Crizele suprapuse din educație

În școli și în facultăți nu se fabrică șuruburi și nici covrigi, ca lumea să vadă ceva concret ieșind pe bandă lulantă. Acolo educația e ceva care nu se vede, căci elevul când intră în clasă, tot elev iese, fără să se vadă ceva, așa cum se vede când o bară e prelucrată și devine o piesă, când diferite materii prime devin cocă și coca devine cozonaci, adică altceva, care devine de apreciat din moment ce vedem utilitatea rapid.
Acesta este motivul din care nu sunt respectați:
- elevii,
- profesorii,
- pedagogii,
- învățătorii,
- laboranții,
- directorii de școli,
- educatorii,
- decanii,
- rectorii
și sunt tratați toți la grămadă și reuniți sub titulatura de pătură intelectuală, adică ceva care nu merită nicio atenție. Dacă mai luăm în considerare și faptele că toți cei ce lucrează în educație:
- au vacanță de 3 luni pe an,
- muncesc pe săptămână 20 de ore,
- muncesc pe zi 4 ore cum e cazul învățătorilor,
este și normal să fie văzuți drept niște trântori sau chiulangii, care au neobrăzarea de a cere salarii mari, pentru cât de puțin muncesc, știut fiind faptul că pe un șantier de construcții se lucrează cel puțin 10 ore, munca este grea și salariile sunt mici. Toate acestea au făcut ca societatea să neglijeze educația și pe fondul crizei în care ne aflăm de când deficitul este excesiv, lucrurile să se complice și mai mult. Acum a ieșit la iveală și mai pregnant că în educație sunt crize suprapuse. Eu am lucrat 42 de ani în învățământul superior și când l-am auzit pe un gunoi de individ spunând că sunt asistat social, nu m-am mirat, căci la câtă puțină minte avea, era clar că el nu era în stare să zică altceva. Oricum, cei din educație sunt martiri ai neamului, căci ei sunt cei care fac oameni din niște copii și modelează caractere.

(16 august 2025)

Acum culegeți roadele!

Comportamentul iresponsabil al întregii societăți românești față de medici a dus la situația catastrofală în care se află sistemul de sănătate la ora actuală, căci spitalele fără medici, secțiile de primiri urgențe fără medici, sălile de operații fără medici, nu există.
Faptul că societatea românească, pe toate palierele ei și-a bătut joc de medici și își bate în continuare, a dus la plecarea medicilor în străinătate, unde medicii sunt tratați cu respect de pacienți, dar și de stat și iată că acum s-a ajuns în situația ca oamenii să moară, din lipsa medicilor din spitale.
Medici au fost acuzați de mal praxis.
Medici au fost acuzați de corupție.
Medici au fost duși în cătușe, la ore de maximă audiență la Tv.
Medici au fost umiliți, încât au făcut greve.
Nimeni nu ține seama de munca medicilor, de anii de facultate și de după în care medicii trebuie să învețe, pentru a ajunge medici specialiști, pentru a ajunge în topurile domeniilor lor în care aplică tratamente.
Îmi aduc aminte cum a fost umilit doctorul Mircea BEUREAN.
Îmi aduc aminte cum a fost umilit doctorul Șerban BRĂDIȘTEANU.
Îmi aduc aminte cum a fost umilit doctorul Gheorghe BURNEI.
Văd cum este terfelit doctorul Nelu TĂTARU.
Să nu uităm că doctorii au modul lor de a se apăra, fără ca societatea să aibă posibilitatea de a-i arăta cumva cu degetul. Singurul mod de a soluționa problema este de a instaura respectul față de doctori și de a recunoaște că doctorii sunt singurii care sunt lăsați de Dumnezeu să prelungească viața omului cu tratamentele și operațiile pe care le realizează, reușind cu metode științifice să aline suferințele pacienților. Dacă se va intra în continuare cu bocancii murdari de noroi în viețile medicilor și dacă spitalele și clinicile vor rămâne în continuare arii de experimentare a luptei pentru purificarea morală a societății, fără să se meargă la rădăcinile răului, care nici în spitale și nici în clinici și nici în cabinetele doctorilor nu se află, se va merge din rău în mai rău și nu va trece mult timp până vor veni medici din lumea a V-a să facă și ei câte ceva, căci medicii noștri lucrează în clinici și în spitale din Franța, din germania, din Italia, din Anglia, din USA și nu numai, căci acolo sunt respectați, sunt apreciați și găsesc locuri unde să se realizeze profesional. Acum este ceasul al XI-lea și încă mai este ceva timp ca societatea să treacă rapid la realizarea acelor reglaje care să-i facă pe medici să se simtă că sunt ceea ce trebuie în societate și că munca lor este respectată de pacienți, de guvernanți și de statul de drept.

