În PSD nimeni nu știe management politic

Se vede de la o poștă că nici Sorin GRINDEANU, Nici Olguța VASILESCU și nici ceilalți din fruntea partidului, nu știu management politic. Dacă ar fi știut management politic, ar fi planificat pas cu pas, la nivel de detaliu, totul.
Facem ședințe pe regiuni.
Apar două situații:
a) ieșim de la guvernare,
b) nu ieșim de la guvernare.
Dacă nu ieșim de la guvernare, ămânem ca înainte. Dacă ieșim de la guvernare:
Pasul 1: miniștri își dau demișia,
Pasul 2: strângem semnăturile,
Pasul 3: a doua zi depunem moțiunea de cenzură,
Pasul 4: votăm moțiunea de cenzură și aici apar două situații:
    a) nu pică moțiunea,
    b) pică moțiunea.
Și tot așa, se construiesc și ceilalți pași. Numai că moțiunea nu pică din cer. Ea trebuie scrisă, lucru care se face în timp ce au loc conferințele PSD regionale.
Deci:
- la data de luni 20 aprilie PSD trebuia să știe:
- pașii de parcurs pe zile și pe ore,
- forma finală a moțiunii de cenzură,
- strategia de a face cele 233 semnături.
Așa cum curg lucrurile, cu bâjbâielile pe care le vedem cu ochiul liber, se trage concluzia că în PSD lumea nu  știe management politic. La 97,7 % voturi pentru plecarea de la guvernare, cu un pic de extrapolare, PSD ar fi trebuit să aibă și imaginea ce se întâmplă în USR, UDMR și în PNL, căci nimeni nu vrea să se sinucidă politic cu un Ilie BOLOJAN în fruntea guvernului.
Mă așteptam să fie alyfel, dar ignoranța din PSD mă duce cu gândul la câteva muște fără cap care bâzâie pe un c-c-t proaspăt în bătaia soarelui de aprilie.

PS: și când te gândești că în 2005, PSD organiza în vremurile în care sultan era Adrian Năstase, cursuri de management politic, în clădirea Academiei lui Fane BAROSANU, iar Președintele Asociației de Cultură Dimitrie CANTEMIR era profesorul Momcilo LUBURICI.

(26 aprilie 2026)

De ce nu învață românii management politic?

Răspunsul este unul simplu: româului îi place să lucreze după ureche. El nu este interesat de metodele științifice riguroase.

Face românul ce face și compromite orice metodă științifică, pentru că el este cel mai deștept.

Românul a compromis comunismul, căci interpretarea mioritică a comunismului a însemnat sărăcie, frig și foame, deși în Germania Democrată, în Ungaria și în Cehoslovacia lucrurile stăteau altfel. Până și bulgarii aveau emisiun tv pe întreaga zi, în timp ce la noi canalul tv era de doar două ore zilnice.

Managementul de proiect a fost compromis în clipa în care cheltuielile indirecte în c ostul total al proiectului au depășit 3%, căci ideea de management de proiect tocmai aici la minimizarea cheltuielilor indirecte a fost ca problemă

Dacă românii de la vârfurile politicii ar fi cunoscut un pic de management politic, nu mult, doar un pic, s-ar fi văzut cu ochiul liber și nu ne-am fi găsit în situația hilară de azi când un candidat care nu a luat nici 3% pe 24 noiembrie 2024, candidează acum din nou. Managementul politic l-ar fi învățat cum să procedeze în campania electorală din 2024 să obțină ceva mai multe voturi...

Nici bietul Victor PONTA nu știe management politic, din moment ce aventurile sale di PSD, cu plecare spre PRO România și revenire în PSD, cu excludere din PSD, dar după ce s-a ales deputat, arată clar că omul este un empiric irecuperabil.

Mă așteptam ca măcar în USR să existe niște băieți și niște fetițe care să știe management politic, dar nu e cazul. Faptul că s-a produs un puci, faptul că și acolo se umblă după ciolan, arată clar că mișcarea browniană este la ea acasă în USR. Despre alții nici nu mă mai sinchisesc să scriu, căci ori sunt prea bătrâni, ori nu prea sunt mobilați ca să deschidă o carte de management politic. Dovadă stă faptul că oamenii sunt împietriți în dogme bolșevice după cum comentează taxele vamale impuse de Donald TRUMP și cască gura la ce spun alții și mai empiriști decât ei...




(15 aprilie  2025)

George SIMION nu știe management politic

Managementul politic îi învață pe oameni ce să spună, ce să facă, dar le arată și ce nu trebuie să spună, dar mai ales, ce nu trebuie să facă. Dacă George SIMION ar fi știut management politic nu ar fi făcut acele lucruri pentru care au fost întocmite dosare penale. Dacă George SIMION ar fi știut management politic nu ar fi spus acele lucruri pe care faptele sale le contrazic. Să fiu mai clar: circulă prin televiziuni un clip cu cei care strâng semnături pentru a-și depune dosarul de candidat pe care BEC să-l valideze. George SIMION spune că nu este posibil să strângi semnături în câteva zile, bla, bla, bla...
Iată că zicerile bizare, necontrolate, acuzatoare, îi explodează acum în față, din moment ce chiar el însuși, criticul George SIMION este cel care strânge semnături ca în două zile să-și depună dosarul de candidat la alegerile prezidențiale.
Morala: George SIMION, pune mâna pe un manual de management politic, studiază-l temeinic și nu mai fă greșeli impardonabile, bre!

