Ce defecte nu trebuie să aibă un cercetător științific?

Un cercetător științific nu trebuie să fie:
- mediocru,
- superficial, 
- grăbit,
- încrezut,
- leneș,
- bârfitor,
- distrat,
- hoț,
- bețiv,
- cartofor,
- mincinos,

- nerealist,

- secretos,

- inconsecvent,

- neisprăvit,

- lăudăros,

- uituc,

- nepunctual,

- atotștiutor,
- indisciplinat.

Când avem în față pe cineva care dorește să facă echipă cu noi, știind că avem finanțare la un proiect de cercetare științifică, știut fiind faptul că un strop de miere atrage mult mai multe muște decât o cană cu fiere, va trebui să avem acele deprinderi care ne permit să-l filmăm instantaneu pentru a depista defectele pe care respectiva persoană le are.

Dacă avem în față un CV al persoanei care este tânără, iar CV-ul are peste trei pagini, deja trebuie să fim circumspecți din mai multe puncte de vedere și anume pentru că persoana:

- nu știe să alcătuiască un CV structurat pentru cercetarea științifică,

- a inclus acolo detalii neconcludente, în raport cu obiectivul urmărit,

- a considerat că un CV e bun în orice situație,

- nu s-a ostenit să evidențieze ce o recomandă pentru cercetarea științifică,

- a evitat să se concentreze pe realizările sale, care oricum nu ocupă trei pagini.

Dacă acel CV este datat cu șase luni în urmă, arată că persoana nu s-a pregătit pentru discuția cu noi, ceea ce nu face un cercetător științific autentic, pentru că un cercetător științific autentic își rafinează CV-ul pentru a scoate în evidență tot ceea ce poate dovedi referitor la pregătirea lui și la realizările lui, care oricum în cel mult două pagini încap fără discuție.


(14 septembrie 2025)

Care sunt calitățile unui cercetător științific?

La viața mea, am cunoscut tot felul de oameni și pe mulți dintre ei i-am văzut în posturi de cercetători științifici, dar și aici am identificat oameni care:
- erau cu adevărat cercetători științifici,
- mimau cercetarea științifică,
- își ziceau cercetători științifici, dar erau simpli funcționari,
- doar ocupau funcții de cercetare științifică, fără a fi de fapt orice altceva, 
- nu au făcut un minut de cercetare științifică la viața lor,
- munceau, dar fără rezultate, căci făceau totul anapoda.

O persoană, ca să fie cercetător științific trebuie:

- să nu se uite la ceas să vadă dacă au trecut cele opt ore de program,

- să facă toate lucrurile temeinic și să nu lase nimic la voia întâmplării,

- să fie exigent cu el însuși, dar și cu cei din jur,

- să aibă capacitatea de a analiza cu obiectivitate soluția originală obținută,

- să știe să separe grâul de neghină, pentru a vedea soluția cea mai bună,

- să dea dovadă de modestie și să impună prin munca sa respectul colegilor,

- să aibă cuvinte de apreciere față de ideile valoroase ale altora,

- să nu-i accepte pe cei care doar știu să nege și să ceară obligatoriu de la ei soluții,

- să dovedească un nivel foarte ridicat de documentare și de cunoaștere a domeniului,

- să aibă puterea de a compara soluția sa cu alte soluții folosind metode recunoscute,

- să nu se creadă buricul pământului,

- să aibă încredere în colaboratori, doar după ce le-a verificat produsele livrate.

Un cercetător științific trebuie să fie:

- dedicat muncii lui,

- foarte calificat în domeniul lui,

- exigent cuu el și cu alții,

- dăruit muncii pe care o face,

- profund în documentare,

- constant în opinii,

- modest în exprimarea opiniilor,

- catalizator în munca de creație a echipei,

- perseverent în derularea etapelor ciclului de cercetare,

- pasionat pentru munca pe care o desfășoară,

- talentat, cu inițiativă creatoare și original.

Nu are cum să fie cercetător științific un plagiator, un om superficial, un diletant, un chibiț, un tip neimplicat, fără inițiativă, un leneș, un om pus pe chiul, unul care nu știe să citească un articol, un om care se ocupă doar de intrigi și unul care știe doar să bârfească pe la colțuri și să mute vorba de colo-colo.

(13 septembrie 2025)

De ce mi-a mers mie bine în viață?

Am pretenția că mie mi-au mers bine toate lucrurile  în viață și explicațiile sunt foarte simple.

În primul rând, m-am purtat civilizat cu oamenii, adică le-am vorbit frumos.

În al doilea rând, nu am fost eu primul care a deschis gura, ci am ascultat ce a spus interlocutorul meu.

În al treilea rând, eu m-am bazat pe faptele oamenilor, nu pe vorbele lor.

În al patrulea rând, pe mine m-au interesat calitățile oamenilor și nu defectele lor.

În al cincilea rând, după ce am cunoscut omul, am luat decizia de a colabora sau nu cu el.
Meseria mea mi-a permis să să stau de vorbă cu foarte mulți oameni și am mers pe ideea că are balta pește, adică am posibilitatea să fac alegerile cele mai bune. De aceea mi-am definit multe filtre de selecție și am lăsat omul să se autodefinească, fără să-l încorsetez eu, iar reacțiile lui la propriile-i decizii au fost acelea care l-au definit, fără ca influențele mele să fie decisive. 

