Cât de competente sunt organele competente?

Nouă ne place la nebunie să ne ascundem după vorbe pompoase, care nu spun nimic, dar care lasă o undă de mister, când în realitate lucrurile sunt extrem de simple. 

Îmi spunea un. prieten care a lucrat în Algeria pe vremea lui CEAUȘESCU despre atitudinea localnicilor când apărea poliția. Localnicii, când apărea poliția, se trânteau la pământ și stăteau automat cu mâinile la ceafă. La cea mai mică mișcare, cei așezați pe burtă riscau să fie împușcați. Și în USA șoferii care sunt opriți de poliție stau cu mâinile pe volan și la orice gest, riscă să fie împușcați. Există proceduri foarte clare pe care le știu și polițiștii, dar le știu și mai bine cetățenii, astfel încât fiecare știe ce are de făcut. În momentul în care lucrurile sunt neclare și apar elemente ciudate, bizare, inimaginabile, nedefinite, neprincipiale, private, flexibile, arbitrare, miraculoase sau interpretabile, mai concret corupție, este clar ca bună ziua că nu mai există loc nici pentru proceduri, nici pentru reguli și nici pentru principii, ci pentru telefoane, pentru mesaje, pentru interpretări, pentru încălcarea legii, pentru sucrt-circuitarea traseelor decizionale și pentru apariția abuzurilor de toate felurile.

Se vorbește despre organele competente. Un organ pentru a fi competent trebuie să aibe:

- personal instruit,

- regulamente clare,

- proceduri complete,

- evaluări periodice,

- criterii de adimitere,

- oameni de onoare,

- responsabilități definite,

- matricea rolurilor,

- eficiență dovedită.

Orice altă abordare, ne duce cu gândul că se aruncă doar vorbe în vânt și rezultatele sunt dintre cele mai slabe, efectele sunt aproape de catastrofe și mirările depășesc nu cu mult complicitățile, deși toată lumea ridică din umeri. Acum, după ce se produc lucruirle nefericite, apar vitejii de după război și toată lumea este deșteaptă, are soluții, dă sfaturi și mai ales cere tragerea la răspundere a celor care au greșit, fără să se întrebe o clipă care a fost rolul fiecăruia în ajungerea la stadiul acesta, căci fiecare rotiță din angrenaj are rolul ei și nimeni nu are dreptul să se erijeze în persoana imaculată care vine să joace rolul justițiarului. Așa că, s-o lăsăm mai moale cu frazele sforăitoare legate de organele competente, căci competența acelor organe o dau oamenii care acționează acolo, o dăm noi, care ar cam trebui să ne dorim aplicarea principiilor și onoarei în toate grădinile, deci și în grădina noastră, ceea ce nu ne prea convine.


(29 august 2023)

Să se facă dreptate, vrem!

Zi de zi aflăm de tot felul de situații limită și de fiecare dată auzim că trebuie să se facă dreptate, că cei vinovați trebuie să plătească. Lucrurile nu sunt deloc simple și modul nostru de gândire întortocheat, le complică și mai mult. Ceea ce ar trebui să se desfășoare pe bază de proceduri, zse derulează după ureche și fiecare face exact ce-i trece prin cap. De aceea apar situații care nu se încadrează în nicio regulă și atunci se improvizează la greu.

Lucrurile nu sunt deloc clare și inexistența procedurilor duce la abordări dintre cele mai ciudate, novatoare, ilogice, neașteptate și bizare. Numai așa se explică fuga a nenumărați milionari spre țări unde justiția este foarte blândă, protecțiile unor potentați ai zilei în fața oricăror rigori ale legilor, care-i face scăpați și care pun statul în situații greu de înțeles, dacă ne gândim la despăgubirile pe care statul este obligat să le plătească din cauză că i s-au încălcat drepturile cetățeanului.

Afirmațiile că noi ne pricepem la orice sunt bune doar până la un punct, punct de la acre, ele ne crează mari probleme. dacă am avea plicații spre ordine, spre proceduri, viața noastră ar fi cu mult mai ușoară. O procedură trebuie definită. O procedură trebuie validată. O procedură trebuie impusă. O procedură trebuie învățată. O procedură trebuie aplicată. O procedură trebuie respectată. Nu este deloc ușor, dar este de dorit așa să se întâmple. La doctori, există ghiduri după care lucrează dacă este vorba de urgențe. Ar trebui să existe așa ceva peste tot și înainte de orice, doctorul trebuie să facă niște pași și să bifeze executarea acelor pași, astfel încât nimeni să nu mai comenteze activitatea sa decât doar dacă a făcut sau nu respectivii pași. Acum oricine își dă cu părerea despre munca doctorilor, ceea ce nu este deloc normal, dar greșeala apare din lipsa procedurilor și a documentelor semnate, care să spună clar ce s-a făcut, fără a exista loc de interpretare. Să se facă dreptate, desigur, dar doctorul și personalul medical trebuie și el apărat cumva, căci dreptatea trebuie mai întâi definită printr-un cadru clar care să reglementeze ceea ce are de făcut fiecare parte care participă la derularea unui proces. Nu trebuie căutat vinovatul dacă nu există definit contextul complet, echilibrat și corect.

