invitații își exprimă satisfacția față de cum au petrecu, adică mai direct spus, asupra conținutului plicului lăsat ca dar mirilor. Diversitatea este cea care satisface exigențele tuturor mesenilor. Printr-un mod elegant va exista și posibilitatea de a diferenția meniuul în cazul unor persoane cu particularițăți gastronomice.

Dansul se asigură mai întâi ca spațiu de desfășurare, căci înghesuiala este lucrul care dezavantajează foarte mult tot parcursul evenimentului. Dacă se fac hore sau dacă perechile dansează, este de dorit ca spațiul să fie suficient de mare încât să nu se frece dansatorii de cei aflați la mese sau să danseze prea lipiți unii de alții într-o hărmălaie stupidă.

Parcarea pentru mașini trebuie să fie asigurată fără prea mari dificultăți. Se evită blocările reciproce ale mașinilor din lipsa locurilor de parcare.

Locația va fi spațioasă, special amenajată, decorurile marcând caracterul special al spațiului. Mesele vor fi ornate, vor exista fețe de masă și îmbrăcăminte pentru scaune care se încadrează unei tematici, dacă finanțatorii sau mirii doresc acest lucru.

Tortul trebuie să fie de supercalitate, adică să aibă o cremă fină, un blat decent și să fie îndestulător, căci o bucată pusă în farfurie pentru care este necesar microscopul pentru a fi nimerită, este un mare dezavantaj pentru întreaga nuntă, felia de tort fiind elementul apoteotic.

Mai sunt și alte aspecte care trebuie luate în considerare, dar un manager foarte bun, cu experiență va ști să le gestioneze, astfel încât totul să meargă ca un ceas elvețian.

(07 iunie 2017)

Facem nuntă - investiție

O nuntă este ca un deget de la o mână. Depinde din ce unghi este privită. La un deget privit din față i se vede unghia și nodurile. La o nuntă privită la suprafață se vede frumusețea miresei. Un deget privit de sus este ceva nesemnificativ. O nuntă privită superficial este ceva trecător și atât.

O nuntă este o nuntă, exact cum zicea bătrânul Marx că o liră este o valoare de o liră, nimic altceva. Totuși, o nuntă înseamnă cheltuieli și nu orice fel de cheltuieli, ci cheltuieli mari, chiar foarte mari. Trebuie cheltuiți bani pentru:

- țoalele mirilor;

- haleala nuntașilor;

- cadouri la neamuri;

- muzică pe gusturi;

- restaurant sau ce-o fi;

- tradiții cât de cât;

- butaforie, că dă bine;

- satisfacerea de mofturi.

Nunta este o investiție, căci nimic nu se face fără a scoate banul din buzunar.

Nunta este un risc, pentru că recuperarea investiției are întotdeauna o marjă de nerealizare.

Așa cum sunt pantofi de damă de 15 euro dar și de 2.000 de euro, tot așa și investiția pentru o nuntă variază între 7.000 de euro și 200.000 de euro. Depinde de standardul impus, căci una este nunta într-un local banal și cu totul altfel arată o nuntă de 5 stele făcută în mijlocul pădurii, unde sunt aduse candelabre de Murano, mobile florentine și tacâmuri de argint.

Când este vorba de o investiție, nu investiția ca atare contează, ci recuperarea ei. Eu am văzut nenumărate situații în care optimismul organizatorilor a fost cu mult prea mare, ceea ce a făcut ca 40% din mese să nu fie ocupate, ceea ce cu siguranță a generat un mare risc în recuperarea investiției, deci apariția unor pierderi, ceea ce nu este deloc benefic, mai ales atunci când investiția nu are la bază banii proprii, ci credit la bancă sau bani împrumutați cu doferite condiționări, mai ales ca termene de returnare, știut fiind faptul că amânările sunt cele care deranjează cel mai tare.

O nuntă foarte modestă pornește de la:

1.500 euro hainele mirilor

1.000 euro muzica

7.500 euro tacâmul pentru 150 de invitați

1.000 euro toate celelalte detalii

Total 11.000 euro

La un tacâm de 50 de euro, darul trebuie să fie în medie cde 75 de euro pentru a recupera investiția cu profit zero. 11.000 euro împărțit la 150 invitați prezenți dă acest 75 euro cu aproximație, adică 15 euro de familie, sumă care nu este de colea, orice s-ar zice la salariile din Ro.

Dacă însă, vin nu 150 de meseni, ci 100, dacă de familie darul este de 220 euro, tot pe zero este investiție, ceea ce deja ne duce spre o altă zonă, cea a unui optimism exagerat, riscul de pierdere fiind în acest caz destul de mare. La un dar de 200 de euro pe familie, deja pierderea este de 1.000 euro.

Nu știu ce mă face să cred cî în condițiile de la noi s-ar face calcule ca la o investiție de 11.000 de euro pentru o nuntă modestă, chiar foarte modestă, cineva să se gândească la obținerea unui profit egal cu investiția, adică în medie la un tacâm brut  de 75 de euro un mesean să ofere 150 de euro, iar o familie 300 de euro, tot în medie. Este cunoscut că dacă unul dintre miri are rude de la țară care onorează nunta cu prezența lor, deja 100 de euro reprezintă pentru zone nelegumicile, foarte mult, iar 300 de euro deja este sumă vecină cu viteza luminii pentru foarte mulți care trăiesc din pensii foarte mici sau din ajutoare sociale.

Oricum ar fi, nunta trebuie privită ca o investiție și trebuie să se răspundă la unele întrebări precum:

- de câți bani dispun cei ce vor să facă nunta?

- care este standardul spre care se îndreaptă?

- ce dimensiune ar dor să aibă evenimentul?

- cine sunt potențialii meseni?

- ce nivel de risc își asumă investitorul?

- cum se suportă pierderile?

- ce se întâmplă cu profitul dacă va exista?

În abordarea nunții ca investiție, nu se pierde nimic din vedere, iar viziunile prea optimiste, superficiale, trebuie abandonate. Realismul trebuie să fie caracteristica esențială și nimic nu se justifică a fi tratat cu optimism debordant, căci și croitorul, înainte de a tăia cu foarfeca materialul, măsoară de 10 ori. Un bulgăre de zăpadă pornit la vale devine de neoprit. Tot așa în cazul unei investiții. O dată ce s-au antamat anumite cheltuieli, banii nu se mai recuperează, sau recuperarea este în condiții total dezavantajoase pentru investitorul ambiguu. Investiția se face definind ipoteze și având tot timpul în mână o hârtie și un creion, căci planul de business nu se face nici pe vorbe, nici fluierând melodii pe aleile parcului, privind spre stele, ci scobindu-ne în buzunare de bani.

(07 iunie 2017)