PhD - Arborescența tezei de doctorat

Am  mai scris despre arborescența tezei de doctorat un articol special dar și ceva legat de niște etape dintr-o tehologie. Când un pictor vrea să deseneze un tablou, nimic nu este la întâmplare. El își construiește în minte tabloul, face o schiță cu tot tabloul și după aceea umblă la detalii. Un romancier își defineșye în mintea lui cam despre ceea ce va scrie, își schitează în minte tot firul de bază și abia după aceea trece la a scrie capitol de capitol. Arborescența tezei de doctorat are rolul de a:

- ordona ideile ce vor fi cuprinse în teză;

- asigura o logică a întregii expuneri;

- reduce pe cât posibil repetarea de idei;

- elimina pe cât posibil revenirile;

- gestiona conținutul elaborat;

- permite lucrul în paralel la capitole;

- realiza un echilibru întregii lucrări.

Cel ce se apucă să elaboreze arborescența tezei de doctorat, va constata care este măsura în care stăpânește problematica de care se va ocupa și va vedea care sunt petele albe din domeniul cercetat și va ști unde să insiste și unde să-și canalizeze eforturile. Arbobătut în cuie, ci este o construcție dinamică, aptă să reflecte tot timpul stadiul în care se află cercetarea efectuată de doctorand. Ea este un întreg și pe tot timpul trebuie să rămână un întreg. Cine se așează să deseneze o arborescență de teză de doctorat, obligatoriu trebuie să aibă clar despre ce va scrie în teză, care este domeniul de care se ocupă, care sunt problemele pe care le abordează. Eu am opinat că înainte de orice, doctorandul trebuie să aibă clar obiectivul pe care îl urmărește. Acel obiectiv se obține pornind de la titlul tezei de doctorat. Voi lua cazul meu. Acum 1.000 de ani, împreună cu conducătorul meu de doctorat am stabilit ca titlu tezei mele următoarea formulare: MODELUL ECONOMICO - MATEMATIC AL SECȚIEI ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE. Mie nu mi-au plăcut niciodată titlurile prea lungi, cu multe detalii, zorzoane și explicații. Tot de comun acord cu conducătorul meu științific, un om cu totul remarcabil, am stabilit ca obiectiv construirea modelului economico-matematic al secției întreprinderii industriale. Ca element de ambiție a fost ca respectivul model să fie cu aplicabilitate ca să am posibilitatea să verific ceea ce obțin în activitatea de cercetare. Pornind de la titlul tezei am identificat cuvintele cheie și structura tezei s-a construit aproape singură.

La acea vreme nu știam eu cum este cu arborescența, dar știu cu certitudine că am frecat atât de mult cuprinsul tezei, că l-am învățat pe dinafară la nivel de capitole și subcapitole. Tot în minte aveam schițele subcapitolelor și știindu-le pe dinafară, gestionam redundanțele foarte bine, căutând minimizarea lor. Mi-a fost foarte greu, dar și stagiul doctoral era undeva la 4 ani examene și referate și urmau 2-3 ani de elaborare teză, față de 3 ani cât sunt acum stagiile doctorale. Pe vremuri erau și prelungiri și-mi amintesc că un tip a fost exmatriculat la 25 de ani stagiu doctoral. Cine făcea un doctorat în 6 ani era un erou. acum cine depășește 3 ani deja are probleme, deși refuz să cred că în 30 de ani s-au dublat neuronii în capetele oamenilor din spațiul carpato-danubiano-pontic, pentru a reduce la 1/2 durata realizării tezelor de doctorat, în aceleași condiții de calitate, zice-se.

(02 august 2017)

CSIE'50 - informatica, cibernetica și cei de la matematică

Din start trebuie să spun că studenții de la Cibernetică, fie că s-a numit Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, fie că s-a numit Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică sau acum că se numește Facultatea de Cibernetică, Statistică, și Informatică Economică, au avut privilegiul de a-i avea la matematică pe cei mai buni profesori din Catedra de Matematic, Valeriu BĂDIN. Profesorii Haralambie IONESCU, Mihail BOTEZ, Dragoș VAIDA, Ion SĂCUIU, Veronica BURLACU, Tiberiu POSTELNICU, Jean PURCARU, Radu ȘERBAN, Rodica COROI sunt numai câteva din numele ilustre de matematicieni care au format gândirea riguroasă a celor care urmau să meargă să facă informatică, statistică sau cibernetică în economie, după absolvirea facultății. Am avut surpriza să fiu coleg cu fostul meu profesor de la Liceul din Breaza, matematicianul Ciprian COZMA prin 1990, pentru o foarte scurtă perioadă. Unei figuri luminoase din punctul meu de vedere, profesorul Constantin DINESCU îi păstrez o vie amintire pentru că de la el am înțeles ceea ce înseamnă cercetările operaționale. Cu prietenul meu Emil MOSCOVICI am scris nenumărate articole, iar abordările sale elevate au permis găsirea de soluții excelente cu care să fie simulate modalități de a estima zăcăminte de minerale la ICG, unde se făcea cu adevărat cercetare în geologie.

Îmi amintesc cu mare plăcere de modul în care matematica îi cernea pe candidațiii de la cibernetică cu un subiect de 3 puncte. Îmi amintesc cu plăcere de modul în care cei ce alcătuiau subiectele de admoitere găseau modalități de a răsplăti creativitatea și mai ales inițiativa tinerilor care băteau la porțile unei facultăți deosebit de prestigioase.

Am cunoscut matematicieni devărați, adică au terminat Facultatea de Matematică și au făcut doctorate în matematică. Am cunoscut matematicieni care au terminat Facultatea de Matematică dar au făcut doctorate în Cibernetică și statistică economică. Mulți dintre economiștii din DICE au făcut a doua facultate Matematica, ceea ce le-a dat o deschidere spre ceea ce aveau de făcut la disciplinele pe care ei le predau, întrucât matematicile făcute acolo le-a adus multă rigurozitate în ceea ce predau sau elaborau ca materiale didactice. Voi avea un articvol în care voi da detalii despre cei pe care eu i-am considerat valoroși în raport cu ceea ce au adus ei întru dezvoltarea facultății CSIE.

(22 noiembrie 2016)