(14 martie 2025)

Despre candidatura lui Victor PONTA am scris în 11 noiembrie 2017.

În 11 noiembrie 2017 am scris articolul PONTA și porcul . Era viziunea mea de atunci, bazată pe cerințele de management politic. Bietul de el nu știe management politic și nu știe ce să facă, drept care face și el ce-l taie capul, nu ce-i zice știința prin soluțiile de management politic bine aplicat la realitățile românești.

Și ceea ce a făcut azi la congresul PSD arată că Victor PONTA nu are consilieri buni. El face ce știe, adică nu are un plan, nu-și depășește limitele. Ceva-ceva știe el, dar nu acționează științific, ci parcă este o păpușică trasă de sfori la Teatrul Țăndărică. M-aș fi bucurat să nu fi dansat între partide și să fi fost consecvent, iar poziția de victimă exclusă din PSD chiar dacă are în spate susținători de marcă, tot un gest mărunt de Dâmbovița este și nu e diferit de c-c-turile politicianiste de dinainte de al II-lea Război Mondial, când politica măruntă ne-a dus spre deznodământul de țară învinsă. Lucrurile nu sunt prea departe de atmosfera interbelică, unde politicieni amatori nu au înțeles marile sensuri ale istoriei, iar acum parcă la București nici nu s-a aflat că președinte al USA este Donald TRUMP.




(02 februarie 2025)

Gafa lui Crin ANTONESCU de la congresul PSD

Nefericitul de Crin ANTONESCU se crede pe cai mari din moment ce PNL+PSD+UDMR s-au gândit să-l desemneze candidat unic la alegerile prezidențiale din mai 2025. Sondajele nu-i sunt încurajatoare și Crin ANTONESCU ar face bine să-și măsoare cuvintele. Să vii în casa omului, adică a PSD și să zici că tu vei fi partener, nu complice, este deja o insultă, că tu Crin ANTONESCU dai senzația că în sală sunt peste 80% bandiți, interlopi, jab=vre, pușcăriași, violatori și tu Crin ANTONESCU nu vrei să fii complice cu ei. Dacă el, Crin ANTONESCU crede că venind ca invitat într-o casă a socialiștilor, aceștia, răniți în orgaolii că nu au candidat propriu, nu te măsoară la milimetru, deja te supraestimezi. Această gafă va fi taxată și să nu uităm, căchiar a făcut și pași greșiți, Victor PONTA îi va sufla în ceafă lui Crin ANTONESCU și deja sondajele îi sunt favorabile lui Victor PONTA.

Am apreciat că Crin ANTONESCU nu a rostit numele lui Călin GEORGESCU, dar preferam ca și vorbitorii PSD-iști să prezinte calitățile lui Crin ANTONESCU și nimic despre candidatul suveraniștilor. Poveștile zise de vorbitorii de la congresul PSD au fost forțate, au fost lipsite de culoare și de elan, ceea ce arată că nici ei nu prea credeau ce spuneau. Am mari temeri că Crin ANTONESCU este doar un iepure și va avea soarta lui Cătălin CÎRSTOIU. Omul trebuie ales cu grijă și trebuie antrenat cu cel puțin doi ani înainte de a fi o propunere, chiar incipientă. Acesta este management politic și nu amatorism!

(02 februarie 2025) 

Politică mică, politicieni și mai mici

Mă așteptam ca după dușul rece pe care l-au primit politicienii români la numărătoarea voturilor fie pe 24 noiembrie 2024, fie pe 01 Decembrie 2024, să fi înțeles că politica lor măruntă este de domeniul trecutului și schimbările din PNL și amețelile de moment din PSD, dădeau semnalul că politicienii au înțeles ceva. Viteza cu care a fost scos de la naftalină Crin ANTONESCU arăta frica liderilor din PNL, PSD și UDMR de a nu le fugi pământul de sub picioare și ei să rămână suspendați în aer.

Mă așteptam ca ieșiți de sub spectrul politicii mici de Dâmbovița, Ilie BOLOJAN, Marcel CIOLACU și Kelemen HUNOR să facă marele pas, care definea eliberarea de eroarea cu numirea lui Cătălin CÎRSTOIU drept candidatul alianței PNL + PSD la capitală. N-a fost să fie și deja a început sarabanda orgoliilor cu fiecare cu aia mă-sii, drept care bietul de Crin ANTONESCU s-a văzut singur pe turnanta coaliției, fără susținători, fără spectatori, drept care s-a suspendat nici el nu știe din ce, din moment ce candidat nu era, căci la BEC nu fusese depuse documentele spre validate și BEC nu-l validase...

Se repetă politica de dinainte de al II-lea Război Mondial, politică despre care știm unde ne-a dus, din lipsă de viziune, din lipsă de patriotism și dorința de mai bine a națiunii române, pe care politicienii le clamează, dar care sunt scuturi pentru apărarea intereselor lor mărunte, de oameni mărunți, fără viziune, fără idealuri, fără onoare și fără măreție.

