Revoluția cinematografică

Până acum 220 sau 30 de ani, cei ce lucrau în cinematografie se văitau de lipsa banilor. Ei nu fac filme că nu sunt bani. Realitatea era un pic alta. Bani au existat, dar a risca investiția banilor în cinematografie nu era un lucru măreț, pentru că existau riscuri ca investiția să nu fie rentabilă. Și totuși, filmele care au apărut nu au fost, multe dintre ele nici măcar foarte bune, să nu mai zic despre filme care au fost mediocre, nicidecum capodopere.
În zilele noastre, tehnologia a evoluat atât de mult încât un film nu mai presupune deloc cheltuieli de nesuportat, mai ales, dacă subiectul nu necesită cohorte de soldați, câmpuri de luptă, costume de epocă sau alte elemente de recuzită costisitoare. Acum pentru a filma trebuie o cameră de luat vederi profesională, care are costuri suportabile de un buzunar modest. Nici reflectoarele nu mai sunt o mare problemă. Dronele rezolvă acum mai toate problemele de cadre panoramice.
Revoluția din cinematografie înseamnă deplasarea întregului context pe oamenii care lucrează la realizarea unui film. Filmul depinde de scenarist. Filmul depinde de actori. Filmul depinde de regisor. Personalul care mișuna înainte în jurul unui platou de filmare, este acum mult mai fredus și totul se joacă în jurul celor direct implicați în realizarea unui film. Cu un. management bun, un film cu subiect de actualitatea noastră nu are cum să coste mai mult de 500.000 de euro, iar dacă este ceva bine gândit și ușor minimalist, bugetul nu va depăși 200.000 de euro. 
Dacă filmul este realizat ca proiect, cu management, cu obiective, cu implementare și cu recuperarea cheltuielilor, investitorul, dacă este un tip realist și interesat în a-și recupera investiția, chiar și-o recuperează, căci foamea de artă adevărată, a fost, este și va fi mare.


(09 martie 2025)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Cornel CONSTANTINIU

 Cornel CONSTANTINIU este un cântăreț de muzică ușoară al anilor de dinainte de 1989, care acum are 79 de ani.
 Cornel CONSTANTINIU a fost o prezență specială la Festivalurile de Muzică Ușoară de la Mamaia.
 Cornel CONSTANTINIU era un bărbat foarte  înalt și subțire, iubit de femei.
 Cornel CONSTANTINIU a câștigat prima ediție a concursului tv Steaua fără nume.
 Cornel CONSTANTINIU a scos mai multe albume și a cântat în mai multe filme.
În repertoriul lui  Cornel CONSTANTINIU se află cântece precum Pentru cine, pentru ce, lasă lumea să vorbească, Nu își spun te iubesc, Sfioasă primăvară, Linia vieții, Dragă, Amintiri, O poveste de Iubire, Poate, Mă scuzi, iubito, Dacă n-ai fi existat, Zile trec, Salut, Fapt divers, Ne-am întîlnit pe malul mării, Te rog, dar și multe altele.
Cornel CONSTANTINIU a avut momente deosebit de triste în viața sa și oamenii i-au sărit în ajutor, ceea ce este un gest lăudabil.
Cornel CONSTANTINIU m-a dezamăgit prin modul cum a procedat cu regizorul Cristian MUNGIU, pe care l-a acționat în judecată cerând drepturi de autor că în filmul lui MUNGIU au fost folosite fragmente de muzică interpretate de el și de încă o cântăreață, pentru a reda atmosfera acelor vremuri din acțiunea filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Justiția i-a dat dreptate lui MUNGIU. În loc să fie bucuros că și arta lui a servit filmului, cântărețul Cornel CONSTANTINIU s-a coborât atât de jos crezând că dă lovitura, căci filmul a luat marele premiu la Festivalul filmului de la Cannes în 2008.


(13 iulie 2022)

Transferul de notorietate și furtul de notorietate

Viața noastră cea de toate zilele este formată exclusiv din transferuri de notorietate și din furturi de notorietate.
Îmi aduc aminte când eram elev de liceu că am aflat de CAION, cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagiat. CAION a realizat un furt de notorietate, căci și-a lipit numele lui de cel al marelui dramaturg.

Când George CĂLINESCU a publicat lucrarea Viața lui Mihai EMINESCU în 1932 a făcut un transfer de notorietate, căci acea lucrare reprezintă rezultatul unei munci de cercetare, de documentare și de creație, cu numeroase elemente originale. Cum este și deontologic, lucrarea are titlul Viața lui Mihai EMINESCU, numele poetului fiind scris cu litere mult mai  mari decât numele autorului acestui volum.

În anul 2007 Cristian MUNGIU a fost acuzat de plagiat de către Dan MIHU. Nu am făcut cercetări să văd dacă așa stau lucrurile, adică dacă Dan MIHU a publicat lucrarea înainte de a se face filmul, dacă are cum să dovedească plagiatul.

