1.000 de oameni care m-au impresionat: IANCU electricianul

Când în anul 1974, în luna ianuarie m-am mutat în apartamentul cumpărat și pentru care am plătit rate 30 de ani, am avut surpriza că instalația electrică nu funcționa de nicio sămânță. Venirea nopții era un dezastru că nu aveam lampă, nu aveam lanternă și nici lumânări nu aveam. Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta și au venit electricieni de-ai constructorului, care n-au rezolvat nimic și au plecat așa cum au venit. Întâmplarea a făcut să urce pe scări, căci liftul nu era pus în funcțiune, un tânăr, care m-a salutat cu:
- Noroc, vecine!
I-am răspuns, i-am zis că nu prea am noroc și el s-a oferit să mă ajute. S-a urcat pe un scaun și cât ai clipi, a găsit hiba care era cu niște fire care veneau la tabloul de la intrarea în apartament de deasupra ușii. A schimbat el acolo două legături dintre fire și a venit lumina în apartament ca prin farmec. Era vecinul meu de la etajul al X-lea, IANCU electricianul.
Am rămas într-o relație foarte bună cu IANCU. S-a întâmplat de multe ori să ies eu cu el să săpăm în fața blocului și să ounem iarbă, iar vecinii să ne privească de pe la geamuri, deși era și rolul lor să facă același lucru, dar nesimțiți cum sunt mulți dintre locatari, stăteau ascunși după perdele.

(31 martie 2023) 

Comuniștii și cartierele dormitor

Când au venit la putere comuniștii au găsit o situație deplorabilă în ceea ce privește spațiile locative, pentru că existau:

- case boierești;

- vile luxoase;

- case insalubre;

- improvizații din paiantă;

- bordeie în pământ;

- homeless.

Comuniștii au trecut rapid la a construi apartamente. Statul dădea apartamente oamenilor muncii, căci de la cincinal la cincinal zestrea locativă creștea cu 500.000 sau chiar 1.000.000 de apartamente. Din totalul de apartamente numai 10% erau cele vea posibilitatea să le cumpere de la ICTLPP, în rate pe 30 de ani.

Se construiau masiv apartament:

- confort sporit destul de puține;

- confort 1 cele mai multe;

- confort 2 mai multe decît confort sporit;

- confort 3 cele mai puține.

Pentru a se asigura fronturi de lucru largi, a fost eliminată din start ideia de a construi plombe în zonele centrale ale orașelor, ci au fost utilizate terenurile agricole din vecinătatea orașelor. Așa au apărut cartierele Berceni, Drumul Taberei, Rahova și Militari în București. Și în celelalte orașe s-a procedat la fel, pentru a face construcțiile cât mai economice. Erau cartiere dormitor din cauză că nu aveau:

- magazine luxoase;

- teatre renumite;

- operă și operetă;

- sedii de bănci și de birouri;

- săli de expoziții;

- centre comerciale.

Acolo la sute de mii de locuitori existau:

- un cinematograf;

- o poștă;

- o piață;

- un parc;

- farmacii;

- magazine alimentare.

Acum se aduc nenumărate critici acelei politici de concentrare a populației în cartierele dormitor, dar după 30 de ani de democrație, nu am văzut nicio soluție care să aducă o ameliorare situației locative a populației acestei țări. Oricine are drept de a critica, numai că la 100 de critici ar trebui să apară și o soluție care la 30 de ani să fie și deja implementată. Altfel, totul sunt gogoși vechi și mucegăite.

(11 septembrie 2017)

Cumpărăm apartament în București - riscurile (06)

Există riscuri la tot pasul atunci când dorim să cumpărăm un apartament. Unele riscuri sunt mai mici, altele sunt mai mari, dar indiferent de mărimea riscului, ele intră în categoria marilor neplăceri pe care ni le aduc tranzacțiile făcute:

- neglijent;

- cu nerespectarea legii;

- incomplet;

- credul;

- din zgârcenie;

- fără asistență;

- proaste.

