Băile de mulțime iohanniene

Nimeni n-ar fi crezut până în decembrie 2016 că prezidentul Klaus IOHANNIS va folosi arma teribilă numită băi de mulțime pentru a se apropia de inimile celor ce formează poporul al cărui prezident este. Klaus IOHANNIS este profesor de fizică. Facultatea de fizică este o facultate foarte grea și numai oamenii speciali au capacitatea de a finaliza studiile la o astfel de facultate de elită, tot așa cum este Facultatea de Matematică sau Facultatea de computer science. De aceea prezidentul Klaus IOHANNIS este cu mult mai reținut decât politicienii de profesie în a juca roluri, inclusiv acela de actor într-o mulțime, unde trebuie să spună replici și să facă gesturi pe care în alte condiții sau în alte momente nu le-ar face. El este un om direct și nu știe să joace teatru, mai ales teatru de doi bani, cum joacă politicienii dâmbovițeni de zeci și zeci de ani, Mitici fiind porecliți în Ardeal.

Am avut un moment de nedumerire când am aflat că s-ar fi dat liber ca prezidentul Klaus IOHANNIS să facă o baie de mulțime în stare pură de Ziua Marinei, adică să intre în mulțime pur și simplu. Nu-mi amintesc ca așa ceva să se fi produs undeva vreodată. Unii așa-ziși jurnaliști criticau separarea cu gărdulețe. Este dificil de gestionat o colectivitate mai ales în momente de sărbătoare, când toată lumea dorește să dea mâna cu cel pe care ei l-au votat și pentru care ei nutresc sentimente de respect, stimă și prietenie. Prezidentul Klaus IOHANNIS a început bine ceea ce a început în deplasările sale și ușor-ușor vor apare și băile de mulșțime, cu o cu totul altă semnificație decât la predecesorii săi. Băile de mulțime ale lui Klaus IOHANNIS trebuie să fie exact pe măsura unui bărbat de stat înalt, bine făcut, cu pas apăsat și profesor de fizică.

(17 august 2017)

Băile de mulțime băsesciene

De departe Traian BĂSESCU rămâne maestrul băilor de mulțime pentru că:

- a avut două mandate consecutive;

- locurile erau imprevizibile;

- comportamentul său era natural;

- spontaneitatea era bine simulată;

- avea un pitoresc al său;

- gesturile și vorbele erau potrivite;

- caracterul artificial a lipsit;

- totul era neconvențional;

- puncta de fiecare dată prin ceva.

Prezidentul Traian BĂSESCU a avut consilieri de imagine foarte buni care au știut în cazul băilor de mulțime:

- să dozeze;

- să aleagă;

- să regizeze;

- să prezinte;

- să puncteze;

- să sugereze;

- să intensifice.

O analiză de structură a băilor de mulțime va avea în cazul prezidentului Traian BĂSESCU o trăsătură comună și anume că prezidentul dă senzația că se pierde în mulțime, că este de-al mulțimii și că e parte integrantă din peisaj. Cu fiecare baie de mulțime Traian BĂSESCU transmite un mesaj și punctează bine direcționat, căci el face lucruri simple accesibile oricărui cetățean, adică dansează, împinge un cărucior, bea bere la comun din pahar de plastic ca orice muritor sau merge să mobilizeze constructori cu fes pe cap. Tot timpul crează un anumit context din care să rezulte că fiecare dintre oameni se recunoaște prin ceea ce face Traian BĂSESCU. Când ia un copil în brațe o face natural pentru că el știe ceea ce înseamnă și copii și nepoți, alți prezidenți nu știau. Când face un dans, are acea naturalețe pe care fiecare dintre noi o are când depășește acele rigori pe care societatea scorțoasă le impune aiurea și de care la un moment dat nimeni nu mai ține seama de ele. Am zis că prezidentul Traian BĂSESCU a avut talentul de a face din băile de mulțime cu totul altceva decât o modalitate prin care se transmite vulgului cât este el de mult de iubir. El arată că este parte din popor și că iubește poporul și așteaptă în mod real să fie dacă nu iubit, cel puțin apreciat.
Băile de mulțime băsesciene reprezintă o culme a manipulării prin gesturi simple și normale, pe care oricine dacă vrea le face făcă niciun efort special. Foarte mulți trebuie să analizeze acele băi de mulțime făcute de Traian BĂSESCU și să ia notițe dacă vor cumva să smulgă procente de la votanți, căci sunt de manual.