(18 noiembrie 2024)
 

Capul lui RAFILA vrem, măria-ta!

Așa cum stă bine unei gloate în care corupția este întinsă de sus până jos, din când în când mimează dreptatea, hărnicia, inteligența, disciplina și ordinea. Deși lucrurile mizerabile sunt cunoscute de luni și luni de zile, de fiecare dată este așteptat momentul așa-zis optim de a le scoate la suprafață, pentru a maximiza profitul din punct de vedere politic al lovirii în dușmanul din față, pentru a acapara puterea sau pentru a rămâne la putere, unde banul se obține prin ne-muncă, ne-performanță și prin ne-cinste.

Cum a fost și în cazul azilurilor groazei, tot așa stau lucrurile și în cazul spitalului Sf. PANTELIMON. Numai că cei care au orchestrat acest demers au uitat să țină seama de dimensiunea faptului. Azilurile se refereau la bătrâni. Spitalele se referă la întreaga populație. Azilurile vizau niște ageamii proști, lacomi și corupți. Spitalele se referă la medici, o categorie de persoane supra-calificate, care au rolul de a salva vieți și de a menține starea de sănătate a poporului, în totalitatea lui, incluzându-i aici și pe așa-zișii jurnaliști și pe magistrați. Ca fapt divers, în comunism, la comitetul de partid pe București, în cartea de telefoane se găseau în 98% din cazuri, numele de profesori de la Institutul de Medicină, ceea ce înseamnă că pe nimeni nu interesa de celelalte specializări din învățământul superior, ci toți erau interesat exclusiv de cei care se ocupă de salvarea vieții.

Ceea ce se vede la televizor cu cei de la ATI de la spitalul Sf. PANTELIMON este anunțat ca vârful aisbergului, ceea ce pe mine mă îngrijorează profund, din moment ce subiectul se referă la destabilizarea sistemului de sănătate românesc. Cineva ar trebui să oprească circul și să treacă rapid la treabă, protejându-i pe doctori și restabilind climatul de încredere în aceștia, căci vrând-nevrând, oameni bolnavi sunt pe toate drumurile și bani ca aceștia să se trateze în Austria, Belgia, Germania, Franța, USA, nu sunt. Luptele politice practicate acum pentru câștigarea alegerilor nu vor duce niciunde, căci procentele rămân neschimbate, chiar dacă vulgul cere capul ministrului RAFILA. Să zicem că i se va da satisfacție vulgului. parlamentarii rămân aceiași. Șefii de partide rămân aceiași. Spitalele rămân aceleași. Gloata de manevră rămâne aceeași.  Doar timpul trece și circul mediatic va face nenumărate victime colaterale, iar probleme de la ATI nu se rezolvă decât dacă se crează noi locuri, decât dacă se fac investiții substanțiale în aparatură și în medicamente și mai ales, dacă doctorilor li se acordă respectul cuvenit, căci ei salvează vieți, în timp ce televiziunile manipulează cu nerușinare, politicienii se îmbuibă și corupții zburdă nestingheriți.


(14 august 2024)

Mielul blând ar trebui să sugă la două oi, dar rămâne flămând

Noi avem proverbul despre cel care aleargă după doi iepuri, fără a prinde vreunul. Mai avem proverbul că mielul blând suge la două oi.