Enumăr câteva din situațiile care generează riscuri.

Diferența dinre prețul pieții și prețul ofertei la apartamente strict comparabile, are în spate un risc enorm. Prin natura lui, omul este oarecum și lacom și tocmai de aceas defect profită foarte mult cei care fac din tranzacțiile cu case o escrocherie cu rată de profitabilitate exorbitantă. Atunci când se vorbește de o garsonieră care se vinde obișnuit cu 50.000 euro la un preț de 25.000 de euro, precis ceva este dubios. Riscul este cu atât mai mare, cu cât se cere fie un avans mare din start, fără a încheia acte, ca o garanție că se face vânzarea, fie cerându-se întreaga sumă. Cel ce este necugetat și cade în plasă, evident va pierde totul pentru că escrocul ori dispare, ori recuperarea banilor se face în tribunal în zeci și zeci de ani, puțin câte puțin.

Eliberarea  locuinței se face la un termen oarecare face ca de cele mai multe ori să necesite apariția organelor judiciare și să se lase cu evacuarea, după ani și ani de procese. Deși fostul proprietar spune că ba elibera casa imediat ce-și cumpără una, el știe că legea îl apără prin amânări, va folosi orice portiță și chiar dacă noul proprietar are toate drepturile, până a-l evacua efectiv din casă pe fostul proprietar se consumă bani, nervi și timp. De aceea sunt preferate apartamentele libere în clipa efectuării vânzării, cu obținerea cheii atunci când au fost plătiți banii, cu verificare în prealabil.

Valabilitatea actelor de mână cu martori este interesantă dar este absolut necesar ca tot ce privește o tranzacție cu o locuință să se efectueze numai și numai pe bază de acte întocmite la notariat, după ce în prealabil tot ceea ce trebuie pentru a întocmi un act la momentul to conține acte întocmite anteriuor trebuie verificate, mai ales că sunt unele pentru acre termenele de valabilitate sunt extrem de strânse, la nivel de zeci de ore. Cine utilizează excesiv acte și alte înscrisuri de mână sau cu ștampile neclare, dar și cu datări care stârnesc semne de întrebare, precis că se pregătește de a înfrunta surprize dintre cele mai neplăcute, ca să nu scriu pierderi. Ceea ceste comportament drăguț sau galant din partea vânzătorului, la omentul doi se transformă în rânjet de satisfacție trăit de vânzător că a găsit un cumpărător credul, orgolios și fraier, care a plătit exact ceea ce nu va primi niciodată. Nu degeaba se spune că prostia și domnia se plătesc.

Mai sunt și multe alte situații pe care le consider nu esențiale, cu riscuri pe care eu le încadrez în gama găinăriilor ieftine, căci tot timpul apar surprize. Omul până nu-l păcălește pe cel de lângă el, nu se simte bine. Așa că trebuie să acceptăm și de la vânzător mici porcărioare nevinovate, peste care trebuie să trecem cu seninătatea ciobanului din Miorița, pentru că altfel am înnebuni de oftică, de durere și de filosofie existențială amestecată cu metafizică în proporții egale.

(05 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - tranzacția (05)

Tranzacția propriu-zisă la cumpărarea unui apartament se face cu finalizare la notariat, între parteneri serioși. În cazul neseriozității pure, ori cumpărătorul vine cu schimbări de ultimă oră mai ales referitoare la preț, înercând să-l scadă, ori vânzătorul vrea mai mult și încearcă și el marea cu degetul. Eu am trăit al doilea aspect, când soția vânzătorului încerca să obțină un alt preț. M-a deranjat, m-am ridicat și a căzut toată afacerea, chiar dacă ei vânzătorii au încercat să-și ceară scuze. Au tot insistat ei mult timp după aceea, dar fără niciun rezultat.

