Echilibrul fragilității și fragilitatea echilibrului

    Multe dintre construcțiile sociale au la bază un echilibru natural, definit de normele morale pe care societatea le are la un moment dat, le acceptă și le pune în practică. Aceste construcții sunt fragile, iar în momentele de criză se vede cel mai bine că echilibrul se distruge. Să nu uităm că și la noi istoria recentă are exemple și aici dau exemple Hădăreni și Târgu Mureș. Fragilitatea echilibrului s-a văzut în momente de încordare extremă, ceea ce în societate nu este neapărat rezultatul unei manipulări inteligente, ci este manifestarea pură a transformării cantității în calitate, atunci când nu există o supapă recuperatoare.

    Însăși fragilitatea se definește ca o construcție impusă de limitele de înțelegere ale omului ca specie și în egală măsură a imposibilității de a lua în considerare toți factorii care determină luarea unei decizii. Îmi aduc aminte de o piramidă cu 7 echilibriști pe sârmă, fără elemente de siguranță. Construcția acelei piramide era fragilitatea însăși, iar traversarea sârmei era manifestarea echilibrului. Echilibrul fragilității este una și presupune reușita unei acțiuni cu probabilitate extrem de mică de realizare, echilibrul reprezentând chiar condiția de existență a evenimentului rar.

(01 decembrie 2020)

Spiritul muncitoresc

Când vorbim despre spiritul muncitoresc, vorbim despre muncitorii de dinainte de 1989, căci acum din cele 5 milioane de români plecați la muncă în străinătate vreo 4 milioane sunt muncitori, iar ceea ce a rămas aici, numai muncitori nu se numesc, pentru că:

- nu au calificare, 

- sunt lipsiți de calități,

- fac totul de mântuială,

- cer prețuri aberante,

- nu sunt punctuali,

- greșesc fără asumare

Spiritul muncitoresc de dinainte de 1989 se referă la comportamentul celor care lucrau pe marile platforme industriale și erau:

- calificați,

- obligați,

- supravegheați,

- verificați,

- analizați,

- ierarhizați,

- disciplinați,

- harnici,

- mulțumiți,

- stimulați.

Spiritul muncitoresc de dinainte de 1989 a vizat întotdeauna teama conducerii de partid și de stat ca să nu apară revolte în centrele muncitorești și de aceea, ori de câte ori se sesiza ceva în acest sens, partidul venea cu ceva măsuri de atenuare. Totuși, au existat revolte în valea Jiului și la Brașov, iar mitingul anticeaușist din 21 decembrie 1989 este dovada vie că a existat un spirit muncitoresc:

- ascuțit,

- mocnit,

- dezvoltat,

- profund,

generat de inechitățile din societate pe care însuși comunismul le-a generat, întreținut și adâncit prin tot ceea ce au făcut conducătorii care au construit o burghezie roșie, îmbuibată, arogantă, lacomă și desuetă.

Muncitorul din epoca de dinainte de 1989 se simțea stăpân pe situație pentru că statul comunist:

- îl calificase,

- îi dădea siguranță,

- oferea locuințe,

- îl obliga să muncească,

- dorea să-l facă om nou.

Tot timpul a fost o mare discrepanță între spiritul muncitoresc real al oamenilor de pe platformele industriale și proiectul de spirit muncitoresc creat de partid, care vedea un om cu înalte însușiri comuniste, care luptă pentru apărarea cuceririlor socialiste și care are o conștiință înaintate, deci nu roșește ouă de Paști și nici nu taie porc de Crăciun. S-a văzut eșecul acestui mod de a gândi, căci în 22 Decembrie 1989, cei care l-au forțat pe dictator să plece cu elicopterul au fost masele de muncitori furioși care doreau să se debaraseze de comunism. Au făcut-o debarasându-se de CEAUȘESCU, dar au sărit din lac în puț.

(30 noiembrie 2020)

Soțul amantei și amanta soțului

    Viața este extrem de complicată. Îmi amintesc un banc. Era un tip care mergea în tramvaiul 41 și în fiecare dimineață se apropia de el un tip care-i zicea:

- Încornoratule! 

Azi așa, mâine tot așa, până când el îi zise soției:

- Dragă, în fiecare dimineață vine la mine un tip și-mi șoptește la ureche: încornoratule!  Ce e asta?

A doua zi, tot în tramvaiul 41, se apropie de el același tip și-i zice:

- Pârâciosule!

Cam așa stă treaba cu soțul oricărei amante, căci știe tot satul ce nu știe el și mai bine că așa stau lucrurile, căci și așa mor mulți bărbați de inimă rea. S-ar dubla numărul de decese dacă soții de amante chiar ar fi curioși, iscoditori, neliniștiți și informați complet despre detaliile care privesc viața partenerelor lor.

    Amanta soțului este persoana care nu-și dorește să se întâlnească cu soția respectivului. Îmi aduc aminte că eram în troleibuzul 85 parcă și la un moment dat undeva în dreptul primăriei generale s-a urcat o doamnă care a început să o păruiască pe o alta. Din discuțiile dintre cele două doamne, cea care păruia era soția înșelată. Soțul era și el și stătuse pe un scaun lângă amantă. Când a început păruiala omul s-a ridicat și la prima stație a coborât. Cele două doamne au continuat să se păruiască până la epuizare. Miliția nu a intervenit. Călătorii savurau momentul, ceea ce înseamnă că viața de amantă nu este întotdeauna veselă.

    Greșeala soțului amantei este aceea de a ști mai mult decât trebuie. Greșeala amantei soțului este aceea de a se afișa unde nu trebuie. Oricum, când iubești nu mai județi, faci greșeli, iar greșelile au costul lor.

(29 noiembrie 2020)

Spiritul ciocoiesc

De multe ori românul vrea lucruri noi și acestea apar ca din senin. Am văzut cât de nemulțumiți erau profesorii universitari pe PSD că le-a mărit salariile. Nici actorii nu erau mulțumiți că PSD le-a dublat salariile. Ciuma roșie a adus numai nenorociri, căci creșterea salariilor, creșterea pensiilor și creșterea economică sunt cele mai oribile întâmplări din existența unui popor care-și dorește altceva, precum:

- fericire,

- dreptate,

- bunăstare,

- adevăr,

- cinste,

ceea ce PSD nu a fost în stare să ofere, ba mai mult a făcut pe dos. 

Acum la guvernare este PNL și mulți se așteptau ca liberalii să dea dovadă de spirit ciocoiesc, adică să fie:

- aroganți,

- distanți,

- grosolani,

- îmbuibați,

- mincinoși,

- lăudăroși,

- ciocoi.

Din contră, toate aparițiile liberalilor arată:

- muncă,

- umilință,

- răbdare,

- compasiune,

- iubire,

- înțelegere,

reușind în acest fel să arate că înțeleg nevoile poporului, credința poporului, aspirațiile poporului și mai ales încrederea că totul este dirijat spre binele națiunii care așteaptă acum în perioada aceasta de pandemie când eforturile tuturor sunt îndreptate spre implementarea strategiei atât de eficiente definită sub conducerea prezidentului, când dușmanii poporului vorbesc despre testarea în masă, în timp ce vaccinarea este soluția. Singurul lucru nepotrivit este dat de comunicatorii liberalilor care dau impresia că știu totul, iar spiritul ciocoiesc apare din poziția unora care stau pe scaune într-o anumită poziție, specifică numai celor care se dau superiori, a toate știutori și care sunt plini de ei deși sunt 100% bugetari la viața lor.

(29 noiembrie 2020) 

Găurile negre ale universului românesc

Nouă ne place să vorbim de spațiul mioritic, de faptul că veșnicia s-a născut la sat, dar neglijăm lucruri elementare, dintre care procentul de 60% de analfabeți funcționali și 40% de analfabeți cu fără certificat de absolvire a celor patru clase care să ateste că posesorii lor știu să citească altfel decât pe litere să să facă cele patru operații, măcar pe degete și în gând, nu cu voce tare.

Universul românesc este o construcție vastă, care include:

- cultura românească,

- patrimoniul forestier,

- agricultura noastră,

- rămășițele industriale,

- autostrăzi dacă sunt,

- sufletele oamenilor,

- manifestările credinței.

Dacă stăm să analizăm cum stau lucrurile, vom avea surpriza să identificăm nenumărate găuri negre în toate cele enumerate de mine mai sus pentru că:

- nivelul endemic al corupției,

- lipsa voinței politice,

- furtișagurile tuturor,

- abordările superficiale,

- nemunca generalizată,

- sărăcia dezlănțuită,

au deturnat resurse de la dezvoltarea normală spre buzunarele imense ale unora și altora, care în final s-au concretizat prin nenumărate case, palate, domenii ale prostului gust, afaceri păguboase, vânzarea pe nimic a bogățiilor țării și mai ales prin inversarea scării valorilor, astfel încât mediocrii au reușit să fie dominanți, în detrimentul creierelor apte să ofere soluții foarte bune și să-și asume responsabilități.

