Mari cântăreți invitați să concerteze la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov

De-a lungul edițiilor sale, mari cântăreți invitați să concerteze la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov și m-am gândit să prezint lista acestora și să pun în dreptul lor vârsta pe care o aveau când au concertat la Brașov, pentru a se vedea dacă erau sau nu la apogeul carierei lor sau dacă au fost invitați căci după o anumită vârstă, când un cântăreț nu mai este în vogă, are onorarii ceva mai modeste. 
Vedetele internaționale invitate să cânte la festivalul Cerbul de Aur de la Brașov au fost:

Christina AGUILERA - 27 ani

Thomas ANDERS - 41 ani

Nino D'ANGELO - 47 ani

Frankie AVALON - 29 ani

Josephine BAKER - 64 ani

Alain BARRIÈR - 36 ani

James BROWN - 61 ani

Caterina CASELLI - 22 ani

Ray CHARLES - 64 ani

Gigliola CINQUETTI - 22 ani

Joe COCKER - 61 ani

Toto CUTUGNO - 50 ani

DALIDA - 38 ani

Sergio ENDRIGO - 38 ani

Connie FRANCIS  - 32 ani

Boy GEORGE - 33 ani

Juliette GRÉCO - 42 ani

Natalie IMBRUGLIA - 30 ani

Tom JONES - 56 ani

Udo JÜRGENS - 35 ani

Patricia KAAS - 26 ani

Tereza KESOVIJA - 31 ani

Cyndi LAUPER - 48 ani

Jerry Lee LEWIS - 58 ani

Johnny LOGAN - 38 ani

Enrico MACIAS - 33 ani

Ricky MARTIN - 32 ani

MASSIEL - 24 ani

Kylie MINOGUE - 25 ani

Lola NOVAKOVICI - 36 ani

David PALMER - 33 ani

Rita PAVONE - 23 ani

Jean-Claude PASCAL - 41 ani

PINK - 25 ani

Cliff RICHARD - 29 ani

Amália RODRIGUES - 48 ani

Kenny ROGERS - 59 ani

Diana ROSS - 53 ani

Bobby SOLO - 23 ani

Thérèse STEINMETZ - 38 ani

Charles TRENET - 58 ani

Dionne WARWICK - 53 ani

Rika ZARAI - 30 ani
Se observă că la acest festival au venit cântăreți în formă maximă în proporție covârșitoare. Încă un aspect: la festival au venit nume foarte mari ale genului muzical.



(15 februarie 2025)

De ce eșuează festivalurile muzicale la români?

