Showing posts with label Ludovic TOVISS. Show all posts
Showing posts with label Ludovic TOVISS. Show all posts

Saturday, December 27, 2025

O poză de demult

 
Printre multele mele fotografii am găsit-o și pe aceasta:


În mijloc se află profesorul care m-a condus pe mine la doctorat, Ludovic TOVISSI. În dreapa sa se află Daniel VERNIȘ, asistent universitar la acea vreme. În stânga sa sunt eu Ion IVAN




(27 decembrie 2025)

Tuesday, January 17, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugeniu NICULESCU MIZIL

În vremea când se derula un contract de cercetare științifică încheiat între ASE și CIPA Rm. Vâlcea, am participat la o Conferință Internațională pe probleme de produse clorosodice, unde am prezentat o lucrare despre optimizarea producției de policlorură de vinil, folosind un model euristic. Cu acel prilej l-am cunoscut pe profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL, cu care am discutat despre modelul prezentat, model care i s-a părut interesant.
Când am revenit în București, am povestit conducătorului meu de doctorat, profesorul Ludovic TOVISSI despre discuția cu profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL. Conducătorul meu de doctorat a zis:
- Este de luat în considerare, pentru viitor.
Am înțeles că în cazul în care va fi problema susținerii tezei de doctorat în ședință publică, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL este unul dintre membrii comisiei.
Când conducătorul meu de doctorat m-a chemat și a spus că forma tezei pe care i-am prezentat-o merită să fie susținută în ședință publică, mi-am adus aminte numele profesorului Eugeniu NICULESCU MIZIL și acesta a devenit membru al comisiei. M-a impresionat faptul că profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL care era un om foarte ocupat, a acceptat să fie în comisie și mai mult, a fost cel care mi-a spus la telefon că a citit teza mea, că i-a plăcut și că referatul său va fi favorabil acordării titlului științific de doctor. Era în preajma sărbătorilor de iarnă ale anului 1977. Am avut senzația că plutesc de fericire, că un om de valoarea sa a avut timp să citească teza mea de doctorat de 253 de pagini. 
Am citi și eu referatul elaborat de profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL și am fost foarte entuziasmat. Și la susținerea tezei, după ce a dat citire referatului, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL a spus câteva cuvinte despre teză și despre mine, care m-au făcut să mă simt că nu am muncit degeaba cei 6 ani ai stagiului doctoral, căci au fost anii cei mai grei din viața mea, căci aveam senzația că nu se mai termină.