Universul românesc apare ca un șvaițer cu găuri uriașe care nu vor fi astupate nici în 500 de ani pentru că răul făcut în ultimii 80 de ani de comuniști, dar și de pseudo-democrații de azi, nu va fi recuperat, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce decât în una dintr-un miliard de cazuri.

(29 noiembrie 2020) 

Competițiile eficienței și eficiența competițiilor în culturism

Vedem intenții excepționale ale unor culturiști sau ale unor personalități din zona de management a culturismului, care au un entuziam debordant în a organiza competiții care să amintească fie de mari culturiști, fie în care sunt invitați monștrii sacri ai culturismului. Merg câteva ediții și din varii motive, respectivele competiții își încetează existența și nu din lipsa elanului, ci doar din cauză că atractivitatea este redusă și nu sunt susținute financiar nici direct și nici indirect. Eficiența competițiilor presupune:

- asigurarea finanțării unor premii substanțiale,

- dezvoltarea unui management competitiv,

- atragerea unor sportivi valoroși,

- existența unui arbitraj cu exigență normală, 

- crearea ierarhizării corelate cu alte competiții.

Competițiile eficienței vin din dorința de a promova strict valori rezultate dintr-o muncă eficientă la sală, acolo unde culturiștii realizează antrenamentele orientate pe specificul fiecărei competiții. Se știe că atractivitatea unei competiții este dată de numeroși factori, dar ierarhizarea sportivilor după eficiența antrenamentelor este esențială, căci forma sportivilor se propagă în eficiența întregii competiții. Cu cât podiumurile sunt ocupate de sportivii ale căror antrenamente au fost mai eficiente, cu atât eficiența competițiilor este mai mare. Se vorbește despre o competiție a eficienței dacă și numai dacă:

- cei mai buni sportivi ocupă locurile pe podiumuri,

- participarea concurenților respectă reguli exacte,

- transparența jurizării este asigurată integral,

- câștigătorii  vor fi recunoscuți și în alte competiții.

Nu există competiție eficientă fără concurenți care să fi derulat antrenamente eficiente, cum nu ar trebui să existe sportivi extrem de performanți care să se prezinte în competiții fără ca valoarea lor să fie confirmată. Se știe că există proverbul cum că nășicul vede păsărica finuței o singură dată la bodez. Tot așa se întâmplă și cu sportivii valoroși. Ei nu vor repeta niciodată participarea la o competiție unde valoarea lor nu este recunoscută cu adevărat.

(29 noiembrie 2020)

Reduceri cu până la ...

    Comercianții care și-am mânca și c-c-tul de sub c-r, vorba românului, simulează generozitatea anunțând că fac reduceri cu până la 80% sau cu până la 70% sau cu până la 50%. În realitate, iau câteva produse ieftine și care nu se vând și le aplică reducerile cu 80% sau 70% sau 50%, iar la celelalte aplică reduceri ridicole de 5% sau 10% sau cel mult 15%. 

    Numai în USA unde comercianții știu să facă comerț, găsești magazine unde scrie că se aplică reduceri de 50% la toate produsele, iar la cele cu etichetă verde sau roșie li se aplică în plus o reducere de 15%, dar sunt magazine unde reducerea suplimentară este de 40%. Așa am cumpărat un pulover de 200$ la un preț ridicol căci se aplica o reducere de 50%, deci produsul devenea 100$ și se aplica încă o reducere de 40$, ajungând nu la 60$, ci la 20$ căci reducerea era (de 50+40)% adică 90%.

    Îmi aduc aminte că un magazin dintr-un mall din București avea la un magazin de costume scris că fac reducere de 50% și când am intrat mi s-a spus că reducerea este de 5%, dar anunțul era făcut să le intre clienții în magazin. De atunci nu am mai intrat niciodată într-un magazin al acelei fabrici românești de confecții din stofă, căci găsesc cu 250& costume BOSS originale unde trebuie.

    Morala este simplă, căci reclamele sunt la noi mincinoase atât timp cât comercianții umflă prețurile cu ceva timp înainte de a anunța reducerile, ca să facă reduceri astfel încât să fie prețurile inițiale și să nu piardă nimic, ba din contră, mințind populația, să facă profit monstruos. La o pereche de pantofi de 650 lei, am văzut reducere de 3 lei. fabulos, nu?

(29 noiembrie 2020)

Puterea adevărului și adevărul puterii

Se zice pe bună dreptate că adevărul este unic, iar minciuna îmbracă mii și mii de veșminte. De aceea, oriunde se caută adevărul, căci acesta este singurul care dă sens existenței fiecăruia dintre noi. Adevărul are o putere infinit mai mare decât orice minciună oricicât de bine este ea ticluită pentru că:

- arată exact cum stau lucrurile,

- stă la baza dreptății,

- este reper pentru toți,

- nu se modifică,

- este acceptat de toți,

- nu are variante,

- este coerent.

Adevărul este puternic pentru că este singurul motor al dezvoltării. El crează toate diferențele ce permit ierarhizări pe orice scară a valorii și nu este tăgăduit dacă are premisele transparente.

Adevărul puterii este exact acela pe care puterea și-l dorește, de regulă nefiind adevărul adevărat, ci acea formă de prezentare a unei realități a unui eveniment exact așa cum și-l dorește puterea ca s-o avantajeze. De multe ori, puterea ridică minciuna la rang de adevăr sau o prezentare trunchiată la rang de adevăr pur. Numai așa se explică existența uriașului aparat de propagandă al puterii, aparat care are rolul de a prezenta  toate evenimentele în culorile favorabile puterii, fără a da imaginea unei perfecțiuni artificiale, ușor de identificat ca neadevăr.

Între puterea adevărului și adevărul puterii există o prăpastie ireconciliabilă, căci puterea nu va accepta niciodată să recunoască marile adevăruri legate de limitele sale de acțiune, propunând surogate de adevăruri, care nu au nicio legătură cu adevărurile unice care oferă prin sine puterea evoluției.

(29 noiembrie 2020) 

Erori în culegerea și prelucrarea datelor statistice

 datele primare cu care se calculează tot felul de indicatori trebuie culese din teren pe baza unor proceduri bine definite. Chiar și atunci când este aplicată cu rigurozitate procedura există posibilitatea ca datele culese să conțină erori.

Erorile de înregistrare se concretizează prin modificarea accidentală a valorii măsurate, prin scrierea de mai multe ori a unei valori, adică înregistrare multiplă  sau chiar prin omiterea unui număr din neatenție. Sunt situații în care atunci când se fac detalieri pe grupe, o anumită valoare să fie înregistrată în altă grupă decât cea în care trebuia în realitate. De regulă, persoanele care scriu datele în tabele mai execută și alte munci și din cauza stresului, deci nevoit, fac acele greșeli accidentale de înscriere a datelor în formulare.

Erorile de colectare se produc atunci când există mai multe surse de proveniență. Există posibilitatea ca toate sursele să trimită datele culese în același timp, dar tot atât de bine există posibilitatea să se producă decalaje în transmiterea datelor. dacă nu este un mod sigur de a verifica faptul că toate centrele de colectare date au transmis datele, există riscul de a calcula indicatori doar cu ceea ce s-a transmis, deci cu date incomplete.

Erorile de calcul sunt acum ceva mai reduse căci în prelucrarea datelor se folosește software ce utilizează bazele de date unde se găsesc seriile cu termenii colectați și transmiși. Se produc totuși erori de calcul nu în ideea că adunările sau înmulțirile se execută greșit, ci din cauza faptului că seriile de termeni sunt fie incomplete, fie incorecte și proverbul că gunoi bagi, gunoi scoți se aplică aici de minune.

La un moment dat este rezonabil să se facă înregistrări paralele ale datelor și să se vadă neconcordanțele pentru a se stabili volumul erorilor și să se facă aprecieri declarându-se clar care este marja de eroare în informațiile agregate care sunt făcute publice. Sunt experiențe la ora actuală cu produse software unde se operează fără greșeală, fără a lua în calcul listele de alegători care sunt neactualizate și sunt semnalate cazuri în care sunt puși să voteze și morții. Dar aplicația de management a admiterii în liceu și aplicația pentru BAC sunt bine reprezentate căci acolo elementele din bazele de date merg după regula bob-numărat și se lucrează cu zero erori. Nu așa au stat cazul la indicatorii făcuți publici pe durata pandemiei în care până să se clarifice cum stă treaba cu apartenența la intervalul de raportare, cei ce au făcut înregistrările au dat dovadă de multe licențe poetice și de abordări opționale. 

