Decoruri de carton și păpuși gonflabile

Ne-am obișnuit cu orice. Suntem obișnuiți să vedem niguri anoste. Suntem obișnuiți să auzim bazaconii. Suntem obișnuiți să fim treziți din somn de tot felul de moace fără carismă. Suntem obișnuiți să admirăm nimicuri pe post de capodopere. Suntem obișnuiți să mâncle Europei de Vest. Suntem obișnuiți să credem minciunile unora și altora care ne dau asigurări, peste asigurări. Suntem obișnuiți să strecem cu vederea mătăm cu capul plecat, doar-doar să nu vină vreo sabie sa ni-l reteze. Suntem obișnuiți să să tremurăm de frica unor zvonuri sau umbre imateriale, numai pentru că se aud niște tunete de undeva. Suntem obișnuiți să rumegăm tot felul de idei care nu ne aparțin, numai și numai de dragul de a arăta că avem capacitatea să ascultăm și alte păreri. Suntem obișnuiți să ne luăm după un conducător, aplaudândul din instinct, fără a ne întreba dacă și merită onorurile acordate. Suntem obișnuiți să mergem pe la câte o Înaltă Poartă cerând să ni se rezolve problemele pe care noi înșine ar trebui să le rezolvăm. Suntem obișnuiți să credem măgăriile pe care unii ne spun că au fost poruncite, fără ca poruncitorul să aibă habar că ar fi făcut așa ceva. Suntem obișnuiți să ne privim în oglindă și să ne credem că suntem exact ceea ce nu suntem, pentru că minciuna frumoasă ni se pare cu mult mai acceptabilă decât un adevăr oarecare, dar un pic cam șchiop și bâlbâit. Suntem obișnuiți să să privim decoruri de carton cu mult sclipici, care ne orbește și care ne crează impresia unei împărății la care nici nu visam, dar care acum este la picioarele noastre. Suntem obișnuiți să credem că păpușile gonflabile din vitrină nu au numai utilitatea banală pentru care au fost create, ci datorită unei supraestimări ușor condamnabile, le atribuim și calități dar și capacitatea de a trece la acțiuni în folosul obștesc, precum săpatul de șanțuri. Suntem obișnuiți să vedem mereu în Parlament pe aceleași personaje, uneori pitorești, alteori scârboase, care dau din clanță doar-doar vor ocupa niște minute bune din timpul aleșilor neamului, pentru a nu fi acuzați ca iau banul gros de-a moaca, fără să vânture și ei măcar un oarece text.Suntem obișnuiți să cu multe, dar nu ne-am obișnuit să fim exacți, să scriem propoziții și nu fraze. Suntem obișnuiți să punem verbul a putea oriunde, pentru a arăta câtă lașitate zace în subconțtientul nostru, cel care ne conduce ca pe o mârțoagă buboasă și hămesită prin labirintul timpului. Suntem obișnuiți să să facem orice, mai puțin de a sfărâma munții în verticalitatea noastră. Suntem obișnuiți să nu fim cu privirea tăioasă, așa cum ne-ar sta bine dacă tot timpul pentru noi doi și cu doi ar face patru indiferent dacă plouă, dacă ninge sau dacă în fruntea statului stă un viteaz, un molâu sau unul ferm, cu vorbă și cu pas apăsat. Suntem obișnuiți să vedem și cuburi de gheață care plutesc de fericire într-o licoare care horincă nu se cheamă și să glumim cu subînțelesuri pentru cunoscători numai.

(14 decembrie 2016)

Lupta de clasă

Noi, clasa muncitoare, împreună cu țărănimea cooperatistă și pătura intelectualilor ne angajăm să stârpim dușmanul de clasă, să edificăm socialismul pe pământul scumpei noastre patrii Republica Populară Română!

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

La luptă, împotriva burghezo-moșierimii!

La luptă împotriva chiaburimii!

Să piară dușmanii!

Lupta de clasă se ascute și în această luptă proletariatul va ieși învingător!

Proletari din toate țările, uniți-vă!

Scurta lui Stalin trebuie știută!

Nu vă gândiți la prostii. Scurta lui Stalin era biografia de două pagini a acestuia, că mai era una de vreo 16 pagini. Nu știai scurta lui Stalin, erai mâncat. Să lăsăm gluma.

Să înlocuim din textul de la început câteva cuvinde în care eroii pozitivi sunt intransigenții democrați, intelectualii fini și militanți îndoctrinați, iar de partea cealaltă sunt șăranii primitivi, pensionarii ramoliți și manipulați, curve, analfabeți, orășeni și destui intelectuali. Vor rezulta niște consgrucții amețitoare care arată că față de anii '50 nu s-a schimbat nimic. 