La câți bani au cheltuit partidele, niște consultanți de calitate din toate partidele, având ca materie primă aceeași realitate, trebuiau să ajungă la concluzii asemănătoare, care duceau spre un același grup de maximum 5 persoane apte să candideze cu succes. Fără a da dovadă de micime șubredă, șefii de partide, care și-ar iubi patria, dacă chiar și-ar iubi-o, ar fi ieșit în târg cu listele de personalități, s-ar fi pus de acord și ar fi avut cel mult 3 candidați cu șanse foarte mari de a ieși învingători în alegerile prezidențiale. Politica mare înseamnă cu totul altceva decât orgoliile de c-c-t ale lui Ilie, Marcel, George, Elena, Dănuț, Diana sau cine o mai fi, dacă interesul național o cere. Îmi aduc aminte că Senegalul l-a avut președinte pe Léopold Sédar SENGHOR, scriitor de notorietate mondială.

Un candidat la președinție nu se crează bătând din palme, ci cam în 15 - 20 de ani. este un proiect. Studiile arată cum stau lucrurile și rezultatele cercetărilor științifice pe această problemă așteaptă doar să fie folosite. anii alegerilor prezidențiale sunt cunoscuți cu exactitate și nu există o explicație rațională a lipsei de interes în partide pentru găsirea soluțiilor de succes garantat 100%, deși managementul politic este tot un fel de matematică, fără surprize, fără vulnerabilități, fără riscuri, bazat pe certitudini.



(06 ianuarie 2025)

Teoria profilelor și managementul politic

În managementul politic, definirea de profile este esențială. De multe ori spunem că un politician de vârf nu a avut mână bună la oameni, adică a numit în funcții cheie indivizi care le-au tras clapa, fie că cei numiți de ei erau la un nivel atât de scăzut din punct de vedere profesional, încât au încurcat lucrurile și soluțiile oferite de ei au fost extrem de proaste.
Este clar că cei despre care se spune că nu au avut mână bună, de fapt nu au cunoscut noțiuni elementare de teoria profilelor și au făcut erori în cascadă, numind pe funcții persoane al căror profil era cu distanță foarte mare față de profilul cerut de funcție.
Cei despre care se spune că au avut mână bună, de fapt:
- știau să definească la nivel calitativ profilul funcției,
- evaluau persoanele,
- comparau profilul real al persoanelor cu profilul definit,
- alegeau persoana cu distanța cea mai mică a profilului față de profilul de finit.

Să zicem că suntem interesați să alegem un programator de C++, eficient, disciplinat, punctual și cu experiență. Ne definim profilul cu 5 caracteristici puse în ordinea dată și programatorul cel mai bine plasat va avea codul asociat 63. Dacă programatorul este de C++, este eficient, punctual, are experiență dar nu este disciplinat, va avea codul asociat 59 și vom evalua pe toți cei care vin la concurs. dacă avem de unde alege, precis, vom fi catalogați că avem mână bună dacă codul asociat va fi cu mult peste 40.

Deci managementul politic zice să aplicăm vârtos metode cantitative, dacă vrem să avem succes.

(18 octombrie 2024)

Iată unde duce necunoașterea managementului politic!

Mi-am răcit gura degeaba asupra faptului că politicienii trebuie să deschidă cărți de managementul politic și să învețe măcar abecedarul acestei științe, pentru a nu da în gropi cu soluțiile lor nu proaste, ci foarte proaste pe care le dau.

Prima condiție pe care o impune managementul politic esta aceea că problema trebuie să fie bine definită.
A doua condiție pe care o impune managementul politic este  că, orice problemă are mai multe soluții.
A treia condiție pe care o impune managementul politic este aceea că soluțiile le dau specialiști adevărați.
A patra condiție pe care o impune managementul politic este aceea că soluțiile sunt evaluate de mai mulți oameni din echipa politică și sunt asumate de un singur decident. 

Ceea ce s-a întâmplat în legătură cu modificarea legii ca să se dea posibilitatea președintelui în funcție să candideze pentru un loc de senator, arată că niciuna dintre cerințele managementului politic nu a fost îndeplinită. 

O problemă este bine definită dacă și numai dacă mai multe persoane oferă aceleași soluții atunci când o rezolvă. În caz contrar, ori este o problemă sub-definită adică lipsesc date, ceea ce duce la soluții aproximative, ori este o problemă supra-definită, adică are multe condiții similare, care complică inutil rezolvarea.

O problemă are mai multe soluții pentru că la definire se stabilesc diferite criterii de performanță sau ipoteze de lucru și fiecărui criteriu de performanță, respectiv, fiecărei ipoteze de lucru, îi corespunde una sau mai multe soluții.

Echipa de specialiști și-o alcătuiesc cei ce au responsabilitatea de a gestiona problemele politice și de aceea, echipa trebuie să fie formată din oameni cu înaltă calificare, cu experiență și nu din indivizi piloși, nepregătiți, care nu au nicio legătură cu actul decizional, cu științele juridice sau cu domeniile de unde provine problema de rezolvat. În cazul modificării articolului de lege, specialiștii trebuie să provină de la dreptul constituțional și din zona legilor de desfășurare a alegerilor.

Nici în ceea ce privește evaluarea soluțiilor nu a fost vorba în cazul considerat, de o abordare științifică, folosind metode calitative, căci cu siguranță arborii decizionali bine construiți ar fi dus spre situația în care considerentele președintelui erau prognozate și nu mai erau o noutate care să pună în dificultate PNL, la vârful partidului.