(28 noiembrie 2020)

Campionul Andrei DURLEA, culturistul de Teleorman

Culturistul Andrei DURLEA este născut în 28 noiembrie 1999, deci este în zodia Săgetător care îi caracterizează pe culturiști astfel:

Dacă despre celelalte zodii se spun acele caracteristici care arată că persoanele născute au înclinații

spre sporturi, culturismul intrând printre ele, în cazul săgetătorilor lucrurile sunt evidente. Săgetătorii sunt persoane puternice și sensibile, care știu ce vor de la ele și se luptă pentru a-și atinge obiectivele. Acestora le place să dezvolte activități cu caracter ciclic și au puterea ca de fiecare dată să o ia de la capăt indiferent cât de mare a fost succesurl dobândit ultima dată. Au înclinația de a se compara cu ei înșiși și fac tot ce depinde de ei pentru a urca la un nivel superior. Ei știu să-și drămuiască timpul pentru că au planuri stabilite în cele mai mici detalii. Au capacitatea de a învăța să facă lucrurile de rutină foarte corect și de fiecare dată își analizează munca depusă.

Este absolvent al Liceului teoretic Constantin NOICA.

Acum este antrenor de fitness-culturism certificat. 

Culturistul Andrei DURLEA are un palmares bogat, din participările lui în competiții remarc:

2020, Campionatul național de Culturism, categoria Men’s Physique 174 cm , locul 1

2020, IFBB World Championship, categoria Junior Men’s Physique  21-23 years, locul 3

2019, Campionatul Național de Culturism etapa zonală A, categoria Men’s Physique 174 cm , locul 1

2019, Campionatul național de Culturism Junior și Masters, categoria Men’s Physique 174 cm , locul 2

El este legitimat la CST Alexandria.

Culturistul Andrei DURLEA a urcat pe podiumul de concurs în compania unor sportivi redutabili dintre care enumer pe  Sebastian PANĂ, Dorian TEODORESCU, Aurelian BRATU, Darius SOPONAR, Geanin RUJAN-ICA, Andrei VASILICĂ, Andrei HOGEA și mulți alții.

Așa cum se prezintă culturistul Andrei DURLEA am certitudinea că are multe de spus în sportul pe care-l practică și el va fi mulți ani de acum încolo un concurent redutabil în marile competiții la care va participa, atacând prin performanța sa cele mai înalte poziții ale podiumurilor.

(28 noiembrie 2020)

Secretul succesului și succesul secretului la culturiști

    Mai ales la concursul Mr. Olympia se văd rezultatele pe care le dau noile tehnici și metode de antrenament, când vin sportivi care afișează un nivel de performanță greu de imaginat în condițiile cunoscute de toată lumea. Noile tehnici și metode au constituit secretele în pregătire, iar încununarea sportivului care le-a aplicat cu titlul de Mr. Olympia reprezintă succesul care însoțește aceste secrete.

    La rândul său, succesul are și el secretul lui, căci acele noi tehnici și metode nu apar din spuma mării, ci sunt rezultatul unor cercetări care se derulează pe perioade lungi, cu multe încercări, reluări și mai ales cu mult efort. Nimeni nu pune goarna la gură să facă publice rețetele încorporate în acele tehnici și metode, căci toată lumea antrenată în realizarea și implementarea lor, dorește să obțină validarea prin elementul surpriză pe are îl reprezintă participarea sportivilor pregătiți după aceste tehnici și metode secrete, care stau sau nu stau la baza succesului în concurs. Dacă sportivul pregătit cu ele devine Mr. Olympia, este clar că succesul a avut secretul său, dat de acele tehnici și metode noi. Fără secretul succesului și succesul secretului, nu există evoluție în culturismul modern.

    Rareori există sportivi și antrenori care vorbesc pe larg despre structura antrenamentelor lor și despre dietele pe care le practică. Acele secrete sunt normale în culturism, căci în concursuri performanța este aceea care face diferența și nimeni care a obținut cheia succesului nu o face publică 100% pentru a-și tăia creanga de sub picioare. Deci partea cu secretul succesului este ceva obișnuit. partea cu succesul secretului rămâne de văzut și se aplică atunci când sportivul devine mentor pentru tineri și aplică structurile sale de antrenamente secrete acestora și respectivii obțin rezultate de excepție. Ei validează metoda secretă prin succesele pe care le obțin în competiții.

(28 noiembrie 2020) 

Minciuna ca mare adevăr

    În campaniile electorale se minte la grămadă, nemăsurat, din toate direcțiile și neîntrerupt. Toate minciunile din campania electorală încep cu verbe la viitor gen vom construi, vom acorda, vom mări, vom realiza, vom oferi, vom ajunge, vom inaugura, vom pune în funcțiune, vom  asfalta, vom împăduri, vom iriga, vom dezvolta, vom reduce, vom înlocui și tot așa.

    Toți cei care vin și promit știu că ceea ce spun vor rămâne doar spuse și nu vor deveni realități niciodată, adică sunt minciuni doar pentru a strânge voturile naivilor care-i mai cred, mai ales dacă promisiunile nu sunt la prima ediție, care ar mai justifica semnarea prin vot a cecurilor în alb.

ceea ce este de neînțeles se leagă de faptul că votanții uită de promisiuni și asemeni femeilor maltratate de bărbații bețivi care își retrag plângerile de la poliție acordându-le mardeiașilor o nouă șansă, votanții cu un masochism elegant, debordant și derutant, le acordă o nouă șansă, doar pentru că de această dată mint altfel, mai frumos, mai suav, mai grațios și mai persuasiv.

    Toată lumea minte, dar există oameni care o fac cu atâta seninătate încât chiar ei încep să creadă în propriile minciuni și să le creadă ca fiind adevăruri, căutând întotdeauna argumente din care să îndepărteze orizontul de timp sau să justifice neîmplinirile, ca fiind joc al destinului implacabil.

(28 noiembrie 2020)

Instruirea tinerelor domnițe

Tinerele domnițe care sălășuiesc prin cluburi, cărora nu le prea pasă de cunoașterea vreunei meserii au deja idei preconcepute legate de viitorul lor, văzându-se în mașini de lux, iahturi, vile și în vacante exotice în compania unor milionari chipeși. Realitatea este cu totul alta, deși modelele lor de viață prezentate de televiziuni, par a fi în mijlocul unor evenimente care lasă ușa deschisă unor posibilități greu de neglijat. 

Multe dintre erori provin de la mămicile tinerelor domnițe, care pornesc de la premise eronat, ceea ce le determină să nu se preocupe ca aceste tinere domnițe să învețe să gătească, să măture, să spele geamuri să curețe dușumele, să calce și să șteargă praful. Ele nu trebuie să știe toate acestea în ideea că vor exersa acele activități, i doar ca atunci când își vor duce traiul în vile luxoase, pe iahturi speciale, să știe ce să ceară slugilor care vor roi în jurul lor. Exigența și calitatea serviciilor pe care alții le execută, vor avea nivelurile pe acre tinerele domnițe le-au dobândit, știind cum se execută din propria experiență, știind ce înseamnă perfecțiunea, în ideea de a cere execuții perfecte.

Nu am spus nicio clipă că succesul în viață al tinerelor domnițe este uneori înlocuit de ghinioane care vin în cascadă și că necunoașterea unor lucruri elementare generează efecte deloc favorabile, mai ales că în societatea românească, ușor rămasă în urmă ca să nu spun primitivă, bărbatul este educat să meargă la muncă, la bodegă și să zăbovească fie la televizor, fie la taclale, în timp ce femeia duce casa. Unele dintre tinerele domnițe când intră în coliziune cu aceste mentalități trăiesc un disconfort de dimensiuni apocaliptice, dar constrânse de context, ca ciobanul din Miorița, se consolează rapid și iremediabil.

Noi avem vorba: tot învățul are dezvăț. Cum tinerele domnițe nu au ce dezvăța, vorba nu li se aplică și vrând-nevrând neînvățul are învăț precis și de nevoie.

(28 noiembrie 2020)

Mihai BENDEAC, comedianul care mă face să plâng

Mihai BENDEAC este un talent actoricesc uriaș, dar regret că nu s-a găsit până acum regizorul care să-i ofere rolul fundamental și nu s-a găsit nici dramaturgul care să scrie pentru el rolul care să i se potrivească mănușă. El, sărăcuțul a tot apărut în spectacole de teatru dar și de televiziune pe spații largi de emisie cu roluri în care i se vedeau resursele, dar care resurse nu au fost niciodată puse în valoare în ceva memorabil.

