Trăncăneala despre arma nucleară tactică a rușilor

Cum prind din zbor câte ceva, cum așa-zișii analiști dâmbovițeni încep să trăncănească, să apese pe accelerație și ajung până la nivelul unui delir accelerat, intens și mai ales predictibil. Ei au prostul obicei de a se supăra dacă alții au o părere diferită de a lor și mai ales dacă cei în cauză gândesc și execută altceva decât au spus ei. În cazul în care așa-zișii analiști o dau în bară cu aberațiile lor, ei merg mai departe fără a reamintii elucubrațiile cu care s-au dat în stambă, pentru că s-ar face nu de râs, ci de cacao.

Așa stau lucrurile și în cazul unei ipoteze privind utilizarea armei nucleare tactice de către ruși în Ucraina. Când PUTIN a spus în discursul lui de ieri 30 septembrie 2022 din sala Sf. Gheorghe de la Kremlin că americanii au folosit de două ori arma atomică în 1945 la Hiroșima și Nagasaki, imediat, așa-zișii analiști de pe Dâmbovița s-au grăbit să concluzioneze că bătrânelul de la Kremlin a pus bazele justificărilor cum că acum este rândul rușilor să-și arate mușchii. Ei uită că în 1945 contextul era unul anume, iar acum în anul 2022 lucrurile stau cu totul altfel.

În opinia mea, dacă se va întâmpla ceva de natură nucleară, va fi un accident, exact așa cum a fost accidentul de la Wuhan când cred că un tip neglijent a scăpat pe jos un flacon cu oarece virus, flaconul s-a spart, tipul n-a ciripit nimic pentru a fi neutralizate efectele și dintr-o eroare umană, întreaga planetă a fost contaminată cu COVID 19. Acum la cele 5.000 de ogive nucleare, am mai spus, riscul ca un bețiv, un neglijent, un prost sau un bărbat gelos și traumatizat de muierea lui s-o ia razna este imens, iar reacția respectivului în ideea de a face o nefăcută este extrem de mare, iar consecințele sunt catastrofale, dacă insul lucrează la un depozit cu ogive și chiar dacă acolo sunt Ț măsuri de securitate, care de care mai sigure. Să nu uităm că în anumite depozite lucrează bărbați cu apetență spre vodcă și să nu uităm că toți sunt oameni. dacă piloți care transportă sute de călători se urcă beți la manșa avioanelor, de ce am respinge ipoteza că unii responsabili sau executanți de la depozitele cu ogive n-ar face exact același lucru?

Războiul rușilor în Ucraina le merge prost. Toată lumea vede. Numai că, în discursurile lui PUTIN premergătoare invaziei, acesta a spus niște lucruri despre nazism, despre fascism, despre populația rusofonă aflată într-o situație dificilă. Ceea ce s-a întâmplat ieri cu consfințirea anexării este exact rezolvarea problemei pentru care a început invazia. Ruperea din trupul Ucrainei a peste 20% din teritoriu este prada de război care pentru PUTIN nu este suficient. El mai vrea ceva: pedepsirea și umilirea celui care l-a înfruntat în plan politic prin atitudine de verticalitate și militar prin înfrângeri neașteptate. 

Războiul nu s-a încheiat și nu se va încheia curând. Distrugerile de ambele părți nu au ajuns la nivelul ca acestea să se așeze la masa tratativelor. Propaganda rusească are instrumentele ei. Presa din Ucraina are adevărurile ei. Noi avem niște analiști care nu știu să interpreteze nici faptele și nici discursurile și au în capul lor niște șabloane și idei preconcepute pe care pedalează până la obstinație, fără a face lucruri elementare, dintre care unul este acela de a educa populația să meargă la medicul de familie și apoi la farmacie să ia pastilele de iod. Ei poartă vina că doar 3% din populație a ridicat pastilele.

(01 octombrie 2022)

Un obicei necreștinesc la unii români fără bune maniere

Noi avem o vorbă: de morți, numai de bine.
Observ că sunt unii români care au obiceiuri necreștinești și nu lasă sufletul mortului să-și găsească locul în cele patruzeci de zile.
Am văzut un filosof care atunci când Adrian PĂUNESCU era condus pe ultimul drum și se transmiteau imagini pe OTV în direct, tot în direct pe TVR 2 respectivul îl împroșca cu noroi pe cel care urma să intre în pământ peste doar câteva ore. 
Am văzut pe TVR un actoraș de la TNB care la câteva minute de la moartea lui Silviu BRUCAN s-a apucat să-l vorbească de rău pe respectivul. Nu am spus niciodată că Silviu BRUCAN nu merita să fie criticat, dar actorașul trebuia să aștepte și el cele 40 de zile și apoi avea posibilitatea de a umple ecranele cu tot felul de ziceri, care mai de care mai urât mirositoare.
Acum, un tip de nimic, gazetăraș obscur, la doar două zile de la trecerea în neființă a lui Alexandru ARȘINEL, nu a avut răbdare și s-a dedat la exprimări absolut necreștinești, căci sufletul bietului actor care a fost ARȘINEL își caută locul unde să stea pe vecie, iar gazetărașul, care s-a dovedit a fi un caracter mic de-a lungul timpului, n-a avut răbdare de parcă i-au intrat zilele-n sac.
Sunt trist că trăiesc în țara unde oameni despre care aveam pretenția că au o brumă de educație creștinească, se comportă ca niște primitivi de doi bani, uitând că deasupra noastră există un Dumnezeu care ne privește pe fiecare și se miră că există oameni cu așa puțină minte.
Iartă-i Doamne, pe eretici!

(30 septembrie 2022)

Analiștii discursului lui Vladimir Vladimirovici PUTIN

Am așteptat ora 15,00 de azi 30 septembrie 2022 să văd și să ascult discursul lui Vladimir Vladimirovici PUTIN din sala Sf. Gheorghe de la Kremplin. Posturile noastre de televiziune au făcut atâta zarvă, încât chiar am crezut că Vladimir Vladimirovici PUTIN va avea niște ziceri istorice. Este adevărat că azi 30 septembrie 2022 a fost anunțată alipirea , mai corect anexarea la Rusia a teritoriilor ocupate din Ucraina numite Luhansk, Dombas, Donețk, Herson și Zaporojie.
Deși traducerea în limba română din limba rusă a fost deficitară, adică extrem de deficitară, mi-a adus aminte de translatorii lui Nicolae CEAUȘESCU, profesioniști de mare valoare care făceau niște traduceri de mare calitate și țineau pasul cu vorbitorul și nu denaturau textul vorbit de respectivul oficial. Am înțeles eu ceva, dar nu prea bine.
M-a dezamăgit că Vladimir Vladimirovici PUTIN a făcut pe primadona care se lasă așteptată și a venit nu la 15,00 cum era anunțat, ci la 15,17 ca să știe vulgul cine este împăratul.
Nu despre aceste lucruri vreau să vorbesc.
Mă așteptam să aud niște interpretări ale discursului lui Vladimir Vladimirovici PUTIN, interpretări făcute de niște profesioniști, nu de jurnaliști care au vederi destul de îmbâcsite și de influențate de limbajul lor de lemn pe care îl folosesc cu obstinație, în care anumite cuvinte se repetă obsesiv. Eu refuz să cred că lipsesc analiștii profunzi, profesioniști de politică pentru spațiul rus, care să decodifice cu adevărat zisele lui Vladimir Vladimirovici PUTIN și nu să repete niște șabloane prăfuite așa cum fac jurnaliștii care o țin langa de câteva zile cu atacul atomic, fără să intre în miezul problemelor.
Sunt dezamăgit că:
- nu mi se explică nimic dincolo de aparențe,
- frazele sunt sforăitoare, fără profunzime,
- lipsește analiza structurată de la cauză la efect,
- apar aceleași mutre de diletanți cu interpretări superficiale,
- un moment important ca cel de azi a fost trecut în derizoriu cu abordări propagandistice.

Mugur CIUVICĂ e un analist bun, dar pe probleme de politică internă.

Mircea BADEA este un analist bun care îmbină realitatea cu bășcălia.

Radu TUDOR e analist militar bun dar nu pe probleme de război de secol al XVIII-lea.

Mihai GÂDEA este un moderator excelent, dar nu are anvergura abordărilor legate de Rusia.

Bogdan CHIRIEAC e bun în a construi formule spectaculoase, nu în a efectua analize de război.

Jurnalistele de la Antena 3 CNN sunt excelente pe politică internă, nu pe chestiuni militare concrete.

Cristian DIACONESCU este bun ca traseist politic, nu ca analist al războiului ruso-ucrainean.

Războiul ruso-ucrainean a început de peste șase luni și a fost suficient timp ca doi sau trei intelectuali să treacă să se specializeze la un curs intensiv de analiză a faptelor de război, ca să vină în fața telespectatorilor cu analize de mare calitate, din care oamenii să înțeleagă că și acolo doi și cu doi fac patru, dă cinci e mai mare ca trei și tot așa. Nu s-a întâmplat acest lucru și azi am văzut zbaterile unor bieți oameni care se cred analiști și care în zbuciumul lor cred că tot ce zboară se și mănâncă. Afirmațiile pe care le-au făcut cei ce au pălăvrăgit azi înainte dar și după discursul lui Vladimir Vladimirovici PUTIN mi-au arătat că ei nu au făcut progresele necesare, care să mă facă să înțeleg cu adevărat cum stau lucrurile, ce ne așteaptă și mai ales cum va arăta viitorul, căci deși Vladimir Vladimirovici PUTIN a vorbit repede și a fost foarte jucăuș, cineva i-a scris discursul și analiștii adevărați au avut ce vedea în spatele frazelor spuse de vorbitor. Numai că pentru a avea această calitate, trebuie să ai o pregătire, care deocamdată le lipsește celor ce se autointitulează analiști.


(30 septembrie 2022)

Filmul RĂZBOIUL FAMILIEI ROSE din1989 s-a mutat în anul 2022

Nu mă voi apuca să povestesc filmul intitulat RĂZBOIUL FAMILIEI ROSE produs în anul 1989 în care rolul Barbarei ROSE era interpretat de Kathleen TURNER, rolul lui Oliver ROSE era interpretat de Michael DOUGLAS, iar rolul lui Gavin D'AAMATO era interpretat de Danny DeVITO, ci vreau doar să spun că atunci când doi oameni care s-au iubit cândva, au capacitatea de a ajunge să distrugă totul în jurul lor și să se distrugă unul pe celălalt, atunci când divorțează.

Există uneori și divorțuri de operetă, în care eroii principali bravează în fel și chip, dar în realitate lungesc pelteaua, căci nu vor să renunțe la nimic, fapt pentru care aruncă în luptă toate armele și ceea ce este foarte rău, implică în dramoleta lor și copii minori, care nu înțeleg nimic din toată povestea, dar care suferă enorm când îi văd pe părinții lor în ipostaze dintre cele mai stranii.

Am asistat de ceva timp la nenumăratele scene de film ieftin pe care îl joacă două persoane care nu au știut să-și gestioneze celebritatea.

El este la a treia relație. Are trei băieți cu trei femei.

Ea are două relații din care au rezultat trei copii.