Tranzacția se face la notariat, după ce totul a fost asistat de un avocat, mai ales în ceea ce privește actele, căci orice fisură în acte se transformă în disconfort total, anularea actului duce la recuperarea sumei avansate cu țârâita până la Sfântul Așteaptă.

Este rezonabil ca mai ales clientul să nu dea dovadă de prostie în sensul de a declara o valoare mai mică decât cea plătită în ideia de a face economie la taxe notariale și alte impozite. În actul de vânzare-cumpărare scrie clar că o astfel de porcărie duce la anularea actului. Treaba se produce când soții divorțați se dau în gât unul pe altul la împărțirea banilor luați pe apartament. E clar că cel care a încasat în realitate mai mult, vrea să-l păcălească pe celălalt cu 1/2 din diferența reală încasată.

Trebuie să fie foarte clar modul de a intra în posesia apartamentului, adică de a obține cheia. De regulă, apartamentul trebuie să fie GOL la vânzare sau dacă nu este gol, nu se va achita toată suma. Diferența se va achita în momentul în care apartamentul se eliberează, tot prin act notarial. Nimic nu se face la mica înțelegere, pentru că fiecare caută să-l păcălească pe cel mai prost dintre ei. Este foarte simplu: se merge înainte de a face deplasarea la notariat, se schimbă broasca de la ușa de intrare a apartamentului, se dă cheia de la noua broască vânzătorului, iar la primirea banilor de către acesta, el va înapoia chei. Acum, doar butucul de la broască trebuie schimbat. Nu trebuie lăsat nicio clipă apartamentul neasigurat din momentul în care s-a plecat la notariat până la intrarea efectivă, pentru că vânzătorul este pus pe tot felul de hoții de doi lei, chemându-și vecinii să:

- înlocuiască ferestre;

- ia cada;

- schimbe lustre;

- smulgă chivete.

Nu este rău ca fură de acolo tot ce este posibil de furat sau schimbat, dar distrug. Una este să ia lustra civilizat și alta este să taie firele de la nivelul tavanului să nu mai ai cum să pui și tu o altă lustră. Trebuie să dea vechiul proprietar și un înscris că nu a făcut schimbări la instalația electrică să fure curent de la stat. Dar cel mai bine este ca înainte de a merge la notariat să fie chemat cineva de la Electrica să verifice ca nu cumva să fi fost vreun furt de energie prin modificare la instalație sau la tablou. Viața este extrem de complicată și trebuie să fie luate tot felul de măsuri, pentru a evita surprizele neplăcute.

Tranzacția nu este o joacă. Trebui ca vânzătorul să aibă achitate dările la asociație și la stat, că altfel, noul cumpărător are de umblat și de scos banul din buzunar.

După efectuarea tranzației, cumpărătorul are de umblat pentru că trebuie să facă niște operațiuni, pentru care dacă plătește corespunzător, i le face notariatul. Dacă se zgârcește, cumpărătorul va avea de alergat zile sau chiar săptămâni bune, consumând nervi și timp.

Foarte târziu, cumpărătorul devine proprietar cu drepturi depline și fără bătăi de cap. Numai că pentru a obține un astfel de rezultat, musai trebuie lucrat sub asistența unui avocat.

(04 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București-negocierea (04)