Nici la scrierea constituției nu s-a știut mare brânză despre managementul politic, căci dacă se știa, în constituție, s-ar fi prevăzut poziția de senator pe viață pentru președinții care-și încheie mandatul, știindu-se apetența pentru funcții chiar și decorative ale bărbaților, oricare ar fi ei.


(26 septembrie 2024)

Din eroare în eroare

De regulă, noi avem despre noi, evident, cea mai bună impresie. Numai că cei care hotărăsc au alte criterii și degeaba noi ne vedem frumoși, deștepți, măreți, sublimi, mioritici, viteji, extraordinari, dacă ceilalți ne văd cu totul altfel, iar hotărârile lor sunt cele pe care ei le consideră corecte în raport cu cine ne văd ei că suntem. 

Atât timp cât ani în șir noi înșine ne-am prezentat ca fiind cei mai corupți, când ne-am remarcat în a merge cu pâra pe la Înaltele Porți, crezând că respectivele persoane de decizie ne vor și aprecia, pretențiile noastre sunt exagerate atunci când dorim să primim recunoaștere, aprecieri și mai ales poziții de top în conducerea unor organisme.

Dacă în ultimii 15 ani s-ar fi construit pe plaiurile mioritice 3.000 Km de autostradă. Dacă la ultimele 3 olimpiade s-ar fi câștigat de fiecare dată cel puțin 30 de titluri olimpice de către sportivi noștri, dacă în ultimii 5 ani la probe sportive spectaculoase s-ar fi doborât recordurile mondiale de către sportivii noștri, dacă pe plan internațional s-ar fi venit de la București cu o soluție de excepție în soluționarea unei probleme stringente, clar că imaginea despre noi ar fi fost alta și fără să cerem ceva, ni s-ar fi oferit ceea ce toată lumea râvnește.

Managementul politic are reguli clare și modelele care se implementează de către cei ce doresc să fie riguroși cu ei înșiși, bazându-se pe știința și practica managementului politic, arată clar ceea ce trebuie făcut și ceea ce trebuie zis, pentru a fi în concordanță cu politicile bazate pe succesul real. Exprimarea unei dorințe este una și transpunerea dorinței în practică este cu totul altceva, mai ales atunci când dorința nu depinde în proporție de 99,99% de cel ce o are în gând.

Managementul politic zice că atunci când există o resursă pe care o distribuie membri unei colectivități:

- există cineva, un maestru, care are inițiativa,

- respectivul tatonează,

- se caută consensul,

- când consensul este îndeplinit, este anunțat alesul.

Maestrul este cel care:

- a definit profilul,

- a selectat candidații,

- l-a identificat pe ales,

- pornește calea consensului.

Managementul politic arată că nimic nu pornește din neant și nimic nu pică din cer. Este o mare eroare pentru oricare dintre noi să ne considerăm William SHAKESPEARE, în condițiile când nu am scris nici măcar o pagină de autodenunț, fără a vorbi de o piesă de teatru într-un act. Este o și mai mare eroare să ne visăm Feți-Frumoși în condițiile în care noi suntem niște cetățeni oarecare, fără acte de vitejie în spate, fără a fi absolvenți ai uneia din primele 5 universități ale lumii.

Se zice că romantismul are în literatură eroi excepționali în situații excepționale. Dacă intrăm în categoria eroilor excepționali, musai trebuie să vedem dacă ne aflăm în situații excepționale. Totul este relativ. Numai că, nu noi trebuie să ieșim în piața publică să strigăm că suntem cei mai cei, ci cei care trebuie să scrie despre noi, trebuie cu adevărat să ne vadă că suntem excepționali și că situațiile în care ne aflăm sunt excepționale. Ceea ce credem noi că este excepțional, nu este excepțional și pentru alții și noi nu trebuie să uităm acest lucru. Dacă nu știm management politic și nici nu vrem să învățăm management politic, să nu ne mirăm că facem greșeli și că ușile ne sunt trântite în nas, iar noi rămânem fie fluierând a pagubă, fie cu buza umflată, suspinând cu gândul că ce bine ar fi fost dacă.



(03 iulie 2024)

Ce mai zice managementul politic când țintești funcții eligibile?

Am zis și o repet: managementul politic este la fel de riguros precum matematica. Deci, cine știe management politic nu are cum s-o dea în bară. Toți care eșuează în politică sunt rezultatul activității lor empirice, al necunoașterii managementului politic. Cei care știu management politic își desfășoară întotdeauna activitatea care este numită activitate de succes. Vom vedea că aceștia merg din succes în succes. O fac pentru că ei nu lucrează aiurea, ci după reguli precise și-și pregătesc succesul. Un succes bine pregătit devine certitudine în condițiile unui management politic de carieră bine aplicat. dar pentru acesta trebuie cunoscute regulile și calculele managementului politic.

Voi da un exemplu. Eu am de dat un examen. Am de învățat 24 de cursuri și 30 de tipuri de probleme. Îmi propun să iau nota 10 (zece) la acest examen. Fac niște calcule din care să rezulte câte zile îmi trebuie:

- să învăț cursurile,

- să rezolv probleme,

- să mă verific.

Fac un grafic pe care-l urmăresc. Urmăresc cu exigență și mă verific că fac ceea ce mi-am propus. În ziua examenului elaborez teza și iau nota 10( zece). Evident, nu este o întâmplare acest zece din moment ce am muncit pentru el și planificarea mea este realistă, iar cunoscându-mi resursele, am făcut estimări corecte.