Dacă pe mine m-a interesat să văd că omul este punctual, îl rugam să fixeze diua și ora la care să ne întâlnim pentru a primi soluția la o problemă simplă pe acre i-am dat s-o rezolve. dacă omul era punctual și dacă soluția problemei era exact ceea ce trebuia, continuam dialogul, dacă nu, nu și lucrurile se opreau acolo. După aceea, pentru situațiile în care continua colaborarea, propuneam o altă problemă ceva mai complicată și de asemenea omul stabilea ziua și ora, dar veneam și eu cu ceva modificări. Dacă stabileam o zi și o oră și dacă la momentul convenit primeam soluția, continuam colaborarea și se stabilea că omul este punctual, ceea ce este o mare calitate, atunci când vrei să faci ceva.

Am spus că pe mine mă interesează calitățile omului și nu defectele lui. De aceea, toate filtrele pe care le-am definit și utilizat au fost pentru a scoate în evidență calități, nu defecte. Dacă m-a interesat să văd la un om profunzimea abordării, am solicitat întocmirea unei bibliografii pe o temă impusă. Un om profund este acela care caută cărți, articole, comunicări la sesiuni științifice pe tema respectivă și întocmește o bibliografie suficient de completă, dar mai ales corectă. 

Dacă mă interesează la un om profesionalismul lui, atunci când se definește problema de care el trebuie să se ocupe, analizez întrebările pe acre le pune și caut să văd dacă reușim să avem o problemă corect definită, complet definită, astfel încât el să treacă la rezolvarea ei, fără a mai fi nevoie de noi dialoguri, de noi lămuriri sau de corecții.

Calitățile pe care le-am urmărit la un om sunt: profesionalismul, modestia, eficiența, corectitudinea, punctualitatea, echilibrul, respectul, claritatea, concizia, flexibilitatea, înțelegerea, creativitatea, finitudinea, dar mai sunt și altele despre care nu vorbesc acum.



(19 ianuarie 2025)

Obezitatea ca normalitate

Eu știam că obezitatea este acea stare în care se găsește o persoană a cărei speranță de viață este mult mai redusă și de aceea am perceput obezitatea cu situația în care persoana în cauză va muri de tânără.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu sunt frumoase.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu trebuie să se îmbrace cum cred ele că le aranjează.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu au dreptul să practice meseriile pe care și le doresc.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze sunt bolnave și că ar trebui să se trateze.

Fiecare persoană se comportă cum dorește.

Fiecare persoană face ceea ce vrea cu corpul său, adică ține diete sau face tratamente chirurgicale.

O persoană care spune că se simte bine în pielea sa, trebuie lăsată să se simtă bine în pielea sa.

Eu apreciez la o persoană:

- punctualitatea,

- eficiența, 

- corectitudinea,

- profesionalismul,

- promptitudinea,

- respectul,

caracteristici care nu au nicio legătură cu aspectul fizic și de aceea, ori de câte ori a trebuit să colaborez cu cineva, am avut grijă să verific punctualitatea, eficiența, profesionalismul, corectitudinea, dar și alte trăsături de caracter, care nu au nicio legătură cu hainele pe care le poartă, cu coafura, cu încălțările, cu faptul că este înalt sau scund, filiform sau supraponderal, cu coafură bogată sau cu calviție, blond sau șaten sau brunet, cu ochii albaștri sau verzi sau negri sau căprui. Dacă persoana răspunde riguros criteriilor pe care le-am impus, colaboram cu ea și nu s-a întâmplat niciodată să fiu dezamăgit, ba mai mult, am fost foarte încântat să continui să colaborăm la multe proiecte spre mulțumirea noastră a tuturor. Fiecare om are locul lui sub soare și știe să facă un anumit lucru la cotele cele mai înalte de calitate, cu condiția să i se spună exact ceea ce are de făcut și să se țină seama de calitățile reale pe care persoana le are.

Este normal să existe magazine specializate pentru măsurile XXL sau XXXL, cum tot atât de normal este să existe case de modă pentru conceperea de haine, rochii de mireasă pentru măsurile XXL, așa cum și concursurile de frumusețe trebuie să includă absolut toate categoriile de persoane, căci realitatea este una.


(29 iulie 2024)

Negarea evidenței

Societatea modernă are obsesia discriminărilor, ceea ce seamănă într-un fel cu ascunderea gunoiului sub preș, căci oamenii sunt oameni și prin atitudinea lor arată care sunt marile diferențe dintre vorbe și fapte, iar noi știm cu toții că faptele contează, nu vorbele.

Să fiu mai clar. În societatea modernă, nu este acceptabil să spunem nimic negativ despre însușirile fizice ale unei persoane. 

Dacă un bărbat este gras sau o femeie este grasă, în niciun caz nu este de acceptat să facem comentarii despre faptul că sunt grași. Cel mult, facem referire la persoane supraponderale, fără a nominaliza sau fără a arăta cu degetul spre o anumită persoană.

Dacă un bărbat este urât sau o femeie este urâtă, în niciun caz nu este de acceptat să facem comentarii despre faptul că sunt persoane urâți. Cel mult, facem referire la persoane cu aspect neplăcut, fără a nominaliza sau fără a arăta cu degetul spre o anumită persoană.