Au existat și există nenumărate tendințe de a înființa festivaluri muzicale, altele decât UNTOLD, dar care nu au succes. oamenii încearcă, dar de fiecare dată eșecul este lamentabil și nimeni nu se întreabă de ce festivalurile în general și festivalurile muzicale în special, eșuează la români? cauzele nu trebuie căutate nici pe Marte, nici pe Lună, ci trebuie căutate aici în spațiul carpato-danubiano pontic, pentru că festivalurile nu eșuează altundeva, ci aici la noi.
Eu am încercat să descifrez parcursul anumitor festivaluri și să identific unele dintre cauzele care generează drumul spre eșec, drept care voi căuta să expun aici concluziile la care am ajuns.
În primul rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că nu există săli de peste 5.000 locuri în care să se țină astfel de festivaluri. Sălile foarte mici, înseamnă număr mic de spectatori, încasări puține și transferul poverii costurilor presupuse de un festival pe umerii sponsorilor sau a organizatorilor, care sunt de regulă organizații bugetare, care au limitări severe în a asigura fondurile necesare.
În al doilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că managementul lor este deficitar. Se știe că un festival este un eveniment de o mare anvergură, iar amatorismul nu are ce căuta în derularea lui, iar la noi, unde toată lumea se pricepe la orice, echipa care asigură managementul festivalului este de un profesionalism îndoielnic, ceea ce duce automat la abordări nerealiste și la costuri insuportabile.
În al treilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc rețete vechi de organizare a festivalurilor, ignorându-se faptul că acum lumea are posibilitatea de a se informa de pe Internet și de a prelua de acolo clipuri muzicale de mare performanță, iar cei ce sunt interesați să plătească un bilet, vor ceva calitativ peste nivelul a ceea ce există pe Internet.
În al patrulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că organizatorii văd festivalul cum vor ei, căci se cred profesioniști, ignorând că printre spectatori sunt persoane de un rafinament ieșit din comun, cu mult peste nivelul lor de organizatori și atunci așteptările spectatorilor depășesc cu mult oferta mediocră propusă de organizatori, iar biletele nu se vând.
În al cincilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că există disproporții în structura actului artistic, în ideea că una vor spectatorii și cu totul altceva le oferă organizatorii, datorită faptului că organizatorii nu studiază grupurile țintă și tendințele din muzică, ei ca organizatori sunt rămași împietriți în niște idei perimate de mult timp.
În al șaselea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că dintr-o structurare greșită a costurilor sunt alocate fonduri puține pentru multe evenimente, ceea ce diluează perioada de derulare a festivalului, cu efecte negative asupra calității și renumelui invitaților. În loc să se producă un număr restrâns de evenimente, dar de cea mai înaltă calitate, se alocă sume mici unor artiști puțin importanți, pentru a mulțumi cât mai multă lume.
În al șaptelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc clișee uzate, atât în ceea ce privește prezentatorii, cât mai ales invitații, dintre care unii sunt uzați fizic, dar solicită onorarii modeste, crezând că spectatorii pot fi păcăliți când văd pe afișe nume care cândva au fost foarte mari, dar acum sunt la apusul carierei, chiar dacă respectivele vedete duc bine un recital.
În al optulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că patronajul sub egida căruia se organizează evenimentul nu este la nivelul de reprezentativitate corespunzător, chiar dacă se alege un sponsor important, acesta nu asigură același nivel al patronajului pe care un șef de stat sau de guvern îl asigură și obligatoriu prin participare fizică al câteva acte artistice.
În al nouălea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că lipsește infrastructura și logistica, ambele necesare derulării evenimentelor din cadrul festivalurilor. Este extrem de delicat să se ajungă la sala de spectacol când nu există un aeroport, când nu există o autostradă și nu există hoteluri și nici săli unde să se organizeze repetiții și să fie pregătirea artiștilor.
În al zecelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că atunci când lipsesc procedurile și principiile clare, apar confuzii și omisiuni care duc automat la scăderea calității actului artistic. Absența procedurilor și principiilor duc spre ideea lui merge și așa, care afectează calitatea, căci niciun detaliu nu trebuie scăpat din vedere, aspect caracteristic numai unui profesionalism adevărat. Acolo unde există improvizații și fiecare face ce-l taie capul este clar că lucrurile nu vor merge ca unse, ceea ce într-un festival nu este permis. Să ne imaginăm la cuplarea unei navete  de o stație cosmică că niște componente nu sunt etanșe. Tot așa și în derularea unui spectacol, fiecare persoană are rolul ei bine definit și nimeni nu trebuie să se calce pe picioare sau să facă lucruri ne-necesare.
Toate acestea puse cap la cap sunt cauzele principale din care festivalurile muzicale de la noi eșuează, din moment ce raportul cerere - ofertă este distorsionat artificial, în ideea că lucrurile merg oricum, lucru absolut lipsit de realism. Cererea în lumea spectacolelor este creată în timp și organizatorii trebuie să studieze în ce constă această cerere, iar oferta să se muleze pe această cerere, căci în clipa în care cererea este una și oferta este altceva, sălile de spectacole pe durata festivalului vor fi goale, încasările vor fi minime, iar povara pe umerii organizatorilor vor fi uriașe. Încercarea de a salva aparențele prin folosirea de artiști surogat nu face altceva decât să agraveze lucrurile și să prăbușească festivalul, oricât de bune au fost intențiile inițiale.

