Fii bărbatul care vrei să fii! (XVI)

 Fii cel mai bun în meseria ta!

Când mi-am propus să fiu bărbatul care vreau să fiu, mă gândesc nu la ceea ce fac în timpul liber, ci la tot ceea ce fac 24/24 un an, zece ani, de acum încolo.

Când eram student în anul al III-lea am făcut cunoștință cu disciplina de programare a calculatoarelor electronice. Mi-a plăcut foarte mult și am decis să învăț să programez și mi-am propus să fiu foarte bun în domeniu, adică să depun toate eforturile necesare pentru a deveni foarte bun. Am muncit din greu și notele de la examene mi-au arătat că aparțin categoriei de studenți foarte buni în domeniul programării calculatoarelor.

Viața m-a pus în numeroase situații de a scrie programe și am pretenția că programele pe care le-am scris au rezolvat problemele ce trebuiau rezolvate. Când a fost vorba să dezvolt ceva aplicații online, mi-am cumpărat un domeniu ionivan.ro și am scris texte sursă pentru a rezolva ceea ce aveam de rezolvat, așa cum mi-am dorit, cum m-am priceput. Mai am și domeniul degetare.ro care tot așa prezintă colecția mea de degetare artizanale, domeniu de care mă ocup pe măsură ce cumpăr degetare de prin locurile pe care le vizitez vara când călătoresc cu mașina mea.

Nu spun că sunt antrenor de fitness, dar am abonament la o sală de fitness și merg destul de des acolo și caut să derulez antrenamente individuale, respectând cerințele, ca și cum mi-am propus să fiu cel mai bun în domeniu.

Voi spune o poveste pe care o știu de la tatăl meu.

Era un tânăr care dorea să înveșe să facă lulele. A mers la un meșter care i-a zis că pentru a învăța să facă lulele îi trebuie 365 de zile de ucenicie. Tânărul a stat acolo la meșter 364 de zile și a zis că pleacă. Meșterul i-a reamintit că sunt necesare 365 de zile. Tânărul a zis că în cele 364 de zile a deprins producerea de lulele și a plecat. A făcut tânărul tot ceea ce trebuia în atelierul său, dar când a scos lulelele din cuptor erau toate crăpate. A mers la meșter și i-a spus meșterului pățania. Atunci meșterul i-a reamintit că din pregătirea lui lipsește o zi. Tânărul a rămas acea zi, în care meșterul i-a arătat secretul ca lulelele să nu crape și anume, să dea cu salivă la zona aceea unde se bagă tutunul. Tânărul a plecat. A făcut un nou lot de lulele. A dat cu salivă acolo unde se pune tutunul și a băgat lulelele la cuptor. Când le-a scos, nicio lulea nu era crăpată.

Pentru a fi cel mai bun în meserie, trebuie să știi toate procedurile, toate secretele și să ai sculele necesare, pentru a face toate operațiile exact așa cum trebuie, căci numai așa există garanția că produsul finit va avea calitatea corespunzătoare sau serviciul prestat va aduce satisfacție clientului tău.

Vei fi cel mai bun meseriaș în meseria ta dacă și numai dacă:

- alegi locul cel mai potrivit unde să înveți meseria,

- meșterul tău este un tip foarte valoros,

- dorești cu adevărat să fii cel mai bun,

- nu arzi etape și pătrunzi în tainele meseriei cu pasiune,

- muncești pentru a mânui bine sculele,

- nu abordezi superficial nimic din meserie,

- stai pe lângă meșter și-i furi meseria,

- nu te lauzi și nici nu critici pe alții.

Doar dacă ai o experiență de câțiva ani buni pe meserie ai dreptul să spui că știi meserie bine, căci ai avut ocazia să treci prin tot felul de situații în care te-ai descurcat foarte bine, fără să ai pe meșter în preajma ta și ai lucrat independent și mai ales din 20 de clienți 15 te-au sunat să te cheme să mai le rezolvi probleme sau să le faci serviciile sau produsele pe care le-ai făcut acum ceva timp în urmă. dacă nu se întâmplă așa ceva, înseamnă că ceva este în neregulă și mai trebuie să lucrei cu tine, căci nu ești încă cel mai bun.