Lucrurile stau tot așa în legătură cu apartenența la o etnie sau la o rasă.

Trebuie să spun din start că eu am aflat de existența raselor și etniilor la facultate de la colegii mei, căci la mine în mahala, toți copiii eram o apă și-un pământ la joacă, la învățătură și niciodată nu ne adresam unul altuia altfel decât prin numele mic, folosind chiar diminutive precum Gicuță, Ionuț, Mihăiță, Lenuța, Miorița sau Jenică. Mult mai târziu mi-am dat seama că eu mă jucasem și am avut cea mai frumoasă copilărie cu unguri, evrei, lipoveni, tătari sau rromi. Niciodată n-am să înțeleg relevanța adăugării la numele cuiva a acelor elemente care chipurile ar da o descriere mai completă respectivei persoane, descriere care nu face nicio referire la trăsăturile de caracter ale acesteia, trăsături de care eu trebuie să țin seama atunci când alcătuiesc o echipă cu care pornesc la drum în realizarea activităților unui proiect și unde contează punctualitatea, corectitudinea, eficiența, calificarea, atitudinea, exigența, modestia, experiența, dar și altele și unde doar o carență are rolul de a demola orice proiect, dacă ea există, se manifestă și nu a fost cunoscută.

Societatea modernă este extrem de superficială și ia în discuție ostentativ aspecte pe care le neagă, insistând asupra lor. Atunci când este vorba de o crimă și se specifică etnia criminalului sau rasa acestuia, toți nu uită să spună că se încalcă regulamentul CNA, dar spășiți și făcându-și mea culpa, cei ce discută, comit infracțiunea, doar pentru caracterul spumos al relatării și pentru a da culoare unui text fără valoare, căci crime se întâmplă cu miile și autorii sunt de toate felurile, încât n-ar mai trebui să mire pe nimeni din pe parte vine cel care a făptuit la cald un asasinat.

În opinia mea, orice discuție despre un nene sau despre o tanti, trebuie să pornească de la obiectivul pe care îl urmărim și să definim clar și categoric profilul acelui nene sau a acelei tanti în raport cu obiectivul pe care ni l-am definit. Vreau pe cel mai bun halterofil, nu mă interesează decât câte kilograme ridică cel selectat. Vreau programatorul cel mai bun. Mă uit să vedem ce programe a scris, discut cu el, îi dau o temă de a scrie un program, văd ce a făcut și mă conving că el este cel pe care-l caut pentru ceea ce am eu de făcut. În rest, o mie de ani pace, căci lucrurile neesențiale nu mă ajută pe mine să-mi ating obiectivul.



(05 februarie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (III)

 Cunoaște-te cum nu te-a cunoscut nimeni!

Când eri un băiețel de cinci-șase anișori, cu siguranță părinții tăi te-a văzut ca fiind inteligent, năzdrăvan, plin de energie și te-au pus să reciți o poezioară sau să cânți un câtecel învățat la grădiniță ca să se fălească cu tine în fața vecinilor sau a prietenilor și a rudelor. Când ai mai crescut, tot ei au decis la ce liceu să continui studiile și mai apoi gândindu-se la viitorul tău s-au implicat în a te sfătui ce să faci mai departe.

Dacă ai terminat liceul, ai lauat bacalaureatul și ai fost un băiat ascultător și ai mai și învățat carte, ai urmat facultatea și nu orice facultate, ci facultatea la care s-au gândit părinții tăi, care ți-au explicat mii și mii de avantaje în a termina respectiva facultate.

Acum ești bărbatul care ai în față marea decizie, căci vrei să fii bărbatul care vrei tu să fie, nu bărbatul pe care l-au dorit alții să fie, cum vor ei. Pentru a face marele pas, tu trebuie să te cunoști așa cum nu te-a cunoscut nimeni, cu bune și cu rele. Tu trebuie să te auto-evaluezi cu obiectivitate, căci numai dacă faci o astfel de auto-evaluare corectă, vei vedea care sunt calitățile tale adevărate și vei ști încotro să te îndrepți, căci direcția ta depinde de ceea ce vezi tu în tine, nu de ceea ce văd alții la tine, de ceea ce ar crede alții că tu ești în stare să faci, căci dacă tu iei o decizie, această decizie trebuie să ducă spre direcția unde tu ești în stare să faci lucrurile nu bine, ci foarte bine sau să faci lucruri excepționale.

Ceilalți nu te cunosc deloc bine și cu atât mai puțin, nu te cunosc foarte bine. Ei nu au simțit ceea ce ai simțit tu când ai intrat într-o sală de examen. Ei nu au știut ce înseamnă să înveți la o disciplină, nu pentru că îți era dragă sau necesară, ci ai învățat doar pentru a face o bucurie părinților tăi sau pentru a nu-ți strica media, care în mintea părinților tăi era cheia succesului tău la o admitere fie la liceu, fie la facultate. Numai tu îți cunoști cu exactitate valoarea ta, valoare de care nu s-a interesat nimeni, probabil nici tu, căci lumea din jur este dominată de aparențe, de ce zic alții, de cum ne văd alții, de cum discută alții, iar noi suntem doar piese pe o tablă de șah imaginară a societății.