Trebuie spus că festivalul UNTOLD este un festival muzical de succes și de la profesioniștii de acolo trebuie ceilalți care vor să organizeze festivaluri, să se inspire, să învețe și mai ales să ia notițe și să-și dea seama unde ei greșesc.

(14 februarie 2025)

De ce nu rezistă festivalurile de muzică ușoară la român?

Festivalul internațional de muzică ușoară Cerbul de aur de la Brașov, a apărut și a dispărut în neant ca și cum nici n-ar fi fost. Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia a avut prima ediție și a durat cât a durat, apoi a dispărut și el, de parcă n-ar fi fost.
Este important să analizăm cu obiectivitate de ce festivalurile de muzică ușoară românească apar și după numai câteva ediții dispar de nu-și mai aduce nimeni aminte de ele.

Prima cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este abordarea de gașcă a întregii problematici, pornind de la banii alocați, căci sunt prea mulți indivizi hrăpăreți la cât de puțini bani sunt alocați.

A doua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este a legată de faptul că lipsesc criteriile obiective de apreciere a actelor artistice care se derulează în timpul festivalurilor și acordarea de premii este afectată negativ de factorii subiectivi care devin dominanți în procesul de evaluare, ceea ce face să scadă interesul compozitorilor și interpreților în a participa la competiții.

A treia cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este utilizarea excesivă a pilelor pentru formarea juriului, pentru selecția pieselor, pentru acordarea premiilor de interpretare și de compoziție.

A patra cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este includerea celor care erau neprofesioniști în echipele de organizare a festivalurilor, doar pentru că aveau reprezentativitate politică și pentru a avea spate politic la o adică, atunci când trebuiau justificate anumite mesaje din cântece sau abateri referitoare la interpretare sau la costumele interpretelor de pe scenă.

A cincea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este modalitatea prăfuită de perpetuare a unor stiluri de interpretare dar și de compoziție, care au generat piese slabe, forțate să ajungă în mod artificial în topul melodiilor care primeau premii.

A șasea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este discrepanța între ceea ce promova festivalurile și ceea ce deveneau piese valoroase, ascultate și fredonate de melomani.

A  șaptea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este vorbitul în exces în defavoarea muzicii, căci prezentatorii, interpreții, compozitorii și oficialitățile care preluau un microfon se lansau în discursuri interminabile pentru a lăuda mărimi care nu erau prezente sau pentru a se lăuda între ele, dacă erau prezente în sală.

A opta cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este căderea în banal, în desuetudine a abordărilor și lipsa de progres, căci aceleași voci, aceleași linii melodice, aceleași orchestrații repetate de la ediție la ediție aduc plictiseală și dezinteres.

A noua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este că festivalul nu este privit ca o investiție ce trebuie recuperată într-un termen foarte scurt, prin vânzarea de bilete, prin vânzarea dreptului de transmisie televizată a serilor festivalului și a concertelor cu invitații speciali.

A zecea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este lipsa grandorii festivalului, grandoare dată de nivelul de exigență impus și de valoarea premiilor, valoare care ori este valoare în sine dată de dificultatea de a ajunge în vârful ierarhiei, datorită selecției și evaluării sau valoare dată de suma alocată premiului, care trebuie să depășească cu mult 300.000 de euro pentru marele premiu.

Totul ține de coloana vertebrală a celor care definesc proiectul și selectează echipa managerială a festivalului și nu neapărat de nivelul sumelor alocate. Atât timp cât sunt implicați oameni fără principii morale, fără experiență și fără valoare, festivalurile se vor duce de râpă și nu vor impune nici melodii, nici compozitori, nici interpreți și cu atât mai puțin eficiență economică, adică scoaterea banilor investiți.