(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugen ȚIGĂNESCU

Prima întâlnire cu profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a fost în anul al IV-lea de studenție, când titularul cursului de Calcul economic și prorector al ASE în același timp, era plecat din București și a trimis să-i țină cursul pe tânărul său coleg, conferențiarul Eugen ȚIGĂNESCU. M-a impresionat calmul său și dorința de a transmite informații corecte, așa cum făcea titularul de curs. Eugen ȚIGĂNESCU vorbea cam încet și noi simțeam nevoia să amplifice vocea, dar ne-am dat seama că acesta era modul său de a comunica. Chestiunea era că noi aveam cursul într-o sală din clădirea ASE din Căderea Bastiliei, care avea geamurile care dădeau spre strada circulată de autobuzul 131 care era extrem de zgomotos.
În comisia de doctorat trebuie să fie 5 membri. Unul este președintele, decanul facultății, profesorul Virgil SORA,  al doilea este conducătorul de doctorat profesorul Ludovic TOVIISSI, iar ceilalți trei trebuiau să fie propuși de conducătorul de doctorat. Aici erau mai multe opțiuni. O opțiune era ca toți să fie profesori din ASE, ceea ce nu prea dădea bine în exterior. A doua era să fie toți din afara ASE, care tot așa nu dădea bine, iar a treia opțiune era ca un membru al comisiei să fie din ASE și ceilalți doi să fie din afara ASE. Aceasta a fost și structura comisiei agreată de conducătorul meu științific. Din ASE, a fost nominalizat de conducătorul meu de doctorat, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU și m-am bucurat foarte mult căci fiind și eu în catedră de vreo 7 ani, deja îi știam pe cei care predau bine cursurile, care publicau articole și care scriseseră cărți, deci erau niște prezențe științifice în catedră și nu numai. Mai era ceva și anume, relația dintre respectivul profesor și Manea MĂNESCU, pentru că un om apreciat de Manea MĂNESCU pentru rezultatele sale științifice, avea un alt statut decât un profesor care trecea neobservat și Manea MĂNESCU nu avea cuvinte de apreciere. trebuie să spun că Eugen ȚIGĂNESCU a avut conducător de doctorat chiar pe Manea MĂNESCU și dacă în anul 1972 a susținut cu succes teza de doctorat intitulată  Folosirea metodei balanței legăturilor dintre ramuri în analiza statistico-economică și stabilirea planului de producție optim al unei ramuri, înseamnă că Manea MĂNESCU apreciase rezultatele originale obținute de cercetătorul științific Eugen ȚIGĂNESCU la cei 36 de ani ai lui.
După ce componența comisiei a fost aprobată, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a primit un exemplar și foarte repede a scris un referat în care își exprima acordul ca mie să-mi fie atribuit titlul științific de doctor în științe. Într-o zi, când m-a întâlnit, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU mi-a spus cuvinte deosebit de frumoase referitoare la ceea ce scrisesem eu acolo în teză.
Peste ani, am reușit să-l cunosc mai bine pe profesorul Eugen ȚIGĂNESCU de pe poziția sa de decan al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică și de pe poziția de șef al noi înființate de după 1990 catedră de Cibernetică Economică. A fost extrem de fericit să-l fi cunoscut pe Eugen ȚIGĂNESCU, un om cu calități excelente de cercetător științific în domeniul metodelor cantitative.



(17 ianuarie 2023)

Saturday, November 12, 2022

Aventura unei tentative de a participa la un congres științific în comunism

Profesorul Ludovic TOVISSI, conducătorul meu de doctorat, cu care susținusem teza în 3 februarie 1978, avea foarte multe legături cu profesori din străinătate și purta o intensă corespondență cu aceștia. Așa a fost și în cazul profesorului J. ROSE, cel care organiza Congresele Internaționale de Cibernetică și Sisteme.  Profesorul TOVISSI a primit o invitație pentru a trimite o lucrare la Congresul Internațional de Cibernetică și Sisteme de la Londra, care se desfășura în 7 - 11 septembrie 1987.
Când profesorul mi-a arătat acea invitație, am luat legătura cu cei cu care mai colaboraserăm exact în aceeași echipă de patru, așa că într-un timp relativ scurt, am elaborat lucrarea Analysis of Software Complexity, avându-i autori pe Ludovic TOVISS, Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU.
Condiția pentru a trimite o lucrare în străinătate era ca părți ale ei, mai ales rezultatele originale, să fi fost publicate în țară. Noi îndeplineam condiția cu prisosință, căci aveam articole pe acestă temă publicate în revistele românești.
Am trimis lucrarea la Londra pe banii noștri, cu aviz de la rectorat.
Am primit confirmarea acceptării.


Am primit instrucțiuni pentru pregătirea publicării.



Ne-am apucat să facem demersuri pentru a participa.



Am primit un răspuns năucitor.




Comuniștii nu spuneau niciodată un nu hotărât. Am primit aprobarea de a merge la Londra, nu în data solicitată 7-11 septembrie 1987, ci în vacanța de iarnă a studenților, de parcă acel congres îl aștepta pe nefericitul de Ion IVAN să vină să-și prezinte lucrarea...
Dacă stăm să vedem cum curg acum problemele, managerii din ziua de azi nu sunt cu nimic mai breji decât comuniștii de dinainte de 1989. Am nenumărate exemple de decizii la fel de aiuritoare, doar-doar să-l împiedice pe om să evolueze așa cum își dorește el.


(12 noiembrie 2022)