Ieri 01 august 2023 la un post Tv, o știristă se întreba în ignoranța ei, cum de ministrul Alexandru RAFILA se ruga de un manager de spital din Urziceni să facă un pas în spate. Știrista nu știa că spitalul din Urziceni era administrat de primărie și că primarul este cel care are dreptul de demitere a managerului dacă încalcă cele înscrise în contractul încheiat între manager și primărie. Ministerul sănătății se ocupă de calitatea actului medical. Ministrul a constatat că actul medical nu a fost corespunzător și a cerut luarea de măsuri, dar măsurile le ia doar primăria, căci ea plătește. Ar fi incorect ca instituția care finanțează să nu dispună de puterea de decizie legată de personal. Așa stând lucrurile, sunt spitale care se află în dublă subordonare. Din punct de vedere al resurselor financiare se află în subordinea primăriilor, iar din punct de vedere al calității actului medical, se află în subordinea ministerului sănătății. Este ca în povestea mielului care suge la două oi. Numai că lucrurile sunt încâlcite și bietul miel rămâne flămând, după cum se vede în situația de la Urziceni. Așa se întâmplă peste tot unde cineva se ocupă de calitatea serviciilor prestate și altcineva vine cu banii. Cel ce vine cu banii are și el pretențiile lui, uneori cam exagerate, care vin în coliziune cu calitatea serviciilor ce ar trebui prestate. Nu vreau să vorbesc aici de protecții, de pile, de aranjamente și de alte măgării care se derulează în plan local, pentru că toată lumea știe de ele și dubla subordonare e făcută pentru ca aceste nereguli să înflorească îngrozitor.

(02 august 2023)

Să le dea Dumnezeu sănătate!

Să dea Dumnezeu sănătate doctorilor Jacques PUEL, Ulrich SIGWART, Julio PALMAZ, Richard SCHATZ, căci prin realizările lor în domeniul chirurgiei cardiace, mai precis pentru inventarea stentului și a tehnicii montării acestuia, au contribuit la salvarea a sute de mii de vieți omenești, din moment ce tehnica aceasta face parte din tehnologiile curente în mii de secții de cardiologie din lume și mii și mii de doctori folosesc cu succes tehnica montării stenturilor.
Să le dea Dumnezeu sănătate la toți cei care sunt în slujba oamenilor aflați în suferință și care prin cunoștințele și prin harul lor, le salvează viețile!

(11 iunie 2023)

Mediocrii care vor să pară ceea ce nu sunt

Teoria mea este simplă. Toți ne naștem geniali, dar geniul fiecăruia este canalizat numai într-o singură direcție. Dacă din întâmplare acea direcție se suprapune cu ceea ce societatea ne îndeamnă să facem, ne vom manifesta ca geniali. Dacă însă, ceea ce vrea familia sau societatea să facem este altceva, noi nu vom fi geniali, ci vom fi foarte buni, dacă ceea ce era hărăzit să facem nu este prea departe de ceea ce dacă făceam eram geniali. Dacă, ceea ce facem este foarte departe de ceea ce eram hărăziți să facem ca genii, vom fi doar mediocrii sau foarte nepricepuți.
Gheorghe HAGI este fotbalistul genial pentru că lui i--a host hărăzit să fie fotbalist și fotbalist a fost.
Nadia COMĂNECI este gimnasta genială, pentru ei i-a fost hărăzit să fie gimnastă și gimnastă a fost.
Mihail EMINESCU a fost poetul de geniu, pentru că i-a fost hărăzit să fie poet și poet a fost.
Fiecare dintre noi, dacă nu este genial în meseia lui se datorează doar faptului că ne-a fost hărăzit să fim ceva și noi am devenit altceva, pentru că părinții noștri au vrut sau noi am vrut sau societatea ne-a impus să fim, deși locul și rostul nostru era hărăzit să fie cu totul altul.

Ne întrebăm de ce au apărut atât de multe teze de doctorat plagiate și de ce sunt atât de mulți impostori care se dau drept ceea ce nu sunt. Aici toată vina o poartă societatea care este strâmbă. Societatea românească exagerează în a aprecia oamenii după diplome și după titlurile academice și nu după:

- caracter,

- ceea ce știu să facă,

- proiectele de succes la care au lucrat.