(17 august 2017)

Băile de mulțime constantinesciene

Emil CONSTANTINESCU sărăcuțul de el a avut parte de un mandat atât de nesemnificativ încât chiar că nu va rămâne în istorie cu nimic, exact așa cum i-a prezis Traian BĂSESCU. Deși se credea un fel de lider reguinal, n-a fost lider regional. Deși făcea vizite, a avut parte și de covot roșu ca NEAUȘESCU, dar și de confuzia într-o țară foarte mare unde i s-a adresat un prezident cu domnule EMINESCU. Băile de mulțime ale lui Emil CONSTANTINESCU n-au avut nici grandoare, nici dinamică și nici chichirez. Erau banale, minuscule, lente și previzibile. Doar în ziua anunțului că Emil CONSTANTINESCU va fi prezident a fost ceva spontan undeva parcă la Primăria Capitalei, unde obișnuitul cu balcoanele a borbit ceva, dar se vedea că nu știe ce să spună și că nu prea știe să joace rolul în care istoria îl distribuise.

Incidentul cu cerneala servită de Faur ISAIA, omniprezentul în mitinguri antiprezidențiale, rămâne la fel de celebru ca și acel Constantin Al. IONESCU zis CAION care și-a legat numele pe vecie prin contestarea originalității piesei Năpasta de Ion Luca CARAGIALE. În rest despre Emil CONSTANTINESCU și băile lui de mulțime n-am ce să zic. Era o sursă de enervare aproape perpetuă prin aparițiile lui șterse cu discursuri exact în serile și la orele cu maximă audientă cânt tot românul era chitit pe divertisment. El își dorea înjurături și le avea.

(17 august 2017)

Băile de mulțime iliesciene

În timul regimului ILIESCU băile de mulțime au fost extrem de diferite de la o subperioadă la alta. La începutul anilor 1990 Ion ILIESCU avea o cotă imensă de popularitate, concretizată prin acel scor astronomic din Duminica Orbului de la alegeri. În acel context îi era foarte ușor lui Ion ILIESCU să-și dorească băi de mulțime și mai ales să le realizeze fără riscuri majore. Populația era scăpată din hățurile comunismului, dar în drumul ei spre democrație avea alte preocupări decât să-l sufoce cu iubirea ei subită pe conducător. Așa că Ion ILIESCU se plimba foarte frecvent printre masele de admiratori destul de pașnici, disciplinați și lozincarzi care nu se năpusteau să-i strângă mâna sau să-l pupe cu foc, ci pur și simplu vroiau să-l vadă pe cel ce întruchipa idealurile de libertate și de progres de la acel moment. Au fost și cazuri în care Ion ILIESCU a dat frâu liber gândurilor sale, ceea ce a dus la celebra zicere cu măi animalule, zicere care a rămas în veac, dar a fost depășită cu mult de zicerea cu băozarul a lui Traian BĂSESCU. 

Băile de mulțime ale lui Ion ILIESCU au fost:

- obișnuite;

- unitructurate;

- liniștite;

- banale;

- dinamice;

- lălăite;

- pseudospontane;

- simulate;

- zâmbărețe.

N-aș zice că au avut spectaculozitatea și dimensiunea a ceea ce avea să urmeze în regimul BĂSESCU, pentru că tipologia băilor de mulțime din timpul lui Ion ILIESCU aveau acea mediocritate și liniaritate pe care însăși regimul său le definire perfect. Le lipseau băilor de mulțime din timpul lui Ion ILIESCU:

- neprevăzutul pur;

- viața adevărată;

- naturalețea gesturilor;

- caracterul colectiv;

- spontaneitatea.

Se vedea că totul este aranjat deși nun era aranjat 100%, căci erau și elemente imprevizibile. Numai că repetitivitatea băilor de mulțime în care era actor principal Ion ILIESCU era asemeni unei ciorbe de burtă reîncălizite care pute și nu mai este de mâncat indiferent cât de flămând ai fi. N-am participat la băile de mulțime ale lui Ion ILIESCU, cu atât mai puțin după mineriade, deși m-am aflat în săli unde glăsuia el, dar am observat cum se ocupau locurile și mai ales că în față și pe laterale erau locuri mlibere care se ocupau într-un anumit ritm și de către anumiți oameni. Numai pe acolo trecea Ion ILIESCU și numai lor le strângea mâinile. Nu am stat să analizez dacă acei oameni aveau ochii albaștri dar mi-a încolțit ideia că semăna tactica exact cu ceea ce văzusem la protocoalele de nivel zero din timpu lui Nicolae CEAUȘESCU de la Sala Palatului. Mișto.

(17 august 2017)

Băile de mulțime ceaușiste

Pe vremea lui Nicolae CEAUȘESCU, căruia îi plăcea nespus de mult să i se zică cel mai iubit fiu al poporului, băile de mulțime erau dovada vie a acestei iubiri care trebuia să fie musai:

- mari;

- permanente;

- cultivate;

- spontane;

- puternice;

- nețărmurite;

- intense;

- vii;

- oriunde.

