Sovietizarea României

După terminarea celui de Al II-lea Război Mondial, România a intrat în sfera sovietică  și încet-încet s-a procedat la sovietizarea țării.
Armatele sovietice s-au instalat în mai toate marile orașe cu efective numeroase.

Imnul de stat al RPR avea versuri precum:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor 

Cu poporul sovietic eliberator. 

Leninismul ni-e far și tărie si avânt 

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, 

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

În toate orașele se găseau librăriile cu numele Librăria Cartea Rusă.

Radio Româniia acea emisiunile:

Vorbește Moscova

Învățați limba rusă cântând

la radio când se înregistrau piese de teatru pentru emisiunea Teatru radiofonic, peste 80% dintre piese erau din dramaturgia rusă și sovietică.

Orașul Brașov a luat numele Orașul STALIN.

În București unul dintre raioane se numea Raionul LENIN.

Muzica, literatura, pictura, filatelia, au reflectat viața din URSS și prietenia româno-sovietică, ARLUS.

Exista în București pentru studierea limbii ruse, institutul Maxim GORKI.

Actuala Academie de studii Economice se numea ISEP V. I. LENIN.

Existau fabrici cu numele Tânăra Gardă, Oțelul Roșu, inspirate din URSS. Existau sovrom-urile întreprinderi pentru exploatarea petrolului de la noi.

Muncitorii evidențiați se numeau stahanoviști.

Elevii învățau după manualele traduse din limba rusă. În paginile manualelor se afla imnul de stat al RPR și imnul de stat al URSS.

Mulți dintre studenții proveniți din muncitorime plecau la studii în URSS. Unii luau doctorat fără să aibă examen de bacalaureat și când reveneau în țară făceau liceul.

După modelul sovietic, artiștilor li se acorda titlul de artist emerit sau de artist al poporului.

Poetele Maria BANUȘ, Veronica PORUMBACU au cântat patria sovietică.

Peste tot se aflau monumente ale lui LENIN, STALIN, iar în parcuri erau busturi ale scriitorilor ruși și sovietici. În marile orașe se aflau monumente ale soldatului sovietic.În timpul lui Gheroghe GHEORGHIU DEJ armata sovietica și-a întrerupt staționarea în România după semnarea acordului din 24 mai 1958.

După venirea lui Nicolae CEAUȘESCU la putere multe dintre simbolurile sovietizării au fost trecute în planul al II-lea. La Revoluția din Decembrie, monumentul lui LENIN din Piața Scânteii a fost demolat. Monumentul ostașului sovietic din fața clădirii guvernului, a fost scurtat din înălțimea soclului și i s-a schimbat locul într-o zonă mai puțin vizibilă.

(14 februarie 2025)

Cultul personalității la scară mai mică

S-a vorbit mult despre cultul personalității lui I. V. STALIN, despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, dar niciodată nu trebuie să ităm că în fiecare dintre noi zace un demon al cultului personalității, căci fiecăruia dintre noi îi plac laudele fie meritate, fie nemeritate și nu scăpăm niciun prilej de a le cere, de a le primi sau pur și simplu de a le cerși, de oriunde ar veni ele.

Ne place să fim lăudați de membrii familiei pentru calități reale sau imaginare.

Ne place să fim aplaudați la scenă deschisă pentru ceea ce am făcut sau pentru ce am spus doar.

Ne place să primim tot felul de diplome, care mai de care cu titlul mai pompos.

Ne place să fim omagiați cu tot felul de aniversări care mai de care mai puțin rotunde ca ani.

Ne place să ni se organizeze sau să ne organizăm singuri omagieri care mai de care mai convenționale.

Ne place să fim numiți geniali, extraordinari, creatori de școală, buni organizatori și nu mai știu cum.

Ne place ca numele nostru să fie dat unor străzi,  licee, stadioane, ansambluri, când suntem în viață.

Ca totul să meargă uns, avem noi grijă ca la ocazii pe care tot noi le numim speciale, să ne invităm exact pe cei care vor reacționa exact așa cum ne dorim, căci în niciun caz nu vrem să apară un Constantin PÂRVULESCU ca la congresul al  XII al PCR, să ne strice petrecerea. Trebuie să fim experți în a-i invita pe cei care dacă vor spune ceva, vor spune ceea ce ne place să auzim, pentru a lua acel aer de modestie, pe care știm să-l simulăm cu talent, ca să părem în ochii celor care nu știu despre ce este vorba că suntem luați prin surprindere, că nu ne așteptam și că cele spuse vin din credința vorbitorului că așa stau lucrurile. Să nu uităm niciodată ce se spune fie pe la colțuri, fie după ce am pierdut poziția care le făcea pe slugi să se gudure pe lângă noi, căci interesul poartă fesul, cum zice un proverb și nimeni nu face ceva altcumva.

Deși credem despre noi că nu suntem bântuiți de propriul cult al personalității, este extrem de greu de a trage o linie de demarcație care să separe adevărul de minciună, de falsitate și mai ales de acele lucruri forțate care ne cotropesc din toate părțile din moment ce fiecare dintre cei care ne înconjoară vrea ceva în folosul său și unul din mijloacele de a obține acel ceva este stimularea orgoliului din noi dincolo de limitele normalului, iar acceptarea este calea sigură pentru crearea cultului personalității la scară mică.




(29 decembrie 2024) 

Ce mai face capitalul românesc, bre?