Un om care avea hărăzit să fie un tâmplar de geniu, a fost împins de societate să mimeze absolvirea a două facultăți, să se închipuie autor de cărți nescrise și să creadă că i se cuvine un post de ministru. Dacă societatea ar fi una dreaptă, cu o scară a valorilor reală, cu siguranță, numărul celor care se îndreaptă spre direcții total diferite direcției ce i-a fost hărăzită pentru a fi genial. Doar datorită acestei situații nenorocite numărul mediocrilor este alarmant de mare. Un om căruia i-a fost hărăzit să fie olar de geniu devine datorită societății strâmbe, general cu patru stele submediocru, dar reevaluat, care truchează poza ca să arate lumii că a dat mâna cu un. președinte de stat, mimează conducerea de doctorate și mai face și alte grozăvii.

Un bețiv, căruia îi era hărăzit să fie un vidanjor de geniu, societatea, în nimicnicia ei, l-a împins atât de sus încât amețit de înălțime s-a dedat numai la lucruri mizerabile, făurirea statului mafiot fiind unul dintre ele.

(29 martie 2022)

Fabrica de doctori în științe

 Cine are habar cât de greu se scrie o teză de doctorat și cât de dificilă este coordonarea muncii unui doctorand în a scrie teza, muncă pe care o depune un conducător științific, știe că în medie conducătorul de doctorat are capacitatea de a finaliza cel mult 5 teze de doctorat pe an, în medie. Sunt ani în care finalizează un doctorand sau niciunul, dar sunt ani în care finalizează să zicem 8 doctoranzi. De aceea mi s-a părut de-a dreptul fabulos să văd cum au fost conducători de doctorat care finalizau coordonarea și a 20 de teze de doctorat pe an.

Ar exista o explicație. Un conducător de doctorat este și șef important. El are un număr limitat la admiterea la doctorat, să zicem K. Le ocupă pe toate din start, cu oameni de excepție, cu tezele elaborate în proporție de 95%. Întrucât nu sunt restricții severe la durata stagiului doctoral, evident, cele K genii reușesc, asemeni lui Făt-Frumos să facă în trei luni, ceea ce muritorii de rând fac în cel puțin trei ani. Așa se explică faptul că șeful care este și conducător științific, își eliberează treptat-treptat cele K locuri în primele 6 luni ale anului. Șeful are subalterni, conducători de doctorat și ei, dar nu oricum, ci obligați șefului. Ei au ocupate cele K locuri tot cu genii care au elaborate tezele în proporție de cel puțin 95%. dacă șeful a eliberat cele K locuri, subalternii le alimentează prin transferul doctoranzilor lor, care în următoarele 6 luni susțin tezele. Șeful, conducător, stabilește performanța de a avea într-un an 2*K doctori cu teze susținute, trecuți prin comisia de diplome de la minister.

Conducătorul de doctorat cu foarte mulți doctori validați, care și-au susținut tezele într-un an, eswte o adevărată fabrică de doctori în științe. Nu fac afirmații de nicio sămânță, că nu-mi stă mie în caracter să vorbesc despre ceea ce eu nu sunt în stare să fac nici în visele mele cele mai colorate. Eu sunt un trudnic, modest, care știe că o teză de doctorat în informatică economică se nădușește și numai cel ce muncește trei ani de-i sar capacele o scoate la liman fără a avea surprize cu depunerea de cerere pentru a i se retrage titlul de doctor, așa cum s-a întâmplat cu unii care au devenit doctori în științe pe bandă rulantă. Nu mă apuc să vorbesc nici despre doctorii cu teze formate doar din coperți, teze inaccesibile vulgului.

(02 decembrie 2021)

Doctori, adica PhD in oarece

A aparut un articol care arata degradarea situatiilor din stagiile doctorale din moment ce numarul de doctori in stiinte dar si in alte domenii a crescut alarmant dupa 2000. Articolul scris de Alina BORTEA in Qmagazine arata ca inainte de 1990 erau 1500 de doctori, iar acum sunt 60.000 ceva mai multi decat productia de rosii boabe la hectar din epoca CEAUSESCU.

La noi merge zicala: prostul nu este destul, daca nu e si fudul. Fudulia se concretizeaza prin:

- numarul de facultati terminate de-a moaca,

- numarul de masterate finalizate cantand,

- titlul de doctor in oarece obtinut fraudulos.

Sunt de notorietate retragerile de titluri stiintifice ale unor indivizi care au plagiat grosolan sau au facut lucrari penibile sau chiar nu aveau decat copertile tezelor, caci continutul era inabordabil din varii motive.

