Eu și ședințele

Nu mi-au plăcut niciodată ședințele. 
Am participat la ședințe de detașament de pionieri.
Am participat la ședințe de de UTC.
Am participat la ședințe de partid.
Am participat la ședințe de sector de cercetare.
Am participat la ședințe de catedră.
Am participat la ședințe de consiliu profesoral.
Am participat la ședințe de senat universitar.
Am participat la ședințe de asociație de locatari.

Am participat la ședințe de susținere teze de doctorat.

Am participat la ședințe de susținere teze de abilitare.

Am participat la ședințe de asociație de proprietari.
Am participat la ședințe de asociații profesionale.

Am observat că toate ședințele au câte un prezidiu și foarte mulți dintre cei care iau cuvântul au plăcerea să se audă vorbind. Sunt unii care știu să te învăluie și lucrurile simple, mai ales cele care dau exact ceea ce doresc ei să obțină, sunt zise pe ocolite ca și cum ar fi solicitări venite din cer, care fac bine întregii națiuni, dar care în realitate rezolvă nevoi punctuale ale respectivilor vorbitori.

Ședințele sunt mâncătoare de timp și unul dintre puținele moduri de socializare, de cunoaștere a doleanțelor unor persoane și a talentelor de oratori ale altora. Tot la ședințe ne dăm seama de carențele de cultură, de caracter și de nivel profesional ale unor participanți, căci neexistând restricții severe de timp, unii sar calul și vorbesc mult prea mult în raport cu puținele idei pe care le expun.

Eu știu că la multe dintre ședințe m-a trecut nădușeala pe șira spinării și m-a cuprins o plictiseală îngrozitoare, drept care mă rugam la Dumnezeu să se termine cât mai repede. Uneori am găsit salvarea în încercarea de a rezolva câte o problemă imposibilă de matematică precum dublarea cubului, construirea unui cerc cu aceeași suprafață cu a unui pătrat - cuadratura cercului  și trisecțiunea unghiului. Deși știam că sunt probleme care nu au rezolvare cu rigla și compasul, încercarea de a le rezolva era mult mai drăguță decât să ascult inepțiile unor vorbitori în ședințe monotone, goale de conținut și aiuritoare.

(13 mai 2023)

Problemele imposibile la români

Românii s-au blagoslovit cu o serie de probleme de nerezolvat care vin din antichitate, din vremurile moderne, la care în ultimul timp s-a adăugat una de-a noastră mioritică.

Cuadratura cercului este prima problemă, care cere să se construiască cu rigla și compasul un pătrat cu suprafață egală cu suprafața unui cerc. Ferdinand von Lindemann a demonstrat că numărul π este nealgebric și deci nu prea este de construit un astfel de pătrat...

Dublarea cubului folosind numai rigla și compasul în ideia că pornind de la un cub inițial, cu  latură dată, să se obțină un nou cub cu volumul de două ori mai mare decât cubul inițial. Pierre-Laurent Wantzel a demonstrat că nu prea este posibilă soluționarea și a zis și de ce.

Trisecțiunea unghiului revine la a împărți un unghi în trei părți egale folosind numai rigla și compasul. Se pare că a rămas exact ața cum au lăsat-o anticii, adică nerezolvată.

Marea teoremă a lui Fermat vine mai din Evul Mediu și și-a găsit o demonstrație trei secole mai târziu prin demostrația lui Andrew Wiles.

Descoperirea acoperiților este problema definită prima dată de marele Traia Băsescu în campania electorală de la alegerile prezidențiale din 2014, când a cerut deconspirarea fără riglă și fără compas, a unui candidat despre care el credea că ar fi ofițer acoperit. Problema revine obsesiv sub diferite forme și cu diferite intensități, ca modalitate de a acoperi mari neîmpliniri în plan economico-social. Se știe exact că problema, asemeni celorlalte, nu are soluție.

(26 ianuarie 2017)