Control, monitorizare, prevenție, acțiune...

Leșin de plăcere când văd că unii monitorizează.
Sunt în delir când văd că unii controlează.
Mă mir că există unii care mai și muncesc.
Proverbul doi cu sapa, cinci cu mapa, funcționează în spațiul mioritic al naibii de generalizat, peste tot. Eu știam că un nene trebuie să parcurgă mai mulți pași până a ajunge în vârful unei piramide. 
El trebuie să dovedească faptul că are calificarea.

El trebuie să pornească de la munca de jos.

El nu trebuie să ardă etape.

El trebuie să dovedească faptul că merită să fie promovat prin merite reale.

El ajunge să facă muncă de control după ani și ani de experiență dovedită.

El monitorizează numai și numai după ce arată că-i știe pe oameni și le știe munca.

Nimeni nu face numai control.

Nimeni nu face numai monitorizare.

Este normal să existe persoane care fac control.

Este normal să existe persoane care monitorizează.

Numai că acele persoane trebuie să dovedească faptul că știu să muncească foarte bine, că au rezultate și că doar așa știu ce controlează și ce monitorizează. Nu pui să controleze și să monitorizeze persoane care nu au dovedit nimic, care nu au experiența și calificarea necesară, doar pentru că ocupă niu se știe cum, o poziție care le dă aceste drepturi.

Înainte de a controla pe cineva care execută trebuie:

- să ne asigurăm că executantul a fost instruit,

- să derulăm muncă de prevenție cu executantul,

- să monitorizăm pe executant și să-i corectăm greșelile.

Numai după ce am făcut tot ce trebuie, avem dreptul de a face controale. Este comic să venim intempestiv să controlăm pe cei de care nu ne-am ocupat în niciun fel, să le cerem să facă ceea ce nici noi nu știm cum se face, căci dacă închidem azi ceva, mâine altceva, ne vom trezi că închidem economia. Trebuie să cultivăm mândria de a fi un excelent meseriaș, un excelent profesionist, căci fără mândrie și fără onoare, doar cu controale și doar cu sancțiuni, nu se progresează în niciun fel.

A pune lupul pazinic la oi nu este o soluție.

(27 august 20250

Două programe de management și o analiză pe text

este interesant să facem analiză pe text ale programelor de management întocmite ode una și aceeași persoană pentru a vedea niște aspecte care duc spre o carieră de succes. Este vorba de Programul de management universitar cu care a candidat profesorul Nicolae ISTUDOR în anul 2016 pentru a obține primul mandat de rector al ASE și de Programul de management universitar pentru perioada 2020 - 2024 cu care profesorul Nicolae ISTUDOR a candidat pentru cel de al II-lea mandat de rector.

Analiza pe text a celor două programe arată că autorul lor este o persoană care structurează și gestionează foarte bine un conținut. Nu folosește fraze lungi. Nu folosește negația NU și evită introducerea ambiguităților prin utilizarea conjuncției SAU. Fiecare capitol conține obiective definite folosind un verb la început și numărând obiectivele din fiecare capitol se observă caracterul echilibrat al acestora. La primul program capitolele au între 10 și 20 de obiective. La al doilea program, numărul obiectivelor variază de asemenea între 10 și 20, fără a exista similitudini între capitolele din cele două programe, ceea ce arată că obiectivele din primul program au fost atinse în acest prim mandat. dacă în textul primului program managerial cuvântul continuare și derivatele sale apar într-un număr ceva mai redus, care arată că noul rector asigură continuitatea proceselor inițiate de predecesorii săi de-a lungul istoriei ASE, programul managerial pentru cel de al doilea mandat vine cu un mesaj puternic de continuitate a obiectivelor din primul mandat, iar cuvântul continuare și derivatele sale apare de 121 de ori în text.

Trebuie să remarc faptul că în ambele programe, cuvintele cheie definite de profesorul ISTUDOR și anume acțiune, responsabilitate, performanță, continuitate, apar frecvent și dovedesc faptul că autorul programului se concentrează asupra lor, căci sunt direcțiile care dau substanță întregului demers.



(09 ianuarie 2023)

Oameni de rahat

Oamenii de rahat sunt pe toate drumurile și ei se manifestă radical și rapid în cele mai banale situații, dovedind carențe așa de mari încât fiecare dintre noi ar trebui să se felicite că nu le-au încredințat bani sau sarcini de realizat, căci prin tot comportamentul lor ar fi dispărut pur și simplu, bucurânsu-se că au mai gasit niște fraieri pe care să-i păcălească.

Când avem  în față pe cineva pe care îl vom include în grupa oamenilor de rahat, trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Îl categorisim după cum:

- se îmbracă,  hainele sale fac notă discordantă între cine este cu adevărat și cum se prezintă, 

- dă noroc cu noi foarte îndatoritor, zgomotos și ceremonios,

- scoate primele vorbe  despre rezultatele sale spectaculoase, disproporționate în raport cu prezența ,

- se așează pe scaun neinvitat, luând o poziție exagerat de familiară și de comodă,

- scrie pe hârtie lăbărțat, inegal și greoi din motive ale nefrecventării școlii,

- ține pixul în mână strângându-l cu o forță atât de mare încât crează senzația prinderii  unei vietăți,

- servieta pe care o are este ponosită fără motive serioase și aruncarea ei pe jos arată nefamiliarizarea,

- este tuns și bărbierit într-un mod care dovedește nepricepere, încropeală și delăsare,

- are dantura neîngrijită, cu lipsuri și inegalități flagrante, disperat fiind să mascheze totul,

- are mâinile și unghiile care nu au nicio legătură cu ceea ce pretinde a fi,

- pantofii pe care-i poartă dovedesc un  standard de neacceptat pentru călcatul pe  mochetă,

- ținuta corpului este încordată și are unele mișcări necontrolate datorită nesiguranței,

- are zâmbetul,

- nu îi strălucesc ochii datorită faptului că inteligența sa este în neconcordanța cu meritele enumerate,

- îi jpacă ochii în cap datorită nesiguranței și dorinței de a impresiona cu orice preț,

- se încruntă în cele ce le spune, căutând să dea dreptate oricum interlocutorului, 

- are perciunii inegali și disproporționați în raport cu fața arătând lipsa rafinamentului,

- gesticulează prea mult și dă asigurări că este în stare să facă lucrurile repede și foarte bine,

- CV-ul său ca structură conține o varză de lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele,

- este ras și cum își freacă barba în semn că pentru el este o stare nouă, nefiind obișnuit cu ea.

Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect. Pe parcursul a câtorva minute omul de rahat scoate în evidență foarte multe falii de gândire și de activitate trecută, încât trebuie să ne dea de gândit cât mai serios cu putință.

Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. dacă reușim ca printre colaboratori să nu avem oameni de rahat, șansele să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus sunt foarte bune. În caz contrar, omul de rahat care a promis marea cu sarea, ne va lăsa cu buza umflată, pretextând cele mai puerile motive din care nu s-a implicat. Este important să știm care sunt resursele oamenilor de rahat, pentru a le folosi în sprijinul proiectului pe care îl avem de realizat, pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Chiar ținerea lor pe tușă devine un avantaj pentru că nu distrug și nici nu au motive să blocheze ceva prin simpla neexecutare de sarcini. Este incorect să dăm sarcini importante oamenilor de rahat, care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit, găsind mii și mii de scuze din care n-au făcut ceea ce aveau de făcut, în care ei mai și cred. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care sunt proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, spuse de unii oameni de rahat, pe care am făcut greșeala de a-i crede ce spun, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi.

(29 martie 2018)