În partea dreaptă a eșicherului politic sunt comunicatori foarte buni, unii excepționali. Eu i-am analizat și pe cei din PNL și pe cei din USR sau USB. Partea proastă este că acolo la dreapta, totți se visează comunicatori. Ei nu preiau mesajele generoase ale celor care se ocupă de strategiile de comunicare ale partidelor, se cred militanți autentici și vin cu propriile mesaje. Pe lângă faptul ca facebook a fost inundat de mesaje confuze, s-a perodus o radicalizare a facebooks-iștilor. Față de noiembrie 2015 când facebook a contribuit prin mesaje clare, puternice și de unitate să scoată zeci de mii de oameni în stradă în toată țara, acum neomogenitatea mesajelor a avut un efect invers. Cine iubețte o doctrină, cine ține cu un anumit partid, este de dorit să lase inițiativele privatde deoparte și să militeze alături de partid, în corul pe o singură voce al respectivului partid. În politică falseturile sunt de fapt derapaje periculoase.

Revin la ideia că acum în 2016 câștigarea alegătorilor pentru care youtube este un dat nu se mai câștigă folosind metodele Anei Pauker sau ale lui Leon Trotsky. Trebuie mesaje clare, frumos ambalate, atractive și mai ales credibile. Prima vorbă contează. Una este să spui unei doamne sărut mâna și alta  e să-i zici: ce faci fă?

(14 decembrie 2016)

Grupul țintă e una și cum se votează este alta

Grupul țintă la alegeri este o entitate a cărei structură este cunoscută dacă se dorește acest lucru. Este adevărat că sunt 18 milioane de inși pe liste, dar nu sunt niște anonimi. Acolo este Ionesc, Poperscu, Georgescu, cu CNP, cu profesie, cu adresă, adică cu tot ce trebuie pentru a fi identificat și studiat. Ideia este că având 18 milioane de inși, nu statistica aceea ușor vulgarizată ar trebui folosită, ci un capitol numit analiza de date sau cum zicem noi nord-coreeni, data analysis. Din ce oferă data analysis se văd:

- colectivități omogene;

- interacțiuni între subcolectivități;

- modalități de a controla regruparea elementelor.

Cine dorește să construiască o strategie electorală, trebuie să stabilească dacă:

- se adresează la toți cei 18 milioane;

- se adresează unei singure subcolectivități;

- se adresează unui număr finit de colectivități.

Răspunsul la această întrebare duce la:

- a identifica nevoile alegătorilor;

- a stabili limbajul de comunicare;

- a construi mesajele ce vor fi adresate oamenilor;

- a defini formele concrete de comunicare;

- precizarea ariei de răspândire a persoanelor;

- precizarea momentului când va începe comunicarea.

Estimările din grupul țintă vor permite efectuarea de calcule legate de numărul probabil al celor care vor vota partidul. Că cât sunt mai realiste ipotezele de lucru, cu atât estimările vor avea o acuratețe mai bună. Când există structura grupului țintă, mesajele și estimările, este foarte ușor să se vadă eficiența strategiei de campanie și derularea însăși a campaniei. Dacă lucrurile sunt clare, vor fi și cuantificabileș Una este ce se planifică și alta este ce se întâmplă. IRES a dat acum rezultatele votului ca sondaj cum s-a votat me vărste, pe cateforii de studii și pe urban, respectiv, rural, pe fiecare partid în parte. Cine are interes va pune față în față datele estimate cu cele din acel sondaj și va vedea cât de eficient a lucrat. De regulă nu se întâmplă așa ceva, pentru că după vot, cei care s-au ocupat de strategii de campanie se retrag. Se lucrează cu plata înainte și de aceea nu există analize postelectorale.

Fiecare tipologie din grulul țintă are mesajele sale. Cine face doar o structură de mesaj crezând că atinge toate corzile sensibile pentru toți alegătorii face o mare greșeală. Bețivilor să spui că le dai țuică, hoților să le spui că ușile de la apartamente sunt deschise, masinile n-au alarmp și cheile sunt în contact. Și tot așa. Știu un candidat care a atras voturi că:

- vorbea ca marea majoriytate a votanților:

- știa să strângă mâinile muncitorește;

- se îmbrăca obișnuit;

- nu era artificial;

- trecea sticla cum se zice;

- avea verb și spontaneitate;

- se pupa cu toată lumea, mai ales cu femeile mai coapte și mai plinuțe.

Cine știe să învețe, învață, cine nu, trăiește într-o lume paralelă, închisă într-un clopot de sticlă, fără a auzi freamătul vieții din jur. Să nu se mire atunci că vorbește la pereți.

(13 decembrie 2016)

Calcule de bun simț

Pe data de 11 cel mai târziu pe 12 noiembrie, încep activitățile specifice campaniei electorale, care de fapt a început a doua zi după ce s-au dat rezultatele de la alegerile locale, bineînțeles în forme mascate, rafinate, dulcege, persuasive și enervante per global.