Îmi aduc aminte cum acum mulți ani, un profesor de la catedra de Management a intentat un proces de plagiat unui tip din nordul Ardealului care doar a schimbat numele autorului, iar cartea plagiată a fost utilizată pentru a promova pe post de conferențiar. Eu i-am zis profesorului să nu pornească nimic. El a dus un proces 7 ani, care s-a încheiat în coadă de pește căci hoțul avea un statut care i-a permis o astfel de soluție.

Vedem cum transferul de notorietate a scăzut ca intensitate, dar ponderea furtului de notorietate înflorește și se realizează cu mijloace perfide, așa cum este băgatul capului într-o poză sau declararea mândriei că David POPOVICI a devenit campion de înot, deși cel ce e mândru n-a făcut nimic în acest sens.

Poezia Epigonii arată cum marele Mihail EMINESCU realizează un transfer de notorietate, ducându-i spre nemurire pe Cichindeal, Mumulean, Văcărescu, Cantemir, Beldiman, Daniil, Pann, Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Mureșan, Negruzzi, Alecsandri, Donici, Sihleanu.

Acum vedem transfer de notorietate de la sportivi spre politicieni, de la artiști spre politicieni în campaniile electorale.




(27 iunie 2022)

Setea de a ieși în evidență prin negare

Sunt oameni anoști, fără valoare, care conștientizează că nu au nicio șansă de a ieși în evidență prin rezultatele muncii lor, căci ei, oricât de mult ar munci, nu sunt în stare să scoată nimic. De aceea, ei fac ce fac și se agață de mari personalități, fac afirmații șocante și stârnesc valuri de uimire, șochează și cer să fie puși la punct, realizând, zic ei, transfer de notorietate, căci de altceva nu sunt în stare.

Nimeni nu ar fi auzit vreodată de Constantin Al. IONESCU - CAION dacă nu l-ar fi acuzat pe I. L. CARAGIALE că a plagiat drama Năpasta, căci opera lui CAION este minoră, ca poet, ca eseist și ca jurnalist. Istoria literaturii îi consemnează numele legat numai de această acuzație de plagiat.

Și în cazul prozatorului Dan MIHU care l-a acuzat de plagiat pe autorul filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Cristian MUNGIU, asocierea numelui său de cel al regizorului care luase marele premiu de la festivalul filmului de la Cannes, a fost un prilej de a obține un plus de notorietate. Despre Cristian MUNGIU s-a mai auzit, despre Dan MIHU eu nu am mai auzit în ultimul timp nimic.

Acum este la modă să minimalizezi importanța unor personalități, să faci afirmații șocante la adresa unor personalități de primă mărime din cultură și din istorie, căci în contextul actual dă bine la cititorii care caută senzaționalul. Cei care au avut notorietate și simt că pierd din teren, din disperare, se lansează în afirmații șocante, pierzând contactul cu realitatea și atrăgând vârtejuri de critici necruțătoare.

În opinia mea este loc aici pentru toată lumea că nu avem 100.000 de compozitori celebri, nu avem 200.000 de mari poeți, nu avem 300.000 de cântăreți de operă. Dacă avem dorința de a face ceva, acel ceva este să scriem articole complete despre toate personalitățile, să publicăm operele complete ale lor, să jucăm piesele lor, să recite marii actori poemele scrise de ei, să organizăm muzee virtuale cu acces liber în acre să fie expuse operele lor și să programăm filmele lor. 

Restul este bârfă și apă de ploaie.

(08 octombrie 2021)

365 împotriva României: Dan MIHU acuză, acuză, acuză

Acum mulți ani, pentru prima dată un român, în persoana lui Cristian MUNGIU, regizor, câștiga cea mai prestigioasă distincție la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes în anul 2007 pentru filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Numai că la coborârea din avion, în loc să fie întâmpinat de urale și de buchete de flori, află că este acuzat de plagiat de o persoană pe nume Dan MIHU. Așa este la noi când lucrurile sunt neclare și pluțește ceva pâclos și sulfuros. Dacă lucrurile ar fi clare, dacă mersul în justiție pe drepturi intelectuale n-ar fi un dans al chiorilor, cu siguranță ar sta cu totul lucrurile și anume:

- cel vinovat ar plăti,

- nu s-ar mai face așa ceva,

- totul s-ar termina rapid,

- moral, plagiatul ar fi soluționat.

Cum lucrurile stau aiurea la noi și legea permite orice, sunt sigur că nici în ziua de azi nu am o veste de cum s-au terminat lucrurile în cazul semnalat de Dan MIHU. Ceea ce mă miră este faptul că filmul lui MUNGIU a fost asociat unui plagiat doar după ce a fost premiat. Așa rezultă din presă. Am mai auzit că bietul MUNGIU s-a ales și cu un proces din partea unor cântăreți din motiv că nu are acceptul lor în a le folosi frânturile de melodii care sunt ca fundal de epocă în film. Nici nu știu cine are sau nu are dreptate. Acum nu caut să rezolv eu dilema, dar știu că totul m-a întristat.

(17 iulie 2018)