În cazul funcțiilor politice eligibile, lucrurile sunt mult mai complicate, căci acea funcție depinde de numeroși factori, care trebuie identificați, iar contextul trebuie extrem de bine definit. Orice altă abordare este o aventură, pe care eu o numesc fără sens, din moment ce se merge într-o luptă care va fi pierdută.

Am cunoscut un nene căruia un alt nene a venit și i-a propus să candideze pentru o funcție, că va avea susținerea lui X, a lui Y, a lui Z și a multor altora. Când a venit vorba votului, nenea s-a autopropus și la numărarea voturilor, a avut un singur vot, votul său. Managementul politic zice că atunci când vocea de sirenă vine cu o astfel de propunere, trebuie văzut cine este sirena. Dacă ideea de a candida este proprie, fără o analiză prealabilă, există analiști politici, consilieri pe problemă, care știu management politic, numai că toate au costuri și costurile nu sunt deloc mici, iar atunci când orgoliul este nemăsurat, niciun specialist în management politic nu mai are niciun cuvânt de spus, că subiectul în cauză face exact cum îl taie capul.

În cazul funcțiilor eligibile prin consens, se procedează cam așa:

- niște nene care care contează vin și-ți fac propunerea,

- se definește contextul,

- se analizează concordanța profilurilor,

- se verifică veridicitatea ofertei,

- când există certitudinea, nu probabilitatea, se definește disponibilitatea,

- are loc suprapunerea 100% a contextului estimat cu cel real,

- se derulează procesul propriu zis,

- procesul este garantat de succes.

Există situații în care politicienii se văd Brad PITT când se privesc în oglindă, deși în realitate sunt cu totul altfel și cred vor juca în filme cu Angelina JOLIE, ceea ce nu se întâmplă în vecii-vecilor, căci platourile de filmare sunt destinate altora, oricum, nu din spațiul dâmbovițean. Îmi amintesc că la sfârșit de mandat, într-o duminică un jurnalist a aruncat pe un post tv că Traian BĂSESCU țintea postul de secretar general NATO și că ar fi în cărți. Am făcut ceva calcule și totul apărea ca o glumă de doi bani. Nu spun mai mult. Când provii dintr-o țară extrem de coruptă, pretențiile din 2014 erau exagerate.

(23 februarie 2024)

Monologul Dianei ȘOȘOACĂ cu Nicolae CIUCĂ

Televiziunile au redat în extenso un monolog bizar al senatoarei Diana ȘOȘOACĂ în fața președintelui senatului, Nicolae CIUCĂ. Se dorea un dialog, numai că Diana ȘOȘOACĂ vorbea și vorbea și nu se mai oprea, iar  bietul general cu patru stele Nicolae CIUCĂ nici nu apuca să deschidă gura. Diana ȘOȘOACĂ nu are cultura dialogului. Îi place să se audă vorbind. Ea nu are o temă. Ea nu are o structură a discursului. Ea vorbește, vorbește și nu se mai oprește, de parcă nici nu simte nevoia să respire. Diana ȘOȘOACĂ face parte din categoria celor care au darul vorbirii fără pauze, cu vorbă apăsată, cu un torent de cuvinte, greu de urmărit. Ea pune întrebări dar nu așteaptă răspunsuri. Ea face constatări și trece imediat mai departe la alt subiect fără să respire.
Diana ȘOȘOACĂ a făcut multe plângeri penale pentru că a fost agresată de colegii din parlament, că este nedreptățită, că i s-au îngrădit drepturile, că i s-a limitat accesul la nu știu ce chestii și tot așa.

Este clar că Diana ȘOȘOACĂ nu a studiat management politic și acționează după propriile-i reguli, fără a-și da seama că depunând același efort, dacă ar cunoaște fundamentele managementului politic, rezultatele ar fi cu totul altele, adică, net superioare. Diana ȘOȘOACĂ este o avocată de succes, după cum singură se recomandă și cred că în acest context, dacă ar stăpâni managementul politic, ar defini teme de mare importanță, ar crea un puternic curent de opinie și ar fi o excelentă influenceriță, cu mult peste Dana BUDEANU sau prințesa digitală, ca să dau doar două exemple, fără a-l pune la socoteală pe Selly.



(25 iulie 2025)

#RESPECT: momentul optim al dezvăluirii

În toate există un optim.
La culturiști momentul optim este chiar ziua în care urcă pe scenă la concurs. Sportivul începe antrenamentul și face toate calculele ca el să ajungă la forma maximă în acea zi a concursului. 
În studenția mea, îmi făceam toate calculele astfel încât în seara zilei de dinaintea examenului:
- să am toate cursurile foarte bine învățate,
- să am proiectele făcute și verificate,
- să fie pregătite hainele pentru a doua zi,
- să fiu bărbierit ca la examen să arăt îngrijit.

în managementul politic se vorbește de momentul optim.

Există momentul optim al lansării sloganului electoral.

Există structura optimă a bannerelui electoral pus între doi stâlpi de electricitate.

Există o dimensiune optimă a afișului electoral.

Există un moment optim al fiecărei dezvăluiri, care are ca obiectiv defavorizarea adeversarului.

Dezvăluirea care a necesitat explicația cu pixelul albastru nu a fost făcută la momentul optim.

