1.000 de oameni care m-au impresionat: Larisa BIȚĂ

Larisa BIȚĂ sau doamna BIȚĂ cum îi ziceam eu, lucra în Centrul de calcul al ASE. Era soția inginerului Vasile BIȚĂ, cel care mi-a fost profesor de Sisteme de calcul în primii ani ai studenției mele și ani în șir mi-a fost șef de sub-colectiv de Informatică Economică în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică. Doamna Larisa BIȚĂ lucra în laboratorul coordonat de fizicianul Radu HOMESCU, acolo unde se derulau procesele de pregătire a datelor pentru a fi introduse în calculatoarele IBM 360, IBM 370 și FELIX C-256. De fel doamna Larisa BIȚĂ era din URSS și se căsătorise cu inginerul Vasile BIȚĂ pe când acesta făcea studiile la Morscova, cum se făceau pe atunci studiile de către tinerii români ai regimului comunist proaspăt instalat la București, care mergeau în URSS, așa cum generația de la 1948 se cultiva la Paris.

M-a impresionat doamna Larisa BIȚĂ prin faptul că vorbea o limbă română foarte curată și muncea acolo la biroul ei, fără să facă zgomot sau praf,  așa cum făceau multe doamne care se știau neveste de ștabi. M-a impresionat că doamna Larisa BIȚĂ mi-a oferit o soluție miraculoasă când tușeam îngrozitor și în biroul său fiind mă văitam că tusea va fi o mare problemă pentru mine căci aveam un curs la sal 601 din clădirea veche, unde era frig de crăpau pietrele căci acea sală de curs avea geamuri pe trei pereți exteriori.

Atunci, doamna Larisa BIȚĂ mi-a arătat un mic borcănel din care a luat cu lingurița ceva. Mi-a dat să înghit. Am simțit cum se deplasează în mine ceea ce înghițeam. Era ceva îngrozitor, care ustura cum nu mi-am închipuit că există o astfel de senzație. Mi-au dat lacrimile. După ce calvarul s-a terminat, eram ca nou. Tusea trecuse ca prin farmec. Spunea doamna Larisa BIȚĂ că este un muștar făcut de ea în casă, care are efecte terapeutice. Era adevărat că doar cu câteva minute înainte îi simțisem beneficiile.

(08 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin HÎRTU

Constantin HÎRTU era cercetător științific în Centrul de calul al ASE, în sectorul de cibernetică economică pe care îl conducea doctorul în matematică Moisă ALTĂR. 

Constantin HÎRTU era absolvent al primei promoții de la Secția de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, din anul 1969. El a avut o medie foarte mare din moment ce la repartiție a obținut un post în cercetare. În acel sector, lucrau Constantin HÎRTU și Nicolae MANEA, care fuseseră colegi de facultate.

În opinia mea, Constantin HÎRTU a dat dovadă de un act de dizidență clară cu ocazia referendumului organizat în România comunistă în noiembrie 1986 când poporul era chemat la urne să voteze pentru transformarea tancurilor în pluguri, arătând în acest fel că românii luptă pentru pace, pentru dezarmare, reducând cu 5% cheltuielile pentru armată.Cineva din ASE stabilise ca toată suflarea din ASE să raporteze că a votat până la ora 7 dimineața, votul începând de la 6 dimineața. Știu că m-am sculat cu noaptea-n cap, m-am dus să votez că eu aveam alte treburi în vremurile acelea și nu stăteam să-mi pierd timpul fără rost. La mine era punct ochit, punct lovit. Am mers, am votat și la revedere. Am auzit că în Centrul de calcul au fost câteva persoane care veniseră cu noaptea-n cap și ele, dar au coborât la vot după multe ore în raport cu ora 7. Politrucii din ASE care doreau să fie ei mai cu moț, nu aveau cum să raporteze la ora fatidică 7 că au terminat votul, că au și numărat. Ei au ratat șansa de a se remarca în ochii șefilor de la centrul universitar de partid, ceea ce le reducea șansele de a urca pe scara ierarhică în politică, datorită carențelor organizatorice de care au dat dovadă. Unul dintre cei care a amânat coborârea la vot a fost Constantin HÎRTU. Vreau să spun că toți cei ca el au fost priviți tacit ca niște eroi.

(06 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Octavian LEPĂDATU

 Pe Octavian LEPĂDATU l-am cunoscut pe vremea când eu eram student în anul al IV-lea de facultate. El era în anul al V-lea. Eram colegi la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.  În acel an, am avut marea șansă să stau la căminul SAHIA, un cămin de studenți din apropierea Grădinii Icoanei și Ambasadei Ungariei. Camera era foarte mare și în ea stăteau studenți din anul al V-lea de la Statistică și de la Mecanizare, dar și câțiva studenți din anii mai mici, așa cum eram și eu.

Prima impresie pe care mi-a făcut-o Octavian LEPĂDATU,  era disciplinat. Avea un program strict. Se scula devreme. Era foarte ordonat. Mai erau doi colegi de-ai lui în cameră și aveau același comportament de parcă erau frați. Când mergeam la bibliotecă la sala nr. 1,  din clădirea de pe Căderea Bastiliei îl întâlneam acolo pe Octavian LEPĂDATU care învăța. Am avut senzația că era un pic mai mare decât mine și l-am privit cu admirație pentru vorba lui așezată, pentru răspunsurile cumpătate la întrebări.

La un moment dat am avut o întrebare pe care i-am pus-o și m-a impresionat calmul cu care mi-a răspuns și mai ales, invitația pe care mi-a făcut-o să ne vedem la sala de lectură la o anumită oră. Când am ajuns acolo, el avea pregătite câteva cărți și câteva reviste. M-am așezat alături și m-am pus pe citit. Când am avut nelămuriri, am ieșit din sală și pe hol Octavian LEPĂDATU mi-a explicat exact cum stăteau lucrurile. Am conchis că respectul așa se obține din partea celorlalți și am căutat ca și eu să procedez cam în același fel, pentru că Octavian LEPĂDATU devenise pentru mine un model.



(06 martie 2023)