(12 februarie 2025)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Luminița DOBRESCU

Am revăzut de pe Youtube interpretarea lui Luminița DOBRESCU la ediția din anul 1969 a Festivalului Cerbul de Aur, când ea a interpretat cântecele Of inimioară a lui Edmond DEDA.
Ea mai interpretat și un al doilea cântec, dar eu nu-mi mai aduc aminte care a fost acel cântec și nici pe Internet nu am găsit nimic, deși acolo am găsit primele imprimări de opere integrale de prin 1914. Numai că românii sunt și puturoși și înceți în a urca pe Youtube.com ceea ce se află încă nedigitalizat, că ei așteaptă:
- bani mulți pe care s-o facă,
- s-o facă alții,
- să treacă timpul că se poate și așa, fără nimic.
M-a dezamăgit Luminița DOBRESCU că a fugit din țară imediat ce a câștigat Cerbul de Aur.
M-a dezamăgit Luminița DOBRESCU că la revenirea ei de după 1990 ridica pretenții să fie primită ca o divă la Brașov, deși ea acolo unde s-a stabilit cu umplea stadioane ca Madonna, nu a câștigat premii Grammy și nici nu a jucat în filme, măcar pentru coloană sonoră așa cum făcuse Gheorghe ZAMFIR.

Eu nici nu știu de ce a fost invitată această Luminița DOBRESCU la acea ediție a festivalului, pentru că ea nu reprezenta nimic în muzica ușoară universală, ci doar un moment oarecare din istoria acelui festival, festival care nu a reușit să impună niciun cântăreț valoros, dacă ne amintim că IGLESIAS a concurat în 1969 și nu a primit nimic și AGUILERA, tot așa a plecat cu coada între picioare de la acel festival în 1997. Deci să mă mai scutească toți miorlăiții și fandosiții care n-au făcut la viața lor performanță mondială așa cum a făcut Angela GHEORGHIU sau COMĂNECI.
(10 iulie 2022)

Cerbul de aur, concurs care n-a impus

Un concurs de muzică de oricare ar fi acea muzică, este important dacă are menirea de a identifica talente valoroase, care în câțiva ani reușesc să se impună în peisajul muzical. În caz contrar, concursul respectiv este o făcătură, unde toți se fac că fac și în final nu se cern valori, ci se satisfac orgolii sau se rezolvă probleme mărunte legate de obligații ale unora față de alții.
Să analizăm concursul Cerbul de aur care s-a ținut la Brașov începând cu anul 1968 cu intermitențe, iar ultima ediție a fost în anul 2019. 

Primul câștigător al Cerbului de aur a fost Jaques HUSTIN care a impresionat publicul printr-un gest și prin mișcările degetelor de la mâini. Nu am mai auzit nimic de acesta după 1968.

Românca Luminița DOBRESCU a câștigat în 1969, Cerbul de aur, dar bucuria noastră a fost de scurtă durată căci aceasta a fugit în Occident și cum erau ritualurile pe atunci, cel fugit dispărea din peisaj. Ea a reapărut la o ediție aniversară a festivalului de după 1989. Interpretarea ei este de referință, numai că eu nu am auzit ca după ce a plecat în Occident artista să fi rupt scenele cu ritmurile cântecelor sale.

În 1970 a câștigat Cerbul de aur Thérèse STEINMETZ, despre care nu am auzit nimic, mai ales că atunci când veneau mari soliști la noi aveau rezervate fie Sala Polivalentă, fie sala Palatului. N-a fost cazul.

În 1971 Cerbul de aur i-a revenit lui Ann-Louise HANSON. Dacă ați auzit ceva de ea, am auzit și eu.

În 1992, Trie UTAMI a câștigat Cerbul de aur, dar probabil distanța a făcut să nu știu cum a evoluat în timp.

În 1993,  Arina a câștigat Cerbul de aur. Nu am mai auzit de atunci nimic despre ea.

Nici despre câștigătorul din 1994 al Cerbului de aur, Worthy DAVIS, n-am mai auzit nimic special.