(03 decembrie 2023)

List to do

Când Victor PONTA a venit cu acea listă de solicitări care trebuiau îndeplinite, toată lumea a rămas cu gura căscată ca la dentist. În managementul modern, există șefi, subalterni și executanți. Toți primesc liste de activități ce trebuie executate. Șeful mare, adică managerul de proiect nu primește listă pentru că proiectul de care se ocupă conține exact acea listă, pe care el trebuie s-o urmărească.
Managerul de proiect, extrage din proiect subliste de activități pe care le distribuie sub-șefilor. Sub-șefii, la rândul lor extrag și detaliază activități pe care le distribuie executanților. Fiecare trebuie să știe:
- ce are de executat,
- care sunt resursele disponibile,
- în ce timp trebuie să se încadreze.
Probabil, noi lucrând fie ca muștele fără cap, fie cum ne taie capul, nu am conceput ca executantul și Victor PONTA era doar un executant în raport cu cei de la comisia UE, să vină cu o listă de sarcini, cu termene și cu condiționări, iar după fiecare punct din listă executat, să raporteze cum au stat lucrurile. Noi trebuie să ne obișnuit cu aceste liste și trebuie să luăm exemplul gospodineri care înainte de a merge la piață își face lista de cumpărături, pentru a nu se găsi în situația de a face mai multe drumuri ea sau altcineva din familie, că a uitat să cumpere un anumit zarzavat sau un ingredient mărunt, dar esențial pentru a face preparatul gustos.

(08 octombrie 2023)

7 păcate ale turismului românesc

Și anul acesta este tot un an ratat pentru turismul românesc, lucru care se vede din numărul turiștilor care se găsesc în stațiunile de la munte, dar și în cele de pe litoral. 

Păcatul nr. 1: infrastructura deficitară care izolează practic stațiunile turistice, mai ales a celor de pe Valea Prahovei, dar și a celorlalte, căci a face triplul duratei normale pe o distanță similară, taie elanul oricărei persoane de a se deplasa pentru a petrece concediul sau o minivacanță într-o zonă pitorească. În plus, drumurile chiar și așa cum sunt de aglomerate, au o calitate îndoielnică, necesitând cheltuieli mari de mentenanță ale autoturismului după o aventură de 2.000 km prin spațiul mioritic.

Păcatul nr. 2: prețurile ridicate pentru cazare și masă, comparabile cu cele din Austria, dacă ne referim la standarde similare. O analiză pe preț identifică drept cauză dorința de a avea un profit nepermis de mare în raport cu efortul depus.

Păcatul nr. 3: lipsa de educație a personalului, care văzând dorința de îmbogățire a patronilor, practică și el la o altă scară, exact aceleași procedee, dar pe față. Așa se explică micșorarea porțiilor, servirea cu întârzâiere și înlocuirea ingredientelor, dar și umflarea costurilor din calcule direct, cu adunări în favoarea ospătarului, cu neacordarea bonului fiscal și alte furăciuni.

Păcatul nr. 4: calitatea slabă a serviciilor, concretizată prin vase nespălate, lipsa gelului și șamponului, neefectuarea curățeniei în camere, lenjerii jegoase, refolosite în mod nesimțit, întreruperea furnizării apei calde. Camerele au mobilier vechi care scârțîie, băile au vasele murdare, care curg, nereparate, nu au scurgere, mentenanța nefiind un punct forte.

Păcatul nr. 5: Mirosurile, praful și gunoaiele din stațiuni au caracterul de a descurajea chiar și pe temerari. Stațiunile dau senzația de locuri moarte, în care nu există viață. Pereții sunt scorojiți, copacii sunt lăsați în paragină, lacurile sunt pline de gunoaie și de ierburi din cauza netoaletării. Chiar și în camere de 4 stele în baie mirosul de nespălat este persistent.

Păcatul nr. 6: lipsa parcărilor face ca locurile mai căutate să fie inaccesibile. Chiar dacă există zone de interes, între cei ce leadministrează și administrația locală există contradicții insurmontabile, ceea ce izolează acele obiective și le fac accesibile numai celor care sunt foarte perseverenți. Lipsa indicatoarelor de informare, absența personalului voluntar de ghidare, adaugă alte inconveniente greu de trecut pentru cei ce-și propun să facă un turism cât de cât civilizat.

Păcatul nr. 7: absența corelației dintre calitate și preț este evidentă pentru oricine, căci un mic dejun la 4 stele unde se servește salam de cea mai proastă calitate, brânză lâncedă,  margarină în loc de unt și o apă colorată pe post de cafea, chiar îl face pe turist s-o ia la goană. Am văzut un loc din Deltă unde un borș de pește cu apă de Dunăre a costat 50 lei, în timp ce în Bucureși niciodată nu a depășit 13 lei cu pâinea și ardeiul de ustură.