Faptul că nu are un manager de imagine, nu are un impresar, sunt lucruri de înțeles căci la noi oamenii nu recunosc acestea ca fiind meserii care aduc un plus de valoare și de aceea, fiecare crede că este și managerul propriei imagini și cu atât mai mult impresar, unde este vorba de gestiunea banilor produși din aparițiile pe scenă.

Sunt sigur că dacă ar exista o colaborare bună în zona managementului de carieră, Mihai BENDEAC ar produce cu mijloace financiare  puține acte artistice de mare valoare, iar și din mediul online se obțin bani, cu condiția ac tot ceea ce se postează acolo să fie făcute ca la carte și nu de ageamii, ci de oameni care știu cu ce se mănâncă postările, reclamele și mai ales încasările din vizualizări.

Mihai BENDEAC este comedianul care mă face să plâng căci văd cum trece timpul pe lângă el și marile sale realizări îl ocolesc sistematic. este posibil sp fie o personalitate puternică, un caracter mai greu de controlat, dar rămân la ideea că în jurul său este posibil să se coaguleze o echipă puternică și toată lumea va fi mulțumită, căci Mihai BENDEAC are ce spune în zona interpretării rolurilor de comedie și sunt sigur că există roluri care dacă sunt identificate corect, vor scoate în evidență valoarea sa.

(28 noiembrie 2020)

Dan VÂLCEANU s-a cizelat

Când avea apariții de început, pnlistul Dan VÂLCEANU îmi inspira milă căci nu avea:

- dezinvoltură,

- siguranță,

- verb,

- răspunsuri,

- argumente,

- mobilitate,

- calm,

- coierență,

- claritate,

punându-se singur în dificultate căci aveam senzația cum se panichiază, având dorința să fie de fiecare dată foarte bun și mai ales să nu supere partidul sau mai precis pe șeful său. Timpul a trecut și acum Dan VÂLCEANU se prezintă ca un politician:

- sigur,

- argumentat,

- clar,

- orator,

- degajat,

- atent,

- civilizat,

- ascultător,

- respectuos,

iar intervențiile sale sunt agreabile, deși sărăcuțul de el se străduie să facă din negru, alb și invers. Oricum, cred că dacă va obține un nou mandat, va fi chiar un bun comunicator pentru că Dan VÂLCEANU face parte din categoria celor în care se regăsesc foarte mulți bărbați, căci nu are nici părul negru cârlionțat, nici trup de model, nici ochi violet ca ai lui Liz TAYLOR și nici figură angelică. Față de senatorul-avocat care se încurcă în fraze construite gen pledoarie, Dan VÂLCEANU aduce un suflu nou, pozitiv, orientat spre abordări inteligente, în zona comunicatorilor PNL care uneori sunt depășiți, penibili, aroganți și răuți.

(28 noiembrie 2020)

Unde ne sunt ciberneticienii?

Acum în vremuri de pandemie apar tot felul de date brute, dar și de indicatori agregați. Mai mult, se fac și prognoze. Eu nu am nimic cu nimeni, dar prognozele au și ele schepsisul lor, adică nu le face oricine și nu se fac oricum.

În ASE există o facultate numită Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, iar la Secția de Cibernetică Economică se fac cursuri nenumărate de modelare cibernetică, unde se utilizează matematică la greu și nu oricum, ci pentru a se ajunge în final la construcții realiste, credibile și utile. 

Cei care fac acum prognoze nu am avut senzația că sunt ciberneticieni, pentru că dacă erau ciberneticieni, ar fi vorbit despre:

- ipotezele de lucru,

- calitatea rezultatelor,

- riscurile de eroare,

- limitele modelelor,

- variante de modele.

Televiziunilor le plac prognozele meteorologice mincinoase care au rolul de a prevesti vremuri rele, cataclisme, fenomene meteo extreme, care nu se adeveresc, dar pe care nimeni nu le mai verifică să demonstreze caracterul lor mincinos. Tot așa stă situația și cu prognozele făcute de unii și de alții care prevesteau situații groaznice pentru evoluția pandemiei și pe care viața nu le-a confirmat, dar la vremea când au fost prezentate au generat panică, neliniște și o stare de disconfort accentuat.

Se știe că pentru a construi un model de prognoză trebuie serii de date de o anumită lungime, trebuie definite ipoteze de lucru și trebuie luate în calcul mai multe structuri de modele. Nu construirea de modele este problema, nu estimarea coeficienților ridică gradul de dificultate al abordării, ci ceea ce urmează, adică validarea modelului, care necesită la rândul său alte seturi de date, interpretări și estimări de riscuri.Nu am auzit nimic din toate acestea atunci când au fost prezentate așa-zisele rezultate ale prognozelor făcute de persoane care nu au studii de cibernetică.

Există articole în codul de procedură penală care se referă la răspândirea de știri false care crează panică în rândul populației și televiziunile ar trebui să știe că preluarea în scopuri propagandistice a informațiilor fără fundament de la persoane neautorizate se încadrează lejer în suita faptelor cu caracter penal. Și construirea de modele de prognoză este o meserie, iar ciberneticienii sunt cei chemați s-o practice. dacă nu au apărut în spațiul public cu modele realizate de ei, înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile teoretice și practice pentru a pune în circulație prognoze legate de această pandemie.

(28 noiembrie 2020) 

Ciocârlia Andradei PRECUP

     Aseară 27 noiembrie 2020, pe postul de televiziune PRO tv, la emisiunea X Factor, ultima concurentă dintre elevele lui Ștefan BĂNICĂ jr. a fost tânăra Andrada PRECUP, care a interpretat fără acompaniament piesa Mariei LĂTĂREȚU intitulată Lie, ciocârlie.

    De-a lungul anilor această piesă a avut mai multe interpretări. Maria CIOBANU a adus acea notă înaltă spre final, care a schimbat foarte mult piesa, aducându-i un plus, urmărit apoi la toți cei ce căutau să se apropie de nivelul său de interpretare. Chiar și Mihai TRĂSTARIU a făcut o interpretare interesantă a piesei. Pe Youtube se află multe, multe variante, căci piesa nu a fost ocolită nici de interpreții de jazz.

    Aseară tânăra cântăreață Andrada PRECUP a prezentat piesa Lie, ciocârlie înveșmântată în niște haine cu totul speciale, ducând-o într-o zonă care de aseară înainte va fi recunoscută sub numele de Ciocârlia ANDRADEI. Andrada PRECUP a adus ceva nou piesei, fără a deteriora în vreun fel nici linia melodică, nici mesajul, ci aducându-i un plus pe care îl așteptam. Pornind de la nenumăratele încercări de a trece de liniile trasate de interpretarea Mariei CIOBANU, s-au produs acele acumulări cantitative care aseară s-au transformat într-un salt calitativ, având ca rezultat ceea ce Andrada PRECUP a oferit pe scena X - Factor.

    Este o întâlnire fericită între cineva care știe să remodeleze din temelii o piesă ducând-o într-o altă zonă și o persoană care are capacitatea de a interpreta exact cum trebuie acea piesă în stilul nou definit, cu rigurozitatea necesară, căci atât interpretul cât și cel ce a transformat radical piesa se află în una și aceeași persoană. A fost un moment de grație, care rar mi-a fost dat să-l trăiesc. Mulțumesc Andrada PRECUP!

(28 noiembrie 2020)

Industria ospitalității? Pardon, scuzați...

Când îi aud pe unii pe la televizor vorbind de industria ospitalității pe meleagurile mioritice mă apucă greața. Azi 27 noiembrie eram pe Nerva Traian în dreptul hotelului Double Tree și acolo era o cafenea. Un tip era la masă și-și bea cafeaua. Pe o măsuță tot la fereastră erau cești de cafea și niște șervețele, semn că acolo mai fuseseră și alții. Ușa era deschisă și scria ÎMPINGE. M-am gândit că e momentul să beau un cappuccino. Am intrat. Tipul, obraznic din cale-afară mi-a zis că nu servește cafea. Că este acolo proprietate privată. Asta era ospitalitatea acelui gunoi? În loc să fie drăguț, să vorbească frumos, s-a purtat foarte urât. Așa că încă 100 de ani pe aici nu ai cum să vorbești de industria ospitalității. Tipul ar fi fost nimerit să-mi mulțumească doar pentru faptul că am călcat pragul acelui stabiliment și să se ofere să mă servească cu o cafea la pachet. El a găsit de cuviință să mă șutuiască de parcă eram ultimul jeg. Așa că cred l-or fi tratat și pe ORBAN de este atât de pornit împotriva lor. În contextul a ceea ce mi s-a întâmplat azi, mă desolidarizez de HORECA și consider că măsurile luate de guvern sunt bine venite, normale, precise, lucru pe care ieri nu l-aș fi susținut pentru că încă mai credeam că respectul este reciproc. N-a fost să fie și pentru viitor, aroganții, hoții, puturoșii, nepricepuții, trebuie să părăsească domeniul și să se pună pe muncă, pe respectul clientului și pe a năduși ca acesta să fie cât mai mulțumit.