Au trecut, iată, 35 de la Revoluție și mă așteptam să văd capitalul românesc în mare expansiune în economie. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în construirea unei autostrăzi. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în construirea unei fabrici puternice de autoturisme electrice. Și vedeam un capitalist cum bagă banul în  realizarea unui ciclu complet de prelucrare a produselor din agricultură, pentru a stopa cu 80%  hemoragia de materii prime agricole și importul necontrolat de produse agricole semipreparate. dar după 35 de ani de la revoluție, aflu că un nene a băgat 41 de milioane de euro în clubul de fotbal Genova, că un alt nene, proaspăt reintrat în politică după ce a făcut și ceva pușcărie, tot cu fotbal și credință suge milioanele, în rest nimic relevant în afară de avioane private, colecții de mașini rare și lucruri excentrice ale beizadelelor. 
În concluzie, după 35 de ani, numărul miliardarilor autentici în euro de pe plaiurile mioritice este nesemnificativ, ca să nu spun nul, iar investițiile spre producție și ele tot nule sunt, căci încă cei ce dețin capital merg tot spre zone unde câștigul este rapid, fără efort și mai ales fără riscuri, așa cum sunt construcțiile de locuințe, cu ajutor de la stat pentru beneficiari, către cosmetizări superficiale de hoteluri, unde clienții sunt jecmăniți cu grație sau spre tot felul de șmenuri aducătoare de profituri aiuritoare, nefiscalizate, ceea ce nu capital curat se numește.

Adevărul este că mediul economic românesc nu este sănătos și riscurile de a face investiții curate fără statul corupt, sunt imense, iar pauperizarea capitaliștilor  autihtoni este la ordinea zilei, din moment ce cordonul ombilical dintre oamenii de afaceri mioritici și banii de la buget nu s-a secționat și legătura dintre mămica-buget și fătul-capitalist este indestructibilă, iar economia de piață este un simulacru.


(24 decembrie 2024)

De la conștiința trează, la trezirea în conștiință.

În anii '50 când au venit comuniștii la putere, lupta de clasă era la începuturile ei și clasa muncitoare alături de țăranii de pe ogoare trebuiau să stea cu conștiința trează, căci dușmanul de clasă  era omniprezent și uneltea cu sârg împotriva noii orânduiri și aici mă refer la democrația populară, deși democrație înseamnă puterea poporului și puterea poporului populară este deja prea mult, dar în acele vremuri era permis orice.

Chestia cu conștiința trează s-a menținut și în vremurile ceaușiste, deși societatea socialistă devenea multilateral dezvoltată și lupta de clasă nu mai era, căci dușmanul și aici mă refer la burghezo-moșierime, dispăruse, iar comunismul învinsese pentru totdeauna, credeau ideologii lui, iar 1989 a dovedit contrariul. Totuși omul nou trebuia să stea cu conștiința trează, căci dușmanul acum era în exterior și imperialismul care se găsea pe buza prăpastiei de la LENIN încoace, se încăpățâna să se prăbușească în hău, constituind un pericol pentru comunism în general și pentru omul nou, revoluționar, în special. Se justifica necesitatea ca omul nou să stea cu conștiința trează și să lpte pentru păstrarea și dezvoltarea idealurilor comuniste.

De la 24 noiembrie 2024, de când l-am auzit pe nenea Călin GEORGESCU, ca să nu-i zic neica, vorbind despre trezirea în conștiință, am căutat să mă luminez și io la cei 78 de ani ai mei, ce și cum. Pe Internet sunt tot felul de abordări, dar niciuna nu m-a lămurit deplin și definitiv, căci așa-zișii filosofi, mai rău încurcă lucrurile, decât să le descurce. Se desprinde, așa cum susțin unii, că această trezire în conștiință este un concept ce vine din religia ortodoxă și că ar însemna o abordare superioară a lumii, undeva din momentul detașării eului de sinele lui, moment în care înțelegerea lumii capătă noi dimensiuni spre a separa grâul de neghină prin luptă corp la corp sau mă rog, cam în această direcție, când unii se fac deținători ai adevărului absolut, iar alții, care nu se trezesc în conștiință, rămân ignoranți și continuă să mănânce din gunoaiele cu mirosuri pestilențiale, ale unei societăți murdare, ne-strălucitoare ca soarele.

Cum chestia cu conștiința trează nu m-a impresionat, deși am trăit în mediu acela cam 43 de ani, nici nenea Călin, care repetă conceptul sec, fără a oferi detalii ca și cum eu deja aș fi un fin cunoscător în ale trezirii în conștiință, rămân același personaj oarecare, privitor al aceleiași scene, cu aceleași decoruri de mucava, unde numai personajele se schimbă de la o comedie la alta, cu schimonoselile lor de limbaj.





(18 decembrie 2024)

23 August 1944 și să nu uiți Darie!

Romanul lui Zaharia STANCU intitulat Desculț avea în el un fragment în care o femeie repeta obsesiv să nu uiți Darie! Băiatul cu numele Darie, zicea la rândul lui că nu are să uite. Mă gândesc că și pentru noi ar trebui să fie cineva care să ne spună să nu uităm și noi să repetăm că nu vom uita. Mă refer la erorile impardonabile făcute în timp, când am făcut lucruri ce nu trebuiau făcute, din exces de zel, din slugărnicie și din lipsă de caracter și din dorința de a ieși în față  cu orice preț.
Semnificația zilei de 23 August s-a schimbat după cum fiecare conducător de partid credea că-l avantajează. De la 23 August 1944, ziua eliberării scumpei noastre patrii de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie, până la 23 August 1944 începutul revoluției democratice de sub conducerea partidului comunist român în țara noastră, au existat multe alte abordări, care mai de care mai interesante, plină de subînțelesuri și mai ales incluzând grămezi de neadevăruri, căci la 23 August 1944 a fost arestat mareșalul Ion ANTONESCU și au fost întoarse armele împotriva Germaniei lui Hitler, armata română alăturându-se Armatei Roșii, deci aliaților, în lupta împotriva Germaniei naziste. S-a vorbit foarte mult despre faptul că evenimentul de la 23 August 1944 a redus cu 6 luni durata războiului, după analiza unui post de radio și despre cele peste 400.000 de jertfe ale ostașilor români pe câmpurile de bătălie în luptele ce au urmat acestui 23 August 1944.