Dezvăluirea cu azilurile groazei nu este la momentul optim, dacă nu va fi urmată de dezvăluiri și mai grele și mai încărcate de emoție. Pentru a derula o campanie eficientă, trebuie ca momentele de transmitere a mesajelor să fie momente optime. Până acum, am văzut graba cu care o dezvăluire se face, pentru a nu fi pierdut efectul, fără a se ține seama că nu este vorba de momentul optim.



(10 iulie 2023)

Ce înseamnă sa nu ai oameni….

 Când unii ajung pe poziții importante, au nevoie de colaboratori. Nefiind pregătiți se apucă să improvizeze . Colaboratorii lor sunt oameni luați la întâmplare și surprizele nu încetează sa apară. Așa s-a întâmplat imediat ce PSD a câștigat alegerile locale și alegerile parlamentare din anul 2016. faptul că PSD nu a dispus de oamenii potriviți a dus la situația catastrofală din anii ce au urmat anului 2016. Faptul că la poziția de premier s-au perindat Sevil SHHAIDEH, Sorin GRINDEANU, Mihai TUDOSE, Viorica DĂNCILĂ, ilustrează că Liviu DRAGNEA, cel care tăia și spânzura în partid, nu a avut echipă, căci el însuși a fost rodul evoluției ca întâmplare.

Cine dorește să aibă succes, trebuie să aibă echipă. Echipa se construiește folosind algoritmi foarte exacți de selecție, care garantează includerea în echipă doar a persoanelor care corespund profilului definit de lider. Liderul deja existent, definește profilul celor pe care dorește să-i includă în echipă. Liderul deja existent, alege pe membri echipei și nu membri echipei se lipesc liderul deja existent. Dacă apare fenomenul conform căruia diferite persoane se lipesc de liderul deja existent, acesta să nu se mire nicio secundă că i se va întâmpla și lui ceea ce i s-a întâmplat lui Liviu DRAGNEA, dar și altor lideri și aici îi voi enumera pe Emil CONSTANTINESCU și pe Ion ILIESCU. Traian BĂSESCU a fost liderul care și-a ales el echipa, dar profilul definit de el a fost unul greșit în raport cu criteriile mele, dar corect, după chipul și asemănarea lui.

Eu sunt sigur că cei care se trezesc lideri, fără a avea cunoștințe elementare de management politic, purced la constituirea echipei improvizând haotic și acceptă tovarăși de drum care sunt mânați de interese imediate, fără a avea nicio legătură cu obiectivele definite de liderul care se dorește a fi conducător. construirea echipei înseamnă selecția de oameni după criterii clare, bazate pe performanță reală, pe trăsături de caracter care se probează și care permit evaluarea concordanței dintre profilul real și profilul definit de liderul care vrea să construiască echipa. 

La vremea mea, pentru o anumită problemă unde m-am auto-intitulat lider, am definit criterii, am construit un profil și am selectat persoane, iar echipa cu care am lucrat a avut coeficient de succes de 85% ceea ce este rezonabil, dar într-un domeniu de mare interes este prea puțin, ceea ce înseamnă că liderul real trebui să facă o definire de profil și mai bună, iar selecția să fie cu mult mai riguroasă. Eu știu unde am greșit și cu trecerea timpului am eliminat riscurile apariției acelor greșeli, dar timpul a lucrat în defavoarea mea, căci cele 15% nu aveam cum să le mai recuperez.


(19 aprilie 2023)

Ce mai zice, bre, managementul politic?

Managementul politic nu este o știință care în perioadele de liniște este bun și în perioadele tulburi și de criză, își pierde valabilitatea. managementul politic este valabil tot timpul. De la o perioadă la alta, concluziile sunt diferite, dar la acele concluzii se ajunge aplicând aceleași tehnici și metode.

Principiul continuității trebuie studiat cu mare atenție. O persoană care ridică haltere și zi de zi ridică 100 Kg cu eforturi mari, dar le ridică, vom conchide că și în zilele următoare, dacă va continua să se antreneze, va ridica haltere între 80 și 110 Kg. Dacă dorim să lărgim intervalul, vom construi ipoteza că persoana va ridica între 50 - și 120 Kg, în niciun caz nu va ridica greutăți mai mari de 140 Kg. Tot așa stau lucrurile și cu studiul componenței structurilor guvernamentale din diferite țări. Variațiile de la vârful puterii în diferite țări au caracter predictibil, căci continuitatea respectării termenelor în care se produc alegerile, derularea crizelor politice și schimbările de persoane nu se produc instantaneu decât în cazuri rare.

Principiul corelării trebuie analizat căci nimic din evoluțiile sociale nu se produce instantaneu și independent, întrucât tot timpul între factorii care determină evoluțiile din cadrul sistemelor la toate nivelurile, există corelații, directe, puternice și de durată. ideea de a izola anumiți factori este doar o abordare teoretică pentru a înțelege mai bine dinamica unor aspecte ale evoluției și pentru a demonstra direcțiile pe care un fenomen le urmează în timp, în funcție de factorul supus analizei.

Principiul separării este esențial, căci de capacitatea de a separa planurile depinde foarte mult calitatea analizei pe care o facem în contextul unui management politic adecvat în raport cu instrumente de care ne servim la un moment dat. dacă se aplică acest principiu la ceea ce se întâmplă la ora actuală, vom vedea că lipsesc foarte multe piese din masa unde se dorește recompunerea unui puzzle și orice tentativă de a realiza tabloul complet este însoțită de ipoteze care să înlocuiască piesele lipsă, ceea ce relativizează concluziile finale, aruncându-le în zona fantasticului și a lipsei de realism.