Acum au început un război. Sunt cu luptele baionetă la baionetă și niciunul nu cedează. Eroarea pe care cei doi o fac în comparație cu Barbara ROSE și Oliver ROSE este că cei doi ROSE aveau războiul între ei, dus într-un perimetru bine delimitat, în timp ce eroii noștri duc războiul pe câmp deschis. În ambele cazuri pierderile sunt considerabile. În film intervine povestitorul în persoana avocatului Gavin D'AAMATO care îl îngrozește pe cel venit să-i devină client cu consecințele nefaste ale unui divorț, în timp ce în realitatea mioritică lucrurile se petrec aievea și eroii noștri se luptă pe viu, își trag scatoalce live, se bălăcăresc vânjos, hotărât, colorat și puternic în fața camerelor de luat vederi, căci au mare plăcere să-și arate fiecare talentele la dimensiunea cea mai favorabilă fiecăruia.

Finalul este unul foarte urât, chiar mizerabil, dar partea bună a lucrurilor este că lumea îi va uita pe acești eroi negativi peste doar câteva zile, căci dacă populația nu este în satre să-și omagieze adevărații eroi cu pioșenie, pe cei de teapa celor înconjurați de aura scandalurilor, nu-i va ține minte mai mult de două sau trei zile, fără a le ști numele, ci doar amintindu-le faptele reprobabile.




(30 septembrie 2022)

Reghe și Prodanca este oameni zlabi

Tot timpul noi vorbim despre oameni puternici. Cutare nene este un bărbat puternic. Cutare tanti este o femeie puternică. În mintea mea, un bărbat și o femeie sunt oameni puternici dacă și numai dacă:
- iau numai și numai decizii corecte,
- nu recurg la violență pentru că nu crează context pentru a se manifesta violent,
- nu știe vântul și nici pământul ceea ce fac ei,
- nu se plâng la nimeni cu nimic,
- nu cerșesc mila nimănui,

- nu apelează la organele statului să le rezolve problemele, deci știu să se poarte,
- au meserii și muncesc cinstit, ca adevărați profesioniști,
- nu se afișează în public nici cu iubirea lor, nici cu nefericirea lor,

- nu fac circ și nu râde lumea de ei, deci se respectă pe sine,
- au cuvânt, onoare și caracter,
- sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau,
- nu se bat cu pumnul în piept că sunt puternici pentru că sunt modești,
- sunt evaluați numai prin prisma rezultatelor a ceea ce ei fac.

Aici am definit niște criterii după care eu socotesc dacă omul este sau nu puternic. Am un prieten care:

- s-a însurat, a făcut copii, a făcut carieră prin muncă în cercetarea științifică; deci a luat decizii corecte,

- nu și-a bătut niciodată muierea, copiii și nici pe altcineva; deci nu a recurs la violență;

- are o meserie atestată cu acte și cu rezultate apreciate de alții; deci este un profesionist,

- niciodată nu l-am auzit spunând că este un bărbat puternic; deci este modest,

- când am vorbit să facem un proiect, l-am făcut; deci mi-a dovedit că are cuvânt, onoare și caracter,

- n-a mers niciodată în tribunal sau la poliție; deci înseamnă că știe să se poarte în lume,

- nu ridică tonul la nimeni, vorbește frumos; deci se respectă pe sine.

Aș mai continua să scriu despre prietenul meu, dar cred că este suficient. Nu mă apuc acum să arăt prin ce mi-au demonstrat Prodanca și Reghe că nu sunt deloc oameni puternici, căci la fiecare criteriu enumerat de mine mai sus ar trebui să fac o listă lungă, chiar foarte lungă de chestii care le-ar fi defavorabile și nu vreau că nu am chef. Unii oameni fac analize la rece și trag aceeași concluzie, pentru că acele criterii pe care le-am enumerat formează asemeni unor becuri legate în serie, o suită de cerințe necesare și suficiente. Dacă doar una dintre cerințe nu este satisfăcută și celelalte sunt satisfăcute, omul nu este un om puternic, pentru că aici nu merge cu jumătăți de măsură. Ori le indeplinește pe toate, ori niciunul și punct.

(30 septembrie 2022)

Sorin CÎMPEANU a demisionat. Cine urmează?

Emilia ȘERCAN este jurnalista care cu o tenacitate de invidiat a scos și scoate la iveală năravuri bizare din lumea academică și științifică, mai ales în cazul unor persoane care au devenit persoane publice și care prin metode, altele decât cele normale și morale, se luptă să devină personalități importante pentru viața economico-socială a României.

Să nu creadă cineva că Emilia ȘERCAN este ieșită din spuma mării și că ceea ce face este ceva care vine din interiorul sufletului său, din dorința de a purifica mediul academic din spațiul mioritic.

Emilia ȘERCAN este absolventă a facultății de Comunicare de la Universitatea Lucian BLAGA din Sibiu, promoția 2003, la 26 de ani, ca la 36 de ani să devină doctor în științele comunicării la Universitatea București. Din start trebuie să spun că Sorin CÎMPEANU este albsolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, are doctorat din 2000 obținută la aceeași universitate unde a și devenit inginer în 1991. Nu are nicio legătură specializarea lui Sorin CÎMPLEANU cu specializarea în comunicare a Emiliei ȘERCAN, ceea ce induce ideea că aici este vorba de un plagiat servit. Să mă explic. Din interiorul USAMV a fost trimis un material, anonim zic eu, către cine trebuie, cu toate detaliile legate de similitudinile din teza de doctorat și din alte materiale publicate de către Sorin CÎMPEANU. Lumea trebuie să știe că în mediul academic există mâncătorie, invidie și ură cât cuprinde și nenumărați indivizi care stau pe margine și vânează greșelile altora, iar la momentul oportun știu să lovească eficient, mai ales dacă cei în cauză le-au creat contextul propice prin neregulile în care s-au încadrat pentru a evolua altfel decât prin muncă cinstită. Cum 99,99% dintre români sunt fie poeți, fie șmecheri, probabilitatea de a-i găsi în ofsaid nu este un eveniment probabil, ci o certitudine. Deci, în opinia mea jurnalista Emilia ȘERCAN nu are niciun merit special în a descoperi plagiate, căci dacă ea are în față 1000 de borcane numai cu mâncare împuțită, nu reprezintă niciun act de eroism să spui că ai luat capacul unui borcan la întâmplare și mâncarea pute. Cel mult, meritul Emiliei ȘERCAN este acela de a stabili a ce pute conținutul borcanului și să dea detalii care să ne mute nasul numai citind detaliile pe care ea le pune în text, cu precizia doctorului în științele comunicării.

Acum Emilia ȘERCAN este specialistă în descoperirea de plagiate și are un șir lung de teze de doctorat pe care ea le consideră ca fiind plagiate. În mod normal, organismele abilitate ar trebui să-i dea dreptate și justiția ar trebui să consfințească furturile intelectuale, iar consecințele naturale ar trebui să curgă firesc, natural și creștinește.

Sorin CÎMPEANU nu este o victimă a Emiliei ȘERCAN, ci suportă consecințele propriilor opțiuni.

Sorin CÎMPLEANU a demisionat.

Întrebarea firească este: cine urmează?

(30 septembrie 2022) 

Bruma de onoare a lui Sorin CÎMPEANU a ieșit la iveală

Bărbatul acesta de 54 de ani, cu numele de Sorin CÎMPEANU a fost terfelit în ultimimele săptămâni ceva de speriat și asta pentru că a mișcat mușuroiul de vipere veninoase care sălășuiește în sistemul educațional mioritic, sistem care se prăbușește văzând cu ochii într-o submediocritate inacceptabilă, care reprezintă cel mai înfundat drum din acest spațiu.
Departe de mine să concluzionez că Sorin CÎMPEANU este un sfânt. Are și el păcatele lui, pe care presa le-a marcat cu tușe groase, căci așa trebuie să i se întâmple oricărui om politic care aspiră la marele cașcaval al nemuririi în cartea de onoare a neamului său.
Sorin CÎMPEANU nu este absolvent al uneia din primele 5 universități ale lumii.
Sorin CÎMPEANU nu a obținut un doctorat la una din primele 10 universități ale lumii.
Sorin CÎMPEANU nu a devenit profesor la una din primele 15 universități ale lumii.
Sorin CÎMPEANU nu a publicat nicio carte de specialitate la una din primele 3 edituri ale lumii. 

Sorin CÎMPEANU a fost tocat mărunt pentru că a plagiat în teza sa de doctorat, așa cum a constatat presa și cum nu a infirmat el, pentru a spune că jurnaliștii mint sau bat câmpii căci el este imaculat, adică.

Eu interpretez plecarea lui Sorin CÎMPEANU ca victorie clară a celor care nu vor să se întâmple nimic bun în învățământul românesc, căci rezistența vechiului este atât de mare încât oricine încearcă să miște ceva acolo, se izbește de putreziciunea din sistem, unde corupția este cu mult mai mare decât în oricare alt subsistem  al economiei românești.

Corupție este la acordarea titlului de doctor în științe.

Corupție este la promovarea pe funcții didactice.

Corupție este în ierarhizarea sistemului valoric din clase de elevi și serii de studenți.

Corupție este în managementul manualelor școlare de orice disciplină.

Corupție este în ocuparea posturilor de inspectori și de directori.

Corupție este în zona dinastiilor de familii din învățământ.

Corupție este în domeniul selecției din toate etapele pentru elevi și pentru personalul didactic.

Corupție este în zona posturilor de suplinitori.

Faptul că Sorin CÎMPEANU a dorit să schimbe optica din educație, chiar dacă și el a făcut erori impardonabile, a atras tunete și fulgere din partea furnicilor care mișună fără să aibă calități minimale pentru acest sistem și s-a văzut în situația fără ieșire, ceea ce l-a dus la demisie.

Situația nefericită care se deschide arată că oricine va veni pe poziția lui Sorin CÎMPEANU va avea exact aceeași soartă, dacă va continua să implementeze legile specifice programului prezidențial România educată, căci componenta retrogradă a sistemului educațional nu cedează privilegiile de care se bucură și va reacționa ca atare, găsindu-l vinovat chiar și pentru că respiră pe cel ce va ocupa fotoliul de ministru, în clipa în care va zgândări cu bățul mușuroiul de vipere veninoase.


(30 septembrie 2022)

Hai, să ne bălăcim în mocirlă ca porcii!