După 23 August 1944, mai precis după ce comuniștii au venit la putere:

- orașul Brașov s-a numit orașul STALIN,

- sectoare ale Bucureștiului au luat denumirea de LENIN, STALIN,

- actuala Academie de Studii Economice s-a numit ISEP V.I. LENIN,

- la București a ființat Institutul Maxim GORKI,

- imnul de stat pe muzica lui Matei SOCOR, cu versurile lui Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU, arăta 

  întreaga slugărnicie a comuniștilor față de fratele de la Răsărit,

- poeții au cântat Țara Sovietelor,

- teatrele au jucat piese din dramaturgia rusă și sovietică,

- în fiecare oraș de la noi era o librărie numită Cartea Rusă,

- la radio erau emisiunile Vorbește Moscova și Învățați limba rusă cântând,

- elevii învățau și cântau imnul PRP și imnul URSS,

- în școală se învăța Limba rusă,

- elevii învățau după manuale traduse din limba rusă,

- a existat întreprinderea Tânăra Gardă,

- oficiosul partidului comunist s-a numit SCÂNTEIA după ISKRA sovietică,

- Casa Scânteii seamănă cu Universitatea LOMONOSOV,

- pe soclul din fața Casei Scânteii au poposit STALIN, urmat de LENIN până în 1989,

- la București s-a sărbătorit ziua de 7 Noiembrie a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie,

- lângă clădirea guvernului a existat Statuia Ostașului Sovietic,

- pe ecrane rulau filme sovietice de la Mosfilm în proporție de 90%,

- tinerii de la noi făceau facultăți și doctorate în URSS până în 1964,

- în economie existau sovrom-urile,

- muncitorii fruntași de la noi erau stahanoviști,

- la cartofi se făcea iarovizare cum zicea DOKUCEAEV,

- în întreprinderi funcționa principiul hozrasciot,

- în dicționare traduse din rusește, cibernetica era o știință reacționară,

- un compozitor mioritic a scris melodia M-am îndrăgostit de tine Moscova.

În opinia mea, aceste excese au fost erori nenecesare, căci nimeni nu a impus cuiva comportament de slugă. Unele manifestări le-am regăsit și după 1989, să nu mai vorbesc despre cultul personalității de dinainte de 1989, unde toți se întreceau în a realiza exprimări sub toate formele și stilurile, să fie pe placul conducătorului, om slab, cu calități oarecare, lipsit de capacitatea de a pune punct abordărilor excentrice.

Îmi repet în minte să nu uit, să nu repet, dar când văd în jurul meu că mulți nu uită, dar repetă erorile din trecut, am senzația că 23 August 1944 nu a însemnat mare lucru, că vor veni alte zile despre care vom găsi în cuvinte bombastice tot felul de semnificații, dar care nu vor însemna nimic semnificativ, din moment ce valoarea e dată de obiectul supus analizei, dar și de cel pus să-l prețuiască, acesta din urmă, fiind uneori un zero barat. Cu un pic de reținere și făcă excese de zel, după 23 August 1944 cu totul altfel am fi discutat despre istoria noastră, dacă nu s-ar fi găsit cozi de topor, oamenii lipsiți de geniu și de dragoste de țară, care să facă atât de multe compromisuri și să nu târască în zone despre care acum ne rușinăm profund, datorită gesturilor ample dar inutile făcute, crezând că acestea vor fi apreciate de cineva, ceea ce nu s-a întâmplat, căci stăpânii își disprețuiesc slugile, oricât de mult acestea s-ar scălâmbăia.

(20 august 2024)

Revoluțir în 9 iunie 2024 în spațiul mioritic?

Unii cu mințile înfierbântate vorbeau de o revoluție care va schimba fața României ca urmare a alegerilor din 9 iunie 2024. Dacă în 22 Decembrie 1989 nu a fost nicio rev oluție și pe plaiurile mioritice au fost răzmerițe, răscoale, dar niciodată revoluții, înseamnă că nici în 9 iunie 2024 nu va fi nimic. Sunt aceleași deciruri cu aceleași personaje.
Cine să facă revoluție? Nicușor DAN?
Să facă revoluție Gabriela FIREA?
Să iște revoluție Cristian POPESCU?
În nicioun caz. Ei sunt oameni potoliți, cu idei modeste despre societate, fără teze de anvergura lui ULIANOV și fără anvergura acestuia. În plus, pe plaiurile mioritice nu s-au copt condițiile de revoluție. Vorba lui CĂLINESCU, mai trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, până când sevele acestui popor va naște o revoluție.
Deci, dormi liniștiot, popor român. Nu se va întâmpla nimic în acestă noapte.

(09 iunie 2024)

Vasile CĂNĂNĂU

Am mai scris despre  cântărtețul de folclor Vasile CĂNĂNĂU, pentru că în anii copilăriei mele, Vasile CĂNĂNĂU era prezent în toate emisiunile de folclor cu cântecele sale care preamăreau:
- realizările regimului de democrație populară,
- munca și recoltele din CAP,
- prietenia cu URSS,
- clasicii marxism-leninismului,
- partidul aflat la putere în RPR.

Pe muzica Mariei LĂTĂREȚU, Hei lună, Vasile CĂNĂNĂU a interpretat cântecul în 1960 cântecul Racheta din Moscova. Pe muzică săltăreață din Moldova, Vasile CĂNĂNĂU a interpretat versurile unui cântec de un proletcultism dus la extrem intitulat Avem o recoltă bună, în care se vorbește despre plan, despre agronom, despre bucuria de a munca de a fi fruntași în colectiv, adică în CAP.

Vasile CĂNĂNĂU avea în repertoriul lui cântece precum:

Ciobănașul

Huțulca din Brodina
Cântec de nuntă din Moldova

Am venit la împețit

Merge lelea la Bacău

Nechează murgul de zor

Colo la Suceava-n luncă

Mai avea imprimat un cântec despre omul nou, ceva cu textul:

Nașul mare, omul nou,

Știți ce le-a adus cadou?