(23 august 2023)

CIOLACULE, scapă-ne de cancerul care roade societatea!

Este creată aceeași emoție în jurul azilurilor groazei, emoție care ne copleșise în zilele Revoluției din Decembrie  1989 și care a permis schimbarea regimului politic din România. Acum, pe același val de emoție, este creat contextul efectuării tuturor schimbărilor care să extirpe cancerul care roade societatea postdecembristă. Marcel CIOLACU a început bine, dar trebuie tăiat răul de la rădăcină, ceea ce în decembrie 1989 nu s-a făcut, din moment ce garnitura din rândul al II-lea al P.C.R. s-a cocoțat în vârful puterii nou instalate și a tras frâiele în favoarea vechilor structuri.

Este nevoie ca vechile structuri care s-au ocupat de problema bătrânilor, copiilor și a persoanelor cu dizabilități să dispară, pentru a fi înlocuite cu structuri mai puțin numeroase, cu sarcini ortogonale, dar precise și eficiente, iar persoanele care au lucrat în vechile structuri să nu aibă acces în noile structuri o perioadă de 30 de ani.

Este nevoie ca noile structuri să aibă proceduri clare și eficiente, cu obligativitatea evaluării celor internați în aziluri, fără ca managementul azilului să fie prezent la evaluare, iar retragerea certificatului de funcționare să fie definitivă.

Este nevoie ca în acest sistem să se pună bariere clare corupției, iar persoanele care activează în acest domeniu să aibă sarcini foarte clare, numai după ce au obținut o calificare pentru funcția pe care o dețin în azil, conceptul de muncitor necalificat să fie desființată în aziluri.

Marcel CIOLACU are șansa de a deveni eroul nostru, dacă prin măsurile pe care le ia și pe care le va duce până la capăt,  schimbă din temelii sistemul azilurilor și a tuturor structurilor care gravitează în jurul acestora, încât tortura, înfometarea și abuzurile să fie elemente de domeniul trecutului.

Marcel CIOLACU nu va soluționa problema singur, ci ajutat de oamenii cu adevărat profesioniști care știu să definească proceduri, care știu să construiască regulamente, care știu să sprijine actul de justiție derulat cu celeritate, în sprijinul oamenilor aflați în nevoie.

De la Vlad ȚEPEȘ încoace, societatea noastră este roasă de cancerul corupției mai mici sau mai mari și cine a dorit să se ocupe de acest subiect a întâmpinat toate piedicile imaginabile, drept care a trebuit să se facă nevăzut. Singura speranță este acum în Marcel CIOLACU, care a pornit bine, dar care nu trebuie să se oprească la jumătatea drumului, căci are lângă el simpatia populară și sprijinul cetățenilor.

(29 iulie 2023)

Întrebări pe care mi le-am pus

Cum de s-a ajuns la azilurile ororilor și groazei?
Ce a făcut societatea civilă, care se ocupă de câinii vagabonzi, dar i-a neglijat pe oamenii în nevoi?
Cum și-au făcut datoria organele abilitate să vegheze la bunul tratament al oamenilor vulnerabili?
I-au văzut cei care au efectuat controale în aziluri pe cei pe care acum, ei îi numesc beneficiari?
Existau proceduri clare privind controalele în echipe complexe care să includă medici?
Ce consemnau procesele verbale ale controalelor în azilurile devenite acum ale groazei?
Cine își asumă responsabilitatea pentru crimele din azilurile groazei?
Se vor prescrie crimele din azilurile groazei, așa cum a fost patronată prescrierea unor pedepse?

Aparținătorii nu au chiar nici cea mai mare vină pentru tot ce s-a petrecut în azilurile groazei?

Cei care au avut cunoștință de ceea ce se petrecea în azilurile groazei, cum de au dormit liniștiți?

De ce mai vorbim de mila creștină, când am văzut tortură, înfometare, abuzuri, la doi pași de noi?

Lanțul indivizilor din managementul azilurilor, care se acopereau unii pe alții este zdrobit zală cu zală?

Se reformează sistemul azilurilor sau se pune lupul paznic la oi?

Se știe exact numărul azilurilor de bătrâni și de persoane cu dizabilități din spațiul mioritic?