Când ne auto-evaluăm este bine să nu folosim aprecieri subiective și să dăm dovadă de suficiență, pentru a ajunge în final la un rezultat dezastruos, inexact și inutil, doar de dragul de a crede alții despre noi exact ceea ce nici noi nu credem în realitate. O astfel de abordare nu ne ajută prea mult și de aceea este rezonabil să facem pe o hârtie anonimă un tabel cu două coloane. Pe prima coloană vom trece calitățile și pe cealaltă vom trece notele de la 1 la 10. Pentru că  doar noi știm ce este scris acolo, vom fi cinstiți cu noi înșine și vom acorda note cât mai realist posibil, mai ales că vrem să ne cunoaștem cum nimeni altcineva nu ne-a cunoscut.

Eu mă iau pe mine aici și voi pune notele pentru ceea ce eu consider important.

Punctualitatea o consider esențială și am fost punctual, zic eu, de aceea nota mea este 10.

Talentul muzical, în sensul de a cânta cu vocea sau la un instrument, la mine sunt undeva la nota 2.

Modul de a-mi defini obiective și de a le realiza, la mine se ridică la nota 8.

Calitatea de a selecta colaboratorii după criterii practice de verificare este la nota 9.

Modul de a planifica activități și de a mă ține de planificare este la nota 9.

Flexibilitatea în adaptarea programului la noile condiții schimbate subiectiv este 4.

Dimensionarea resurselor pentru derularea unui set de activități ce depind de mine este 10.

Intransigența în situații datorate carențelor celor cu care am relaționat este de nota 9.

Respectarea termenelor impuse de alții este de nota 9.

Lăsarea pe ultima sută de metri a realizării unor sarcini este de nota 5.

Memorarea de date la istorie și la geografie sau a altor dogme este de nota 2.

Găsirea de explicații logice la formule și la diferite teorii este de nota 9.

Prezentarea adevărurilor este de nota 9.

Ideea de a începe un lucru numai după ce am terminat pe precedentul, nota 9.

Ideea de a-mi nota idei despre lucruri pe care să le realizez, fără a le aprofunda, nota 10.

Fiecare are obiectivele lui și cunoașterea trebuie subordonată acestor obiective, căci decizia ce trebuie să fie luată pentru a fi bărbatul care vrei să fii, are la bază exact această cunoaștere, căci decizia luată greșit considerând că ai calități pentru a fi acel bărbat la care tu visezi și ele nu sunt, duce cu certitudine la marele eșec și nimeni nu-și dorește așa ceva. Nimeni nu face analiza în locul tău, nimeni nu decide în locul tău. Este prima dată când ești tu cu tine însuți și iei marea decizie, de a fi bărbatul care vrei să fii, căci bărbatul care ești acum nu te mai mulțumește, ci vrei să fi nu o variantă la ceea ce ești, ci ceva cu totul dferit, adică bărbatul care te definește și care este ceea ce vrei tu să fie cu adevărat și pentru totdeauna.

(30 noiembrie 2023)

Dispariția plagiatorilor

Este clar că plagiatorii nu sunt atât de măreți încât să preia texte din documente de arhivă, din manuscrise, din picturi, toate neajunse în procesul de digitalizare, pentru a nu fi depistați. Plagiatorii sunt cei care din ignoranța care-i caracterizează, folosesc conținut digital brut. Dacă ar fi măreți, adică profesioniști, ar prelucra conținutul digital existent, pentru a nu fi depistați ca plagiatori. 

Indicatorul productivitatea muncii W este dat de rlația:

W = VP / NM

unde:

VP - valoarea producției,

NM - numărul de muncitori.

Un tip cu ceva creier ar scrie în loc de productivitatea muncii, termenul rodnicia muncii RM și formula ar fi:

RM = NLSE / NPE

unde:

NLSE - număr linii sursă echivalent,

NPE - număr programatori echivalent.

Un software înzestrat cu componente de Inteligență Artificială - IA ar comenta o astfel de formulă, dar știința este bântuită de astfel de formule și normal ar trebui să continue analiza pentru a vedea dacă autorul a revenit la productivitate sau continuă cu rodnicia muncii și chiar vine cu puncte de vedere pe care produsul de Inteligență Artificială - IA nu le identifică prin conținutul digital existent.

Oricum, existența aplicațiilor de largă circulație înzestrate cu Inteligență Artificială - IA face ca plagiatorii să dispară și o dată cu ei să dispară și furturile intelectuale girate de tot felul de comisii, din moment ce aplicațiile cu Inteligență Artificială - IA le spun de la obraz diferiților pseudo-profesioniști din comisii, că au în față un plagiat și nu le permite continuarea demersului de a face referatul. Dacă se impune ca referatul să fie întocmit obligatoriu de un nene asistat de un produs cu Inteligență Artificială - IA și respectivul vine cu altceva, este clar că referatul acela nu va fi acceptat decât de niște corupți. Numai într-un mediu corupt plagiatorii nu vor dispărea. Cum stau lucrurile la noi, pun sub semnul întrebării dispariție speciei plagiatorilor de la noi, pentru că mediul este propice ca oamenii fără onoare să ocupe poziții nemeritate, prin furt, minciună, omisiuni și dezinformare.

(26 iunie 2023)

Ai moacă de doctorand?