Am văzut acum mulți ani un film american cu două femei care s-au luat la bătaie pe un teren unde plouase și pământul era de fapt un noroi păstos, lipicios și tocmai bun pentru a o promova pe învingătoare și a o pedepsi pe învinsă. Mai nou, acum, astfel de lupte se dau în cremă de ciocolată caldă, ca toată lumea să fie mulțumită.
Noi românii, avem vorba cu mocirla când ne referim la situații neplăcute în care ne găsit și comparăm ceea ce ni se întâmplă exact cu poziționarea noastră într-o mocirlă, de unde vom ieși murdari, cu hainele rupte și în gură cu gust de pământ și de apă stătută.
Societatea noastră actuală se află exact într-o astfel de mocirlă.
Senatorii se zbat în mocirlă și-și măresc indemnizațiile prin vot.
Deputații se luptă în mocirlă și printre trânteli își aruncă vorbe de duh.
Miniștrii și ei sunt până în gât în mocirlă și se zbat să arate că fac și ei ceva, dar nu se vede nimic.
Noi, oamenii de rând, avem mocirla noastră, căci aruncăm gunoaie pe fereastră la bloc, trecem indiferenți pe lângă nelegiuiți, asistăm impasibili când vedem pe cineva căzut în stradă, jugnim pe cei aflați în nevoie sau care nu se ridică la standardul nostru.
Stăm nemișcați în mocirlă atât timp cât nu impunem criterii valorice de accedere la demnități și lăsăm pe oricine să ocupe fotolii importante, deși nimic nu recomandă acele persoane, nici calificarea, nici experiența, nici rezultatele anterioare.

Acum mulți ani am văzut undeva lângă un lac o zonă inundată, unde se făcuse o mâzgă strălucitoare în razele soarelui, unde porcii unor gospodari din apropiere se bălăceau și mă gândeam că mulți aleși ai neamului ar sta confortabil acolo și s-ar simți excelent în mediul acela, căci așa cum se comportă, ne arată că acela este adevăratul lor mediu.

(29 septembrie 2022)

Invitație anonimă la un protest

În mahalaua mea, jos, la scara blocului, am găsit un teanc de fluturași care mă invitau pe mine și pe toți care ar fi citit acel text la un protest.

Era specificat scopul protestului.
Era specificată data și ora.
Era specificat locul de desfășurare.
Lipsea exact ceea ce era mai important și anume, cine organizează protestul. 
Așa cum este românul, curajos nevoie mare, imparțial până la ceruri și măreț de nu se există, acest fluturaș definește caracterul laș al celor care vor să arate cât de importanți sunt ei, dar după ce se derulează evenimentul.
dacă cineva, un X, partid, sindicat sau ONG și-ar fi asumat acest eveniment, dacă în Piața Universității s-ar strânge 100.000 de bucureșteni, s-ar împăuna cu atractivitatea acțiunilor pe care le organizează și bla, bla, bla. Dacă însă, în Piața Universității vor apare 50 de protestatari, anonimatul este excelent, căci nu se știe cine a eșuat lamentabil într-un demers cu care populația nu a rezonat. Specific românesc, adică organizatori anonimi. Dacă vor fi la protest 200.000 de cetățeni, vor apare și bannerele cu organizatorul, dacă vor fi doar 100, bannerele vor rămâne nedesfășurate și nimeni nu va ieși șifonat din chestiune.
Nu mă mai miră nimic.
Să nu uităm că pe 27 august erau anunțați 10.000 de nuntași la Măciuca și s-au prezentat vreo 5.000. Nimeni nu mai vrea să se riște să iasă șifonat dintr-un astfel de demers.
Aștept ziua când în București un partid sau un sindicat sau un ONG va organiza un miting unde 1.000.000 de bucureșteni să mărșăluiască fie să-și strige păsurile, fie să chiuie de bucurie. Vreau 1.000.000 nici cu unul mai puțin, nici cu unul mai mult și mă voi convinge că avem partide sau sindicate sau ONG-uri. Până atunci avem doar curele de transmisie și nimic altceva.

(29 septembrie 2022)

Florin PIERSIC, rețeta de succes sigur al celor care vor rating

Marți 27 septembrie 2022 și miercuri 28 septembrie 2022, Antena 3 CNN a dorit să dea lovitura cu ceva revoluționar în media și  în 26 septembrie 2022 a semnat un parteneriat cu CNN, după care ni s-au arătat niște studiouri modernizate și încercări de a demonstra că a început revoluția. Se zice de regulă ceva de forma: alți actori, aceeași scenă. Revoluția media de la Antena 3 CNN este o zicere un pic modificată, aceiași actori, altă scenă. La decoruri noi, tot noi este modificarea sintagmei la vremuri noi, tot noi, pentru a marca rămânerea pe loc a tot ceea ce s-ar crede că se schimbă.

În decorul nou am văzut aceiași jurnaliști care populau Antena 3, populează acum și Antena 3 CNN, fără vreo schimbare de gestică, de vocabular, de atitudine, tonalitate, de tematică.

Invitatul lui Mihai GÂDEA a fost marele actor Florin PIERSIC, cel care are darul narațiunii alerte, dense, variate, spumoase, structurate și care are capacitatea de a-l ține pe telespectator captiv ore în șir, asemeni unui magnet puternic. L-am urmărit cu deosebită atenție pe marele actor și comparativ cu alte apariții tot în emisiunile lui Mihai GÂDEA, în cele câteva ore cât a vorbit, nu a avut decât două elemente pe care le-a reluat din alte interviuri, ceea ce denotă calitățile excepționale ale lui Florin PIERSIC de a reține evenimente și persoane și mai ales de a prezenta întâmplări din viața sa într-o formă extrem de liberă, degajată și plină de umor.

Mihai GÂDEA este om de televiziune și știe cu exactitate ceea ce vrea publicul emisiunilor sale și de aceea a preferat ca revoluția anunțată prin noul parteneriat  cu CNN să înceapă cu elementul de maximă atracție, adică derularea narațiunilor de către marele actor Florin PIERSIC,  cel care stăpânește la perfecție arta detaliului, coerența povestirilor și cu deosebire utilizarea numelor proprii ale eroilor săi.

Când a fost anunțată revoluția media, mă așteptam la cu totul altceva. Credeam că vor apare emisiuni noi. Credeam că vor apare noi achiziții de jurnaliști. Credeam că vor fi folosite alte cuvinte cheie. N-a fost să fie, dar faptul că am avut două seri un regal Florin PIERSIC, este în opinia mea un act real de cultură.

(29 septembrie 2022)

La Antena 3 s-au schimbat doar sigla și decorul, nimic mai mult

Acum Antena 3 se cheamă Antena 3 CNN. Ei au anunțat că e c eva revoluționar. Nu știam că revoluție se face schimbând o siglă și un decor. Eu știam că revoluțiile le fac oamenii. Pentru aceasta, trebuia că Mihai GÂDEA, Radu TUDOR, Mircea BADEA, Răzvan DUMITRESCU, Andreea SAVA, Ana Maria ROMAN, Adrian URSU, Cătălina PORUMBEL, Oana ZAMFIR, Sabina IOSUB, Ana IORGA, Sabrina PREDA, Sergiu CORA, Mădălina MIHALACHE, Gina VACARIU să fi participat la niște cursuri sau ceva specializări de cel puțin 6 luni așa cum fac toți cei care participă la exportul de revoluții din toată lumea, astfel încât să se vadă un salt calitativ în:
- ritmul emisiunilor,
- vocabular,
- structura discursurilor,
- atitudine,
exact cum este totul la CNN, ori nici măcar gestica celor care sunt la marele CNN nu a fost preluată și moderatorii sunt tot cu acel aer provincial, cu același limbaj lipsit de culoare și predictibil, în care abundă penibilele exclusivități, bombe și știri senzaționale, chestii care nu se practică în niciun caz la amrile televiziuni de peste ocean. Nu trebuie să spui tu că ceva este senzațional, ci acel lucru este senzațional sau exclusiv prin sine însuși, nu că-i pui tu eticheta.
Noi avem un proverb: aceeași Mărie cu altă pălărie.
Ceea ce a fost anunțat ca fiind un eveniment unic în media românească a fost absolut ceva modest, lipsit de culoare căci acel orange folosit prea insistent mi-a aduc aminte de anul 2004, anul revoluției portocalii care revoluție a fost un mare kk cu PETROV în frunte la noi și la ucrainienii care l-au ales pe Viktor IUȘCENKO, dar mai ales la corupția care a explodat acolo.

(28 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Lazăr VLĂSCEANU

Lazăr VLĂSCEANU este un bărbat de 76 de ani.

Lazăr VLĂSCEANU este absolvent al Facultății de Filosofie de la Universitatea București, promoția 1970.

Lazăr VLĂSCEANU este doctor în sociologie din 1976.

Lazăr VLĂSCEANU este profesor de sociologie din anul 2008.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că de pe poziția pe care o are ca membru în Consiliul general al CNATDCU nu  a contribuit la realizarea unor proceduri eficiente care să conducă la reducerea numărului de plagiate printre cei cărora li s-a confirmat titlul de doctor în științe.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că nu a contribuit în mod ferm la promovarea de mecanisme care să prevină validarea de titluri științifice acordate la nivelul școlilor doctorale, pentru ca în plen, CNATDCU să nu mai fie pus în fața invalidării de titluri de doctor.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că nu a contribuit la transferarea responsabilității plagiatului către universitatea care a acordat titlul de doctor în științe unui autor care s-a dovedit că este plagiator.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că acceptă să facă parte dintr-un organism care nu lucrează pe zona de prevenție și se complace ca acest organism să joace rol de arbitru ineficient, mai ales prin duratele în care se iau deciziile definitive.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că având un doctorat făcut la o universitate prestigioasă din Londra, nu a insistat să implementeze exigența de acolo în ceea ce privește modul în care se coordonează o teză de doctorat, se analizează teza de doctorat, se prezintă teza de doctorat, astfel încât să se închidă portițele care lasă loc srtrecurării plagiatorilor în rândul celor ce obțin titlul de doctor în științe.

(28 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Rodica ZAFIU

Rodica ZAFIU este o femeie de 64 de ani.
Rodica ZAFIU este absolventă a Facultății de Litere de la Universitatea București, promoția 1981.
Rodica ZAFIU este doctor din 1998 cu teza Narativul ca mijloc de poetizare, la 40 de ani. 

Rodica ZAFIU a lucrat după terminarea facultății în învățământul preuniversitar și în cercetarea științifică.
Rodica ZAFIU a fost asistent universitar în intervalul 1990 - 1993.
Rodica ZAFIU a fost lector universitar în intervalul 1993 - 2002.
Rodica ZAFIU a fost conferențiar universitar în intervalul 2002 - 2007.
Rodica ZAFIU este profesor universitar din anul 2007.
Rodica ZAFIU are numeroase lucrări științifice de specialitate.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că de pe poziția pe care o are ca membru în Consiliul general al CNATDCU nu  a contribuit la realizarea unor proceduri eficiente care să conducă la reducerea numărului de plagiate printre cei cărora li s-a confirmat titlul de doctor în științe.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că nu a contribuit în mod ferm la promovarea de mecanisme care să prevină validarea de titluri științifice acordate la nivelul școlilor doctorale, pentru ca în plen, CNATDCU să nu mai fie pus în fața invalidării de titluri de doctor.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că nu a contribuit la transferarea responsabilității plagiatului către universitatea care a acordat titlul de doctor în științe unui autor care s-a dovedit că este plagiator.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că acceptă să facă parte dintr-un organism care nu lucrează pe zona de prevenție și se complace ca acest organism să joace rol de arbitru ineficient, mai ales prin duratele în care se iau deciziile definitive.