Negocierea este cel mai dificil aspect și un cumpărător fără experiență are toate șansele de a obține un preț dezastruos pentru el.
Cumpărătorul trebuie să facă dovada că:
- are obiective precise;
- spune ce trebuie;
- știe ce vrea;
- apreciază apartamentul;
- nu intră în detalii nesemnificative;
- nu este disperat;
- are oarece experiență în problemă;
- respectă pe vânzător;
- știe să facă față.
Cumpărătorul înainte de a vizita și deci de a negocia ceva pune întrebări legate de:
- zonă;
- mijloace de transport;
- etaj, liftș
- liminozitatea scării;
- balcoane;
- anvelopare;
- poziție față de punctele cardinale;
- tipul apartamentului;
- finisaje;
- condiții de eliberare;
- acte;
- sarcini, ipotecă, partaj.
La vizionare, cumpărătorul va evalua dacă ceea ce i-a fost prezentat corespunde cu realitatea. El va scoate telefonul și va verifica punctele cardinale. Va evidenția toate neconcordanțele dintre cele zise și cele reale, pentru că el are totul notat într-un carnețel.
Va discuta și despre preț. Va lăsa dialogul deschis, în ideia că dacî proprietarul are un alt client care îi oferă mai mult sau dacă se grăbește să vândă liniștit apartamentul, că el, clientul mai are de văzut alte câteva oferte, aceasta fiind abia la început. În acest fel vânzătorul își dă seama că nu are în față un cumpărător disperat. Clientul va spune că în 2-3 zile va viziona toate ofertele și în ziua X la ora Y îl va suna și-i va da rezultatul, legat de continuarea discuțiilor, numai dacă prețul spus nu este fixat și nenegociabil. Se vor face schimburi de telefoane, eventual cu acordul celui de la agenție, care de regulă nu-l va da de teamă să nu piardă el afacerea din mână.
Cumpărătorul trebuie prin îmbrăcăminte, limbajul nonverbal, prin tot ceea ce face, să arate că este determinat să-și rezolve problema cu seriozitate, dar că cere seriozitate și din celelalte părți. El trebuie să spună exact că la următoarea discuție ce precede mersul la njotariat va fi însoțit de avocat, pentru că el dorește o afacere adevărată, corectă, legală și fără probleme ulterioare.
Cine are banii prin conturi, nu trebuie să distrugă depozite decât în ziua când se încheie actul de vânzare-cumpărare, iar precontractul cu clauze clare trebuie să-l ocrotească pe cumpărătorul care dă un avans în prealabil, avans care trebuie să fie decent, încât cel ce-l dă să nu moară de oftică, dacă.
Negocierea cumpărării unui apartament se face în mai multe întâlniri. De fiecare dată, cumpărătorul trebuie să arate că știe despre ce este vorba și nu lasă loc la nicio șmecherie, mai ales în  ceea ce privește legalitatea tranzacției și mai ales actele de proprietate. Trebuie făcută o afacere numai și numai cu acte complete, respectând legea oricărei vânzări - cunmpărări. Orice alt mod de o așa-zisă înțelegere miroase a escrocherie și cine scoate banul, va fluiera a pagubă. Acum sunt mulți aventurieri, tipi care n-au muncit o zi și care se cred peste măsură de deștepți și îi cred pe alții foarte tâmpiți. Nenorocirea este că uneori ei au dreptate.

(04 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - banii (03)

Românul este destul de visător, mai ales, românul cu punga goală. De multe ori am auzit oameni care doreau să-și cumpere sau să-și facă vile, deși salariile lor erau cu 10% mai mari decât salariul minim pe economie sau nu aveau niciun venit. Nici cei care vând case sau apartamente nu sunt mai nepoeți decât cei ce vor să cumpere. Se vede această trăsătură de visători din prețurile pe care ți le trântesc atunci când discuți cu direct proprietarul, nu prin intermediari, să zicem o agenție imobiliară. Este adevărat că fiecare dorește să optimizeze. Vânvătorul dorește să maximizeze, pentru a câștiga cât mai mult. Tot atât de adevărat că și cumpărătorul dorește optimizare, dar vrea să minimizeze prețul cu care-și cumpără locuința. Este normal să fie așa, dar la noi prea este de tot.

La noi sunt codri verzi de brad

Şi câmpuri de mătasă;

La noi atâţia fluturi sunt,

Şi-atâta jale-n casă.

Cum bine le mai zicea poetul și el, Octavian GOGA!