Doctorand nu este oricine. Doctorand este numai cel care are moacă de doctorand. Moaca de doctorand se deosebește de celelalte moace prin ceva anume. Doctorandul are:
- o privire iscoditoare,
- o aură specifică,
- o vorbă inteligentă,
- fraza măsurată,
- mersul neșovăielnic,
- gesturi rapide,

- salutul ferm.

Doctorandul este omul care este în stare să-și facă un plan pe termen lung și aici mă refer la cei trei ani ai stagiului obligatoriu și la perioada de elaborare a tezei de doctorat, în condițiile în care nu este vorba de acea obligativitate specifică perioadei de studii de licență sau de masterat, care determină calificarea propriu-zisă, ci la o formă de supra-calificare la care persoana a achiesat. Experiența mi-a arătat că doctorandul se deosebește prin ceva anume de ceilalți oameni, deci are o moacă aparte. Trăsăturile feței lui arată fermitate, încredere, disponibilitate la efort și continuitate în derularea unui program. Trebuie să spun că am reușit să fac diferența ți în toate cazurile când am zis că X are moacă de doctorand, chiar a fost doctorand și nu orice fel de doctorand, ci unul care a finalizat stagiul susținând teza de doctorat cu brio.



(21 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac subalternii față de șefii lor

Aici vorbesc despre subalterni în cunoștință de cauză, căci în 76 de ani, nu știu să fi fost șef mai mult de 10 ani, deci calitatea de subaltern o știu foarte bine și deci vorbesc în cunoștință de cauză. Fiecăruia dintre noi îi este greu să vorbească despre greșelile lui, mai ales așa cum este vorba aici despre greșelile subalternilor față de șefii lor, mai ales că așa cum am spus, am fost 66 de ani subaltern. Subalternii greșesc față de șefii lor atunci când:
01. Îi bârfesc pe la colțuri.

02. Merg la ei în mod insistent să-și pârască colegii, iar șefii nu vor să-i asculte.
03. Le spun zilnic șefilor bancuri tâmpite, pentru a le da senzația că ei sunt subalterni spirituali.
04. Consideră că sunt mai buni manageri decât șefii, deși nu au făcut măcar managementul unui closet.
05. Se ceartă cu șeful față de colegii săi, deși nu are dreptate și ei știu acest lucru.
06. Acceptă să-și facă auto-aprecierea, deși ea se numește aprecierea anuală făcută de șef.
07. Schimbă comportamentul umil față de șef, cu unul demn pe motiv de socru cu funcție înaltă.
08. Se laudă  în fața șefului pentru merite pe care nu le are, iar acesta nu ripostează.
09. Fac cadouri costisitoare șefului pentru a-i câștiga bunăvoința, ceea ce nu se întâmplă.
10. Își laudă șeful pentru calități și rezultate inexistente și nimeni nu-i crede.
11. Duc pe șef la restaurante, în vederea obținerii unei promovări nemeritate.
12. Se poartă excesiv de umil cu șeful, mai ales în public, făcându-se de râs.
13. Acceptă jigniri de la șef, considerându-le alintări.
14. Oferă șefului pe tavă rezultate ale muncii lor, punându-l pe șef prim autor.
15. Execută orbește ordinele șefului, chiar dacă acestea fac atingere demnității lor.
16. Așteaptă momentul cînd respectivul nu va mai fi șef, pentru a-i plăti toate mojiciile suportate.

17. Copiază comportamentul reprobabil al șefului, atunci când ei devin șefi.

Eu am avut în mintea mea un model de șef, dar niciodată nu am avut un șef real care să fi avut 10% din calitățile de șef pe care eu mi le-am imaginat. Când am devenit șef, am căutat să nu repet greșelile grave ale foștilor mei șefi, căci am aplicat proverbul ce ție nu-ți place, altuia nu face. Nu cred că am fost un șef ideal, dar știu că am căutat să respect o scară a valorilor și de aceea munca de calitate a fost foarte mult apreciată de mine, cum tot atât de bine am apreciat performanța adevărată a oamenilor.

(17 iunie 2023)

Vocația de cercetător științific

Cercetător științific ești dacă te naști cercetător științific. Vocația de cercetător științific nu se învață în nicio școală. Am văzut tineri în studenție dornici să aprofundeze diferite discipline și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să meargă mai departe, dincolo de ceea ce i se sugerase, căci el considera că nu există limite. El era viitorul cercetător științific, căci el dovedea capacitatea de a merge mai departe în raport cu alți tineri.

Cercetătorul științific este o persoană preocupată de un domeniu. Ca elev, viitorul cercetător științific trebuie să facă dovada că este:

- dedicat,

- serios,

- studios,

- ambițios,

- profund,

- iscoditor,

- tenace,

- îndrăzneț,

- exigent,

- asumat,

- curajos.

Munca de cercetător științific nu este o muncă normată, nu se realizează într-un interval de timp funcționăresc. Este proverbială zicerea unui mare matematician:

- Dacă aveți nevoie de fundul meu, vin la programul de la 8 -16. Dacă aveți nevoie de creierul meu, lăsați-mă să lucrez după cum îmi vin ideile și ca timp stau la muncă mai mult de 48 de ore cât cereți voi!

Am cunoscut și eu cercetători științifici, nu mulți, dar am cunoscut și sunt mândru că am fost prieten cu unii dintre ei și am învățat foarte multe de la ei, mai ales în zona seriozității și a tenacității. 