Cele trei principii trebuie văzute în contextul surselor disjuncte care au ca scop esențial manipularea persoanelor, în contextul actual geopolitic, puterea cea mai mare aparținând celui ce dispune de mijloacele și tehnicile de a rafina mesajele astfel încât credibilitatea aparentă să fie dominantă.

(28 februarie 2023) 

Intervalul optim definit de managementul politic

În managementul politic în afară de momentul optim, există și intervalul optim. 
Se consideră interval optim, acea perioadă în care se întreprinde o anumită acțiune cu efecte maxime, dacă funcția de optim este o funcție de maxim sau cu efecte minime, dacă funcția de optim este minimă.
Ca să dau un exemplu, pentru a face studiile gimnaziale intervalul optim este 6 - 16 ani. Lucrurile se complică foarte mult dacă apare un elev în clasa a I-a și are vârsta 15 ani, căci atitudinea celorlalți elevi va fi una foarte diferită, cum tot problematică este și apariția în clasa a VIII-a a unui elev de 25 de ani. Am exagerat un pic, pentru că uneori este bine ca exemplele să fie puțin deformate pentru a se înțelege mai bine ce înseamnă interval optim.
Eu am fost student între 18 și 23 de ani, dar în anul întâi de facultate am avut un coleg care avea vârsta de 39 de ani. Omul venise la facultate să fie coleg cu fiul lui, căci dorea ca acesta să facă o facultate și el se considera că este motorul care-l va determina pe puști să facă ceea ce inițial puștiul nu-și dorea. În anul 1970, tatăl și fiul au terminat facultatea și fiul era extrem de mândru de tatăl lui care a avut o voință extraordinară să trăiască viața de student bursier al statului.

Noi românii, avem o vorbă: toate la vremea lor.

Unele lucruri sunt relative și nu trebuie încadrate în intervale optime. Se zice că dragostea este oarbă și de aceea, nu este deloc rezonabil să facem analize că unii se căsătoresc la 20 de ani, alții se căsătoresc la 30 de ani și sunt și oameni care se căsătoresc la 50 de ani. Nici când apar căsătorii între persoane trecute de 75 de ani nu ar trebui să existe discuții aprinse, dacă acolo nu sunt interese meschine.

Intervalul optim iese cu atât mai mult în evidență când o persoană deține o funcție, să zicem ministru sau parlamentar sau șef de județ. Am văzut cazuri în care astfel de persoane trecute bine de 45 de ani, au dorit să facă doctorate și le-au făcut. Am văzut atitudinea conducătorului de doctorat față de un astfel de doctorand și mă gândeam la schița lui CARAGIALE în care pedagogul de școală nouă îl întreba pe elev:

- Nu-i așa că pământul se învârtește, POPESCULE?

Iar elevul răspundea:

- Da, domnule!

Nu este interval optim să faci o facultate după 40 de ani dacă ești cu o funcție importantă, mai ales dacă universitatea se află în localitatea pe care studentul o păstorește și fondurile care vin la universitate stau în pixul studentului. Nu este interval optim să faci un liceu cu examen de bacalaureat între 35 și 40 de ani, când ai la picioarele tale un județ sau o circumscripție electorală, căci bieții profesori fac pe ei în pantaloni numai când apare elevul întârziat, iar acel profesor care îndrăznește să încalce cutumele, este devorat de colegi, care consideră că tot răul care se abate asupra liceului lor din cauza dificultăților pe care le întâmpină elevul Gâgă au o singură cauză, profesorul indisciplinat și nu elevul Gâgă care nu a citit nimic pentru examen și care dacă ia o notă sub 8(opt) consideră că este abuzat, nedreptățit și ignorat. Știu o povestioară când un super-barosan a finalizat studiile la ISEP și mai ales, cum le-a finalizat.

Managementul politic are nenumărate intervale optime și este rezonabil ca persoanele care urmăresc anumite obiective să definească clar aceste intervale și acțiunile pe care le întreprind să se deruleze în interiorul lor și nicio secundă la una dintre limitele intervalului.




(30 iulie 2022) 

Momentul optim și momentul prost ales

Scena noastră politică ne arată că oamenii habar nu au despre managementul politic.
În managementul politic se vorbește despre momentul optim.
Există momentul optim în care se lansează o candidatură.
Există momentul optim când explodează o bombă de presă.
Există momentul optim când se face un anunț.
Nu orice moment este moment optim.
Să ne amintim mitingul lui CEAUȘESCU de dinainte de Revoluție și de momentul în care s-a auzit petarda aceea. Ea a fost declanșată la momentul optim. Efectul ei ar fi fost diminuat dacă era dată mult mai înainte sau după ce mitingul se termina. Maeștrii în arta manipulării au studiat foarte atent procesul și au stabilit exact momentul optim și efectul petardei a fost maxim.
Dacă ne amintim filmulețul acela în care BĂSESCU îi arde o carabă unui puști. Momentul în care a fost difuzat acel film nu a fost moment optim. Altfel stăteau lucrurile dacă filmulețul era dat vinerea seara la oră de maximă audiență, iar duminica erau alegerile.
Acum vedem că GEOANĂ și-a anunțat candidatura la prezidențialele din 2024. Momentul ales nu este momentul optim, căci este mult prea devreme.
Numai cine studiază management politic știe care sunt condițiile necesare și suficiente care definesc momentul optim pentru derularea unei activități, astfel încât efectul să fie maxim.