(28 septembrie 2022)

Dezbăratul de năravul plagiatului

 Lumea plagiază din simplul fapt că nu știe ce este plagiatul și că plagiatul se pedepsește. Nu se știe ce este plagiatul pentru că nu se vrea să se știe. Nu se pedepsește pentru că la români se trec cu vederea micile furtișaguri, iar plagiatul nu intră în categoria marilor hoții. Acolo unde cuvântul onoare lipsește din constituție, nu ai ce să ceri oamenilor fără onoare, iar a le cere oamenilor fără onoare să nu plagieze este ca și cum ai lătra a pagubă în pustiu, unde nu te aude nimeni.

Nu este greu ca lumea să se dezbare de plagiat. 

Mai întâi să vedem ce se plagiază.

Se plagiază teze de doctorat.

Se plagiază articole din reviste științifice.

Se plagiază poezii.

Se plagiază lucrări literare de proză.

Se plagiază scenarii de film.

Se plagiază lucrări de grafică și de pictură.

Plagiatul este total, când plagiatorul preia întreaga lucrare și schimbă doar numele autorului, punându-și numele său. Plagiatul  parțial, se produce când cel ce plagiază folosește doar fragmente din lucrarea originală.

Dezbărarea de năravul plagiatului este simplă. Trebuie măsuri eficiente.

Dacă a fost dovedită ca plagiată o teză de doctorat, așa-zisul autor, conducătorul așa-zis științific și referenții care au dat calificativ de bine, foarte bine sau cum laudae sunt pedepsiți automat cu 5 ani de pușcărie cu executare, fără a exista căi de atac, plagiatul fiind considerat asemeni unei crime împotriva umanității, sunt mai mult ca sigur că toți cei implicați în afaceri tenebroase de plagiat vor dispărea în doi timpi și trei mișcări.

Așa cum se procedează acum, când plagiatorii zburdă veseli și nestresați, știind că nu li se întâmplă nimic, iar consecințele sunt doar niște glumițe sinistre, evident, plagiatul va prolifera și metodele de plagiere se vor rafina și mai mult, plagiatorii căpătând acel curaj al debutantului în banditism, încât vor crede că cel care a realizat lucrarea originală este vinovatul în toată afacerea că a anticipat ceva ce ar fi vrut să facă plagiatorii și găsind totul gata făcut, a fost preluat căci era dreptul lor, iar autorul lucrării originale nu are altceva decât să-și poarte vina că a făcut ceva înaintea plagiatorilor. Dacă lucrarea originală nu ar fi existat, nici ispita plagiatului n-ar fi existat, deci hoțul culege avantajele, iar păgubitul e cu o mie de păcate.


(28 septembrie 2022)

Negarea planificării și dezastrul economiei haotice

Comuniștii au greșit exagerând rolul planificării în dezvoltarea economiei și societății în general și a societății românești în special.
Se planifica producția de tractoare. 
Se planifica producția de lapte.
Se planifica producția de grâu.
Se planifica producția de floarea soarelui.
Se planifica producția de energie electrică.
Se planifica producția de petrol.
Se planifica producția de  cărbune.
Se planificau locurile în învățământul superior.
Se planifica numărul de profesori universitari.
Se planifica numărul de paturi în spitale.
Se planifica totul.

Planul însemna cartea după care se realiza evoluția economiei și societății în ansamblul ei. Acolo, în plan se includeau proporțiile dintre ramuri, astfel încât să nu se producă risipă de resurse. Se planifica să se producă exact cât se consuma, nici mai mult și nici mai puțin.

În facultate am studiat disciplina Planificarea economiei naționale și știu:

- ce este un plan,

- cum se construiește un plan,

- care sunt proporțiile din plan,

- cum se fac ajustări în plan,

- ce riscuri apar în derularea planului.
Rezulta la un moment dat că la Comitetul de Stat al Planificării - CSP se face și se desface totul, că nimic din țară nu este în afara planului. Exagerările care le-au făcut comuniștii prin rigiditatea abordării au dus la situații dintre cele mai nefericite, căci una este ceea ce planifici și cu totul altfel stau lucrurile când condițiile meteorologice sunt potrivnice. Nu totul se planifică, mai ales în zone mai delicate așa cum este cercetarea științifică, inovarea și producția artistică. Nu ai cum să comanzi unui poet să scrie 500 de versuri pe zi, în același fel în care comanzi unui strungar să facă 1000 de șuruburi pe zi. Industria se planifică, arta nu se planifică. Unii comuniști au dorit să extindă planificarea și spre zone sensibile, așa cum a fost natalitatea și construirea omului nou. Unele le-au reușit, altele nu le-au reușit.

La data de 22 Decembrie 1989 românii erau atât de sătui de planificare încât au acceptat desființarea Comitetului de Stat al Planificării, au desființat facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, au scos din planurile de învățământ tot ceea ce ținea de planificare adică discipline precum Planificarea Economiei Naționale, Planificarea Teritorială, Planificarea Întreprinderii, Planificarea Ramurilor și multe altele.

Opusul economiei planificate este economia dezvoltată după regulile economiei de piață. Și în capitalism funcționează mecanisme de reglare, unele cu efecte mult mai dure decât cele ale planificării, iar în condițiile pieței libere, apar mecanisme ale cererii și ofertei, un de estimările sunt esențiale, căci prin estimări se face proiecția a tot ceea ce trebuie făcut ca la momentul derulării procesului de vânzare-cumpărare, profitul să atingă acele niveluri care permit derularea în continuare a producției și crearea premiselor dezvoltării în continuare a proceselor prin noi investiții.

Ceea ce se întâmplă acum în economiile unor țări dezvoltate din Europa arată că negarea planificării are acum efecte dintre cele mai dezastruoase, căci lipsa anumitor proporții și dezvoltări bazate pe resurse obținute în condiții de conjunctură, nu sunt decât premisele evoluției haotice, cu pierderi dintre cele mai mari, iar resursele imobilizate nu se refolosesc în niciun caz, ci se devalorizează prin neutilizare.

Chiar dacă se vorbește de macroeconomie, ea nu este un substitut al planificării, iar informatica permite efectuarea de ajustări care au la bază reacția inversă la dinamica unor procese și chestiunea de adaptare este voluntară, în timp ce în planificare este impusă.

(27 septembrie 2022) 

Il Trovatore

Spectacolul cu opera Il Trovatore de Giuseppe VERDI a fost înregistrat în data de 21 iulie 2017 la Teatrul Mare Liceu din Barcelona.

Distribuția a fost:

Conte di Luna - George PETREAN de 41 ani

Leonora - Tamara WILSON

Azucena - Mariane CORNETTI de 55 ani

Manrico - Piero PRETTI

Ferrando - Marco SPOTTI

Ines - Maria MIRO

Ruiz - Albert CASALS

Dirijor - Daniele COLLEGARI de 57 ani

Am trecut vârstele cântăreților, acolo unde am găsit pe Internet, pentru a vedea dacă erau sau nu în forță când interpretau rolurile pe scenă. Rezultă că erau la vârf de carieră. Chiar dacă la mulți nu am găsit vârstele, merg pe ideea că Teatrul Mare Liceu nu face contracte cu cântăreți răsuflați sau prăbușiți, deci interpreții sunt la nivelul la care dau exact ceea ce trebuie în spectacol.

Este al nu mai știu câta variantă de Il Trovatore pe care am văzut-o pe internet de la pandemie încoace și dau acestui spectacol nota 9(nouă) din 10. Am văzut un George PETREAN strălucitor, o Mariane CORNETTI exact cum trebuie. Soprana Tamara WILSON a fost bună, dar dacă depunea un pic de efort, ar fi fost și mai bună. La fel și Piero PRETTI.

Nu discut aici regia și nici decorurile, căci am plecat să compar vocile cu ceea ce știam eu de la alte reprezentații. Accept și viziunile moderne, în care scaunele devin expresive. Corul mi-a plăcut ca voci, dar și ca dispunere. Jocul de lumini a fost sugestiv.

(26 septembrie 2022)

I

Funerarii vs funeralii

Un comunicat de la guvern arată că premierul va participa la funerariile fostului premier japonez. Folosirea incorectă a termenului arată că acolo la guvern nu există:
- comunicatori calificați,
- angajați pe merite,

ierarhizare valorică,
- absolvenți de facultăți adevărate,
- oameni cu cultură profundă,
- exigență de nivel înalt,
- o ierarhie și responsabilități,
- cineva care are ultimul cuvânt,
- criterii de selecție valabile a personalului,
- reacție inversă.
Îmi aduc aminte că acum 1.000 de ani eram într-un loc și o doamnă care era traducătoare de franceză plătită pentru acest post, când a venit o delegație avea mari probleme cu tradusul în limba română. Norocul meu a fost că mi-am tradus singur ceea ce aveam de spus și din acel moment, doamna mă mai întreba ce a vrut să zică cel din delegație care era șef, că nu prea înțelegea. Așa se întâmplă când meritocrația se face la partid și posturile sunt populate cu persoane necalificate, care nu au studii corespunzătoare sau care au făcut școala ca gâsca prin apă.

(25 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Petre Mihai BĂCANU

Petre Mihai BĂCANU este acum un bărbat de 78 de ani. 
Petre Mihai BĂCANU a lucrat între anii 1970 - 1988 ca redactor la ziarul comunist România Liberă.
Petre Mihai BĂCANU este absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea București, promoția 1964.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu apare în online cu detalii privind perioada activității sale de dinainte de 1988, anul arestării pe care o descrie foarte ampnunțit, legat de tentativa de a scoate un ziar împotriva orânduirii comuniste.
Mă interesa să știu:
- dacă a fost membru pcr și cred că a fost că nu se ajungea în presă oricum,
- care era rubrica dela România Liberă de care se ocupa,
- dacă a scris articole despre politica înțeleaptă desigur a pcr,
- ce atitudine a avut când se analizau editorialele legate de conducătorul suprem.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că în ultimul timp nu a mai apărut în presă cu articole de niciun fel.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu a scris o carte document despre ziarul România Liberă unde a lucrat 18 ani, ca o carte fundamentală, bazată pe fapte reale și nu pe povești sau fabulații. 
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu și-a scris partea de memorii cât a stat la pușcărie din ianuarie 1988 și până când a fost eliberat în 22 Decembrie 1989, căci sunt sigur că ar avea ce strie. Numai că la trecerea timpului anumite detalii se estompează și chiar se șterg, deci se pierd.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit și prin faptul că nu spune exact ziua din ianuarie 1989 când a fost arestat, ca și când arestarea este un moment oarecare cum e spălatul pe dinți și nu se reține când se petrece ca acțiune loc, persoane și timp.

(24 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Sorin Ovidiu BĂLAN

Sorin Ovidiu BĂLAN este acum un bărbat de 64 de ani.

Sorin Ovidiu BĂLAN are o voce ca un tunet.

Sorin Ovidiu BĂLAN are verb și discurs.