Pe la doctorat se zice că oamenii fac muncă de cercetător științific, dar adevărul este cumva altul din moment ce toți cei ce obțin titlul științific de doctor, părăsesc domeniul, deci nu mai fac cercetare științifică. În opinia mea, cercetarea științifică este ca un microb de care nu scapi toată viața. Cine nu face cercetare științifică toată viața nu este cercetător științific.

(31 mai 2023)

Calitățile celor care nu le au deloc

Observ insistența cu care niște nene și niște tanti își construiesc CV-urile în încercarea disperată de a face transfer de notorietate. Se găsesc în CV-uri:
- nume răsunătoare de școli pe lângă care doar au trecut,
- nume de companii celebre unde chipurile au zăbovit,
- nume de personalități sub conducerea cărora au lucrat. 
Eu știu că pe când eram elev în clasa a VIII-a la Limba latină în manual era o lecție despre un tip care se lăuda că e mare dansator în Rodos. Unul din mulțime ia zis:
- Hic Rodos, hic salta!
Tot așa zic și eu celor care vor să arate ceea ce nu sunt și anume, să facă dovada că au calitățile pe care le înșiră în CV-uri. La mine, lucrurile sunt clare. Un nene care n-a fost în stare să ia un examen de treaptă și a ratat două admiteri la facultate, în niciun caz nu se va lumina peste noapte în a deveni marele specialist într-un domeniu, unde n-a dovedit nimic. O tanti care se dă absolventă a unei facultăți din primele 5 ale lumii, nu are ce căuta pe Dâmbovița la pomană, când specializarea dată de facultate îi asigură un salariu de 20.000 lire pe lună. Realitatea este că lumea e împărțită în următoarele categorii:

- muncitorii pricepuți care știu meserie și-și câștigă onest pâinea,

- specialiști adevărați cu școli înalte care au meserii ce le aduc banul adevărat,

- oamenii de afaceri corecți care și-au pus mintea la contribuție și fac ceva profitabil,

- șmecherii care stau după tot felul de învârteli, doar-doar le-o pica și lor ceva,

- politicienii care nu știu altceva decât să dea din gură și să mintă cu nerușinare.

Cei care au un rost în viață au și calități. Sunt serioși, temeinici, perseverenți, perfecționiști, sunt punctuali, au cuvânt, respectă pe cei din fața lor. Cei care nu sunt așa, nu respectă p cel din fața lor, sunt superficiali, mint, nu știu de nici unele, doar se laudă, promit și merg mai departe ca gâsca prin apă. Ei caută cele mai simple mijloace de a câștiga bani mulți și fără muncă, gudurându-se la oame nii puternici ai zilei, în pixul cărora stau aprobările care ocolesc legea.

(12 septembrie 2022)

Bărbații perfecți

Bărbatul perfect este bărbatul fără defecte. Dacă ar fi să enumer defectele unui bărbat lista acestora ar trebui să fie extrem de lungă, pentru că noi vedem mai repede defectele decât calitățile. Un bărbat cu defecte este:
- leneș,
- dezordonat,
- mincinos,
- îmbâcsit,
- murdar,
- bețiv,

- lacom,

- dependent,

- mămos,
- cartofor,

- necioplit,

- inclut,

- needucat,

- analfabet,
- violent,
- pervers,
- gelos,
- instabil,
- împrăștiat,
- uituc,
- delăsător,
- nepriceput,
- predictibil,

- neatent,
- netalentat.
Nu înseamnă că un bărbat care nu are aceste defecte, musai este un bărbat perfect. Fiecare dintre noi definește un profil specific categoriei de femeie perfectă și de bărbat perfect. Sunt luate în considerare o serie de calități pe care obligatoriu trebuie să le aibă persoana ca să fie considerată perfectă și o serie de defecte pe care persoana perfectă nu trebuie să le aibă, pentru a fi considerată de noi o persoană perfectă. Ceea ce este pentru mine o femeie perfectă, pentru altcineva nu este considerată femeie perfectă. Tot așa un bărbat perfect din punctul meu de vedere dacă are anumite calități și nu are anumite defecte, în timp ce pentru altcineva, respectivul în niciun caz nu este bărbat perfect, ci este vai steaua lui.

Din punctul meu ca un bărbat să fie perfect  trebuie:

- să aibă cuvânt, adică dacă a zis ceva, să respecte ceea ce a zis,

- să știe meserie foarte bine, căci sunt interesat să facă treabă bună,

- să aibă idei constructive, soluții și dacă aduce critici să demonstreze că soluția lui e mai bună,

- să-și asume responsabilități și să dovedească concret că face ce zice,

- să lucreze în echipă, iar atitudinea lui să nu genereze conflicte sau tensiuni,

- să prezinte rezultatele muncii lui în forme care să fie integrate direct în produsul finit.

Pentru o femeie, bărbatul perfect este altceva, căci obiectivele acesteia sunt altele decât obiectivele mei, care a trebuit să finalizez proiecte cu termene, iar bărbații ca să fie perfecți trebuiau să respecte criterii specifice muncii din proiectele de informatică. femeile au nevoie de alte calități a un bărbat să fie perfect din punctul lor de vedere, obiectivele lor fiind altele, deși totul se reduce la proiecte.