Toată lumea invocă neimplicarea statului. O fi și acesta un motiv din care turismul este jalnic, numai că atunci când statul se implică, turismul se cheamă turism de stat și statul bagă banul și tot statul încasează și profitul. Lentoarea procesului de privatizare, accesarea unor leșinați financiar la resursele turismului comunist în scopul revalorificării imediate, neprofesionalismul unor așa-ziși patroni, toate puse cap la cap a dus la situația de azi, pe care o văd fără ieșire în afara unui proces de naționalizare urmat rapid de o reprivatizare corectă, adevărată și profesională, nu pârâtă.

(06 mai 2018)

Executant lăudăros

Executantul lăudăros se cunoaște dintr-o mie prin faptul că:

- vorbește mult;

- folosește prea des pronumele eu;

- despre faptele lui vorbește la timpul trecut;

- în 10 cuvinte are 6 nume proprii;

- nu vine cu lucruri concrete;

- pus la treabă nu face mai nimic;

- se laudă cu ce nu a făcut el;

- se învârtește pe lângă cei care muncesc;

- privește, nu execută;

- dă idei fără a se implica;

- stă prea mult pe lângă șefi.

Trebuie musai identificat executantul lăudăros pentru:

- a nu fi inclus în echipă;

- a nu i se da să facă lucruri decisive;

- a nu i se spune lucruri importante;

- a nu fi luat la nicio negociere;

- a nu i se da importanță de niciun fel;

- a nu i se cere părerea că nu are;

- a nu mai plictisi cu laudele sale.

Eu am un mod simplu de a-l testa pe om pentru a vedea dacă este sau nu lăudăros. Îl stimulez să vorbească despre el, despre ceea ce a făcut el, în ideia că tot ceea ce spune îmi este foarte necesar în a face eu lucruri folosindu-mă de experiența sa. Atunci lăudărosul începe să debiteze niște enormități și nu se mai oprește. Cu fiecare minut care trece îmi dau seama nu numai că este lăudăros, dar că este nepriceput, laș, orgolios, turnător, infect, prostovan și neîndemănatic.
Executantul  lăudăros nu este numai lăudăros. Are o droaie de defecte, dar lăudăroșenia iese la el în evidență prima, căci este zgomotasă, spontană, presărată cu enormități și are uneori în ea nenumărate stângăcii care o fac nenaturală.

(15 februarie 2018)

Executant nestatornic

Executantul nestatornic este cel care nu reușește să zăbovească la un loc de muncă mai mult de 6 luni pentru că:

- i se pare că muncește prea mult,

- are colegi care nu-l apreciază,

- șefii sunt prea duri cu el,

- i se dau cele mai grele munci,

- serviciul e prea departe,

- altul este salariul primit, decât a negociat,

- era mai bun vechiul loc de muncă,

- colegele nu sunt așa de mișto,

- nimeni nu este la nivelul său,

- atmosfera este tensionată,

- reproșurile de la calitate sunt prea dese,

- se gândește să schimbe meseria,

- colegii se îmbracă prost,

- lipsesc teambilding-urile.

În opinia mea, un om care a schimbat multe locuri de muncă, adică în 5 ani are 10 locuri de muncă sau chiar mai multe, este un om cu probleme,. Unul cu multe locuri de muncă schimbate care vine și cu recomandări călduroase, este cu multe semne de întrebare pentru că, acele recomandări favorabile îi sunt date ca să scape de el de la vechiul loc de muncă și nicidecum că repseectivul este un tip valabil. Peroanele de execuție care tot timpul caută și găsesc motive la alții din care să rezulte că ei nu au motiv să zăbovească mai mult de 3-6 luni la un loc de miuncă, sunt oameni dificili, nu știu meserie, au carențe comportamentale și făptuiesc abateri de la disciplina muncii, adică nu au capacitatea de a se adapta să lucreze într-o echipă, așa cum lucrează cei cu vechime neîntreruptă de cel puțin 5 ani. Când vine cineva să se angajeze și se citește lista locurilor de muncă și această listă este analizată cu atenție, se vor vedea elemente ce definesc defectele, respectiv, calitățile respectivului în doi timpi și trei mișcări. Unul care enumeră 40 de meserii diferite și 20 de locuri de muncă pentru 5 ani de stat la serviciu, evident, este un om cu mari probleme și acestea se știu sau se află cu mare ușurință dintr-un minim de investigații. Executantul nesattornic are el ceva care-l face să-și ia traista-n băț și să migreze de colo-colo, nestatornicia lui are o cauză, în niciun caz nobilă, ci o carență precum alcoolismul, hoția, prostia, nepriceperea, intrigăreala, jocurile de noroc sau violența.
Executantul nestatornic este o problemă de studiat înainte de a-l introduce într-o echipă, căci gestul devine nesăbuit mai ales când i se semnează cecuri în alb mai multe deodată, prin supraevaluare.