Lampa lui Ilici pe masă,

Să ne fie casa, casă

Și viața luminoasă.

Îmi pare rău că nu am regăsit pe Internet această înregistrare că ar fi fost interesant să se vadă cum cântăreții asemeni lui CĂNĂNĂU au fost și alții, au făcut un folclor poluat, așa cum este poluat și în ziua de azi, pentru a marca niște realități duse la absurd.


(02 februarie 2024)

Dispariția INTERNETULUI.

Plec la a lansa această teorie de la ceea ce se știe dintotdeauna în filosofie și anume că, orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. Și Internetul a avut un înc eput, are o dezvoltare, acum este într-o perioadă a exploziei sale, dar cu siguranță, datorită nivelului extraordinar de mare al dezvoltării, va cătăpa o astfel de dezvoltare încât, va deveni inutilizabil, datorită:
- dificultății de a regăsi informația pe acre o căutăm,
- marilor fluctuații de calitate ale informației,
- marea diversitate a opțiunilor oferite care îngreunează decizia,
- disproporțiilor de finețe a soluțiilor în raport cu importanța problemelor de rezolvat,

- nenumăratelor proceduri care încearcă să-l reglementeze,

- costurile impuse de asigurarea securității informatice,

- estomparea diferențelor dintre conținutul generat de AI,

- creșterea dificultăților în a face diferența între conținutul digital generat de AI și cel creat de om.

Costurile acum zero, nu vor mai fi zero, din moment ce aplicațiile sunt surse de venit și asigurarea securității determină costuri suplimentare. În viitor orice aplicație va avea costuri și nu va mai fi nimic la liber, ceea ce va schimba poziționarea utilizatorilor față de Internet. Noile tehnologii vor aduce noi facilități încât limbajul natural va fi implementat în totalitate și comunicarea se va face în cu totul alt mod decât cu tastatură sau cu atingerea ecranului, latura vocală și cea a vizuală vor fi cu mult mai mult fructificate, adresele de poștă electronică, adresele portalurilor, dar și modurile de referire specifice Internetului vor deveni istorie. Pentru noul mod de comunicare trebuie o cu totul altă infrastructură și Internetul, cu siguranță va fi depășit din toate punctele de vedere, așa cum nu se mai vorbește acum de cartela perforată, indispensabilă ca purtător tehnic de informație în anii '60, '70 și '80

(31 februarie 2024)

Neo-marxiștii nu l-au studiat pe Karl MARX

Ei își zic neo-marxiști aiurea-n tramvai, pentru că nu l-au studiat pe Karl MARX. Ei își imaginează o societate așa cum gândirea lor primitivă o proiectează,  societate care nu are nimic comun cu teoria marxistă și nici cu teoriile mai noi. Neo-marxiștii vin cu chestii care nu au nicio legătură cu vreo doctrină economică sau politică fie marxistă, fie derivând din teoria lui Karl MARX, dar beneficiind de realizările din știința economică bazată pe metode cantitative și din științele politice a secolului al XX-lea, de exemplu.

Lumea a ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare și nimeni nu va fi de acord să facă un pas înapoi, iar a propune femeilor să nu se mai epileze pe piciorușe, în condițiile în care industria deja ocupă un segment de piață important, echivalează cu datul focului la propria valiză de către cei ce propagă o astfel de idee.

Îmi aduc aminte cum niște neo-marxiști, ratații de serviciu ai unor partide, alergau săltăreți purtându-și rucsăcelele de lux în spate, crezând că fac o impresie bună, făceau gafă după gafă, arătând de fapt că habar nu au de realitățile politice din țările unde-și târau hoiturile puturoase. Una este să trăncănești și cu totul altfel stau lucrurile când iei decizii și sute și sute de inși trebuie să trăiaască și să muncească în conformitate cu ceea ce se desprinde din decizia luată. 

Până în momentul de față neo-marxiștii nu au dovedit:

- că sunt o forță,

- disciplină,

- acțiune,

- devotament,

ci au acționat doar ca mercenari, căutând să impună câte o idee sau să-i demonizeze pe unii și pe alții. Ei au fost doar folosiți de către forțele politice clasice, adică de partide, în a-și atinge obiectivele definite, după care au fost dați la o parte, ca și cum nici n-ar exista, procesul de marginalizare fiind unul ireversibil. Pentru a nu semăna cu o ciorbă de burtă reîncălzită, deși ciorba de burtă nu se reîncălzește, neo-marxismul ar trebui să aibă în față câteva personalități de primă mărime, care să se fi remarcat prin ceva cu totul special în societate, adică să fie un romancier de NOBEL, o cântăreață cu zeci de milioane de albume vândute, un campion olimpic sau un foarte tânăr posesor de câteva sute de miliardare de dolari și re4spectivul sau respectiva dacă spune ceva pe rețele de socializare, deja în câteva ore să aibă zeci sau sute de milioane de like-uri. Fără astfel de exponenți, neo-marxismul se va dovedi doar o adiere de vânt înainte de alegeri și va fi un curent neviabil, care nu va reuși să acceadă la putere, căci puterea revine doar acelor forțe care reușesc să fie învingătoare în alegeri sau care sunt instalate cu forța tancurilor unor puteri de ocupație, ca la 23 August 1944.

Din când în când, societatea are nevoie de o zgâlțâială mai puternică pentru a se trezi din letargia în care cade din când în când când peisajul devine monoton, banal, atrofiat și pestilențial.

Acum ne aflăm ca în anii 50 cân erau indivizi care combăteau Biblia fără s-o fi citit, iar acum se dau drept neo-marxiști unii care nici nu știu cine a fost Karl MARX și că a avut o podgorie la Trier.



(04 ianuarie 2024)

Nouă ne plac diplomele și titlurile pompoase, dar inutile

Dorința nebună de a arăta că suntem cineva, chiar dacă realitatea este cu totul alta ne face să inventăm tot felul de diplome și de titluri pompoase, cu sonorități abrupte, de dimensiuni nefirești, însoțite de simboluri ce coboară din istorie, dar care sunt în realitate niște elemente care girează valorile minore, care prin mijloace anapoda acced și la diplome și la titluri și la simboluri.