Sorin Ovidiu BĂLAN este uns cu toate alifiile din jurnalism.
Sorin Ovidiu BĂLAN a predat la Școala Superioară de Jurnalistică.
Sorin Ovidiu BĂLAN nu are studii superioare terminate cu diplomă de facultate.
Sorin Ovidiu BĂLAN este o prezență activă pe posturile Tv.
Sorin Ovidiu BĂLAN a făcut parte din PP-DD.
Sorin Ovidiu BĂLAN în intervențiile sale din emisiuni Tv dă senzația că știe cu mult mai multe decât spune.
Sorin Ovidiu BĂLAN m-a dezamăgit că lansează ipoteze șocante în toate cazurile pe care le-a investigat, dar niciodată nu l-am auzit spunând că acele ipoteze s-au verificat, deși a avut ocazia să facă un astfel de inventar. Cred că dacă ar fi mult mai riguros, ar avea de spus pe acestă temă multe, căci la experiența sa nu aș vedea ca Sorin Ovidiu BĂLAN să se lanseze în acele demersuri fără o bază solidă.
Sorin Ovidiu BĂLAN m-a dezamăgit că nu și-a găsit loc în nicio televiziune să aibă emisiunea sa, el să fie moderator sau el să fie și moderator și invitat și de toate, căci zic eu, are anvergura pentru a duce la bun sfârșit un astfel de demers.
Sorin Ovidiu BĂLAN m-a dezamăgit intrând în politică. La vârsta și la experiența pe care o avea, erau suficiente elemente pentru a-și da seama că PP-DD este doar un balon de săpun făcut de cineva, să facă ceva, pentru a smulge din electoratul altcuiva, care devenea un pericol pentru partidul prezidențial, partid care o luase rău la vale de când șef nu mai era cine știm noi.

(24 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Sorin ANTOHI

Sorin ANTOHI este acum un bărbat de 65 de ani, născut în zodia Leu.
Sorin ANTOHI este absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea Al. I. CUZA.

Sorin ANTOHI nu are doctorat.

Sorin ANTOHI a semnat actul de colaborare cu securitatea în 1976, adică la vârsta de 19 ani.

Sorin ANTOHI a făcut parte din echipa de redactare a raportului de condamnare a comunismului.

Sorin ANTOHI m-a dezamăgit că știindu-se colaborator al securității a intrat în tot felul de structuri doar-doar și-o spăla păcatele, structuri precum Grupul de Dialog Social, echipa TISMĂNEANU de condamnare a comunismului și multe altele.

Sorin ANTOHI m-a dezamăgit că a susținut că are doctorat, deși nu avea.

Sorin ANTOHI m-a dezamăgit pentru calitatea îndoielnică a caracterului său, din moment ce se știa cu musca pe căciulă, proceda ca în vremurile de demult, când încerca marea cu degetul, crezând că lumea nu va afla niciodată cine este și ce hram poartă, așa cum făcea securitatea care nu-și deconspira gealații.

La Sorin ANTOHI merge proverbul cu cine se aseamănă se adună, căci comisia prezidențială de condamnare a comunismului a fost făcută la inițiativa altui turnător, cu numele de PETROV.



(24 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian VASILE

Dragoș PETRESCU este acum un bărbat de 46 de ani.
Dragoș PETRESCU este profesor universitar la Universitatea București din anul 2015.
Cristian VASILE este absolvent al Facultății de Științe Politice de la Universitatea București, promoția 2002.
Cristian VASILE este absolvent al Facultății de Istorie de la Universitatea București, promoția 1998.
Cristian VASILE este din 2004 doctor în științe, la 28 de ani. 
Cristian VASILE a obținut abilitarea în anul 2019 având posibilitatea de a conduce doctorate.
Cristian VASILE a fost asistent de cercetare științifică în intervalul 2000 - 2004.
Cristian VASILE a fost  cercetător științific în intervalul 2004 - 2007.
Cristian VASILE a fost  cercetător științific gr. III în intervalul 2007 - 2014.
Cristian VASILE a fost  cercetător științific gr. II  în intervalul 2014  și în prezent.
Cristian VASILE este autor a numeroase lucrări științifice valoroase, elaborate în cadrul Institutului de Istorie Nicolae IORGA.
Cristian VASILE are apariții interesante în presă și pe la televiziuni.
Cristian VASILE este prezent în online.
Cristian VASILE avea 30 de ani când a fost cooptat în acea echipa pentru elaborarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Cristian VASILE era la acea vreme un tânăr cercetător, m-a dezamăgit că a acceptat să lucreze într-o echipă cu grad de neomogenitate foarte mare, știut fiind faptul că la el la Institutul de Istorie, când se derulează o cercetare științifică adevărată membri echipei sunt sensibil egali ca valoare și mai ales ca preocupări.
Cristian VASILE m-a dezamăgit că după anul 2006 nu a continuat să realizeze lucrări în aceeași linie de condamnare a regimului comunist, ci a folosit metodele sale clasice de cercetare în derularea de proiecte pe teme care vizau perioada 1947 -1989.
Cristian VASILE m-a dezamăgit că a analizat cum se selectau cadrele pentru domeniul cultural științific în comunism, fără a sufla o vorbă despre modul în care sunt selectate fix aceleași cadre acum pentru aceleași domenii. Să nu-mi spună mie Cristian VASILE că este cercetător științific II cu abilitare și moare de fericire că la valoarea sa nu a evoluat în democrație după meritele sale, căci nu se vorbește în niciun caz de o piramidă a gradelor de cercetare niciunde în general și deci nici în cazul Institutului de Istorie. Pe Internet nu am văzut că Cristian VASILE și-ar fi modificat statutul de cercetător gr. II din 2014. Oricum, dacă chiar și l-a modificat, acum fiind cercetător gr. I, sunt sigur că sunt pe colo și pe colo tineri cercetători gr. I la să zicem 35 de ani, fără să aibă valoarea lucrărilor lui Cristian VASILE.

(23 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Alexandru ZUB

Alexandru ZUB este acum un bărbat de 88 de ani.
Alexandru ZUB este absolvent al facultății de istorie de la Universitatea Al. I. CUZA promoția 1957.
Alexandru ZUB este doctor în istorie de la vârsta de 39 de ani.
Alexandru ZUB a lucrat în cercetarea științifică din domeniul istoriei.
Alexandru ZUB a fost deținut politic și a făcut 6 ani de pușcărie începând cu anul 1957. 
Alexandru ZUB a fost profesor universitar la Universitatea Al. I. CUZA în intervalul 1990 -2001.
Alexandru ZUB este membru titular  al Academiei Române din anul 2004.
Alexandru ZUB m-a dezamăgit că a realizat un uriaș transfer de notorietate de la personalitatea sa către echipa prezidențială TISMĂNEANU, care a realizat raportul de analiză și condamnare a comunismului, raport ce a fost prezentat în parlament.
Alexandru ZUB m-a dezamăgit că nu avea ce căuta în acea comisie din moment ce studiile sale fundamentale se referă la personalități precum Mihail KOGĂLNICEANU, Vasile PÂRVAN, A. D. XENOPOL, dar și la perioade din istoria noastră altele decât perioada comunistă. Un savant de talia lui Alexandru ZUB scrie doar despre ce a studiat cu temeinicie prin arhive ani și ani, nu se lasă dus de gloate în direcții oarecare.

Alexandru ZUB m-a dezamăgit prin faptul că imediat după 1990, dacă chiar dorea să facă minuni în zona cercetării comunismului, avea la dispoziție echipa redutabilă de cercetare de la Institutul de Istorie A. D. XENOPOL de la Iași cu care pe baze științifice ar fi scris o carte fundamentală de 1.000 de pagini în două volume, bazată pe documente, despre comunismul românesc, în niciun caz pentru a face hatârul cuiva.

Alexandru ZUB m-a dezamăgit că el fiind o valoare adevărată în domeniu, s-a alăturat unui grup neomogen să lucreze la o chestie comandată, cu valoare politică, de care sunt sigur că acum de când cu PETROV, mulți din acea echipă se jenează că au fost implicați în acel demers ciudat, stresant și bizar.

(23 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Sorin ILIEȘIU

Sorin ILIEȘIU este acum un bărbat de 67 de ani.
Sorin ILIEȘIU a fost parlamentar între 2012 - 2016.
Sorin ILIEȘIU a fost membru PNL și PSD.
Sorin ILIEȘIU a fonst membru fondator al Alianței Civice și al Fundației Academia Civică.
Sorin ILIEȘIU a lucrat în campania electorală a Convenției Democratice. 
Sorin ILIEȘIU a fost director de imagine la Studiourile cinematografice Buftea de la vârsta de 24 de ani.
Sorin ILIEȘIU a fost membru al echipei care a elaborat raportul de condamnare a comunismului din 2005 și a raportului prin care în 18 decembrie 2006 Traian BĂSESCU a condamnat comunismul ca regim criminal și ilegitim.
Sorin ILIEȘIU are o bogată activitate artistică.
Sorin ILIEȘIU m-a dezamăgit pentru lipsa lui de orientare, căci a nu vedea ce scopuri urmărește Convenția Democratică cea cu 20.000 de specialiști care transformă România din temelii în 200 de zile, este cel puțin inexplicabil, dacă nu bizar, fără fundament și interesat.
Sorin ILIEȘIU m-a dezamăgit în oscilarea sa de la băsismul vulgar practicat în raportul de analiză a comunismului, la criticile vehemente la adresa aceluiași BĂSESCU de după 2010, fără a avea o explicație de schimbare fundamentată pe fapte, pe realități, care au existat la respectivul personaj de pe vremea când era primar general, ci ca trecere bazată pe altceva, pe care eu nu am reușit să descifrez ca motiv.
Sorin ILIEȘIU m-a dezamăgit acum prin părăsirea tranșeelor, deși lupta cu răul ar fi trebuit să continue la Sorin ILIEȘIU, căci la noi nu merg toate ca pe roate și deși COLDEA și KOVESI nu mai sunt activi pe Dâmbovița, tot nu se fac autostrăzi, tot corupția este la cote alarmante.

(23 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Visarion ALEXA

Visarion ALEXA este un bărbat de 46 de ani.
Visarion ALEXA este preot.
Visarion ALEXA este implicat într-un mare scandal.
Nu mă apuc acum aici și acum să povestesc ce s-a întâmplat cu nefericitul preot, dar ceea ce trebuie să spun  este legat de natura umană a oricăruia dintre noi.

Dacă divorțează cineva, se face mare tevatură că respectiva persoană a divorțat, ca și cum dintr-un milion de persoane doar cel mult 10 divorțează. Când însă, dintr-un milion de persoane peste 200.000 sunt persoane divorțate, n-ar mai trebui să ne mire prea mult că o persoană divorțează.

În cazul bărbaților, mi se pare lipsită de logică nevasta care-și încearcă bărbatul trimițându-i o ispită în așternut. Dacă dintr-un milion de bărbați care primesc o ispită în așternut peste 990.000 folosesc momentul, nevasta care crede că bărbatul ei este unul din cei 10.000 care rezistă ispitei, intră în zona marelui risc, al probabilității de peste 0,99 ca bărbatul ei să nu reziste ispitei, ceea ce este cert că acel bărbat o va pune de mămăligă, iar cea care va suferi este chiar persoana care a crezut că va fi altfel.