(14 februarie 2018)

Executant pârâcios

Executantul pârâcios se deosebește de executantul turnător. Executantul pârâcios vine la șef cu pâra. El pârăște pe colegul care:

- nu-i împrumută o sculă;

- nu-i vorbește frumos;

- nu-l ajută când îi cere;

- nu muncește cât el;

- l-a făcut puturos;

- i-a zis că este nepriceput;

- îl sabotează în ce face;

- îi ascunde sculele;

- nu-i dă la mână piesele;

- fumează prea des;

- spune bancuri când muncește;

- bea la program;

- doarme la program;

- este prea încet;

- îl irită prin tot ce face.

Uneori este de acceptat insul care vine o dată pe an sau o dată la cinci luni să-și exprime dezacordul față de un coleg din cauza căruia lucrurile merg nu prea bine, dar acestea sunt cunoscute de șefi. Dar a veni zilnic pentru a spune că între el ca executant și toți ceilalți există probleme, dar el este cel mai bun, iar totți ceilalți sunt răii-răilor, deja este o problemă. Executantul cu pricina este un pârâcios care dorește cu tot dinadisnsul să iasă în evidență că el nu are cum să îndeplinească ceea ce are de făcut, nu din cauză că el nu este în stare, ci pur și simplu, numai și numai din cauza celorlalți. Lucrurile devin foarte grave în momentul în care respectivul se apucă și scrie. El va face tot felul de petiții, ca fiind bine intenționat, punând o armată de indivizi să le rezolve, în loc să facă ei alte treburi pentru acre sunt plătiți. Am cunoscut mulți pârâcioși, unii mai nenorociți decât alții. I-am evitat și niciodată nu am mai lucrat cu ei sau i-am pus la treabă, să facă lucrări de nii singuri și să-și dea seama singuri de limitele lor. Venea o tipă să pârască pe toată lumea. Am pus-o să scrie singură o culegere de probleme. Au trecut de atunci 20 de ani și culegerea nu a apărut și nici tipa n-a mai venit nici la mine și nici la ceilalți șefi, căci toți știau despre ce este problema și-i cereau culegerea de probleme chiar din prima zi în care deveneau șefi și ea ar fi venit cu prima pâră.
Executantul pârâcios luptă să se remarce prin ceva și anume că el este foarte bun, dar din cauza celorlalți nu are cum să-și pună în evidență talentele. Există ac și de cojocul lui. Să fie pus să facă munci unde nu relaționează cu alții și totul depinde de el, termene, calitate și cantitate.

(14 fevruarie 2018)

Executant împrăștiat

Executantul împrăștiat se recunoaște de la o poștă, pentru că el:

- vine la serviciu la ore nepotrivite;

- nu este pregătit pentru nimic;

- are sculele aruncate peste tot;

- începe multe fără să le termine;

- dispare brusc în toiul muncii;

- are mizerie la locul de muncă;

- suferă accidentări nenumărate;

- ține țigările în locuri diferite;

- când vorbește se uită altundeva;

- are înclinații să se facă că muncește.

Este de evitat atunci când la poarta organizației bat mulți pretendenți. Nici nu trebuie să zăbovești prea mult pentru a-l identifica, pentru că el la un interviu vine nepregătit. Este nearanjat. El are un CV mototolit, scris acum 1.000 de ani și are o pozitie necontrolată în fața angajatorului. El nu se disciplinează niciodată și în momentele în care devine personaj cheie încurcă în așa hal lucrurile încât prejudiciul este imens, drept care nu recomand nimănui să lucreze cu un astfel de personaj, mai ales atunci când în proiect apar momente critice, cu termene rigide și resurse absolut limitate.