(13 decembrie 2021)

Calitățile lui Donald TRUMP

Cine intră pe pe contul meu http://ionivan1947.blogspot.ro/ de la Actualitatea românească și dă o căutate cu cuvântul TRUMP, va găsi acolo suficient de multe articole scrise de mine despre al 45-lea președinte al USA, fără accente critice pentru că eu nu sunt:

- buricul pământului să fiu deasupra tuturor;

- mai am o brumă de bun simț;

- negativist și consider că o persoană aleasă de o națiune este o personalitate;

- cu abordări înguste și fixiste;

- cel care să se hrănescă cu defectele oamenilor. 

De aceea eu caut la om calități și nu defecte. Și în cazul lui Donald TRUMP am căutat să văd ce calități are și nu să identific defecte ca eventual să le hiperbolizez sau să le caricaturizez. Eu am pornit de la ideia că Donald TRUMP este:

- miliardar;

- showman;

- republican;

- american;

- familist;

- manager;

- înalt;

- direct;

- ferm;

- concis;
- vulcanic;
- pozitiv;
- puternic;

- neschimbător;

- documentat;

- comunicativ;

- deschis.

Donald TRUMP are capacitatea de a:

- asculta;

- înțelege;

- selecta;

- diferenția;

- ierarhiza;

- optimiza;

- decide;

- prevedea.

El a devenit miliardar prin calități și nu prin defecte. Acum va translata experiența care l-a făcut miliardar spre politică. În management, deci în afaceri, diferența între o decizie bună și una foarte bună este de zeci de milioane de USD. Să fim siguri că nu din decizii proaste făcea el miliardele, ci din decizii excepționale, căci s-a înconjurat de tipi excepționali nu de mediocrii sau de amatori, cum s-a făcut la Cotroceni mandate în șir și rezultatele s-au văzut.

Un alt aspect de care trebuie să se țină seama și pe care aici la București trebuia tratat cu mare seriozitate este acela că Donald TRUMP cunoaște doi români celebri, pe Nadia COMĂNECI și pe Ilie NĂSTASE, doi români care au ușa deschisă la acesta, lucru care s-a văzut ieri 19 ianuarie 2017 și se va vedea cu siguranță și mai accentuat azi la depunerea jurământului. Analizând calitățile lui Donald TRUMP, politicienii dâmbovițeni trebuiau să se poziționeze corect încă din campania acestuia, fără a semna cecuri în alb contracandidaților săi și fără a trage tușe groase ni negre, producând portrete caricaturale pentru acesta. Îmi aduc aminte că a fost un concurs dedicat unui foarte-foarte mare tenor. Se acorda premiu celui care îl imita cel mai bine. La o ediție, a apărut cu concurent, a cântat chiar foarte bine și a obținut premiul al doilea. Pe scenă, după primirea premiului, acesta s-a autodeconspirat și se vedea că era chiar foarte-foarte marele tenor. Morala: este uneor posibil să alergi de unul singur și să ieși pe locul al doilea. Nu vreau să zic nimic, numai că atât COMĂNECI și NĂSTASE dacă. Ceea ce știu eu este că în Antelope, când un indian m-a întrebat de unde sunt și am zis că suntr di România, el n-a zis nici ILIESCU, nici CONSTANTINESCU și nici BĂSESCU, ci a zis COMĂNECI. Scurt. Cine vrea să înțeleagă, înțelege, cine nu, rămâne la București și privește la televizor ca mine sau ca oricare altul din cele peste 3 zece la a noua inși.

(20 ianuarie 2017)

Condițiile unanimității

Am văzut de nenumărate ori unanimitatea de voturi. Am fost martorul a nenumărate unanimități și după îndelungată analiză am ajuns la concluzia că se obține o unanimitate clară dacă:
- cel acre îl propune și îl prezintă pe candidat are el însuși o mare notorietate pozitivă;
- cel care face propunerea este el însuși un mare câștigător la urne;
- votul este deschis;
- prezentarea este concisă și scoate în evidență calitățile cerute de votanți;
- persoana în cauză corespunde profilului din mintea votanților;
- persoana în cauză nu are uzură morală, în sensul că este o apariție absolut nouă;
- lipsește disproporția dintre importanța funcției eligibile și experiența noului venit;
- tonalitatea prezentării și luările de cuvânt accentuează garantarea calităților;
- votul face parte dintr-o succesiune de proceduri și repetitivitatea determină atenție distributivă;
- în derularea proceduri votul majoritar este dat într-o fără întreruperi sau incidente;
- nu există un exponent al unui grup care dorește să impună pe altcineva cândva.
Unanimitatea se pregătește și cel ce dorește să construiască o echipă formată din oameni care sunt eligibili trebuie să aibă statutul care să-i permită să facă alegeri pe criterii proprii, fără să i se sugereze de către reprezentanții unor grupuri care doresc să obțină reprezentativitate numai și numai datorită existenței structurii.
În contextul în care cel din vârful piramidei, primul ales cu vot universal obține 80% din sufragii este clar că are o altă poziție în a selecta colaboratorii ce vor fi la rândul lor votați. El construiește prin criteriile definite contextul obținerii de unanimități sau de majorități evidente.
Știu mai multe situații în care unanimitatea s-a dovedit o realitate generată de faptul că:
- persoana care urma să obțină voturi era nouă în colectivitate;
- recomandările au fost făcute la adunare de persoane cu mare greutate;
- persoana nu a fost o prezență ostentativă;
- exista un contrast evident între cel ce trebuia să piardă și cel ce obținea unanimitatea;
- votanții știau lucruri negative despre contracandidatul celui ce obținea unanimitate;
- timiditatea celui care se prezintă pentru a obține voturi, atrage voturi;
- între aroganță și modestie, unanimitatea face casă bună cu modestia.
Și o unanimitate se construiește după aceleași reguli după care se zidește o casă, începând cu temelia, ridicarea zidurilor, punerea acoperișului. O unanimitate este solidă tot așa cum este o casă sau este fragilă dacă nu sunt respectate regulile clare ale procesului electoral, în care trebuie oferiți comunității candidații pe care acasta îi așteaptă.
Și zilele trecute, mai precis miercuri 9 martie 2016 s-a obținut o unanimitate construitî cu mare grijă de un președinte valoros care dorește să aibă o echipă cu nivel de valoare foarte ridicată.

