Trăitul în trecut

Unii oameni au nostalgii. Ei trăiesc în trecut, cu gândul că pe vremuri era mai bine pentru că:
- oamenii aveau locuri de muncă,

- nu exista șomaj, 

- statul ne dădea locuință, 
- se mergea în concediu,
- bogățiile erau ale noastre,
- eram toți la fel de săraci,
- copiii mergeau la școli,
- era mai mult respect,
- nu era analfabetism,
- unele boli erau eradicate,
- toți copiii se vaccinau.

Dacă uităm ce a însemnat comunismul, adică lipsuri, frig, foame, restricții, îndobitocire, securitate, turnătorie, înseamnă că ne merităm soarta și orice schimbare în bine s-ar produce, n-ar însemna nimic, pentru că noi stăm ancorați în chestiunile deformate ale trecutului și nu ne trezim din nostalgie, rămânând pe poziții mai multe decât păguboase, din moment ce nu recunoaștem că în ultimii 35 de ani s-au făcut progrese importante în societate. Doar faptul că viața fiecăruia depinde strict de deciziile pe care le ia, faptul că avem libertatea de a vorbi, fără să existe riscul că a doua zi ne va căuta un ofițer de securitate, sunt elemente care ar trebui să nu ne mai facă să trăim în trecut și să ne mai gândim la o jumătate plină a unui pahar care tot timpul a fost gol.



(28 februarie 2025)

Digitalizare cu jumătate de unități de măsură

Cei care fac digitalizare în spațiul mioritic nu pre știu ce înseamnă digitalizarea din moment ce soluțiile lor sunt de tot râsul. În procesul de digitalizare, serviciul de poștă electronică  joacă un rol esențial, de aceea el trebuie gestionat cu maximă responsabilitate, ceea ce înseamnă că e-mailurile trebuie:
- primite,
- înregistrate,
- confirmate ca fiind primite,
- date spre soluționare,
- soluționate în termen legal.
În spațiul mioritic, serviciul de e-mail este folosit pentru a trimite mesaje de tip 1 la N cu atenționarea de noreplay, ceea ce nu este specific digitalizării, ci totalitarismului discreționar în care există dictatorul care decide și ceilalți nu au niciun cuvânt, în afară de a executa. Dețin dovada clară căci digitalizarea dâmbovițeană este făcută după ureche, cetățeanul fiind considerat doar un vierme nenorocit, în timp ce el funcționarul, are toate drepturile din lume. În plus, cetățeanului nu i se dă nicio șansă de dialog în ideea de a răspunde la un e-mail sau la un SMS, iar dacă acesta identifică ceva, este trimis către o adresă care nu are nicio legătură cu problema lui, ceea ce dovedește că la proiectarea aplicației atitudinea dictatorială a fost fundamentală, cetățenul fiind considerat nu un partener, ci un gunoi nenorocit. Am dovada. Încă după 34 de ani de la Revoluție, se menține tonalitatea comunisto-nazistă prin care cetățeanul este somat să execute, căci el nu are niciun drept contractual, din moment ce legislația privind contractele este vetustă, păstrând reminiscențe ale vremurilor apuse și sancționate de istorie.

În condițiile digitalizării, cetățeanul și statul sau orice altă organizație, au un dialog civilizat, niciuna dintre părți neavând dreptul de a fi nesimțit, criminal sau nazist prin limbaj sau prin acțiuni, căci fiecare știe că și celălalt are drepturi, iar când drepturile sunt încălcare, cel care a făcut-o va plăti cu celeritate și sever, pentru a fi descurajate abordările arbitrare, căci înainte de orice, digitalizarea înseamnă echilibru.

(19 decembrie 2023)
- 

Faraonul

Faraonul nu este om ca noi ceilalți. El este faraon. El are calități pe care noi nu le avem. El știe totul despre toate. Nu mișcă nimic în regatul lui, fără ca el, faraonul să știe și cele mai mici detalii. Pe faraon nimeni nu-l întreabă dacă știe sau nu știe despre ceva. E dreptul lui să știe. Este dreptul lui să nu fie întrebat. 

Există o rețetă de a ajunge faraon. În lumea modernă faraonul este ales de cei din comunitatea unde el locuiește. Alegerea faraonului este exemplul manipulării perfecte, căci el apare în ochii maselor ca fiind cel care le reprezintă cel mai bine, care este foarte aproape de oameni, care-i înțelege pe oameni și le rezolvă păsurile. Oamenii nici nu știu cum este și în altă variantă, din moment ce faraonul instalat la cârma obștii, este ales în repetate rânduri, fără nicio problemă, căci nu s-a născut un altul mai bun, care să devină omul între oameni, fără a fi ridicat pe piedestalul de faraon.

Faraonul are supuși. Faraonul are informație. Faraonul este ancorat în realitatea localității pe care o păstorește din înaltul poziției sale. Din când în când se coboară spre muritorii de rând și le spune câteva vorbe din care rezultă că el are întotdeauna dreptate.

(14 iulie 2023)

Cosmetizarea dictaturilor

Dintotdeauna, după terminarea unor dictaturi, se încearcă cosmetizarea acestora, folosind nuanțe de roz, deși în realitate vremurile au fost crâncene.

Așa ceva se încearcă să se facă acum, căutând prezentarea dictatorului ca pe o ființă inocentă, care nu a știut nimic, care a fost indusă în eroare, deși toate cele întâmplate, documentele vremurilor dovedesc contrariul. este adevărat că în umbra dictaturilor s-au găsit tot timpul profitori, care se simt obligați de a prezenta frânturi de realități deformate, doar-doar vor schimba fața hidoasă a acelor vremuri nenorocite. Rememorez traseul Arcul de Triumf - Universitate când circulația era întreruptă pentru o cursă nebună a unui fiat sport. Multe zic legendele. Acum tot ce se prezenta era chiar de compătimit, numai că memoria colectivă nu este scurtă așa cum s-ar crede. Și acum pe la unele televiziuni se perindă bocitoare și coruri de înduioșați care vor să se creadă istoriile presărate de comploturi, de urzeli între seturi și ghemuri,

Poetul nostru național are un sonet care m-a cucerit și pe care știu să-l recit, dar din care voi reda numai ultimele trei versuri:

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, 

Rosteşte lin în clipe cadenţate:

"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!" 

(10 aprilie 2017)