S-a zis că s-a modificat legea electorală, s-a zis că partidele sunt sărace și multe s-a mai zis, căci la năcaz omul zice multe și mărunte, vai de capul lui.

Dar să vedem cam cum stau lucrurile:

a) acum mulți ani am lucrat la un contract de geologie și pentru a estima un zăcământ trebuiau făcute forări; cu destul de multă rigurozitate, rețeaua desenată după o simulare, oferea elemente convingătoare, lucru care mă îndreptățește și acum să cred în continuare că nu trebuie râmat tot terenul pentru a vedea ce zace sub pământ, că de aceea i se zice zăcământ;

b) introducerea unui indicator precum bani la 10.000 de locuitori dă o estimare foarte bună; adică se estimează cam care esti bucata dintr-o stradă unde locuiesc 10.000 de suflete și pe acea distanță se contorizează materialele electorale, se estimează un preț și se face extrapolarea pentru toată țara; pentru a nu fi chestii exorbitante, suma se înmulțește cu 0,75 sau cu 0,50 sau cu 0,30 și tot dă ceva care este cu mult peste puterile unui partid, oricât de mare ar fi el, ceea ce bani negri utilizați se chiamă;

c) se ia dimensiunea unui miting, că pe la jumătatea campaniei electorale toți vor să-și încordeze mușchii; se consideră că L dintre mitingiști vin de aiurea; se zice că un autocar, cu combustibil, cu șofer cu staționare cu tot duce și el pe zi undeva la 1000Euro; în autocar încap vreo 50 de suflete care trebuie să mănânce și ele și trebuie stimulate, totul fiind undeva la 50Euro de suflețel, adică per total 2.500Euro, adică 3.500Euro de autocar așa de la nașul către finul ca dar de nuntă; dacă  numărul de autocare NA = L/50, pe cei care organizează un miting îi costă niște bani CT = 3.500 * NA care nu va fi deloc de neglijat; cine se mai dă și grande și închiriază un spațiu de 100.000Euro pe eveniment, cu siguranță arată cât de bogat este, căci nimic nu este gratis și pe ochi grumoși; cum locația are 80.000 de locrui și nu dă bine la tv să fie scaune libere, trebuie aduși mulți militanți, ușor stimulați; 10 Euro e decentpentru Y dintre eci 80.000. Deci costul total CTeste dat de relația CT= Y*10+NA*3.500 + Ț, unde Ț reprezintă cât intră în buzunarele sparte ale organizatorilor de pe toate nivelurile.

Concluzia: nu mai cred minciunile mele, pe ale altora, nici atât. Nu există bun simț electoral.

(08 noiembrie 2016)

Aberații terminologice

De la BEC au fost oferite rezultate ale numărătorilor. Unii nu mai au proprietatea cuvintelor. Peste tot în logica elementară, rezultatul final, este rezultat final, este unic, este obținut după c au fost numărate TOTATE buletinele de peste TOT. În spiritul nostru bizaro-dâmbovițean, iată că s-au inventat și rezultatele finale parțiale pentru a face un soi de struțo-cămilă de tot râsul.

Anunțul oferit are conținutul:

REZULTATE FINALE PARŢIALE BEC LA ALEGERILE LOCALE 2016. PSD 37,62%, PNL 32,63%, ALDE 5,89%. DEZASTRU pentru LIBERALI în Bucureşti. Rezultate Primăria Capitalei: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Cătălin Predoiu 11,10%.

În opinia mea, niște oameni de onoare ar fi trebuit să scrie simplu:

REZULTATE  PARŢIALE BEC LA ALEGERILE LOCALE 2016. PSD 37,62%, PNL 32,63%, ALDE 5,89%. DEZASTRU pentru LIBERALI în Bucureşti. Rezultate Primăria Capitalei: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Cătălin Predoiu 11,10%

fără a mai pune acel cuvânt aiuritor. Numai ultimul anunț care ar urma să vină după ce s-a încheiat procesul de centralizare și validarea numărătorii ar trebui să aibă calificativul de final și ar trebui să fie:

REZULTATE FINALE  BEC LA ALEGERILE LOCALE 2016. PSD ZZZ, PNL WWW, ALDE YYY.  Rezultate Primăria Capitalei: Firea AAA, Nicuşor Dan BBB şi Cătălin Predoiu CCC.

Presa, are multe scăpări dar a face astfel de erori aberante este impardonabil.

(09 iunie 2016)

Un start furat motivând semnături

Sub pretextul strângerii de semnături, iată se face campanie electorală cu mult înainte de 5 mai 2016. Mai toți care au dare de mână au achiziționat corturi pe care le-au amplasat la marile intersecții ale Capitalei. Toate corturile sunt albe și albul este culoarea inocenței.

Printr-un mic artificiu, cel al strângerii de semnături au apărut corturile cu reclame pentru candidații la primăriile Capitalei. Să vie risipa!

(08 aprilie 2016)