(10 martie 2016)

Reșapații. Expirații

Azi mă voi ocupa de două cate gorii de indivizi care ne bântuie viața ca niște stafii și nu ne lasă să trăim și noi ca oamenii.
Reșapații sunt acei indivizi care și-au trăit traiul și-au măncat mălaiul. Ei au arătat la vremea lor ce știu, ce sunt în stare și cât de mediocrii sunt. Aparițiile lor publice au fost caracterizate prin:
- lozinci repetate cu obstinație;
- vocabular limitat;
- utilizarea unei limbi de lemn ușor șlefuite;
- adresarea unui grup țintă sensibil la punga de mălai;
- îmbrăcăminte proletariană;
- goana după voturi bazate pe săruturi nefirești;
- utilizarea turismului electoral;
- punerea moacelor lor pe afișe de calitate artistică îndoielnică;
- pupături exact în zonele moi ale celor mai puternici și de succes;
- dorința de a fi ceva, undeva, nu cândva, ci acum;
- lipsa de detașare.
Un reșapat încărcat de insuccese, dorește după un timp să realară în viața publică sub altă formă, încercând schimbări radicale în sensul că:
- evită utilizarea de lozinci;
- își diversifică vocabularul întroducând englezisme precum oportunitate, locație, focusare,
  implementare, dar și expresii complete precum good day, everybody;
- folosirea unui discurs dinamic, direct și colorat;
- schimbarea grupului țintă, mai elevat care ține la pedigree;
- se îmbracă ușor ostentativ cu haine de firmă;
- lasă impresia că nu dorește voturi ci binele comunității;
- oferă spectacole gratuite în săli speciale și turism culinar rafinat;
- pe afișe se află imagini de un mare rafinament;
- o oarecare detașare, evitând contactele cu persoanele cu mare notorietate, fiind ambigui;
- lasă impresia acelei suficiențe care nu-i mai determină să devină nici cineva, nici undeva și nici
  cândva;
- simulează detașarea absolută.
Acum când se va declanșa campania electorală, vor apare nenumărați reșapații. Unii vor avea succes, alții vor cădea în ridicol și daca înainte obținuseră și ei să zicem 17,21%, în alegerile din 2016 vor obține scoruri de tot râsul.
Expirații sunt asemeni produselor ieșite din termenele de garanție care se fleoșcăiesc, își schimbă culoarea și put înfiorător. Să vezi un individ încătușat, stătut la beciul domnesc și scurgându-se ca un lichid uleios că acum prinde aripi și-și dorește voturile maselor, este ceva înfiorător.
Ei se cred în continuare pe cai mari și:
- exersează același limbaj;
- cred că sunt iubiți deși au fost dovediți hoți notorii;
- ies în public de parcă nu s-ar fi întâmplat nimicȘ
- pe televiziuni zic că ies învingători din primul tur;
- repetă promisiunile deșarte aruncate în campaniile precedente;
- consideră că au câștigant anterior fără a ăferi decăt propriile idei;
- se consideră absolut nevinovați deși realitatea este alta;
- li se oferă spații generoase la tv ca pușcăriași nu ca potențiali edili;
- fac pe înțelepții care acum emană idei geniale după ce au stat la mititica;
- par a fi generoși mai ales cu marii lor dușmani;
- au făcut pace la pârnaie cu adversarii lor de o viață;
- se pocăiesc amarnic;
- par a fi plini de bunătate, zicând ca așa au fost întotdeauna;
- se imbracă decent;
- nu mai sunt spumoși, ci rezervați;
- au pauze în răspunsuri simulând efortul de a căuta cuvintele potrivite deși le au demult.
Expirații care își doresc în adâncul sufletului măreție, pozează în dezinteresați și mai ales spun ca poporul îi vrea acolo sus de unde zornăitul de cătușe i-a scos.
Au în mintea lor îngustă o poziționare a lor în rândul marilor bărbați dați de acest pământ, strecurându-se cu nerușinare printre Ștefan, Mihai, Mircea, Carol căci ei încă mai cred în transferul de notorietate spre ei.
Atît reșapații cât și expirații, miros a hoit politic.

(5 martie 2016)