Am spus că Visarion ALEXA este un bărbat de 46 de ani și un bărbat de 46 de ani, vorba lui Karl MARX care zicea că o liră este o valoare de o liră, el este un bărbat de 46 de ani, nici mai mult, nici mai puțin. Porunca a VII-a spune să nu fii desfrânat și am mari dubii, după cum arăta la față Visarion ALEXA că era un bărbat desfrânat, ceea ce înseamnă că viața lui în acea zonă s-a derulat în limitele cerute de porunci. Nu cred că Visarion ALEXA a încălcat porunca a X-a, prin a pofti ceea ce este al altuia.

Am credința că acolo este cu totul altceva și peste ceva timp se va vedea cum au stat lucrurile cu adevărat și timpul nu se dă înapoi, iar Visarion ALEXA nu va mai redeveni ceea ce a fost, chiar dacă el își va dori acest lucru.

Voi povesti o întâmplare de acum peste 25 de ani.

Am primit un telefon.

M-am dus la locul cu pricina.

Directorul fusese arestat, căci luase mită de la finul său.

Au trecut 6 luni. Firma s-a privatizat.

Directorul a fost eliberat.

Privatizarea s-a făcut fără el.

Proverbul cu unde dai și unde crapă nu este minciună, ci este un adevăr crud. De aceea, cine are chef să urmărească ceea ce i se întâmplă lui Visarion ALEXA va vedea că viața are meandrele ei, că există păpuși și păpușari, iar peste ani, marii actori ai poveștii de care toată lumea discută azi, vor ridica din umeri, vor merge mai departe ca și cum nimic nu s-a întâmplat, deși în viața lui Visarion ALEXA totul a lăsat urme adânci, inclusiv, pierderea parohiei din București, iar cu aceasta am spus totul.



(23 septembrie 2022)

Condamnarea comunismului ca farsă sinistră

Întotdeauna mi-au plăcut metaforele și asocierile noi de cuvinte , care vin să dea frâu liber imaginației. Comunismul a devenit operațional după 7 noiembrie 1917 în Rusia, câcd revoluția lui V.I. LENIN a ieșit glorioasă. Ce a însemnat statu sovietic știe toată lumea și nu mă apuc să scriu aici despre ce a însemnat I.V. STALIN pentru poporul sovietic, căci ar fi multe de spus și nu de bine. Au urmat apoi N.S. HRUSCIOV, L. BREJNEV, GORBACIOV, fiind ultimul care a mai ținut comunismul sun călcâi.
V. I. LENIN a spus clar că dacă sistemul comunist nu va depăși nivelul productivității din capitalism, va dispărea de la sine. Ori, în țările comuniste, nivelul productivității muncii nu a depășit niciodată 1/3 din nivelul productivității țărilor capitaliste. Rezultatul a fost exact așa cum l-a prevăzut V.I. LENIN, comunismul s-a prăbușit în țările Europei spre finalul anului 1989 asemeni unor piese de Domino. Nici nu avea cum să reziste un sistem care generează sărăcie, tristețe și insatisfacții pe toate planurile. Esența comunismului, egalitarismul, are la bază cu totul alte realități decât cele specifice speciei umane căci legea de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi nu avea cum să funcționeze știindu-se racilele speciei umane. Pornind de la o premisă eronată, ceea ce s-a creat a fost eronat și din eroare în eroare, s-a ajuns la dezastrul care a fost curmat în partea a doua a anului 1989.

Comunismul a fost diferit de la țară la țară, dar specificul său a adus în toate țările lagărului comunist lupta de clasă, inversarea valorilor și mai ales nemunca drept principiu de coexistență. Poezioara:

Cine muncește cinstit,

Ori e prost, ori e tâmpit,

spune totul despre stadiul la care s-a ajuns în acele vremuri.

Din start trebuie să spun că în România nu a existat o rezistență anticomunistă și aici mă refer la personalități puternice care să lupte pe față cu conducerea partidului comunist, care să-și exprime deschis opiniile și mai ales care să lupte cu sistemul.

Au existat persoane care au găsit diferite forme de protest împotriva regimului, care au făcut gesturi semnificative, gesturi care au impresionat o țară întreagă, dar sistemul comunist a avut nenumărate metode de manipulare care să facă acele gesturi ca fiind nesemnificative sau chiar nu au fost propagate în mase, căci presa, radioul și televiziunea ca instrumente de propagandă comuniste erau extrem de eficiente. Îmi amintesc de hărțuielile de la Cluj, de pârtia de la Poiană, de bilețelele de la metrou, de atentatele din Germania și de la Paris.

Au existat și mișcări muncitorești spontane care au avut rezonanță în popor, dar de asemenea, ele au fost mușamalizate și au fost rezumate în comunicate de presă ticluite de propagandiștii partidului astfel încât să fie date uitării rapid. Cei implicați au suferit rigorile legilor comuniste necruțătoare.

La noi, nemulțumiții din rândurile intelectualității, aveau soluția facilă de a-și face bagajele și de a pleca din țară, fie fugind, fie legal cu acte în regulă. Repet: noi nu am avut o mișcare anticomunistă condusă de o personalitate puternică, în jurul căreia să se afle poeți, prozatori de renume, cântăreți celebri, chiar și activiști de partid nerăsuflați, la care să se alăture tineri valoroși, dar și muncitori. Nu este vorba de un partid, de un sindicat sau de un grupuscul nesemnificativ, ci de o mișcare puternică, pe care partidul comunist s-o ia în considerare. 

Nicolae CEAUȘESCU nu a apărut din spuma mării. Elena CEAUȘESCU nu a devenit savantă că găinile de la AVICOLA Crevedia s-au ouat cu mult mai mult peste plan. Au existat oameni care:

- au lăudat,

- au aplaudat,

- i-au preamărit,

- au fost plătiți.

Totul are o explicație și noi trebuie să ținem seama de realitățile românești.

Când am aflat că Traian BĂSESCU dorește să condamne comunismul, mă gândeam ce înseamnă lipsa de moralitate. Traian BĂSESCU a fost comunist. Traian BĂSESCU a benefciat din plin de ceea ce i-a oferit comunismul, căci fără aprobări de la cabinetul 2, Traian BĂSESCU nu ar fi plecat niciodată la post la Anvers. Dacă Traian BĂSESCU ar fi fost un opozant al comunismului și nu un beneficiar al acestuia, dacă Traian BĂSESCU ar fi avut acțiuni de protest de pe pozițiile înalte pe care le-a avut, aș fi dat crezare demersului cu condamnarea comunismului.

În pcr au fost undeva 4.000.000 de membri, care la Revoluție au rămas cam tot atâția din moment ce știm cu precizie dă numai doi dintre ei au fost executați la Târgoviște. Nu știu care a fost echipa care a întocmit raportul prin care era condamnat comunismul, dar tare aș vrea s-o aflu, pentru că am mari temeri că din listă voi afla lucruri care mă vor întrista și mai tare. În sala parlamentului, când s-a citit acel raport erau deputați și senatori și aș fi extrem de bucuros dacă mi s-ar arăta cu documente că niciunul dintre deputați și dintre senatori nu a fost membru al pcr nici măcar o secundă.

Am scris în titlul acestui articol că acțiunea de condamnare a comunismului a fost o farsă sinistră. Noi avem proverbul că hoțul strigă: hoții! și la acest proverb m-am gândit când am auzit despre această condamnare. Când nu am avut o mișcare de rezistență anticomunistă, când cei care au fost aplaudacii regimului doresc să condamne regimul care le-a adus doar lor bunăstare, este bizar, imoral și stresant.

Aș fi fost de acord ca să fi avut și noi un Vaclav HAVEL, un Lech WALESA care să se pună în fruntea unor români asemeni lor la nivel de imaculare în raport cu comunismul și să vină într-un parlament nepoluat de foști membri de pcr și să condamne comunismul. Ei aveau căderea. Sunt tare curios, știind de PETROV, dacă cei care au elaborat raportul de comdamnare a comunismului nu simt o mică jenă pe coloana vertebrală, să zicem.

În opinia mea, ca tot ceea ce a făcut Traian BĂSESCU zis PETROV în cei 10 ani de mandat a fost un lanț de farse odioase, dintre care voi aminti două: anunțarea tăierii a 25% din salarii în 9 mai 2012 și chestia aceea cu ghici, ghicitoarea mea, din 7 decembrie 2015. Să spui că regimul comunist a fost ilegitim și criminal, când te-ai înfruptat din deliciile oferite de el, este chiar nelalocul celui care zice așa ceva, căci înseamnă că insul este rupt de realitate sau vrea să se spele de păcate, ceea ce nu i-a reușit.

(23 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Stejărel OLARU

Stejărel OLARU este acum un bărbat de 49 de ani.

Stejărel OLARU este alsolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă Universitatea Bucureşti, promoția 2000.

Stejărel OLARU este din 2010 doctor în științe militare.

Stejărel OLARU a fost director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului - IICC,  în intervalul  2005-2010.

Stejărel OLARU m-a dezamăgit că asemeni altor oameni ce dispun de resurse deosebite intelectuale, nu a realizat o lucrare legată de ceea ce a însemnat cu adevărat comunismul în România, căci această construcție nu trebuie tratată simplist, ci pe bază de documente, cu obiectivitate, mai ales că Stejărel OLARU are detașarea corespunzătoare, el având în 1989 doar 16 ani, deci nu a avut timpul să acumuleze acele elemente care l-ar duce spre o tratare subiectivă a problemei, el fiind doar pionier și cel mult doi ani de utc-ist, ceea ce este insuficient pentru alterarea puterii de analiză coerentă, comparativ cu cei născuți înainte de 1950 care au avut tot timpul din lume pentru a acumula frustrări.

Stejărel OLARU m-a dezamăgit că deși s-a ocupat de STASI în lucrarea publicată în anul 2005, nu a venit cu idei novatoare care să ducă la modificarea legii care se ocupă la noi de deconspirarea colaboratorilor securității și care este atât de greoaie, încât au scăpat foarte mulți colaboratori și turnători, iar cei deconspirați nu mai sunt în activitate, căci mecanismele sunt foarte greoaie.

 

(22 septembrie 2022) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Andrei PIPPIDI

Andrei PIPPIDI este acum un bărbat de 74 de ani.
Andrei PIPPIDI este absolvent al facultății de Istorie de la Universitatea București, promoția 1970.
Andrei PIPPIDI este doctor în istorie din anul 1981.
Andrei PIPPIDI are un doctorat în străinătate în 1986. El scrie Universitatea din Oxford, iar eu nu știu dacă este același lucru cu University of Oxford, care este universitatea numărul 1 în lume  cu punctajul dat de îndeplinirea unor criterii.
Andrei PIPPIDI a fost conferențiar universitar la Universitatea București în intervalul 1990 - 1995.
Andrei PIPPIDI este profesor universitar la Universitatea București din 1995.
Andrei PIPPIDI este autorul a numeroase lucrări științifice.
Andrei PIPPIDI m-a dezamăgit că nu a elaborat acea lucrare fundamentală de istorie pe care o așteptăm și care se referă la istoria recentă a poporului român. 

Andrei PIPPIDI m-a dezamăgit că deși parlamentul a aprobat să se predea în liceu Istoria Holocaustului, nu am găsit niciun manual în care numele său să fie printre coautori, deși Editura Corint a publicat în 1998 un manual unde el este coautor cu Monica DVORSKI și Ion GROSU.