Îmi aduc aminte că atunci când a murit un barosan, muierea lui, s-a apropiat de mormânt și a început să potrivească panglicile de la decorațiile pe care defunctul le primise de-a lungul anilor. Într-o discuție cu conducătorul meu de doctorat, mi-am exprimat admirația față de îndurerata femeie, iar conducătorul meu de doctorat a concluzionat:

- Era normal să le potrivească, dacă și le-a dat singur.

Așa se întâmplă și în ziua de azi. Cândva era un mare premiu ce se acorda unui om de cultură în fiecare an și premiul era parcă de 50.000 de USD. Erau fericiți cei care primeau acel premiu, căci zic eu, îi scotea din foame.

Există fabrici de diplome universitare, diplome care nu spun nimic, care nu arată nimic și despre ai căror posesori se spun numai lucruri urâte, căci a te duce bou și a te întoarce vacă, nu este deloc un titlu de glorie pentru nimeni. Cu diferite prilejuri se acordă diplome de excelență unor nene și unor tanti cu diferite prilejuri, cu transmisii la televizor, desigur înregistrate, nu live. Unii chiar își plătesc medalia de aur pe care cineva, nu spun cine, le-o acordă ca semn al prețuirii. Cândva, m-am preocupat și eu să fac o plachetă de argint pe care am acordat-o la niște nene, totul fiind făcut din inițiativa și pe banii mei de bugetar pârlit. Dacă vrei, faci și trebuie să existe doar ideea.

În mintea mea, aia care mi-a mai rămas acum la 76 de ani, consider că Premiul NOBEL este un premiu, că Premiul PULITZER este un premiu. Și Premiul LENIN era un premiu. Restul de premii care se acordă sunt chestiuni interesante și bune prilejuri de a face spectacol, de a mânca și de a bea degeaba. Pentru unii în CV diplomele și premiile sunt chestiuni de fală, pe care eu nu dau doi bani, căci știu care sunt universitățile valabile, care sunt diplomele semnificative și mai ales care sunt momentele de acordare.

(23 octombrie 2023)

Vocația de lider

Lider ești dacă te naști lider. Vocația de lider nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să-i facă pe ceilalți să-l urmeze. El era liderul.

Liderul este o persoană care are atitudine de lider.

Liderul este o persoană care are nume de lider.

Liderul este o persoană care are voce de lider.

Liderul este o persoană care are privire de lider.

Liderul este o persoană care are gesturi de lider.

Liderul este o persoană care are vocabular de lider.

Nu iei niciodată pe un nene de pe stradă să-l faci lider dacă:

- are un nume nepotrivit,

- nu știe să vorbească,

- vocea lui este stridentă,

- vocabularul lui este sărac,

- râde necontrolat,

- face glume deplasate,

- este un nepriceput.

Prin anii '50 s-a înființat o școală de literatură, unde comuniștii credeau că-i învață pe tineri să aibă talent să scrie poezii sau proză. Școala nu a rezistat pentru că s-a dovedit a fi o eroare. Cu talent de poet sau de prozatori te naști sau nu te naști. talentul ți-l dă Dumnezeu, nu omul. La fel și cu școala de lideri. La școala de lideri cel mult se cizelează cel născut să fie lider, pentru a fi un lider și mai bun, dar nu faci acolo dintr-o mârțoagă, un armăsar pur sânge.

(31 mai 2023)

Centenarul nașterii lui Vladimir Ilici LENIN

Comuniștii români au fost la începuturile venirii lor la putere, extrem de slugarnici față de puterea de la Moscova. Circula și un banc: dacă ploua la Moscova, la București cetățenii  pe stradă, deschideau umbrela. Exista Librăria Cartea rusă. Exista Institutul GORKI de studiere a limbii ruse. Exista Casa Prieteniei Româno-Sovietice, în apropierea hotelului Intercontinental. Exista emisiunea Învățați limba rusă cântând. La Teatru radiofonic, peste 70% din piesele care se difuzau erau din dramaturgia rusă și sovietică. Se cânta cântecul M-am îndrăgostit de tine Moscova. Poeții au compus versuri dedicate Revoluției Socialiste din Octombrie, care s-a produs pe 7 noiembrie 1917. Nici pictorii și nici sculptorii nu au stat degeaba. S-au produs filme în coproducție româno-sovietică. Orașul Brașov s-a numit mult timp Orașul STALIN. Și în București exista un sector numit Sectorul LENIN. Chiar și Academia de Studii Economice s-a numit ISEP V. I. LENIN. Pe zidurile unor clădiri importante existau lozinci care vorbeau despre prietenia de nezdruncinat printre poporul român și poporul sovietic, eliberator. Imnul de stat de dinainte de Trei culori, avea strofe care arătau slugărnicia românească față de leninism. Nu mai continui, dar mai sunt foarte multe de zis, pentru a se cunoaște exact cum au stat lucrurile, pentru a nu mai repeta erorile de atunci, dar nu am certitudinea că lucrurile se vor îndrepta vreodată. În fibra noastră este definită obediența și dorința de a avea un stăpân sau un frate mai mare protector.

Numismatica românească a fost ferită de a prelua elementele de slugărnicie ale vremurilor de demult. Filatelia însă nu a fost ferită și există foarte multe timbre dedicate lui LENIN și prieteniei româno-sovietice și ARLUS chiar.