Câștigătorii din 1995 au fost Cramp in The Leg, dar Internetul ne dezarmează dacă vom da căutări.

Monica ANGHEL a câștigat în 1996 un Cerb de aur, numai că atunci ea era deja o mare cântăreață.

Meiske Shakila SHERHALAWAN a câștigat Cerbul de aur în 1997 și nu s-a mai auzit nimic de ea.

Proconsul a câștigat Cerbul de aur în 2001, dar erau deja celebri și cerbul a fost doar un ceva, oareșce.

În anul 2002 a câștigat Cerbul de aur cântăreața cunoscută Paula SELING, era și în cazul ei un oareșce.

Au câștigat rând pe rând Cerbul de aur Sha Baoliang - 2003, Eleanor CASSAR - 2004, Linda - 2005, Răzvan KRIVACH - 2008, Antonino SPADACCINO - 2009, Inis NEZIRI - 2018, Eliza G. - 2019.

Acest festival era mai important pentru invitații în concerte, vedete foarte importante și pentru spectacolul de folclor. Festivalul nu a impus niciun mare cântăreț care să umple stadioane, nicio trupă care să devină legendară, ceea ce înseamnă că ceva nu a fost îăn regulă. Cred că fundamentul a fost grești, căci interpreții trebuiau să aleagă să cânte un cântec din muzica ușoară românească. În plus, premiul nu era foarte important mai ales că toți cei ce veneau să concureze nu știau ce și cum cu Bucureștiul, chiar și cu România. Să nu uităm că 90% dintre cei ce aud de România zic Budapesta.

Nu este bine că festivalul Cerbul de aur a ajuns în halul acesta. Noi merităm cu mult mai mult. Merităm un festival cu un premiu mai important, merităm un juriu mai de renume, merităm ca festivalul să impună valori ca peste ani să se spună că Y a primit Cerbul de aur, iar acest Y umple stadioane și a devenit în 10 ani o adevărată legendă. Mai mult, Y își aduce aminte de participarea sa la Cerbul de aur pe care l-a și câștigat.

(16 decembrie 2021)

Duete de muzică populară: Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU

Despre cântăreții de muzică populară românească Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU am aflat când veneam spre Pitești cu trenul. Era o doamnă care povestea că i-a avut la nunta fiică-si pe cei doi, pe bani grei și că a dorit să-i aibă și la botezul nepoatei sale, dar Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU se certaseră și nu mai cântau în duet.

Am mers la un concert la Sala Polivalentă unde au cântat Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU, dar separat. Întâi a cântat Ion DOLĂNESCU. Și-a plâns singur de milă în niște cântece miorlăite cum că l-a părăsit muierea și l-a lăsat cu un copil și bla, bla bla, bla.

A apărut apoi Maria CIOBANU care și-a jelit și ea viața, arătând că a fost deposedată de copil și suferă amarnic. Îmi aduc aminte că eram la Neptun la mare, stăteam la un hotel unde managementul era asigurat de o fină a lui Ion DOLĂNESCU. Într-o zi s-a nimerit că Ion DOLĂNESCU era pe plajă cu fiul său Ionuț și cu încă cineva. Ionut a vrut porumb fiert și DOLĂNESCU tatăl s-a executat imediat. M-am luat cu poveștile și am uitat să scriu despre duetul Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU. Față de Irina LOGHIN și Benone SINULESCU, Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau în vremurile lor bune, când făceau duet și un fericit cuplu. Iubirea lor era afișată, comentată și hrănea mitul din jurul lui Maria CIOBANU și al lui Ion DOLĂNESCU, ceea ce făcea ca totul să fie și mai interesant.