Există o bază de date a persoanelor internat în aziluri?

De ce se spune că în azilurile groazei sunt beneficiari, când de fapt erau victime?

De ce se vorbește despre șefii azilurilor groazei, când de fapt ar trebui să se vorbească despre criminali?

De ce nu am auzit până acum nimic despre sancțiuni înscrise în regulamentele celor care controlau?

Dacă în Evul Mediu vrăjitoarele erau arse pe rug,  ce se va întâmpla acum cu torționarii din aziluri?

Se va tăia oare răul de la rădăcină, pentru ca societatea să se însănătoșească în ceasul al XII-lea?

Cât va dura până se va termina definitiv cu problema azilurilor groazei?

Cine îi sfătuiește pe criminali să ne spună aberații care ne insultă inteligența?


(29 iulie 2023)

Corupția cu telefonul

Un foarte bun amic, Dumnezeu să-l ierte, îmi povestea prin anii '90 că a mers la un fost coleg de liceu cu care a stat patru ani în aceeași bancă, dar care a ajuns pe cai foarte mari, să-l roage să-i rezolve o problemă. Acesta i-a explicată că doar dacă pune mâna pe receptorul telefonului prețul este 1.000USD, iar dacă rezolvă problema, lui îi revine 10% din business.

Cu telefonul se rezolvă foarte multe probleme, dintre care cele mai multe sunt asociate actelor de corupție, respectiv propagare de influență sau determinare a abuzurilor în serviciu.

Ca fapt divers, am fost solicitat să particip într-un cabinet de senator la o discuție despre legea parcurilor tehnologice. Eu am stat în acel birou cam două ore. Gazda avea două telefoane mobile pe birou. din cele două ore, despre legea cu parcurile tehnologice am discutat nu mai mult de zece minute. În restul timpului, gazda mea:

- a vorbit la telefon,

- a primit tot felul de vizite neprogramate,

- a stat de vorbă cu colegi senatori care-l vizitau și vorbeau codificat,

- a semnat niște hârtii aduse de secretară,

- a dat niște autografe unor tineri.

Telefoanele date de gazda mea erau cu adresă precisă și cu scop precis. Ele trebuiau să rezolve probleme, de față cu persoana care era în cabinet și care dorea o soluție oarecare la o problemă, de regulă o alocare de fonduri. Nu vreau să spun ce discuții apăreau după ce solicitantul părăsea cabinetul și care erau cuvintele la adresa respectivului, încât mă felicitam că eram acolo chemat de gazda mea și nu veneam să-mi rezolv și eu o problemă. Corupția cu telefonul nu cunoaște limite. Primești telefoane pentru tot felul de c-c-turi de la tot felul de personaje care doresc să-și rezolve o problemă. dacă este un post la concurs și ești președintele comisiei de examinare, cineva te sună să-ți vorbească despre un candidat pe care el îl vrea favorit. Dacă este vorba de o licitație, precis se găsește cineva care să intervină telefonic pentru un participant. Înainte se făceau introduceri mai delicate, mai protocolare. Acum lumea este grăbită și devine directă, fără niciun fel de menajamente, deși toți știu că asemenea intervenții telefonice nu sunt OK. 

Corupția cu telefonul are niveluri aproape apocaliptice, din moment ce pentru orice fleac, se intervine, din dorința de a avea o doză de siguranță în atingerea unui obiectiv. Sunt persoane importante din societate care cred că poziția lor este suficientă pentru a obține ceea ce solicită prin telefon, chiar dacă solicitarea este ușor aberantă. Există și arta de a contracara aceste telefoane, dar costurile sunt destul de ridicate, căci indivizii care sună și se prezintă nu cu numele, ci cu funcția, nu uită dacă sunt refuzate și consideră că este incorect din partea celui care-i tratează cu refuz, din moment ce din 1.000 de cazuri în 999 interlocutorii s-au făcut preș și au rezolvat fără să comenteze, din lipsă de onoare, de demnitate și de profesionalism.


(17 iulie 2023)

Corupția din pix

Fiecare dintre noi, dacă ajungem pe o anumită poziție, dispunem de posibilitatea de a soluționa probleme, probleme mai mari sau probleme mai mici. Nu există post într-o organigramă care să nu dispună de puterea de a soluționa o problemă din pix, adică dintr-o semnătură. Dacă cineva vine la noi cu o cerere, va solicita ceva și în text apare sintagma vă rog să binevoiți a aproba, iar persoana binevoiește și aprobă sau nu binevoiește și respinge. Este adevărat că dacă apare un abuz, în final petentul își află dreptatea, dar totul înseamnă timp și uneori timpul pierdut joacă un rol esențial.

