Ambiția ascunsă a fiecăruia dintre noi este de a lăsa posterității o lucrare fundamentală.
Constantin BRÂNCUȘI a lăsat Coloana infinitului la Târgu Jiu.
Albert GALLARON a lăsat Atheneul Român.
Regele FERDINAND a lăsat România Mare.
Nicolae CEAUȘESCU a lăsat România și pe români în frig și foame.
Vasile PÂRVAN a lăsat cartea GETICA.
ANASTASE arnăutul a lăsat un tezaur de la Pietroasa distrus și fără pietre prețioase.
Ștefan ODOBLEJA a lăsat cartea Psihologia consonantistă, dedicată ciberneticii de azi.
Cei care nu au anvergura gesturilor decisive pentru istorie, deci pentru eternitate, se desfășoară scriind cărți pe care să le publice și care să dăinuie peste timp, deci nu neapărat peste veacuri. Cu experiența pe care o am, îmi permit să dau sfaturi cum să scrii o lucrare fundamentală, adică o carte. Nu mă refer la cum au scris pârnăiașii acele caricaturi cărți, așa-zise lucrări științifice pe bandă rulantă, pentru a-și scurta stagiul la pușcărie, ci mă refer la oamenii liberi.
În primul rând, o lucrare fundamentală o scriu numai cei care lucrează într-un domeniu și cunosc respectivul domeniu, foarte bine, fiind implicați ani în șir în a rezolva probleme.
În al doilea rând, o lucrare fundamentală trebuie să aibă o echipă de coordonare, formată din specialiști cu notorietate în domeniu.
În al treilea rând, o lucrare fundamentală se scrie pornind din start cu reguli exacte, care nu lasă loc la interpretări privind:
- cuvintele c heie,
- citările,
- scrierea formulelor,
- alcătuirea bibliografiei,
- referirea conceptelor după definire,
- utilizarea de simboluri,
- gestionarea redundanței,
- eliminarea ambiguităților,
- controlul calității textului.
În al patrulea rând, o lucrare fundamentală se scrie de către o echipă formată din persoane selectate după criterii valorice reale, care acceptă să scrie efectiv, să lucreze în echipă, să respecte regulile impuse de echipa de coordonatori și se încadrează în termenele impuse.
În al cincilea rând, o lucrare fundamentală se scrie asigurând un nivel de comunicare de foarte înaltă calitate, pentru a fi evitate stările conflictuale generate din înțelegerea greșită a mesajelor. Dacă s-a spus că un capitol are 20 de pagini, acel capitol are fix 20 de pagini, nici 15 pagini și cu atât mai mult 80 de pagini.
În al șaselea rând, o lucrare fundamentală se scrie asigurând un nivel de transparență maxim, pentru a elimina orice ambiguitate și a controla nivelul de redundanță. Va exista un portal cu o zonă accesibilă numai autorilor, în care este completată bibliografia, unde se construiește lista de variabile, unde apar toate definirile conceptelor. Toți coautorii vor utiliza uniform informațiile prezentate acolo și nu vor fi incluse în lucrare elemente care să genereze confuzii.
În al șaptelea rând, o lucrare fundamentală se scrie astfel încât capitolele să fie dimensionate și structurate asemeni unor piese de puzzle, care puse la locurile potrivite:
- dau întregul,
- crează senzația că totul e redactat de o singură persoană,
- lipsesc elementele care diminuează consistența,
- totul formează o construcție logică.
În al optulea rând, o lucrare fundamentală merge spre publicare numai și numai atunci când după mai multe lecturi independente se conchide că-i reprezintă pe autori, este egală calitativ în integralitatea ei și au fost eliminate toate minusurile în discuțiile cu coautorii. Lucrarea apre ca o sferă șlefuită, strălucitoare.
În niciun caz, printre autori nu trebuie să se găsească:
- diletanți,
- pagiatori,
- chibiți,
- umplutură,
- nespecialiști,
- milogi,
- profitori.
Am cunoscut de-a lungul anilor persoane care au acceptat să pună pe poziție de coordonator un om cu influență, care deschidea uși în edituri, care preluau printre autori persoane puternice ale zilei, pentru a obține favoruri care nu aveau legătură cu profesia, toate aceste compromisuri nu au făcut altceva decât să diminueze interesul adevăraților coautori de la îndeplinirea misiunii pentru acre au fost solicitați.
(28 decembrie 2021)