(14 februarie 2018)

Executant bizar

Tanti Anica

Ne-am obisnuit sa citim lucruri speciale despre personalitati care au publicat, care au pictat, care au sculptat, care au facut ceva cu mase largi de cetateni sau pur si simplu, au facut mult rau celor din jur, mai multi sau mai putini. Lasam deoparte pe cei care sunt langa noi si care prin ceea ce fac zi de zi contribuie hotarator la creiarea confortului nostru, la dezvoltarea noastra, dar faptul ca activitatile lor fiind foarte bine facute, trec neobservate pentru ca nu sunt facute si altfel ca sa fim deranjati. Despre acest lucru doresc sa scriu. Tanti Anica era o femeie de servici pe etajul al VI-lea din cladirea Ciberneticii din calea Dorobantilor. Cand veneam dimineata la sala 2604 totul stralucea de curatenie. Aceasta femeie, mai corect este sa scriu, aceasta doamna, venea foarte de vreme si lua toate salile de pe etaj la curatenie, fara a neglija niciun detaliu. Curata pervazele, uda florile, stergea proful de pe

birouri, curata parchetul, matura covoarele. cand ajungeam in birou, totul stralucea de curatenie. Se muta de la noi in alt birou. Nu mi s-a intamplat niciodata:

- sa o aud ca se vaita de cat de mult munceste

- sa-i reproseze cineva ca biroul unde lucreaza nu straluceste de curatenie

- sa o vad stand la sueta sau stand la o cafea

- sa aud vorbe grele rostote de gura ei

- sa vad geamuri nespalate asa cum se mai intampla pe alte etaje

- sa boscorodeasca pe cineva care arunca o hartie pe langa cosul de gunoi

- sa mi se adreseze nepoliticos desi eram un pusti la acel timp

- sa aud din partea colegilor altceva decat laude la adresa lui Tanti Anica.

Dansa avea ceva nobil in comportament si in vorba, exact cum numai marile doamne din inalta societate stiu sa se poarte. cand vedeai cum sterge praful, cum matura, cum aduna frunzele florilor dinghivede si cum curata petele de pe cimentul holurilor, iti dadeai seama ca vine dintr-o alta lume. Tinuta sa modesta avea acea distinctie a omului care stie sa fie demn si care impune respectul, prin vorba si prin atitudine. Au trecut atatea ani de cand Tanti Anica a iesit la pensie si nu am mai auzit nimic despre dansa, dar n-am mai intalnit pe nimeni care sa-i semene sau sa o egaleze. Lumea din ziua de azi considera ca societatea a fost nedreapta cand ne pune pe fiecare la un anumit loc, sa facem un anumit lucru si consideram ca este o pedeapsa nemeritata. Spiritul lui tanti Anica era cu totul altul, dansa era cea mai buna la locul acela unde viata o pusese, nu pentru ca se considera singura a fi cea mai buna, ci pentru ca noi cei din jurul dansei hotaraseram ca asa este si nu altfel.

(08 septembrie 2017)

De la patron, la executant

La sală unde făceam un fel de culturism de amatori, l-am întâlnit pe un tip lasiv, care se zbuciuma din greu să slăbească. La saună când din întâmplare ne-am potrivit, am intrat ăn vorbă și am aflat:

- înălțime 185 cm;

- vârsta 34 de ani;

- greutate acum 105 kg de la 140 kg;

- a fost patron, asociat cu un tip la o firmă de construcții;

- asociatul i-a furat și afacerea și nevasta;

- lucrează ca executant în construcții;

- vine la sală să dea jos excesul de kilograme;

- s-a vindecat de tot stresul și e optimist;

- vrea să-și refacă viața de la zero.

Am admirat tenacitatea lui și dorința de a fi învingător. Era un tip determinat și știa exact ce are de făcut. Venea seara după muncă la sală și avea rutinele lui din care nu-l scotea nimeni. dacă acolo mai erau unii care făceau conversație, el avea ritmul lui și nu intra în vorbă cu nimeni. Îl știau și doamnele care doreau să lucreze la bandă și nu-l deranjeau pentru că el alerga ca un  veritabil sprinter multe minute în șir. Când s-a desființat sala ajunsese la 110 kg și avea o condiție fizică de excepție. Nu-i curgeau pieile de niciun fel pentru că slăbise lent și natural. Sunt sigur că și după ce s-a mutat la altă sală a continuat același drum, căci era prea hotărânt să-și dovedească lui însuși că este foarte bun.

(28 august 2017)