(22 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Liviu TOFAN

Liviu TOFAN este acum un bărbat de 74 de ani.

Liviu TOFAN este absolvent al facultății de Filologie de la Universitatea București.

Liviu TOFAN a lucrat la postul de radio Europa Liberă și-mi aduc aminte de ceea ce spunea el în acele vremuri când eu aflam ceea ce se petrece cu adevărat la mine în țară de la Europa Liberă și de la Vocea Americii.

Liviu TOFAN este directorul Institutului Român de Istorie Recentă - IRIR.

Liviu TOFAN m-a dezamăgit pentru că mă așteptam de la el să citesc articole și cărți legate de istoria recentă a României. Eu înțeleg prin recent o perioadă să zicem nu mai veche de 20 de ani. Deci o carte despre Istoria României între 2000 - 2020 ar fi o carte despre istoria recentă cu obiect de analiză exact pe titlul IRIR.

Liviu TOFAN m-a dezamăgit că în calitatea sa de director al IRIR nu se ocupă de portalul institutului astfel încât să văd și eu lucrări în care apar în titlu cuvintele cheie ce definesc denumirea institutului, adică recent, istorie, român. An identificat ca autori pe Marius OPREA, Zoltan ROSTAȘ, Stejărel OLARU, Nicolae VIDENIE, Ioana CÎRSTOCEA, Andreea NĂSTASE, ALina MUNGIU-PIPIDI, Smaranda VULTUR, Gerard ALTHALBE, Susan ECKMAN, dar niciun autor nu are o lucrare în care unul dintre cuvintele cheie enumerate de mine să se regăsească în titlu. Mai mult, aceste lucrări au fost publicate în anii 2002 și 2003, iar noi suntem în anul 2022.

Liviu TOFAN m-a dezamăgit că portalul IRIR nu este actualizat. Vin aici cu exemplul școlii de vară din 2010, iar noi suntem în anul 2022. Să nu fi organizat IRIR o altă școală de vară în 12 ani?

Liviu TOFAN m-a dezamăgit că rubrica de actualitate a portalului se oprește tot în anul 2010. Nu știam că un om care a lucrat la Europa Liberă nu știe că actualizarea informației este fundamentală pentru instituția pe care o conduce.

 

(22 septembrie 2022) 

1000 oameni care m-au dezamăgit: Marius OPREA

Marius OPREA este acum un bărbat de 58 de ani.
Marius OPREA este absolvent al facultății de Istorie de la Universitatea București, promoția 1988.
Marius OPREA este doctor în istorie din anul 2004.la vârsta de 40 de ani.
Marius OPREA a fost consilierul senatorului Constantin TICU-DUMITRESCU la 30 de ani și al președintelui Emil CONSTANTINESCU al 35 de ani.
Marius OPREA este președintele  Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului - CICC.
Marius OPREA are apariții la televizor care mie nu-mi spun nimic, pentru că mi-a lăsat impresia că se vaită și că toți sunt împotriva lui.
Marius OPREA m-a dezamăgit că deși a scris o teză de doctorat intitulată Rolul și evoluția Securității (1948-1964), nu a scris și publicat o carte fundamentală despre securitatea comunistă.
Marius OPREA m-a dezamăgit că și-a risipit eforturile în tot felul de direcții care nu prea au legătură deloc cu teza sa de doctorat. Eu știam că cel ce face o teză de doctorat continuă cercetarea pe tema respectivă, ori, cărți precum Șase feluri de a muri, publicată la Editura Polirom în anul 2009, Mafia arabă în Româniaː de la Ceaușescu la Iliescu, publicată în Editura Corint în anul 2016 nu văd să aibă legătură cu teza sa de doctorat.
Marius OPREA m-a dezamăgit că face afirmații hazardate, fără să posede documente, deși de formație este istoric și el știe foarte bine că istoria ca știință se bazează pe dovezi materiale și pe documente, nu pe legende sau pe chestii din auzite. Aici mă refer la chestiile pe care le-a zis referitoare la servicii, fără să aibe documente și la privatizarea țării, de asemenea, fără să aibă documente.
Marius OPREA m-a dezamăgit pentru utilizarea de titluri precum istorie fără perdea, deși el se consideră om de știință. Este adevărat că un titlul șocant atrage cititorii, dar omul de știință trebuie să ia în considerare că o lucrare științifică este totuși o lucrare științifică și nu titlul trebuie s-o facă remarcată, ci conținutul.
Marius OPREA m-a dezamăgit că spune că suntem conduși de 10.000 de ticăloși, dar nu are cele 10.000 de documente. El doar lansează fumigene ca să șocheze și să-și facă reclamă, căci în realitate, fără documente, tot ce spun eu sau oricine altcineva sunt doar baliverne și stupizenii de adormit bebelușii de țâță.

(22 septembrie 2022) 

Colaboratorii și turnătorii de ieri ai securității comuniste, șantajații de azi și de mâine ai democrației

Cine crede că securitatea comunistă lua la întâmplare cetățenii pentru a-i face turnători și colaboratori ai săi, face o mare eroare. 
În primul rând, securitatea comunistă nu racola cetățeni, pentru că acei care deveneau turnători și colaboratori ai securității, se ofereau singuri să facă servicii acestei instituții sinistre, pentru că doreau să obțină diferite avantaje, pe care prin forțe proprii și prin calitățile profesionale nu le-ar fi obținut în vecii-vecilor.
În al doilea rând, securitatea comunistă nu avea nevoie să-și bată capul cu indivizi eficienți, profesioniști la locul lor de muncă, caractere puternice, independente, stăpâne pe ele, care să nu răspundă cu docilitate comenzilor de zi cu zi pe care le lansa celor care intrau în solda ei.
În al treilea rând, după anul 1965 când s-au efectuat epurări masive în rândul securității și s-a trecut la profesionalizarea acesteia, ofițerii de securitate erau selectați din rândul absolvenților de facultate cu rezultate dintre cele mai bune, iar cei care deveneau elevi ai școlilor de securitate erau selectați dintr-un număr foarte mare de candidați, care treceau de teste de mare dificultate atât în ceea ce privește aptitudinile de sportivi, cât și de teste psihologice și de inteligență efectuate de specialiști, teste care nu lăsau să treacă tineri care nu îndeplineau cerințele definite pentru a deveni ofițeri activi.
Colaboratorii și turnătorii securității erau indivizi:
- slabi,
- ineficienți,
- mediocri,
- ariviști,
- leneși,
- lăudăroși,
- slugarnici,
- mincinoși,
- fricoși,
- pârâcioși,
- violenți,
- bețivi,
- cartofori,
- cleptomani.

Securitatea cunoștea în detaliu defectele acestora și se folosea de ele atunci când cerea la schimb informații despre cetățenii care prezentau interes pentru ea. Securitatea nu exercita presiuni de niciun fel asupra unor indivizi cu tarele pe care le-am enumerat mai sus pentru că tot ceea ce dorea obținea extrem de lejer.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter un angajament scris, îl obținea fără vreun efort.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter nenumărate pagini scrise și semnate despre cei care spuneau bancuri politice, doar trebuia să ceară acele pagini, căci le obținea cu detalii jenante chiar și pentru ofițerii care le citeau și care sunt sigur că trăgeau concluzii deloc măgulitoare la adresa celor care se dezlănțuiau în exerciții de elaborare a prozelor turnătoriste.

În opinia mea, prea puțini dintre turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau oameni adevărați, căci securitatea nu avea nevoie ca aceștia să fie turnători sau colaboratori, ci dorea ca turnătorii și colaboratorii să dea informații despre ei, adică ei să fie obiecte de studiu,  actori în piesa de teatru numită construirea societății socialiste multilateral dezvoltate și cu povestitori în derularea piesei de teatru. Turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau un fel de pleavă a societății cu oarecare polelială, o scursură fără miros pestilențial, ci cu miros stătut de prostie și de indolență, a celor care așteaptă să le pice și lor ceva, un apartament, o promovare, o mărire de salariu, o viză de plecare într-o excursie, o recomandare verbală pentru un avantaj oarecare, niciodată ceva de substanță care presupunea performanță, implicare, responsabilitate și mai ales eficiență.

Cine. crede că turnătorii și colaboratorii de ieri ai securității comuniste și-au schimbat năravurile și mai ales trăsăturile de caracter, se înșeală amarnic. Ei tot ineficienți sunt. Ei tot mediocri au rămas. Ei tot ariviști se află oriunde s-ar găsi. Groaza de a nu fi deconspirați îi face atât de șantajabili încât își aleargă și umbra oriunde s-ar afla, dacă bate cumva vântul că se va trece la deconspirarea la grămadă a dosarelor celor care au făcut poliție politică. 

Nu se fac publice numele colaboratorilor și ale turnătorilor securității comuniste pentru că este nevoie ca ei, de pe pozițiile pe care le au să rezolve probleme exact așa cum păpușarii care îi au la mână doresc, iar ei să nu crâcnească de niciun fel nici azi și nici mâine și câte zile vor avea.


(22 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Gheorghe ONIȘORU

Gheorghe ONIȘORU este acum un bărbat de 59 de ani.

Gheorghe ONIȘORU este absolvent al Facultății de Istorie-Filozofie din  Universitatea Al. I. Cuza din Iași, promoția 1987, pe vremea când se făcea carte în universități, nu ca acum când studenții trec prin facultate ca gâsca prin apă, din moment ce învățământul este fără prezență obligatorie, deși se face pe banii statului și mulți studenți mai au și joburi part time sau full time.

Gheorghe ONIȘORU este doctor în istorie din anul 1995.

Gheorghe ONIȘORU a devenit la 37 de ani președinte al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității CNSAS.

Gheorghe ONIȘORU a stat la CNSAS în perioada 2000 - 2006.

Gheorghe ONIȘORU a avut orientări liberale. 

Gheorghe ONIȘORU a publicat o serie de lucrări științifice.

Gheorghe ONIȘORU m-a dezamăgit prin faptul că în cei 4 ani de când este la CNSAS nu a contribuit la realizarea acelei revoluții pe care nu numai eu am așteptat-o în CNSAS, adică, acea mișcare esențială de a-i scoate la lumină pe toți cei care au făcut poliție politică, adică de a le trimite automat, nu la cerere, adeverința de turnător sau ce au fost ei pentru securitate, iar ei să se judece sau să accepte, dar în final, toți, nu numai anumiți, deci toți turnătorii să aibă barat accesul la funcții publice. S-a văzut că declarația pe proprie răspundere a unor oameni fără onoare, nu funcționează. Ei ocupă funcții importante, sunt dovediți turnători sau că au făcut poliție politică, dar numai după ce au ieșit din viața publică și sunt doar niște bieți lătrători sau trepăduși neimportanți, pe colo și pe colo.

Gheorghe ONIȘORU m-a dezamăgit că nu are o inițiativă legislativă care să schimbe radical rolul CNSAS în așa fel încât să-l facă mult mai dinamic și mai eficient, astfel ca nu numai la nivel de deputați și miniștri să se vadă care au fost cei care au lucrat pentru securitatea comunistă, ci la toate nivelurile din societate, căci societatea românească trebuie să se curețe odată și odată.