În repertoriul cuplului Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau cântece precum: Au lele, vino-ncoa,  Face-m-aș privighetoare, Mă Ioane, Ionică, Mândruliță din Bechet, Prin pădurea cu flori multe, Cât oi trăi și-oi fi fată, Cine nu știe ce-i doru, De-o fi neică să te-nsori, Neică, unde-ai fost aseară, Vino pe Olteț la vale, Prin pădurea cu flori multe, Hai la horă-n poieniță, Mă suii pe-un bolovan, Mă uitai în vale-n luncă, Ia-mă, neică, vara-n munte, Mă dusei pe deal la vie, Pe sub dealul cu izvoru', Colo la Ponoare, Mărie, frumosu-ți vine, dar și alte cântece.

După foarte, foarte mulți ani, Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU au cântat din nou împreună la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, ediția din anul 2004. A mai fost un concert în anul 2010 când au cântat Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU împreună. este adevărat că a făcut senzație reunirea acestui duet, dar după 30 de ani a dispărut prospețimea și se vedea că este o chestiune de marketing și dorința fiului lor Ionuț de a-și vedea părinții împăcați.
Maria CIOBANU era olteancă din județul Vâlcea. Ion DOLĂNESCU era originar din județul Dâmbovița. Era vorba de două zone folclorice foarte diferite, iar se știe că întotdeauna contrastele se atrag. Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau două voci de mare calitate, iar duetul a generat efectul sinergetic, cu rezultat clar măsurat prin audiența fenomenală a cântecelor lor în concerte și pe discuri. Maria CIOBANU are o voce cristalină, distinctă, pe care o recunoști dintr-o mie și Ion DOLĂNESCU este un tenor cu voce caldă, de asemenea pe care o recunoști dintr-o mie. Acest duet, fiind și cuplu în viața de zi cu zi s-a sudat și a avut posibilitatea să se exprime muzical în plenitudinea talentului uriaș al celor doi.

Publicul are nevoie de povești, iar Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU livrau din plin povești lacrimogene care impresionau pe cei care trebuiau să asocieze muzica lor cu astfel de povești. Eu am avut aplicație pentru cu totul altfel de muzică, dar pentru cultura mea am ascultat cântecele duetului Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU nu pentru a-mi satisface setea de muzică, ci pentru a vedea dimensiunea muzicală a demersului lor, deși nu-mi propusesem să scriu ceva despre ei în acele vremuri căci în anii '70 și '80 alte îmi erau obiectivele, dar acum îmi prind bine analizele de atunci.

(26 noiembrie 2021)

Sunt contemporan cu Corina CHIRIAC

Îmi amintesc de emisiunea tv Steaua fără nume unde Corina CHIRIAC a concurat și de unde a ieșit victorioasă, obținând trofeul. A urmat o carieră cu totul specială în televiziune, la radio și în zona înregistrărilor la Electrecord.
Am văzut-o în 1971 ca participantă la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară Cerbul de aur de la Brașov în calitate de concurentă, unde a obținut Cerbul de bronz. Ea a interpretat melodiile Va veni o clipă de Paul URMUZESCU și Inimă nu fi de piatră de Edmond DEDA.
De-a lungul timpului Corina CHIRIAC a interpretat melodii precum 
Opriți timpul, Banii n-aduc fericirea, Ce mică-i vacanța mare, Strada Speranței, Mama, doar mama, Permiteți, Valurile Dunării, Îți mulțumesc!, Pentru tot ce-a fost, Unde erai?, Gara de Nord, Nu te enerva, Nu mă uita de tot, Țara mea cu ochi frumoși, Uită nostalgia, Uneori suntem toți copii, Trenul fericirii, Inimă nebună, Ce dor mi-a fost și multe altele.
Corina CHIRIAC are o voce plină, sonoră, puternică, fiind recunoscută dintr-o mie de voci de la radio, când nu vezi cine cântă. Ea are și o emisiune la o televiziune intitulată Opriți timpul, unde ca moderatoare are invitați deosebiți din lumea muzicii ușoare și a folclorului. Corina CHIRIAC este pe lângă interpretă de muzică ușoară și compozitoare, dar și textieră, având colaborări cu mari compozitori ai genului precum Ion CRISTINOIU, Edmond DEDA, Horia MOCULESCU și mulți alții.
În vremurile de demult, am văzut-o cântând la Sala Polivalentă și mi-a făcut dovada că este o cântăreață autentică, vocea ei clară, a impus și de acea dată un talent, o personalitate, o profesionistă.