(27 noiembrie 2020)

Andrei CARAMITRU, fiul lui Ion CARAMTRU

Despre marele actor Ion CARAMITRU am multe de spus, dar cel mai mult mi-ar place să spun despre recitalurile lui de poezie eminesciană de la Ateneul Român. Actorul Ion CARAMITRU are o voce specială pentru a recita versurile marelui nostru poet. Dacă are și acompaniamentul unui instrument, lucrurile devin și mai fascinante, poezia este chiar poezie, iar cel care-l ascultă este vrăjit de ceea ce se întâmplă pe scenă. Ion CARAMITRU este o apariție specială prin modul în care pășește pe scenă, prin hainele pe care le poartă și mai ales prin felul în care ocupă scena, deși nu joacă un rol care să presupună mișcare, gesturi și interacțiune cu alți actori.

Din când în când mai apare un zgomot care perturbă măreția acelor clipe de neuitat și se interferează cu vocea aceea șoptită a marelui Ion CARAMITRU, exact cum se întâmplă când balamaua neunsă a unei uși scârțâie ori de câte ori cineva intră sau iese din casă, indiferent cât de atent este, zgomot cu numele de Andrei. Numai coincidența de nume mă duce cu gândul diferenței dintre înălțime și abis.

(27 noiembrie 2020)

Politicieni care s-au infectat cu virusul SARS COV 2

N-am să înțeleg cum unii dintre politicienii care s-au infectat cu SARS COV 2 vorbesc de faptul că ei au respectat regulile privind:

- portul măștii,

- spălatul mâinilor,

- distanțarea fizică.

Înseamnă că dacă au contractat virusul ori nu au respectat regulile, ori regulile nu sunt bune și degeaba le-au respectat. Nu există studii privind procentul celor care respectă regulile cu strictețe se infectează totuși cu SARS COV 2.

Până în momentul de față s-au infectat cu SARS COV 2 următorii:

Dan BARNA - președintele USR

Adrian MIUȚESCU - președinte filială PNL Argeș

Mugur COZMANCIUC - președinte filială PNL Neamț

Virgil POPSCU - ministrul în guvernul ORBAN

Lucian BODE - ministrul în guvernul ORBAN

Violeta ALEXANDRU - ministrul în guvernul ORBAN

Adrian OROS - ministrul în guvernul ORBAN

Daniel PETRESCU - șeful Statului  Major al Apărării

Vergil CHIȚAC - senator PNL

Ion ROTARU - senator PSD

Tanczos BARNA - senator UDMR

Mircea BANIAS - deputat PSD

Ben Oni ARDELEAN - deputat PNL

Alexandru RAFILA - senator PSD

Viața arată cât de încurcate sunt căile Domnului și niciodată nimeni nu trebuie să creadă că lucrurile stau altfel, iar lupta în aceste vremuri grele trebuie dusă cu toate armele, din toate părțile și la foc continuu. Tocmai de aceea eu nu înțeleg de ce activitatea de testare și de depistare a celor infectați se reduce ca intensitate vinerea când e program scurt, sâmbăta și duminica atunci când nu se lucrează, deși virusul nu ia pauză să-i aștepte până luni pe cei ce sunt în pauză vineri, sâmbătă și duminică.

(27 noiembrie 2020)

Pandemia SARS COV 2 fără statisticieni

În informatică există zicerea: garbage in, garbage out. Adică mai pe românește, dacă fundamentezi decizii pe  date greșite, evident, deciziile sunt greșite și ceea ce este cel mai rău, rezultatele nu sunt cele așteptate, ci unele rele, chiar foarte rele.

La noi se folosesc indicatori statistici construiți și calculați după proceduri în care nu au fost implicați statisticienii de meserie fie de la Facultatea de Matematică de la Universitatea București, fie de la Departamentul de Statistică și prognoză din ASE. Ca să fie asigurată calitatea deciziilor, trebuie ca deciziile să se bazeze pe date corecte, omogene, comparabile și reprezentative. Pentru a se obține astfel de date statisticienii știu să construiască proceduri care garantează calitatea datelor.

La noi se fac 30.000 - 40.000 de teste. Noi avem 40 de județe plus Bucureștiul. Fiecare județ are un anumit număr de locuitori. Nu este o regulă de a se face testarea și apar mari discrepanțe între numărul testaților din județe. Capacitatea de testare este acum de 50.000 de teste zilnice. Sunt sigur că statisticienii ar fi impus niște restricții pentru a asigura reprezentativitatea datelor primare, mă refer la numărul de infectați în raport cu numărul de teste corelat cu populația din județe

Neimplicarea statisticienilor în procesul de colectare, prelucrare și interpretare a datelor privind dinamica pandemiei are efecte nedorite, ceea ce se vede din modul în care a evoluat dinamica de la verde spre roșu și cum s-a declarat carantinarea unor localități. Se știe că decidenții români nu au apetență în a folosi metodele cantitative pentru a-și fundamenta științific deciziile, deși nu se sfiesc să folosească cu obstinație cuvântul optim ori de câte ori iau decizii care musai sunt optime, fac alocări de resurse, care și ele sunt optim repartizate sau asigură proporții optime ale sectoarelor economice. Eu știu că optimul presupune un model, o funcție de optim, un algoritm, niște date, un software și o soluție, toate fiind componente ale unui ciclu, numit și ciclu de optimizare economico-matematică. Tare aș fi curios să mi se spună și mie măcar o decizie care a fost bazată pe parcurgerea unui astfel de ciclu.

(27 noiembrie 2020)

Valeriu GHEORGHIȚĂ, comunicator sau coordonator?

Nouă românilor ne place să dăm denumiri pompoase pentru tot ceea ce facem. Astfel spunem:

- teatru național, de parcă ar fi și teatru județean sau sătesc,

- departamentul național, de parcă ar fi și departament de cartier,

- colegiu național, de parcă ar fi și colegiu de provincie,

- institutul național de cercetare de parcă ar fi și institut de văgăună.

Mai nou, a apărut Comitetul Național de Conducere a Campaniei de Vaccinare, tot așa cum a apărut Grupul de Comunicare Strategică. Eu prefer denumirile simple, dar care sunt puse în corespondență cu activități și persoane ce desfășoară activități extrem de eficiente. Să nu uităm că avem Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - CNAIR care se ocupă de amenzi pentru rovinete și e plină de directori și tot felul de funcționari cu salarii babane, iar Compania națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - CNADN   face câțiva centimetri de autostradă anual și nu le administrează ca lumea în extrasezon.

Doctorul Valeriu GHEORGHIȚĂ este un mare specialist în boli infecțioase și meritele i-au fost recunoscute prin numirea pe poziția de coordonator la Comitetul Național de Conducere a Campaniei de Vaccinare. El are multă treabă acolo căci trebuie formate echipele care vor efectua tot ciclul de vaccinare a milioane și milioane de cetățeni. Doctorul Valeriu GHEORGHIȚĂ este creierul acestui comitet. Observ că acest comitet nu are un comunicator, ceea ce-l face pe doctorul Valeriu GHEORGHIȚĂ să apară la televiziuni și să răspundă la tot felul de întrebări, unele mai puțin inspirate decât altele. Se știe că invitații emisiunilor dau rating-ul și intervențiile doctorului Valeriu GHEORGHIȚĂ sunt de valoare excepțională pentru rating la toate televiziunile.

În opinia mea, doctorul Valeriu GHEORGHIȚĂ și comitetul pe care-l coordonează muncesc 24/24, iar la finalul celor 24 îl cheamă pe comunicator, îi dau un punctaj și acesta emite mesajele către populație, iar televiziunile vor afla de la comunicator. Coordonatorul și membrii comitetului de vaccinare lucrează, nu se plimbă prin televiziuni. Ei sunt specialiști, nu vedete. Ei de pe pozițiile de specialiști acționează, muncesc nu capitalizează voturi, notorietate și nici celebritate.

(27 noiembrie 2020)

Doctorul Tudor CIUHODARU vorbește și vorbește și vorbește

Despre doctorul Doctorul Tudor CIUHODARU se scriu foarte multe lucruri, totul depinzând de tabăra în care se află jurnaliștii. Cei care agrează PSD vor sacrie lucruri bune. Cei care nu agrează PSD vor arunca cu noroi în doctorul Tudor CIUHODARU. Sunt niște lucruri de care toți trebuie să țină seama.

Doctorul Tudor CIUHODARU a terminat o facultate de medicină la vârsta de 24 ani cu media 9,95.