Gheorghe ONIȘORU m-a dezamăgit că este omul cu talent, aplecare spre cercetare și cu putere de muncă, elemente suficiente pentru a scrie o carte despre rolul nefast al securității comuniste, carte fundamentată pe documente, care să nu iasă niciun pas din zona cercetării științifice. Eu consider că o astfel de carte i-ar face pe toți coloaboratorii securității, activi încă și azi în diferite poziții din societate să nu doarmă liniștiți noaptea, știind ceea ce au făcut și faptul că în fiecare clipă se va afla adevărul despre ei, chiar dacă ei dau declarații fără acoperire în realitate că nu au fost colaboratori ai securității și că justiția după prea mulți ani dă sentințe definitive că de fapt ei au colaborat și au făcut poliție politică, dar atunci nu mai sunt în activitate, ci sunt doar niște pensionari anonimi, lipsiți de interes.

(22 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Claudiu-Octavian SECAŞIU

Claudiu-Octavian SECAŞIU m-a dezamăgit prin faptul că în cei 9 ani de când a fost la CNSAS nu a contribuit la realizarea acelei revoluții pe care nu numai eu am așteptat-o în CNSAS, adică, acea mișcare esențială de a-i scoate la lumină pe toți cei care au făcut poliție politică, adică de a le trimite automat, nu la cerere, adeverința de turnător sau ce au fost ei pentru securitate, iar ei să se judece sau să accepte, dar în final, toți, nu numai anumiți, deci toți turnătorii să aibă barat accesul la funcții publice. S-a văzut că declarația pe proprie răspundere a unor oameni fără onoare, nu funcționează. Ei ocupă funcții importante, sunt dovediți turnători sau că au făcut poliție politică, dar numai după ce au ieșit din viața publică și sunt doar niște bieți lătrători sau trepăduși neimportanți, pe colo și pe colo.

Claudiu-Octavian SECAŞIU m-a dezamăgit că nu are o inițiativă legislativă care să schimbe radical rolul CNSAS în așa fel încât să-l facă mult mai dinamic și mai eficient, astfel ca nu numai la nivel de deputați și miniștri să se vadă care au fost cei care au lucrat pentru securitatea comunistă, ci la toate nivelurile din societate, căci societatea românească trebuie să se curețe odată și odată.

Claudiu-Octavian SECAŞIU m-a dezamăgit  prin faptul că deși a deținut poziții importante în CNSAS nu este prezent în online cu un Cv din care să vedem și noi poporul:

- ce studii are,

- ce activitate are,

- ce l-a recomandat să devină membru în CNSAS,

- cât de eficient a fost în CNSAS.

Claudiu-Octavian SECAŞIU m-a dezamăgit că nu l-am găsit pe Internet cu lucrări publicate.

 
(22 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Dragoș PETRESCU

Dragoș PETRESCU este acum un bărbat 

Dragoș PETRESCU a fost lector universitar în intervalul  2004 - 2012.

Dragoș PETRESCU a fost conferențiar universitar în intervalul 2012 - 2015.

Dragoș PETRESCU este profesor universitar la SNSPA din anul 2015.

Dragoș PETRESCU lucrează la facultatea de Științe Politice de la Universitatea București.

Dragoș PETRESCU este doctor în istorie din anul 2003.

Dragoș PETRESCU este absolvent al Facultății de Istorie, Universitatea din Bucureşti, promoția 1997.

Dragoș PETRESCU este absolvent al Facultății de Energetică, Institutul Politehnic Bucureşti, promoția 1987.

Dragoș PETRESCU a fost membru în CNSAS în intervalul 2009 - 2018.

Dragoș PETRESCU m-a dezamăgit prin faptul că în cei 11 ani de când este la CNSAS nu a contribuit la realizarea acelei revoluții pe care nu numai eu am așteptat-o în CNSAS, adică, acea mișcare esențială de a-i scoate la lumină pe toți cei care au făcut poliție politică, adică de a le trimite automat, nu la cerere, adeverința de turnător sau ce au fost ei pentru securitate, iar ei să se judece sau să accepte, dar în final, toți, nu numai anumiți, deci toți turnătorii să aibă barat accesul la funcții publice. S-a văzut că declarația pe proprie răspundere a unor oameni fără onoare, nu funcționează. Ei ocupă funcții importante, sunt dovediți turnători sau că au făcut poliție politică, dar numai după ce au ieșit din viața publică și sunt doar niște bieți lătrători sau trepăduși neimportanți, pe colo și pe colo.

Dragoș PETRESCU m-a dezamăgit că nu are o inițiativă legislativă care să schimbe radical rolul CNSAS în așa fel încât să-l facă mult mai dinamic și mai eficient, astfel ca nu numai la nivel de deputați și miniștri să se vadă care au fost cei care au lucrat pentru securitatea comunistă, ci la toate nivelurile din societate, căci societatea românească trebuie să se curețe odată și odată.

Dragoș PETRESCU m-a dezamăgit pentru faptul că el are resursele de a elabora o carte fundamentală direct în limba engleză despre securitatea comunistă din țara noastră, ceea ce permite altora din toată lumea să cunoască grozăviile pe care securitatea comunistă le făptuit în a distruge fibra națională a poporului român, prin racolarea a peste 4.000.000 de cetățeni care au devenit colaboratorii și turnătorii ei fideli și care în mod sistematic a șantajat pe oricine ar fi îndrăznit să opună rezistență comunismului atroce din România.

Dragoș PETRESCU m-a dezamăgit că nu este activ în online unde ar avea posibilitatea să clarifice numeroase aspecte legate de opreliștile pe care le-a întâmpinat în demersurile sale cât a fost membru în CNSAS, căci sunt sigur că el a avut inițiative pe care sistemul prin reacțiile sale de încetinire sau de stopare, le-au  atenuat sau chiar le-au eliminat pentru a nu-i deranja pe marii colaboratori ai securității ca poliție poticică, aflați în funcții importante în statul român.

(22 septembrie 2022)

1000 oameni care m-au dezamăgit: Florian BICHIR

Florian BICHIR este acum un bărbat la 49 de ani.

Florian BICHIR este absolvent al Universității Valahia Târgovişte – Facultatea de Teologie Ortodoxă, specializarea Teologie Ortodoxă, promoția 1997.

Florian BICHIR este doctor în doctor în teologie din 2012.

Florian BICHIR a avut poziții didactice la diferite universități din România.

Florian BICHIR m-a dezamăgit prin faptul că în cei 6 ani de când a fost membru la CNSAS nu a contribuit la realizarea acelei revoluții pe care nu numai eu am așteptat-o în CNSAS, adică, acea mișcare esențială de a-i scoate la lumină pe toți cei care au făcut poliție politică, adică de a le trimite automat, nu la cerere, adeverința de turnător sau ce au fost ei pentru securitate, iar ei să se judece sau să accepte, dar în final, toți, nu numai anumiți, deci toți turnătorii să aibă barat accesul la funcții publice. S-a văzut că declarația pe proprie răspundere a unor oameni fără onoare, nu funcționează. Ei ocupă funcții importante, sunt dovediți turnători sau că au făcut poliție politică, dar numai după ce au ieșit din viața publică și sunt doar niște bieți lătrători sau trepăduși neimportanți, pe colo și pe colo.
Florian BICHIR m-a dezamăgit că nu are o inițiativă legislativă care să schimbe radical rolul CNSAS în așa fel încât să-l facă mult mai dinamic și mai eficient, astfel ca nu numai la nivel de deputați și miniștri să se vadă care au fost cei care au lucrat pentru securitatea comunistă, ci la toate nivelurile din societate, căci societatea românească trebuie să se curețe odată și odată.

Florian BICHIR m-a dezamăgit că nu și-a concentrat eforturile în drecția scrierii unei lucrări fundamentale care să lămurească lucrurile legate de securitatea comunistă, căci din cei 25 Km de dosare aflate acum în custodia CNSAS sunt sigur că avea la dispoziție o bogată materie primă din care să iasă o astfel de lucrare. 

Florian BICHIR are apariții interesante la televizor pe probleme de istorie, dar sunt sigur că dacă s-ar fi aplecat asupra chestiunilor legate de securitatea comunistă și ar fi insistat pe această problemă, ar fi dat științei istoriei exact ceea ce ea are nevoie, adică acoperirea unei pete negre, cea a activității securității comuniste, care se întinde pe o perioadă de peste 50 de ani.

(22 septembrie 2022) 

1000 oameni care m-au dezamăgit: Florian ABRAHAM

Florian ABRAHAM este un bărbat de 47 de ani.

Florian ABRAHAM este absolvent al Facultății de Istorie de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj,  promoția 1998.

Florian ABRAHAM este doctor în istorie din anul 2006.

Florian ABRAHAM a fost membru CNSAS în intervalul 2012 - 2018.

Florian ABRAHAM m-a dezamăgit prin faptul că în cei 6 ani de când a fost la CNSAS nu a contribuit la realizarea acelei revoluții pe care nu numai eu am așteptat-o în CNSAS, adică, acea mișcare esențială de a-i scoate la lumină pe toți cei care au făcut poliție politică, adică de a le trimite automat, nu la cerere, adeverința de turnător sau ce au fost ei pentru securitate, iar ei să se judece sau să accepte, dar în final, toți, nu numai anumiți, deci toți turnătorii să aibă barat accesul la funcții publice. S-a văzut că declarația pe proprie răspundere a unor oameni fără onoare, nu funcționează. Ei ocupă funcții importante, sunt dovediți turnători sau că au făcut poliție politică, dar numai după ce au ieșit din viața publică și sunt doar niște bieți lătrători sau trepăduși neimportanți, pe colo și pe colo.
Florian ABRAHAM m-a dezamăgit că nu are o inițiativă legislativă care să schimbe radical rolul CNSAS în așa fel încât să-l facă mult mai dinamic și mai eficient, astfel ca nu numai la nivel de deputați și miniștri să se vadă care au fost cei care au lucrat pentru securitatea comunistă, ci la toate nivelurile din societate, căci societatea românească trebuie să se curețe odată și odată.

Florian ABRAHAM m-a dezamăgit pentru că studiile sale solide de istorie și activitatea sa de cercetător pe care o are, precum și vigoarea vârstei îi permitea abordarea unui demes de anvergură și aici mă refer la o lucrare destinată studiului securității comuniste, dar mai ales a acelei laturi de care se ocupa CNSAS și anume deconspirarea colaboratorilor securității. Este interesant de știut are erau tipologiile umane ale celor care colaborau cu securitatea, ce efecte au avut delațiunile acestora și mai ales aspectele cantitative ale demersurilor pe care turnătorii le-au derulat, căci sunt sigur că lupul își schimbă părul dar năravul, ba, ceea ce mă face că foștii colaboratori ai securității, aflați în diferite funcții azi, se manifestă în anumite zone tot ca și atunci. Cercetătorul Florian ABRAHAM are toate resursele pentru a face acest lucru, adică să scoată la lumină acele laturi întunecate din istoria poporului nostru.

 

(22 septembrie 2022)