(04 decembrie 2022)

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră sau e idiot util

Când eram student în anul întâi, la o ședință mare a asociației studenților comuniști - ASC, un student din anul al V-lea a avut în luarea sa de cuvânt extrem de virulentă expresia: cine nu e cu noi, e împotriva noastră.
Pe vremea aceea, adică în anul universitar 1965 - 1966 nu exista Internet, nu exista decât să mergi la bibliotecă, să cauți și să vezi  ce și cum e cu acea expresie. Vreo lună de zile m-am tot chinuit, până când un profesor, din întâmplare a pomenit de ea la un curs și a explicat originile acestei expresii. profesorul a vorbit despre LENIN și despre STRINER, dar și despre originea biblică a expresiei, care era și cu o continuare.
Cu timpul am înțeles rostul expresiei în a dezvolta propaganda de partid, în a pune presiune pe cei care doreau să comenteze o anumită măsură, o anumită idee, chiar dacă nu se opuneau. Era mult mai simplu să spui fraza: cine nu e cu noi, e împotriva noastră, pentru a scurta orice luare de poziție care ar fi avut darul să nuanțeze, nu să contrazică.

Vedem acum că nu se mai folosește această expresie la care comuniștii  apelau destul de des mai ales în perioada în care lupta de clasă era ascuțită brici, ci acum cei care sunt împotrivă, sunt catalogați drept idioți utili. Războiul din Ucraina a scos din oameni noi trăsături, a adus pe tapet noi comportamente și a făcut din propagandă acel instrument perfect de manipulare. 

Vedem cum anumite elemente din istorie au ciclicitate și comunismul timpuriu de pe plaiurile mioritice a revenit prin voluntarismul nejustificat și prin decalificarea funcționarilor, pe fondul acelui hei-rup care tot un fel de corupție era, dar avea elemente de inconștiență, pusă în cârca partidului. În America a fost acea vânătoare de vrăjitoare a lui Joseph McCARTHY.

(18 octombrie 2022)

Lenin în filatelia românească

Este adevărat că Vladimir Ilici LENIN a avut meritele lui în istoria URSS și a influențat major evoluția multor țări din Europa și nu numai. În anii de început ai comunismului în România, când Armata Roșie avea unități militare staționate în România, când regimul politic de la București era de un servilism exagerat față de Rusia Sovietică, filatelia nu avea cum să rămână în afara jocului penibil și s-a înrolat activ, iar reflectarea lui V. I. LENIN face dovada acestui lucru.

În anul 1945 Confederația generală a Muncii a fost reflectată în filatelie printr-un bloc cu 4 timbre reprezentându-l pe LENIN, cu un tiraj de 10.000 exemplare. Fiecare timbru avea valoare nominală 155+445 lei. Tot atunci a fost tipărit și un timbru dantelat maron cu chipul lui LENIN, cu valoare nominală de 155+455 lei și cu lozinca: Proletari din toate țările, uniți-vă! scrisă în partea de jos.

În anul 1949 au apărut un timbru dedicat comemorării a 25 ani de la moartea lui LENIN, atât în varianta dantelată, cât și în varianta nedantelală, având valoarea de 20 lei. Îl înfățișează pe LENIN în celebrul tablou vorbind poporului.

În 1954 la comemorarea a 40 de la moartea lui LENIN a fost tipărit un timbru cu chipul acestuia, cu valoare nominală de 55 bani în tiraj de 4.000.000 exemplare

În 1955 este tipărit un timbru cu chipul lui LENIN la împlinirea a 85 de ani de la nașterea acestuia în 22 aprilie 1870, tirajul fiind de 600.000 exemplare, iar valoarea nominală a fost de 20 bani. În același ani a fost tipărit și un alt timbru cu valoare nominală de 1 leu, în același tiraj, cu aceeași ocazie. În același an a fost tipărit timbrul acre înfățișa clădirea Muzeului LENIN-STALIN, actuala clădire a Muzeului Țăranului Român.

În 1957, la aniversarea a 40 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a fost tipărit un timbru cu o statuie a lui LENIN, cu valoare nominală de 55 bani și în tiraj de 2.000.000 exemplare. A apărut și un timbru de 35 de bani, tot cu chipul lui LENIN, în partea de jos fiind steaguri, printre care și cel al RPR. Tirajul a fost tot de 2.000.000 de exemplare. A apărut și un timbru de 10 bani, tineri sub steagul leninist, în același tiraj de 2.000.000.

În 1960 la împlinirea a 90 de ani de la nașterea lui LENIN a fost tipărit un timbru înfățișând o statuie cu LENIN, având valoare nominală de  55 bani și un alt timbru cu valoare nominală de 40 de bani cu LENIN vorbind maselor, ambele având un tiraj de câte  1.000.000 exemplare. A fost tipărită și o coliță dantelată, cu valoare nominală de 1,55 lei, în tiraj de 100.000 exemplare.

În anul 1961 la împlinirea a 40 de ani de la crearea partidului comunist din România, chipul lui LENIN apare pe steagul roșu al unui timbru de 35 bani, apărut într-un tiraj de 3.000.000 de exemplare.

În 1962 când s-au împlinit 45 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a fost tipărit un timbru cu chipul lui LENIN având valoare nominală de 55 bani în tiraj de 2.000.000 exemplare. Autorul machetei era I. DUMITRANA.

În 1967 este tipărit timbrul cu portretul lui LENIN a 50-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Noiembrie 1917 tirajul fiind de 1.000.000 exemplare. 

În anul 1970 la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui LENIN a fost tipărit un timbru cu efigia acestuia, cu valoare nominală de 40 bani, în tiraj de 3.000.000 exemplare.

Colecționarii din timpul comunismului se mândreau cu timbrele lor care reflectau viața, personalitatea și opera lui V.I. LENIN, căci în toate țările lagărului comunist se tipăreau timbre dedicate acestuia. Îmi amintesc de o expoziție foarte bine construită cu timbre ale unui colecționar român, ce avea timbre din toată lumea  și dedicate lui LENIN.