În acele vremuri nu era greu de făcut băi de mulțime de toate felurile pentru că partidul avea un activ: - numeros; 

- puternic; 

- loaial;

- disciplinat;

- instruit;

- zâmbitor;

- sătul;

- robotizat.

Cei ce organizau băile de mulțime aveau în vedere luarea unor măsuri extrem de bine definite concretizate prin:

- vizite medicale;

- evitarea indisciplinei;

- asigurarea protecției;

- respectarea scenariului;

- cronometrare perfectă;

- sincronizare acțiuni;

- spontaneitate simulată;

- uniformizare comportamentală.

Dacă se analizează filme din acele vremuri se va vedea că pionierii și copiii care se apropiau de Nicolae CEAUȘESCU făcuseră repetiții și chiar fuseseră vaccinați. Erau îmbrăcați standard, fie în costume de pionieri, fie în costumașe de șoimișori ai patriei, aveau șepci sau băscuțe identice, iar fetițele purtau funde pe cam și bentițe. Băile de mulțime de la marile adunări populare se făceau fie la plecare, fie la venire, dar de fiecare dată exista un cordon bine simulat de oameni și femei ale muncii, care de fapt erau persoane din sistemele de forță, cu roluri foarte bine stabilite. Ori de câte ori se organiza ceva la Sala Palatului sau pe vreun stadion, se vorbea de protocol zero. Știu cu exactitate că la intrare se făceau controale mai mult decât amănunțite, iar pe traseul pe care Nicolae CEAUȘESCU mergea la pas, erau cetățeni, adică cu siguranță oameni ai muncii implantați cu mult înainte de a apărea noi, celălalt popor. Aceia erau deja în misiune.
Băile de mulțime ceaușiste aveau specificul lor, unele trăsături fiind continuate peste timp, căci în piesele de teatru se schimbă actorii, decorurile, replicile și regia rămânând aceleași.

(16 august 2017)

Băile de mulțime

Băile de mulțime nu mai sunt acum în 2017 ceea ce au fost în 1990 și nici ceea ce era în 2004 sau în 2009, căci:

- societatea a evoluat;

- actorii sunt alții;

- riscurile sunt altele;

- mesajele sunt diferite;

- obiectivele s-au schimbat;

- costurile au crescut;

- eficiența a scăzut;

- poporul vrea altceva.

Foarte mulți conducători vor să arate poporului cât de mult sunt ei iubiți și folosesc pentru exemplificare băile de mulțime. Ei vor să stimuleze anumite sentimente și vor să manipuleze masele, punând în evidență o trăsătură a lor de conducători. În realitate, băile de mulțime sunt:

- aranjate;

- urmărite;

- restrânse;

- limitate;

- structurate;

- ritualizate;

- fals-spontane;

- regizate.

În vremea comunismului, când partidul dădea și făcea și dregea, conducătorul partidului era simbolul dărniciei, drept care băile de mulțime trebuiau să fie dovada recunoștinței pe care poporul și-o manifesta față de conducătorul uni partid care dădea case, mărea salarii, oferea avantaje tuturor. Am stat și m-am gândit de ce oare un conducător așa de iubit nu iese și el să se plimbe pe stradă așa ca tot muritorul. Tot eu mi-am răaspuns: este riscul să fie strivit de atât de multă dragoste din partea cetățenilor. În democrație băile de mulțime sunt bine studiate și cunoscându-se psihologia maselor sunt astfel plasate încât riscurile să fie minime, iar efectele asupra populației să fie maxime. Să ne aducem aminte de participarea lui Traian BĂSESCU la acea manifestare câmpenească la care nevesti-si i s-a atârnat de gât o mahmudea. Ce baie de mulțime bine țintită! Trebuie să ne reamintim și de Ion ILIESCU căruia băile de mulțime îi aduceau voturi. În Pitești am văzut la blocul lui Dobrin, când a apărut inopinat cum o babă i-a pupat mâna. Era în drum spre un miting. Era o baie de mulțime dacă nu spontană, nu atât de bine dirijată și controlată, căci era imediat după revoluția din 1989. Și acum se dorește revigorarea băilor de mulțime la nivel prezidențial, căci scenele cu copii în brate, cu strângeri de mâini și pupături dau bine la electorat și-l fac pe prezident foarte popular. Este de studiat și am certitudinea că strategii de campanie știu foarte bine când să aranjeze băile de mulțime, durata lor și mai ales cum să facă să decurgă încât efectul să nu fie exact pe dos, căci ne reamintim cum Emil CONSTANTINESCU a primit pe față un jet de cerneală, iar Traian BĂSESCU a primit un scuipat pe obrazul său cel prezidențial, iar cu alt prilej niște vorbe de duh, nu prea cizelate.

(16 august 2016)