În viața mea, am întâlnit foarte multe situații în care am văzut manifestându-se corupția din pix și de aceea am luat decizia să nu mă găsesc niciodată în situația ca un decident să spună NU pentru că lui îi va fi foarte greu, chiar imposibil să revină și să spună DA.

Corupția din pix este generată de situația în care un telefon sau o vorbă pusă acolo unde trebuie, determină ca rezoluția pe o cerere să fie favorabilă, deși ea trebuia să fie favorabilă, dar era nefavorabilă datorită alinierii astrelor sau dacă șeful s-a sculat cu fața la cearșaf, nu a analizat corect problema sau dacă au apărut factori perturbatori din afara sistemului. 

Acum foarte mulți ani, am fost victima unui abuz. Un nene a venit cu o pilă pentru o studentă. L-am refuzat. atunci nenea respectiv, s-a dus și a turnat cucută în urechea unui decident foarte de sus, care a tunat, a fulgerat și m-a scos în afara jocului. La oricare decident de sub decidentul suprem am mers, niciunul nu era în stare să dea rezoluție favorabilă, deși recunoșteau că am dreptate. A fost nevoie ca un decident foarte important să pună lucrurile la punct și să rezolve problema. Corupția din pix arată clar că există o structură ierarhică pe niveluri și ceea ce pixul de pe nivelul cel mai de sus scrie, pixurile de pe nivelurile descendente, trebuie să ducă la îndeplinire fără niciun fel de opoziție. Așa se face că problemele au soluții aleatorii pentru că la cel mai înalt nivel rezoluțiile sunt aleatorii, nefundamentate, căci nu e timp de fundamentare. Dacă pe nivelurile inferioare se transpun deciziile, semnăturile din pix consfințesc aberații. Să vedem chestia cu sutele de milioane de vaccinuri achiziționate la o populație de 20 de milioane de locuitori și avem dimensiunea unei corupții perfecte din pix.



(17 iulie 2023)

ȘOȘOACĂ și cântecul Marei IANOLI

Pe vrtemea copilăriei mele era o cântăreață numită Mara IANOLI care avea o melodie despre o orchestră care cânta bine, dar la un moment dat:

- vioara a zis că aportul ei este mai important,

- toba a zis că fără ea nimic nu merge bine,

- saxofonul a mai zis și el ceva,

- fiecare instrument a început să cânte în legea lui,

- spectatorii s-au rărit,

- toți au avut de suferit.

Morala este că într-o orchestră fiecare instrument este excepțiomnal doar acolo când trebuie să intervină și numai exact ce a stabilit cel care a făcut orchestrația bucății muzicale. Într-o orchestră nu face fiecare ce vrea. Pornind de la acest exemplu, morala se extinde și la partide și la orice activitate de echipă. Eu am avut marele noroc că am constituit echipele cu care am lucrat numai și numai după ce m-am convins că cei cu care urma să lucrez erau oameni de echipă, care nu făceau decât ceea ce era encesar pentru proiect. Ei se manifestau excepțional pe felia de proiect unde trebuiau să facă ceva anume. dacă trebuiau să facă o documentare, erau excepționali la a alege materialele, a le studia și a vedea cum stau lucrurile în literatură pe domeniul cercetat.

Dacă trebuia cineva să scrie un subprogram, respectivul era excepțional în a scrie acel subprogram astfel încât să facă prelucrările cerute, să nu aibă erori de prelucrare, să preia parametri de la altcineva și să transmită rezultatul în forma cerută.

orice membru al echipei avea posibilitatea să arate cât de bun este exact pentru activitatea din proiect de care el era responsabil, nici mai mult și nici mai puțin. Nu a fost privit cu ochi buni cel ce se uita în grădina vecinului, neglijând ceea ce el avea de făcut, căci mai ușor este să critici ce face altul decât să fi exigent cu ceea ce nu faci tu.

Pornind de la acest aspect senatoarea ȘOȘOACĂ trebuie să înțeleagă că intrând ăn partid, că făcând parte dintr-o comisie, are posibilitatea să arate că este excepțională exact pe activitatea pe care trebuie s-o realizeze. Orice altă abordare cu ieșiri în media, cu expuneri de orice altă natură devin interesante numai după ce activitatea care i-a fost repartizată a fost executată excepțional, cei care trebuiau să preia rezultatele își manifestă mulțumirea și întregul proiect funcționează. orice altă abordare este fără valoare.

Plimbările prin televiziuni sunt interesante pentru ratingul adus televiziunilor, dar pentru activitatea din comisia unde senatoarea a fost șefă, nu. Trebuia muncit, trebuiau rezultate, iar rezultatele vorbesc de la sine, fără a fi nevoie ca o persoană să iasă să vorbească despre ele.

(18 februarie 2021)