(14 iunie 2022)

Dictatorii lumii și zodiile lor

Zodia VĂRASĂTOR   20 iannuarie - 18 februarie
Nicolae CEAUȘESCU 26 ianuarie 1918
Charles TAYLOR 28 ianuarie 1948
Yahya KHAN 4 februarie 1917
Kim JONG IL 16 februarie 1941

Zodia PEȘTI. 19 februarie - 20 martie
Robert MUGABE 21 februarie 1924
Jean Bede BOKASA 22 februarie 1921
Matyas RACOSI 9 martie 1892
Khorloogiin CHOIBALSAM 9 martie 1892

Zodia BERBEC  21 martie - 20 aprilie
Otto von BISMARK 1 aprilie 1815
Le DUAN 7 aprilie 1907
Ian SMITH 8 aprilie 1919
Francois DUVALIER 14 aprilie 1907
Kim IL SUNG 15 aprilie 1912
Adolf HITLER 20 aprilie 1889
Antonio SALAZAR 28 aprilie 1889

Zodia TAUR. 21 aprilie - 21 mai
Philippe PETAIN 24 aprilie 1856
Sadam HUSSEIN 28 aprilie 1937
Giorgios PAPADOPULOS 5 mai 1919
Josip BROZ TITO 7 mai 1892
Manuel NORIEGA 11 mai 1934
Mengistu Haile MARIAM 12 mai 1937
Klemens von METTERNICH 15 mai 1773
Pol POT 19 mai 1925

Zodia GEMENI  22 mai - 21 iunie
Augusto PINOCHET 25 mai 1915
SUKARNO 6 iunie 1901
SUHARTO 8 iunie 1921
Ion ANTONEASCU 14 iunie 1882

Zodia RAC. 22 iunie  - 21 iulie
Jean Claude DUVALIER 3 iulie 1951
Ante PAVLOVIC 14 iulie 1889
Leopold GALTIERI 15 iulie 1926
Carlos Manuel ARANA OSORIO 17 iulie 1918

Zodia LEU 22 iulie - 22 august
Francisco Solana LOPEZ 24 iulie 1827
Hugo CHAVEZ 28 iulie 1954
Alberto FUJIMORI 28 iulie 1938
Benito MUSSOLINI 29 iulie 1883
Jorge Rafael VIDELA 2 august 1925
Fidel CASTRO 13 august 1926
Slobodan MILOSHEVIC 20 august 1941

Zodia FECIOARA 23 august - 22 septembrie
Michel MICOMBERO 26 august 1940
Alexandr LUKASHENKO 31 august 1954

Zodia BALANȚĂ 23 septembrie - 22 octombrie
Moussa TRAORE 25 septembrie 1936
CAROL al II-lea 3 octombrie 1893
Vladimir PUTIN 7 octombrie 1952
Mobutu Sese SEKO 14 octombrie 1930
Enver HOXHA 16 octombrie 1908
Rafael TRUJILLO 24 octombrie 1901

Zodia SCORPION 23 octombrie - 21 noiembrie
Mohamad Reza PAHLAVI 26 octombrie 1919
Lon NOL 13 noiembrie 1913

Zodia SĂGETĂTOR 22 noiembrie - 21 decembrie
Francisco FRANCO 4 decembrie 1892
Iosiv Visarionovici STALIN 18 decembrie 1878

Zodia CAPRICORN 22 decembrie - 19 ianuarie
Omar BONGO 30 decembrie 1935
Dome SZTOJAY 5 ianuarie 1889
Fulgenico BATISTA 16 ianuarie 1901

(07 ianuarie 2022)

România stângăcistă

În vremea studenției mele, la disciplina Socialism științific, care se preda la orice facultate din țară, era ca material de studiu lucrarea lui V. I. LENIN intitulată Stângismul, boala copilăriei comunismului. O colegă, întrebată la un seminar despre cărțile citite, a zis că a citit cartea Stângăcismul, boala copilăriei comunismului. Mi-a rămas în minte această zicere și acum, după 55 de ani mă gândesc la faptul că ea este de mare actualitate.
În România de azi peste 80% din populație trăiește cu venituri cu mult sub medie, ceea ce înseamnă cu mare claritate că în România lipsește o clasă de mijloc viguroasă, independentă și prosperă, care să atragă după ea dezvoltarea de activități care sunt în afara sferei de influență bugetară. Ceea ce avem noi la ora actuală ca mediu privat, se referă undeva la sub 15% din populație, din care sub 5% dezvoltă activități de tip privat cu privat, restul dezvoltă contracte cu statul.
Cine crede acum că PSD nu va fi încă vreo 30 de ani primul partid al țării face marea greșeală, căci nimeni nu s-a preocupat să dezvolte clasa de mijloc. La un moment dat, am impresia că nici nu s-a înțeles ce înseamnă clasă de mijloc. În opinia mea, clasa de mijloc este formată din:
- patroni de companii orientate spre producție,
- persoane care au deschise afaceri orientate spre servicii către alți privați,
- comercianți onești care depășesc stadiul activităților de subzistență,
- agricultori orientați pe producția cu utilizare de suprafețe de zeci și sute de hectare.
Consider că toți acești întreprinzători privați care alcătuiesc clasa de mijloc are o independență destul de mare, încât să nu-i vedem în stradă cu mâna întinsă la guvern să le dea pomeni, exact așa cum fac toți cei care depind de stat în proporție de 95% prin toate pârghiile cu care statul îi are la mână și-i ghidonează feroce, deși dorește să se considere stat liberal, deși nu are pe ce se baza, din moment ce infrastructura lipsește și organul (autostrada) crează funcția, dacă ar exista.

(02 noiembrie 2021)

Dictatori

O scurtă analiză a dictaturilor și a dictatorilor scoate la lumină nenumărate grozăvii pe care dictatorii le-au făcut, drept care popoarele lor i-au pedepsit, iar istoria i-a trecut la cele mai negre pagini ale sale. Am avut curiozitatea să întocmesc de pe Internet o listă cu dictatori și am luat înățimile lor și am obținut ceva foarte interesant.