Doctorul Tudor CIUHODARU a finalizat două masterate la 37 și 38 de ani.

Doctorul Tudor CIUHODARU are un doctorat în medicină obținut la vârsta de 40 de ani.

Doctorul Tudor CIUHODARU este medic primar în medicina de urgență de la 33 ani.

Doctorul Tudor CIUHODARU este un profesionist, în concluzie.

Doctorul Tudor CIUHODARU are numeroase intervenții la televiziuni în care arată punctul său de vedere în privința a ceea ce trebuie făcut în aceste vremuri de pandemie. Săracul doctorul Tudor CIUHODARU vorbește, vorbește și iar vorbește, exact cum vorbesc toți specialiștii în boli infecțioase, dar doar atât, că nimeni nu are urechi să-i audă. Probabil că doctorul Tudor CIUHODARU vorbește cam prea repede și decidenții nu au îndemânarea să ia notițe sau el spune lucruri pe care aceștia le știu și le consideră neesențiale, căci de regulă specialiștii îi încurcă teribil pe politicieni care, așa cum se știe, se pricep la toate căci așa sunt ei lăsați de Dumnezeu.

Dacă era un agramat, un lingău, o slugă sau un preș, doctorul Tudor CIUHODARU ar fi făcut parte dintr-o structură implicată în elaborarea de strategii, analize și fundamentări pentru orice situație cerută de partid, ori așa, el nu corespunde exigențelor de partid, care sunt mai presus de orice în ziua de azi. Q.E.D.

(27 noiembrie 2020)

Spiritul legionar

Se știe că regimul comunist i-a prigonit pe legionari. Mii și mii de legionari și-au lăsat tinerețea dar și oasele la canal sau la stuf, dar și în închisorile comuniste, iar numai în 1964 când Gheorghe GHEORGHIU-Dej a semnat decretul de amnistie a deținuților politici s-a terminat și calvarul lor. Nu mă apuc eu acum să analizez ceea ce au făcut legionarii, dar numai faptul că l-au asasinat pe Nicolae IORGA au trebuit și încă mai trebuie să dea socoteală în fața istoriei.

Altceva doream să punctez. Ziceam că regimul comunist i-a prigonit pe legionari și pedepsea drastic pe oricine ar fi încercat să propage idei și materiale de natură legionară. Numai purtarea de cămăși brune în spații publice îi ducea pe politruci cu gândul la legionarism și nu pregetau în a-i apostrofa pe cei care cumpărau astfel de haine, deși se vindeau în magazinele comerțului socialist, produse de fabrici de confecții socialiste, folosind mână de lucru formată din muncitori dintre care unii cu siguranță erau membri ai pcr. În contextul interzicerii totale a legionarismului, la cutremurul din 1977 când am mers alături de echipe de tineri să ajutăm pe cei sinistrați, undeva la un bloc în Piața Cosmonauților la un apartament un cetățean avea din ce mai recuperase din biblioteca sa imensă, teancuri de reviste și cărți legionare, dar și un portret mare cu geamul spart, dar cu o ramă superbă, al lui Corneliu ZELEA CODREANU, Căpitanul, cum îi ziceau legionarii lui. Trecuseră 32 de ani de la venirea pe tancuri a comuniștilor și de la prigoniorea legionarilor și totuși erau oameni care măstrau în suflete sentimente pentru mișcarea legionară. Dovadă că spiritul legionar nu a murit este faptul că după 22 Decembrie 1989 au apărut afișe și chiar ziare legionare. S-au publicat și cărți ale unor căpetenii ale mișcării.

Pe youtube se găsesc multe materiale despre legionari, iar Internetul este plin de texte și de intervenții ale unor persoane care nu sunt deloc niște bătrâni decrepiți, care trăiesc în trecut, ci din contră sunt tineri care văd prin aderarea la această mișcare modul lor de a atinge niște idealuri în care ei cred și pe care partidele mai vechi sau mai noi nu-i mulțumesc câtuși de puțin. Să nu se uite că mulți dintre deținuții politici legionari nu erau niște ființe brute, ci erau intelectuali de toate categoriile, proprietari de moșii și de fabrici, căci în teorie legionarismul enumera principii cu care reușise să fie atractiv. În practică însă, setul de rebeliuni, pogromurile și execuțiile de la Jilava și nu numai au evidențiat că diferența dintre teorie și practica violentă cu crime,  este mare, ca de la cer la pământ și ceea ce a urmat le-a fost total defavorabil.

Mitralierea unor colectivități strânse cu forța pe stadion este una dintre ideile vehiculate prin anii '90, care i-a făcut pe mulți să cadă pe gânduri și pe alții să treacă fiorii groazei, că vremuri crezute apuse revin. Să nu uităm călegionarii își scoteau morții din groapă, îi plimbau în procesiuni, iar peste ani tot niște morți au fost desgropați și mutați pentru a se șterge urme ale unei istorii nefericite, dar repetitive în felul ei.

(27 noiembrie 2020)

Puterea manipulării și manipularea puterii

Se știe că orice putere comunică prin mesaje, dintre care majoritatea covârșitoare au menirea de a:

- înfrumuseța rezultatele deciziilor,

- distorsiona derularea defavorabilă a evenimentelor,

- calma spiritele care se opun deciziilor,

- schimba planurile ca importanță a evenimentelor,

- tempera pornirea violentă a maselor,

- scoate în evidență realizări inexistente ca reale,

- arăta că adversarii sunt cu mult mai răi,

- deplasa discuția spre o direcție convenabilă.

Puterea manipulării este uriașă dacă este:

- făcută inteligent,

- dozată cu măsură,

- structurată gradual,

- cu vocabular accesibil,

- adaptată grupului țintă.

Trebuie găsit vectorul de influență și nu vectorii de influență care în loc să transmită mesajul puternic, realizează diluarea mesajului prin repetitivitate și prin nuanțări de ton, de timbru, de ritm și de gestică.

Manipularea puterii trebuie înțeleasă ca acțiune din exteriorul puterii prin care aceasta este determinată să se îndepărteze de la programul de guvernare. Tot felul de influenceri roiesc în jurul decidenților în a-și rezolva problemele lor punctuale și nu fac altceva decât să-i manipuleze, schimbându-le obiectivele, prioritățile, dar și modul de repartizare a resurselor. Prin manipularea puterii se ajunge exact la ceea ce a făcut PSD în 3 ani de guvernare de a schimbat 3 premieri și a lălăit luarea de măsuri care să implementeze ceea ce au scris detaliat în programul de guvernare. Întotdeauna guvernele, deci puterea a fost manipulată uneori mai mult, alteori mai puțin și niciunii dintre ei nu au scăpat de efectele acestui flagel care este manipularea. Îmi aduc aminte că artista poporului Maria FILOTTI care scris și versuri avea într-o poezie un vers care suna cam așa: Și învingând, am fost învinsă.

Mulți ani mi-a trebuit să descifrez profunzimea acestui vers, care se potrivesște al naibii de bine cu puterea care vrea să manipuleze și o face la greu, dar care în final, fără să-și dea seama este manipulată total.

(26 noiembrie 2020)

Regina mamă cu Olga TUDORACHE

Festivalul Național de Teatru 2020, ediția online a oferit iubitorilor de teatru piesa Regina mamă, având în rolul principal pe marea actriță Olga TUDORACHE, piesă montată pentru TVR de Gelu COLCEAG. Eu mă laud că am tot văzut piese de teatru fie în săli, fie la tv și cred că sunt în stare să caracterizez în câteva cuvinte:

- jocul actorilor Olga TUDORACHE și Marius BODOCHI,

- calitatea regiei realizată de Gelu COLCEAG,

- funcționalitatea decorurilor Danei MORARU.

Televiziunea este necruțătoare cu cei care nu stăpânesc jocul, textul și detaliile. În acest spectacol totul este perfect. Actorii rezistă la toate încercările crude pe care le exercită camera de luat vederi mai ales în cazul planurilor apropiate. Să nu uităm o clipă că înregistrarea sunetului se face pe măsură ce se joacă rolurile de către actori, iar ezitările și mișcările care nu sunt în concordanță cu ceea ce cere piesa, sunt generatoare de imperfecțiuni care se amplifică în cel mai nefericit mod. Spectacolul despre care scriu acum nu conține niciun zgomot care să perturbe firul natural al derulării spectacolului. La înregistrări pentru tv nu există posibilitatea de a avea sufleur, iar numărul celor care sunt în spatele camerelor de înregistrare chiar dacă este mare nu se simte, de parcă nici n-ar fi. Actorii sunt singuri, cu ei înșiși, iar cei doi protagoniști Olga TUDORACHE și Marius BODOCHI și-au dovedit performanța. Este adevărat că și textul dramaturgului Manlio SANTANELLI i-a ajutat foarte mult pe cei doi actori prin încărcătura și dinamismul firului povestirii.