Mă mândresc cu faptul că am fost contemporan cu această valoroasă cântăreață de muzică ușoară, pentru care a cânta live era un lucru obișnuit și care își respecta publicul. Numele ei pe un afiș de spectacol era garanția succesului. Am văzut-o și la Teatrul de Vară din Mamaia, când am mers cu soția și copiii și am fost impresionat de faptul că a răspuns solicitării publicului de a repeta, deși vedetă fiind, s-a comportat splendid și oamenii au apreciat modul ei firesc de a răspunde aplauzelor.

(10 octombrie 2021)

Mânării dâmbovițene

Observ că tot ce ar trebui să însemne o competiție onestă, se transformă pe Dâmbovița într-o mânărie ieftină, scandaloasă, păguboasă, abjectă și sulfuroasă. Demonstrația este simplă din moment ce rezultatul este fără valoare, atât timp cât marele câștigător nu este nimic altceva decât un veritabil fâs care nu confirmă în niciun fel.

Să le luăm pe rând:

• festivalul Cerbul de Aur care era destul de important a desemnat câștigători pe unii despre care nu s-a mai auzit nimic sau a respins niște tineri care au devenit vedete internaționale, așa cum au fost Julio Iglesias și Christina Aguilera;
• juriile de la Eurovision au măsluit rezultatele încât au plecat inși ce au ieșit pe locurile 100 din 28 de state, spre jena organizatorilor naționali, bântuiți de pile, trucaje și prostie; în 2000 Txi a ieșit pe locul 17 din 24, în 2004 Ladoși a ocupat locul 18, în 2008 Nico și Miriță ai ieșit pe locuil 20, iar Voltaj a ocupat locul 15 din 27 de state în anul 2015;
• concursurile Românii au talent, X-Factor, Vocea României, care în alte țărri, să zicem USA nasc adevărate stele, la noi se vede cu ochiul liber că se produc niște jonglerii de o stupizenie rară și cei care se zice că ridică marele premiu, dispar în neant, exact așa cum au venit; nici nu este posibilă o altă evoluție din moment ce un premiu de 100.000 euro reprezintă 300 de salarii minime pe economie și foamea este groaznic de mare;
• mai ieri am văzut mostra crasă de deformare a scării valorice la concursul Ai stil de pe Canal D, cu un juriu bântuit de subiectivism, cu atmosferă de mahala între concurente și ceea ce este mai trist cu imposibilitatea de a vedea aportul concurentelor în condițiile neacordării unei asistențe stânjenitor de agresive pentru unele dintre participante; un alt aspect este legat de juriu despre care nu știu dacă vreunul dintre jurați are în spate mari defilări la Paris, New York, Milano, de la cinci prezențe în sus la fiecare, cu succese care să însemne că țoalele făcute de jurați sunt văzute pe covoarele roșii de pe Riviera Franceză sau la acordarea de Oskaruri sau primele doamne ale primelor 3 mari puteri ale lumii își șterg vasele cu ele după ce s-au uzat în bucătăriile lor de cel puțin 100 de milioane dotările.

Fără valori autentice nimic nu se va întâmpla, iar Mihail Sadoveanu cu proza lui Locul unde nu se întâmplă nimic, a fost un vizionar, pentru că chiar nici în televiziune, inversând scara valorilor din cauza corupției, se va bate pasul pe loc. Restul nu mai este de continuat că maladia este în stadiu terminal și pacientul nu mai are nicio șansă pentru 100 de ani de aici înainte. Mă gândesc la renașterea faunei și florei de la Cernobîl după aproape o jumătate de secol de la accidentul acela nuclear. Zic și eu așa.

(09 aprilie 2017)