Numele	Înălțimea
Kim YONG ILL	160
Francisco FRANCO	163
Hồ Chi MINH	165
Nicolae CEAUȘESCU	168
Manuel NORIEGA	168
Ferdinand MARCOS	170
Hugo CHAVEZ	173
Traian BĂSESCU	175
Robert MUGABE	189
Idi AMIN	193
Pol POT	175
Nikita HRUSCIOV	160
Francisco FRANCO	163
Vladimir Ilici LENIN	165
Adolf HITLER	175
Josip BROZ TITO	170
Ferdinand MARCOS	170
SUKARNO	173
SUHARTO	167
Jean-Bedel BOKASSA	152
Mengistu Haile MARIAM	156
Hosni MUBARAK	170
Suma înălțimilor	3720
Media aritmetică	169.09
Abaterea standard	9.38
Coeficient covariație	5.55

Se observă că media înălțimii dictatorilor găsiți de mine pe Internet este sub 170 cm, iar coeficientul de variație este foarte mic, ceea ce arată că media este reprezentativă. Faptul că am mai mult decât 16 termeni în serie, mă îndreptățește să cred că nu sunt departe de adevăr. Niște studii ar releva legătura care există între înălțimea indivizilor și comportamentul acestora. Bărbații știu ce spun când precizez acest aspect mai ales atunci când se poartă discuții despre succesul la femei al celor scunzi.

(26 martie 2018)

Legea răspunderii magistraților

Marx a vorbit despre comunism că este visul de aur al omenirii. Zic eu acum după aproape 150 de ani că legea răspunderii magistraților este visul de aur al românilor. Omenirea a avut comunis, pesye 50 de ani și nu a știut după aceea cum să scape de el, noi avem de ieri votată în Senat legea răspunderii magistraților, lege în care peste 90% din populație și-a pus toate speranțele după principiul caprei vecinului, căci dacă toți răspundeau pentru ceea ce fac, să răspundă și magistrații.

Nu avem autostrăzi pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Se dărâmă autostrăzile pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Avem 40% analfabetism pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Populația este săracă pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu se absorb fonduri europene pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Presa este de foarte proastă calitate pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu muncim ca lumea pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Politicienii se bălăcăresc și huzuresc pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În restaurante să servesc mâncăruri reîncălzite pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Lumea aruncă gunoaiele de la balcoane pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Scriitorii nu-și publică romanele de sertar pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Noi nu avem niciun laureat de Nobel pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În sfârșit, ieri a fost tăiat răul de la rădăcină. Avem de ieri o lege a răspunderii magistraților! DE la momentul în care această lege va fi promulgată, anul 2018 va avea cu certitudine 365 de zile, noi vom trăi într-o țară fix cu 4 anotimpuri, boschetarii vor lectura cu ritmicitate, asiduitate și cognoscibilitate din opera eternului și frustratului candidat la premiul Nobel, autostrăzile se vor perpetua întru construire, iar politicienii vor solicita în Piața Victoriei reducerea indemnizațiilor până la nivelul salariului minim pe economie, iar liderii de sindicat vor înspăimânta națiunea doar când se încruntă că vor fi în stare să scoată în stradă cele 5.000.000 de salariați, iar pensionarii vor fi atât de fericiți încât starea aceasta îi va duce spre o anume destinație. Legea răspunderii magistraților va face ca accelerația gravitațională să fie cu mult mai mică decât 9.80665, undeva la 5,7% cât este creșterea economică din 2017, ceea ce ne va face să se instaleze o anume automulțumire ancestrală. Vivat!

(20 decembrie 2017)

Cristian GHINEA, candidatul

Azi e ziua de naștere a lui Vladimir Ilici LENIN. Pe la colțuri se zvonește că fostul ministru GHINEA, Cristian GHINEA, cel cu absorbție zero la fondurile europene, vrea să devină prezident al USR la congres și tot gurile rele zic, că acest Cristian GHINEA are șanse mari. Nici nu mă mir. El face parte din cohorta unei generații de tineri care dau cu gura, critică, fac praf, se zbuciumă în gol, dar nu fac nimic concret. Cohorta este foarte numeroasă. Am cunoscut acest tip de tineri și singura modalitate de a-i vedea în splendoarea lipsei lor de calități, este să stea toți la un loc într-o insulă ca Robinson CRUSOE și să supraviețuiască, fără niciun ajutor de la furnicuțele truditoare, pe care ei doar le critică.
Aștept să nu se întâmple așa ceva pentru că ar fi o catastrofă pentru USR. Ce nu a făcut nimic Alinuța în PNL, deeși nenea Bazil BLAGA i-a stat de-a dreapta ca un stâlp, dar Cristian GHINEA fără nimeni nu va face chiar nimic. El nu este omul de acțiune, ci este doar de a plasa răspunsuri destul de incisive, ca să nu zic obrăznicuțe în opinia unor nefericiți, nu și a mea. Nu-l apreciez, pentru că în comparație cu Nicușor DAN el ar cam veni la masa pusă să se așeze după principiul că tortul nu e pentru cine se pregătește. Punct.
(22 aprilie 2017)

Conducători definiți printr-un verb

Toți conducătorii popoarelor au făcut niște lucruri și tot ceea ce au făcut se definește printr-un verb.
Împăratul Nero a distrus.
Lenin a convins.
Hitler a electrizat.
Stalin a impus.
Mao a făurit.
Gorgaciov a dizolvat.
Obama a reformat.
Băsescu a promis.
Ceaușescu a realizat.
Reagen a consolidat.
Churchill a îmbărbătat.
de Gaulle a combătut.
Iliescu a amânat.
Constantinescu a pierdut.
Atatürk a transformat.
Khol a reunificat.
Cuza a unit.
Carol I a modernizat.
Mussolini a imitat.
Comăneci a revoluționat.
Mai sunt și alți mari conducători, dar numai pe aceștia i-am inclus în listă. Cine dorește, s-o facă pe propria-i listă și nu mă supăr, ci o accept pur și simplu.

(05 decembrie 2016)