Pe o scară de la 1 la 10, acest spectacol merită nota 11.

Fără să vreau, nu știu de ce,  mi-am adus aminte de filme ale actriței Ana MAGNANI.

(26 noiembrie 2020)

Manlio SANTANELLI antanelli

(

Interviu cu Sebastian-Dănuț COANDĂ despre colecția discurilor de vinil

Pe Sebastian-Dănuț COANDĂ îl cunosc de mai mulți ani și pe FACEBOOK am avut posibilitatea să schimbăm multe idei despre lucruri dintre cele mai diferite. Cine intră pe contul său de FACEBOOK va vedea că Sebastian-Dănuț COANDĂ are o pasiune cu totul specială pentru muzică și nu pentru orice fel de muzică, ci pentru muzica de calitate, cu grijă selectată și care se află pe discuri de vinil, pe care le-a achiziționat și cu care a alcătuit o colecție demnă de aprecieri speciale, colecție care trebuie cunoscută în cele mai mici detalii. Am realizat acest interviu tocmai pentru a evidenția cum se construiește o colecție, care sunt criteriile, care este efortul pe care colecționarul trebuie să-l depună și mai ales să se vadă care este rezultatul. În acest interviu, răspunsurile lui Sebastian-Dănuț COANDĂ sunt precedate de acronimul SDC, iar întrebările puse de mine sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.

II:   S-o luăm cu începutul. Cine este  Sebastian-Dănuț COANDĂ?  

SDC:  Vă salut și vă mulțumesc pentru aceasta primă ocazie. E primă oară când vorbesc despre această pasiune din copilărie, mai precis în 1985 (aveam 12 ani, în reședința de Județ Călărași) când am început să cumpăr și discuri pe lângă cărți. Acum am 47 de ani, om al muncii la stat, în administrație.

Din fericire, în acele vremuri nu aveam alte opțiuni decat lectura, auditii și scoalaă.Eram la gimnaziu în Mun.Călărași. După cunoștința cu cartea (lectura școlară și belettristică, mi-a a picat în mâini și discul de vinil). Îmi plăcea să citesc toate detaliile menționate pe verso-ul mapei – despre album, componența orchestrei/trupei, detalii tehnice ale înregistrării, instrumentele folosite la înregistrare precum și locația înregistrarii, în cazul muzicii clasice (multe din acest segment fiind înregistrate în săli publice – muzee, etc. și nu numai). Electrecord-ul imprima în Sala de Marmură a Casei Scînteii datorită acusticii create.

Discurile mi le procuram din comerțul socialist autohton (Electrecord) dar se mai gaseau si discuri de vinil produse în ex-blocul communist.Multe veneau din D.D.R., Ungaria, Cehoslovacia și U.R.S.S.   Pe cele bulgarești (Balkanton) mi le procuram direct de la Silistra. Evident că exista ți o “piață neagră”. 

Cam așa până în 1994 când am început cursurile Academiei de Muzică din București, Facultatea de Pedagogie unde nu pot spune că am progresat din punct de vedere al hobby-ului, aspirațiilor. După vreo doi ani m-am “dezumflat” dar trebuia s-o termin. Paralel cu hobby-ul artistic, exista și sportive (tenis, ski și patina). Din păcate, foarte rar. Am uitat să menționez că am avut ceva încercări de a încropi o trupă dar diferențele de gust și a orgoliior s-a ales praful. Evident că din fragedă copilărie merg la spectacole și, mai ales, la concerte. 

Atmosfera prestațiilor live este total diferită față de audiția de acasă. Trăirile sunt cu totul altele. Valabil la sport. Am participat ca spectator si la competiții sportive. Destule. Recomand F1. 

II:   Ești colecționar de discuri. Când și cum a început?    

SDC: Pasiunea datează din 1985 când generația mea nu avea prea multe opțiuni în afară de școala cu lectura impusă și restul activităților extra-școlare. Sunt de părere că acea perioadă a fost benefică din punct de vedere al formării intelectuale. Ce văd acum, mă sperie.

II:     Cam câte piese ai în colecție?  

SDC: Colectia mea de viniluri e împărțită pe categorii – muzica clasică, muzică românească (rock, folk, jazz, ceva ușoară și folclor instrumental), pop international (anii 80), pop-rock, hard/heavy metal.

II:       Așa cum am spus, colecția e gestionată pe categorii/genuri, în ordine alfabetică. Dacă am nevoie de vreun disc, știu unde să mă duc.  

SDC:  Nu am un opis al discurilor și nici nu le-am numărat vreodată pentru achiziționez aproape săptămânal. Sunt foarte multe L.P.-uri dar și formatele mai mici – de 10 inch (E.P.uri) dar și multe ața-zise mici, cele pe 45 rotații pe minut. De lipsit, sigur că-mi lipsesc multe, mai ales cele produse de autohtona Electrecord care nu mai există din punct de vedere al producției. Sunt discuri care au fost editate cânf aveam o vîrsta preșcolară și, oricum, erau editate în tiraje restranse. Românul era fan ușoare și populare care erau editate de se mai găsesc și acum prin târguri de vechituri. Deci, șanse ca Electrecordul să mai reediteze ceva – odată cu tranzitarea României numai pe autostradă.

II:   .   Care este discul favorit? Are o istorie în spate?   

SDC: Grea întrebare. Multe îmi trezesc nostalgii, altele ceva tristețe, altele bucurii pentru ca îmi amintesc perioada achiziționării lor. Pe unele le am și cu autograph. A! Am un disc cu Johnny Răducanu (Jazz în țara mea) oferit de soția răposatului compositor Adrian Enescu, actrița Adina Popescu. Discul e din colecția compozitorului. Pe mapă e subliniat numele cântecului la care și-a adus aportul compozitorul. Pe una din fețele discului sunt trei amprente digitale

II:       Când ai cumpărat prima piesă de colecție?

SDC: 1985

II:       Discul se cumpără pentru a fi ascultat. Ce echipamente folosești în acest scop?

SDC: Am un pick-up Tesla achiziționat în primăvara lui1986 perfect functional și acum. Evident că am schimbat N curele, doze și ace. Doza e foarte importantă. Pickp-ul e amplificate de un mixer Behringer. Din mixer se pleacă în placa de sunet a p.c.-ului. Toate discurile mele sunt digitalizate. Orice cumpăr, la prima audiție e și înregistrat digital.

II:       Cum îți dai seama de starea în care se găsește un disc pe care vrei să-l achiziționezi?

SDC: Vizibil, în primul rând (discul privit în contra-lumină). Și mapa “spune” multe. Aceste aspecte, numai în cazul discurilor second-hand.

II:     Multă lume spune că discul de vinil este superior altor forme de stocare a muzicii. Așa este:  

SDC: da, daca e păstrat în condiții corespunzătoare (interzis la căldură și depozitate orizontal) de camera de locuit. La umiditate, doar mapa are de suferit.

II:      Cum protejezi piesele din colecție pentru a nu afectate de trecerea timpului? 

SDC: Păstrate în casă, nu în anexe extra-locuință.

II:       Ai avut incidente cu deteriorarea unei piese din colecție? Cum ai remediat-o?

SDC: nu, din fericire.

II:      Fiecare disc are locul lui. Ca să-l regăsești rapid cum procedezi? 

SDC: am spus mai sus – categorii și ordine alfabetică.

II:   Se spune că fiecare disc de vinil are o poveste. La tine cum este?    

SDC: La fel, toate-mi amintesc perioada achiziționarii.

II:       Împrumuți discuri, în sensul de a oferi temporar spre a fi ascultate?

SDC: Nuuuuuu !!! Am oferit tone de înregistrări, gratis! Nu, discul nu se împrumută – se protejează. Eu ascult înregistrările digitalizate de mine și stau cu discul și-l “disec” în timp ce-l audiez.

II:       Despre calitatea pieselor din colecție ce ne spui?

SDC: Calitatea o da interpretul, casa de discuri care a editat materialul musical dar și vechimea lui sau ediția. Discurile prima presa sau princeps, valoreaza!

II:       Cum asiguri calitatea audiției unui disc?

SDC: Nu umblu la egalizatorul amplificatorului sau stației. Nu modific originalul.

II:       Ce înțelegi printr-un disc valoros? Aplici aceleași criterii la toate piesele din colecție?

SDC: Am spus mai sus – valoarea e dată de interpret, casă de discuri și de vechime. Normal, discul să fie într-o stare aproape ca nou. Cu cât e mai deteriorat – scade valoarea.

II:      Care este starea pieței pentru discurile de vinil? 