Și acesta este un motiv din care piața imobiliară stagnează, căci oamenii trăiesc în trecutul apropiat al anilor 2005-2008 când era boom-ul imobiliar. La gândul acelor prețuri nesimțite, vânzătorii cred că nebunia de atunci va reveni, când entuziasmul față de creditele în franci elvețieni a generat explozii ale prețurilor pentru te miri ce construcție. Acum lumea este cu mult maiu prudentă și eșecul legii dării în plată arată că oamenii trebuie să gândească de o mie de ori înainte de a merge la drum cu luarea unui credit.

Când se pleacă la achiziționarea unui apartament, banii provin din:

• geantă și pe loc, caz în care dacă sunt toți grămadă la momentul începerii discuțiilor, prețul devine extrem de atractiv pentru vânzător, în lăcomia lui care devine dintr-o dată ponderată, realistă și domoală, știind că niciodată nu este bine să se dea pasărea din mână pe cioara de pe gard; în momentul în care unui vânzător i se spune că pe loc i se cumpără apartamentul, adică în 10 minute dacă are actele toate și cadă prețul este cel propus cu decență de cumpărător, am mari dubii că proprietarul îl dă afară pe ușă pe cel cu banii;
•  surse proprii, în ideia că vor fi puși în palma vânzătorului într-un timp dat, foarte scurt, dar cu un răgaz, până când prietenii și părinții formează suma, negocierea devine interesantă, dar nu fermă; prețul are o tendință ușoară de scădere, dar nu violentă și nici cu duritatea clientului care ar fi trebuit să fie mult mai sigur pe el din toate punctele de vedere;
• credit bancar, care deși este aprobat, are limite de valabilitate acea aprobare, drept pentru care vânzătorul are și el un as în mânecă, cu tendința de a nu prea lăsa din preț, mai ales când știe că apartamentul pe care l-a scos la vânzare nu este o geoarsă oarecare; știind că creditul este limitat și că la acesta nu se adaugă suplimentări după voie, nici cumpărătorul și nici vânzătorul nu au o marjă de negociere prea largă; dacă vânzătorul are calculele lui și dacă ceea ce i se oferă nu este sun prețul lui de nivel pesimist și dacă mai are și unele restricții de timp, evident va bate palma; cunosc mulți care acum regretă că față de ceea ce li se propunde în 2006 nu au încheiat afacerea, căci acum nici 1/3 din suma de atunci care era certă, nu o mai încasează,acum, din cauza economiei care nu se mișcă.

Uneori, cumpărătorul care folosește creditul, este în mod nejustificat generos, din moment tot el este cel acre îl va achita, chiar dacă acest lucru se va produce peste ani și ani. Dacă el va face calculele, va vedea că împrumutând K lei azi, în 30 de ani va plăti cel puțin 2,5 * K lei, ceea ce este foarte mult, chiar cocoșabil de mult dacă ne gândim că peste 30 de ani cumpărătorul va fi foarte aproape ca vârstă de 30 de ani, iar rata lui nu va scădea sub 25% din salariu niciodată.

Experiența arată că cel ce are banii în geantă și în 10 minute are posibilitatea să încheie afacerea, pune presiune pe vânzător și are toate atuurile să joace destul de tare, căci niciodată vânzătorul nu se mai întâlnește cu o atare situație, mai ales în cazul unui apartament scos la vânzare în urmă cu un an. 

Negocierea este cel mai dificil aspect și un cumpărător fără experiență are toate șansele de a obține un preț dezastruos pentru el.

(04 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - de ce vinde (02)

Cei ce vând un apartament în București se află în una din următoarele situații:

• pleacă definitiv din țară și doresc să lichideze, situație în care apartamentul se află în stare bună, are și mobilă; respectivii vor să termine cât mai repede cu formalitățile și cer un răgaz să locuiască acolo până la plecare; cumpărătorul vede într-o clipă deacă proprietarii sunt oameni de calitate, dacă sunt de cuvânt și mai ales dacă au condiții clare și termene ferme; aceștia se recomandă prin profesie, țara de destinație, standardul pe care îl au aici și-l vor avea și în altă țară, prin mașina pe care o mai au încă, prin operele de artă deținute, mobile și felul de a se îmbrăca și de a se comporta; eu am învățat să fac diferența între un om de calitate și un tâtâie brâu, din prima clipă, când m-a primit la el în casă și după primele cuvinte ieșite din gură; aici actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu;
• au divorțat și trebuie să împartă bunurile acumulate în timpul căsniciei; aici actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu; un astfel de apartament este de cele mai multe ori destul de gol și arată că foștii soți n-au prea avut grijă de el, ceea ce este important la stabilirea prețului, nefiind necesare negocieri inutile legate de îmbunătățirile pe care vânzătorul le-ar tot aminti și le-ar dori recuperate într-o proporție cât mai mare; termenele fiind strânse pentru vânzător, prețul este cu totul altul, deși adversarii, cei care erau cândva soț și soție, doresc în felul lor maximizări , dar condiționalitățile severe de a cumpăra locuințe separate, le schimbă poziționarea în mod sever;
• a decedat unul dintre coproprietari și copiii sau neamurile mai îndepărtate, dacă proprietari nu au avut urmași, vor să se bucure și ei de un dar picat din cer și așteptat prea mult timp, mai ales dacă este vorba despre niște calici, fomiști și care nu au știut ce înseamnă să aivă un salariu pe munca lor cinstită; aici actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu, căci a cumpăra un apartament înainte de a se face partaj este ca și cum cumpărătorul ar arunca banii pe fereastră;
• proprietarii se mută la țară sau doresc să se restrândgă de la 4 camere la 2 camere sau chiar la o garsonieră; se va vedea că în astfel de situații fie că este vorba de oameni care vor să se repoziționeze, dar își mențin standardul, fie de oameni cărora le-au scăzut dramatic veniturile și nu-și mai permit cheltuieli inutile; dacă restângerea este făcută pentru a crește confortul, pentru a obține niște avantaje și nu ca o modalitate de supraviețuire, abordarea diferă de situația în care se trece de la un apartament de lux în centru la un apartament confort 2 în Ferentari; schimbarea forțată de confort trebuie studiată cu mare atenție de cumpărător întrucât sunt toate șansele să ascundă adevăruri crude, care se reflectă nasol în dreptul de proprietate, care se mai și anulează uneori, dacă el ignoră niște chestii elementare legate de cunoașterea legii; aici actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu;
• apartamentul a fost pus garanție la om bancă și este cumpărat prin participarea la o licitație; de regulă, prețul este bun, dar actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu.
• apartamentul este o moștenire de la o rudă; aici actele trebuie să fie foarte clare și asistența unui avocat se impune obligatoriu.

Mai sunt și alte situații, despre care voi scrie cu alte prilejuri. Am insistat și insist ca un avocat să dea asistență tot timpul cumpărătorului, pentru a evita orice coliziuni care ar apare prin manevre ascunse ale vânzătorului, căci un act este valabil dacă și numai dacâ atât cumpărătorul, cât și vânzătorul sunt de bună credință. Orice altă variantă include niște riscuri oribile.

(03 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - startul (01)

Cine cumpără un apartament, trebuie săți răspundă la niște întrebări legate de:

• zona unde este amplasat apartamentul, adică în cartierele dormitor ale Capitalei, în zonă rezidențială sau în centrul orașului;
• numărul de camere ale apartamentului, care se socotesc cu totul, adică atunci când se zice apartament cu Ț camere, înseamnă sufragerie, dormitoare și birou la un  loc, nu ca în America, unde la numărul de camere se socotesc numai dormitoarele;
• suprafața totală a apartamentului, care de regulă este standard, mai ales dacă este vorba de apartamente construite înainte de 1989; există tendința vânzătorilor de a bate câmpii mai ales în ceea ce privește mărimea camerelor și a bucătăriei; atunci nu se construiau în niciun caz apartamente cu bucătării mai mari de 12mp și nici sufragerii mai mari de 25mp și cu atât mai puțin, dormitoare de peste 18mp; nici acum dezvoltatorii lacomi de bani nu se dau în vânt să facă risipă de suprafețe, lucru care se vede clar la distanțele dintre construcții, care sunt penibil de înghesuite și dizgrațioase ca dimensiuni ale ferestrelor;
• etajul la care se află apartamentul, pentru că uzura lifturilor va determina pe noul proprietar să practice involuntar alpinismul, căci alpinism se cheamă urcatul până la etajul al VII-lea când nu merge liftul o lună de zile, să zicem;
• finisajele sau așa-zisele îmbunătățiri existente de la construirea blocului sau de la o zugrăvire, ușor suspectă a apartamentului în vederea vânzării; trebuie pornit de la ideia că vânzătorul precis vrea să ascundă ceva bizar prin strădania lui de a amenaja apartamentul înainte de vânzare, mai ales, că fiecare vrea doar să dea o față și să-l facă mai comercial, nu să bage bani adevărați în materiale scumpe, de calitate; cât despre execuția lucrărilor, nu mai spun nimic, din moment ce toți ageamii fac pe meseriașii și ei nu știu să țină în mână un șpaclu, iar privirile le sunt ațintite pe buzunarul clientului;
• legăturile cu mijloacele de transport mai ales dacă noul proprietar are serviciu cu niște restricții legate de ora de sosire și nu dispune de mașină propriesau chiar are mașină, dar tot același lucru este în momentele de trafic maxim când se fac ore bune pe km parcurs, în condiții de gâtuire a traficului;
• orientarea apartamentului față de punctele cardinale, cel mai bine este ca acesta să fie poziționat pe răsărit sau dacă are mai multe camere, pe răsărit și sud sau răsărit și vest sau sud și vest; în niciun caz nu trebuie preferat apartamentul cu peste 50% din ferestre orientate pe nord; unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă; Tot aici intră și poziționarea față de ghena de gunoi, căci unde gunoi este, muște sunt, adică mirosuri și gândaci sunt;
• vecinii care trebuie să fie de acel nivel ce asigură curățenia, care sunt buni gospodari; unde scara este mizerabilă, înseamnă că vecinii sunt de proastă condiție și apar probleme cu plata întreținerii, deci cu apa caldă, cu căldura și tot așa; se va vedea dacă pe scară sunt flori, dacă este măturat, dacă pereții nu sunt scorojiți și cu graffiti;
• regimul termic al apartamentului, dat de anvelopare, dar și de lucrări de montare a unei microcentrale sau a altor instalații care asigura un confort sporit, precum instalațiile de aer condiționat;
• instalația electrică, numărul de noi prize instalate dacă s-au schimbat cablurile;
• modificările efectuate în apartament, care merg de la pusul unor arcade din materiale ușoare, demolarea pereților simpli, până la demolarea unor pereți de rezistență; dacă în cazul lucrărilor care nu afectează structura de rezistență, mai treacă-meargă, la lucrările care au dus la demolarea de pereți de rezistență, trebuie musai să existe autorizații cu definire clară a lucrărilor ce se aprobă a fi executate; de regulă una scrie în autorizație și cu totul altceva s-a efectuat pe teren, căci este exclusă îndepărtarea pereților de rezistență dintre camere.

Mai sunt și alte aspecte de care trebuie să se țină seama, dar trebuie totul luat pe rând, cu grijă, pentru a nu exagera cu detaliile. N-am scris nimic despre:

• negociere;
• plată;
• mutare;
• îmbunătățiri;
• acte;
• condiționări;
• telefon;
• preluări;
• sarcini.

Sunt multe de care trebuie să se țină seamă, mai ales că vânzătorii sunt de regulă persoane extrem de dificile, care cred că apartamentul lor este cel mai cel și că merită cu prisosință prețul cerut, deși de regulă nu are nicio legătură de cum stau lucrurile în piață.

(03 iunie 2017)