Eu sunt conducator de doctorat si cand am sustinut eu teza era jale mare, caci trebuia s-o plimbi ca pe sfintele moaste prin simpozioane, prin conferinte, pe la mari personalitati, sa raspunzi la toate intrebarile. Numai dupa aceea primeai verde s-o prezinti in sedinta publica.

Erau emotii cat cuprinde si treaba cu originalitatea era conditie esentiala, iar conducatorii care erau putini, erau de o exigenta iesita din comun, notele adte la examene, erau extrem de variate, iar nota 10 era foarte rara, aproape inexistenta.

Acum lucrurile sunt cu totul altfel. Si conditiile s-au schimbat, dar accesul la doctorat fara a avea timpul necesar pentru:

- a studia,

- a face documentare,

- a cerceta,

- a testa,

- a construi,

- a solutiona,

- a verifica,

- a scrie,

mi se pare o aberatie acceptata, exact asa cum acceptam coruptie fara corupti, rapiri fara rapitori, crime fara criminali si tot felul de chestii ca te si minunezi ca am ajuns in secolul al XXI-lea printre natiile civilizate.

Ce trebuie facut n-o sa spun eu. Primul lucru si singurul trebuie facut si anume, un referendum pentru a introduce in Constitutie cuvantul onoare, cu tot ce se intampla daca aceasta se pierde de catre un individ. Punct.

(09 decembrie 2019)

PhD: numărul maxim de doctori

Pentru a estima numărul maxim de doctori în științe pe care îl produce un conducător științific, trebuie făcute o serie de ipoteze care definesc niște limite în care acesta își desfășoară activitatea. Unele dintre limite provin din lege, altele provin din dinamica fenomenului, iar altele provin din moralitatea în care conducătorul științific ar trebui să-și desfășoare activitatea. Aceste ipoteze se referă la:

- durata minimă a stagiului doctoral care este de 3 ani,

- numărul maxim de doctoranzi coordonat într-un an care nu depășește 8,

- durata de activitate a conducătorului științific care este de maximum 35-36 de ani,

- în primii doi ani de la dobândirea titlului de conducător nu produce doctori,

- există politici diferite de declarare și de ocupare a locurilor la doctorat,

- inexistența abaterilor de la restricții, în sensul că totul merge ceas.

În acest context, există cazuri favorabile, cazuri ideale și cazuri mai puțin favorabile în ceea ce privește performanțele conducătorilor de doctorat. Sunt conducători de doctorat;

- prolifici, în ideia că au un număr de doctori foarte mare,

- obișnuiți, care au un număr de doctori care corespund unei realități acceptate,

- restrictivi, în care doctorii pe care i-au coordonat sunt cumva sub medie,

- problematicii, în care numărul celor care au finalizat este sub 1/3 din medie.

Dacă un conducător scoate la concurs tot timpul când coordonează doctoranzi numai și numai 8 locuri, el are locuri la admitere în cei 35-36 de ani în anii 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, 31, 34. Deci va produce 12 serii a 8 doctori, adică maximum 96 de doctori ai lui, cu cicluri complete de care el s-a ocupat 100%. 

Acest număr 96 este maximum de doctori pe care-i produce un conducător științific dacă toți cei care dau admitere la el lucrează foarte bine și finalizează în cei 3 ani cât zice legea că durează cel mai puțin stagiul doctoral. În realitate sunt doctoranzi care nu-și finalizează teza în 3 ani ai stagiului minim doctoral, dar o finalizează în 4 sau 5 ani, ceea ce duce la diminuarea dramatică a numărului de doctori scoși de respectivii conducători științifici. Sunt și unii doctoranzi care se retrag sau sunt exmatriculați. La orată de pierdere de 20%, cam 20 de doctoranzi nu finalizează, drept care conducătorul are un număr de doctori de 76 cel mult în cei 35-36 de ani de muncă pe problemă.

Eu conchid că nu am avut o experiență prea bună din moment ce în 18 de conducere de doctorate am produs doar 42 de doctori, adică sub jumătate cât ar fi fost normal, deși mă consideram tot timpul un conducător de doctorat obișnuit, nu exagerat, dar preocupat de calitatea tezelor coordonate.

(18 martie 2018)