SDC: În anii '90 cand vinilul murea odata cu banda magnetică și CD-ul era ascensiune, toata lumea cu ele la gunoi sau depozitate aiurea prin beciuri, anexe, etc. Întotdeauna am avut încredrere în acest obiect nobil. Acest material cu mapa mare, frumoasă, generoasă. Nu m-am înșelat. De aproape 10 ani, discul a revenit depășind, anul trecut, CD-ul la capitolul vânzări. E o adevărata afacere. Se reeditează titluri vechi, pe bandă! De ceva ani, industria muzicală a renăscut datorită acestui material musical analogic. Evident, și productia de pick-up-uri a luat-o razna.

II:      Ai și alte tipuri de piese în colecție, știind că acum sunt CD-uri, DVD-uri, USB-uri? 

SDC: Da, am avut aproape 1000 de casete audio (le-am donat unui entuzisamat) păstrând doar câteva. Aceluiași i-am donat vreo 50 de casete video, toate cu muzică. USB-uri folosesc doar pentru transport sau la Alpine-ul autoturismului. Tot drumul ascult muzica scursă din USB.

II:      În București sunt și alți colecționari? Ce relații ai cu ei? 

SDC: Da, destui din vechea generație, foarte mulți din noua dar și speculanți. Național valabil.

II:      Cât timp îți ocupă pasiunea de a coleționa și pasiunea de a asculta muzică? 

SDC: În weekend, după program, acasă (ca acum), în concediu.

II:       Te consideri un om bogat cu câtă muzică ai ascultat?

SDC: Da. Da pentru că nu ascult orice genuri, traduc cee ace nu înțeleg, citesc cronici de disc, concerte, documentare. Datorită Beatles-ilor și Queen m-am îndrăgostit și învâțat limba engleză.

II:       Ce genuri de muzică preferi?

SDC: Cum am mai spus, ascult multe. De la hard/heavy extrem până la sonorități calme, de clasică/operă, jazz, muzică de film – toate în funcție și de stare ape care o am. Dar hard/heavy, preponderant.

II:       Care sunt formațiile tale preferate?

SDC: O, sunt foarte, foarte multe care-mi plac. Stiluri diferite. De mic am început cu baza care se asculta la începutul anolor 80. 

II:       Mergi la concertele acestor formații?

SDC: Absolut! NU mi-a scăpat aproape nimic din concerte sau festivaluri.

II:       Care a fost cel mai important concert la care ai fost? Ce legătură ai identificat între concert și discul din colecție?

SDC: În majoritatea cazurilor, interpreții sunt pe linia melodică. Concertul înseamnă partea practică a unei producții de studio care se face în timp și cu multe duble, suprapneri și alte efecte de studio.

II:      Știu că ai fost și la concertul formației  Goodbye to Gravity de la #Colectiv . Au trecut 5 ani de atunci. Cum a fost?

SDC: Groaznic. Secundele au făcut diferența dintre viață și moarte sau o viață de invalid și moarte. Delăsarea, ignoranța, superficialitatea, improvizația și lipsa personalului calificat au dus la dezastru. Ca și la materinatea Bucur, și la recentul caz de la Spitalul Județean Piatra Neamț. Focul s-a propagat inexplicabil de repede în condiții de plan orizontal al tavanului. Ce-o fi fost pe acel tavan, nimeni nu a dat o explicație. Una.

II:     Asculți și acum muzica trupei Goodbye to Gravity?  

SDC: Da, ce-i drept nu i-am mai audiat demult. Dar în seara de 30.10.2015 au sfârțit încă două trupe, prin decesul unor membri și anume Up To Eleven și Monarchy care prestau tot un rock alternativ. GTG, pfiind mai heavy, adică ceva mai “răi”.

II:   Au trecut 5 ani. S-au produs schimbări?    

SDC: Decât la Arenele Romane unde s-au făcut modificări ale accesului și ieșirii publicului precum și achiziționare de echipament de prevenție și stingere.

II:      Ai mai trecut pe la fostul club #Colectiv? 

SDC: Da, e închis, sigilat și, mai nou, au vopsit intrarea în negru. Nu mai exista inscripția, logo-ul locației.

II:    E trist că se bate pasul pe loc și ca în dosarul  Revoluției se tot reiterează, se toto amână și nu se întâmplă nimic. Se va face dreptate vreodată?  

SDC: Nu cred. Am zis-o de la început. Ca și-n cazul evenimentelor din Decembrie 1989. Nimic.

II:    De atunci la ce concerte ai mai fost? Lumea s-a schimbat?   

SDC: Da, la apropae toate din București. Nu, lumea e a fel de entuziastă și în numar destul de mare, cee ace e bine.

II:      Ești și șofer amator și călătorești. Ce muzică asculți în mașină? 

SDC: Ha, ha ! Da, de obicei nu șofezi cu muzici grele. Prefer anii '80, soft rock, jazz, muzica de film.

II:       Pregătești din punct de vedere muzical călătoriile?

SDC: Exact ! Încarc USB-ul din timp !

II:    Să discutăm și despre manele. Ce părere ai despre acest gen muzical? Ce-l face să fie îndepărtat de oamenii care ascultă trupe, orchestre și mari soliști?   

SDC: Sunetul oriental, orchestrația precară, tema versurilor e de cel mai jos snivel, cuvinte simple, jargon prost, îndemnare la delict. Videoclipurile sunt de-a dreptul oribile. Nu mă identific absolut deloc. Auditoriul e ca interpretul.

II:      Acum sunt vremuri de pandemie. Te-au marcat? Cum? 

SDC: Greu. Nu mai sunt evenimente cultural-artistice, lumea e nervoaso-crizată. Românii nu-s în stare să gestioneze starea. Am fost în Bulgaria și la Viena. Suntem departe de normalitate. Sincer.

II:    Ai fost la Cluj-Napoca la festivalul UNTOLD?   

SDC: Nu e genul meu de muzică și public.

II:      Cum este viața muzicală în vremuri de pandemie? 

SDC: Acasă! Audiții și vizionări.

II:       Comerțul electronic este și pe piața discurilor de vinil? Mai se găsesc discuri clasice în magazine?

SDC: Am spus mai sus – trăim o explozie de material discografic pentru toate gusturile. Și reeditări clasice dar și noi apariții. E îmbucurător, de-a dreptul!

II:    Înainte mergeai într-un anticariat, la Universitate la vânzătorii volanți și mai găseai discuri. Acum cum este?   

SDC: Da, nu am mai fost demult. Din fericire, s-au deschis și altele dar se merge pe noroc, adică atunci când aduc marfă. Mai am și alte surse dar particulare.

II:    Te-ai gândit să digitalizezi  piese din colecție căci este la modă acum să ai totul  în memoria unui computer?   

SDC: Absolut. Am mai spus – toata muzica de pe vinil și CD o am digitalizată. Materialele devenind matrițe, cum îmi place să le spun.

II:       Timpul lucrează asupra peliculei cinematografice, deci și asupra discurilor de vinil. Cum încetinești deteriorarea lor?

SDC: Prin păstrarea/depozitarea corectă 

II:       Am văzut proprietari de discuri care înainte de a le folosi le șterg cu un postav fin. Se vorbește și despre mentenanța discurilor de vinil?

SDC: Nu neapărat, noi fiind. Se șterg atunci când sunt second hand, pentru siguranță.

II:       Îmi povestea cineva că un pickup este cu atât mai bun cu cât capul de citire a discului are o greutate mai mică și presează mai puțin pe suprafața discului. Tu ce scule ai ca performanță?

SDC: Există pick-up-uri care au posibilitatea reglării greutății împotriva patinării/săririi brațului. Sculele bune sunt setate din fabrică. 

II:       Organizezi audiții cu prietenii sau asculți muzică solitar?

SDC: Foarte rar. Ascultăm în parallel și povestim la întâlnire.

II:   Colecția de discuri de vinil este o investiție așa cum este o colecție de tablouri ale unor mari picrtori?    

SDC: Absolut. E un drum lung și costisitor.

II:     Urmărești o strategie în a dezvolta colecția?  

SDC: Nu. Totul vine de la sine.

II:      În încheiere, cum te vezi în postura de colecționar peste 5 ani? Dar peste 10 ani?

SDC: Să ne dea Dumnezeu sănătate și să mai facem un interviu și atunci! 

Vă mulțumesc, Domnule Ivan.

Îi mulțumesc lui Sebastian-Dănuț COANDĂ pentru răspunsurile date și sunt sigur că printre cititorii acestui interviu vor fi persoane care se vor gândi să înceapă munca migăloasă, dar plină de frumusețe de a colecționa discuri de vinil, dar și echipamente de redare pentru a se bucura de un mod de ascultare a muzicii, care tot timpul se va menține în actualitate. 

(24 noiembrie 2020)

I