Eu știu exact ceea ce înseamnă momentul optim căci profesorul meu Ludovic TOVISSI care m-a condus la doctorat, mi-a vorbit despre acel moment și el mi-a ales momentul susținerii tezei, care a fost optim.

(30 iulie 2022)

Situație foarte grea pentru Nicolae CIUCĂ

Pentru a forma guvernul,  generalul cu 4 stele Nicolae CIUCĂ trebuie să se lupte cu:

- propriul partid, pentru a-i alege pe cei mai buni,

- PSD care va impune condiții pentru a oferi voturi, 

- orgoliile individuale ale unor incompetenți,

- mass-media, care ea însăși are exigențele ei.

Înainte de orice, Nicolae CIUCĂ trebuie să dispună de evaluări ale tuturor personajelor care emit pretenții de a fi în cabinet. Se știe că managementul politic are exigențele sale legate de trecerea pe planul al IV-lea a celor care și-au dovedit incompetența în guvernele anterioare sau pe poziții de management deținute anterior, chiar dacă este vorba de interiorul partidului. Dacă Nicolae CIUCĂ are puterea de a spune NU unor persoane de slabă calitate, își ușurează sarcina și așa foarte grea în dialogul cu cei de la care merge să cerșească voturi, căci el ca militar știe cum este să fi pe scut în picioare victorios sau să fi sub scut mergând cu capul în jos îngenunchiat. El a primit mandat de la președinte și nu partidul este acela care îl va vota, ci mult mai importante sunt voturile PeSeDe (apăsat) - ciuma roșie, de exemplu. Dacă se va duce cu mârțoage sau cu gloabe în lista de miniștri, cu siguranță i se vor pune sub nas condiții și mă cam îndoiesc că un general cu 4 stele va sta drepți în fața unui pifan. Eu nu aș sta. Dar pentru a evita situația delicată, folosind o evaluare corectă, Nicolae CIUCĂ trebuie să meargă la oricare dintre cei ce-i vor oferi voturi, cu o echipă despre care nimeni nu are ce să spună.

Să nu-mi spună mie cineva că un absolvent pe bune, nu vopsit, al uneia dintre primele 10 universități ale lumii ar ridica semne de întrebare în fața unor mici analfabeți funcționali de pe Dâmbovița. Există experiența statului Chile care formează guverne dor cu creiere de profesori titulari la primele 10-15 universități ale lumii și se pare că ghidușia merge foarte bine. Este natural să apară frustrările mediocrilor care au absolvit facultăți fără să nădușească sau au obținut doctorate fără să fi făcut o oră de cercetare științifică autentică, mai ales după ce au căpătat demnități în stat, ca să dea bine, indivizi care au tot disprețul meu și toată lipsa mea de considerație, desigur.

PNL nu este în situația de a bate cu pumnul în masă și de aceea, realist este ca generalul cu 4 stele Nicolae CIUCĂ să aibă mână liberă să facă guvernul, sub rezerva că își va depune mandatul dacă nu este lăsat în pace. Spun acest lucru, că am coordonat proiecte și știu că având echipa alcătuită de mine în exclusivitate, am avut certitudinea că voi finaliza, ceea ce s-a și întâmplat. Nu am acceptat pe nimeni în afara criteriilor pe care le-am definit, le-am impus și le-am urmărit cu strictețe. Generalul cu 4 stele este un om verificat de viață în situații critice și este unicul cu capacitatea de a scoate PNL din c-c-tul în care se află de când ORBAN se dă în bărci, USR a gafat în cascadă și CÎȚU nu s-a înconjurat de profesionaliști autentici.

Succes, generale!

(22 octombrie 2021)

Managementul politic zice:

Managementul politic zice: oferă-i adversarului exact ceea ce-ți convine ție să facă. În contextul actual, când se știe că adversarul face strâmbe, este cel mai ușor să i se servească pe tavă exact inversul soluției pe care o vrei, căci el crezând că te șicanează, va da soluția inversă, adică exact ceea ce-ți dorești. Este 1 - 0 pentru tine.

Voi da patru exemple.

Exemplul nr. 1: un prieten era în divorț cu nevasta lui și era extrem de stresat în legătură cu niște tablouri pe care și le dorea în noua locuință. Fosta soție știe acest lucru și pentru a-l șicana, deși ea detesta acele tablouri, nu i le-ar fi dat niciodată. L-am întrebat pe prietenul meu, dacă fosta lui soție are aplicație față de ceva anume. El mi-a zis că este iubitoare de porțelanuri, mai ales de niște cești de cafea. Eu i-am sugerat să pună în cutiile cu troace pe care el intenționa să le ia, trei cești și trei farfurioare, din cele șase. Omul așa a făcut și cînd a desfăcut cutia, a fost surprins să vadă că lipseau din cutie ceștile și farfurioarele, dar în schimb, acolo erau tablourile, chiar împachetate frumos.

Exemplul nr. 2: un alt prieten, filatelist înrăit, a ajuns la împărțirea bunurilor cu fosta soție. El își dorea clasoarele. Ea însă, avea pasiune pentru discuri de vinil transparent. Chiar l-a amenințat pe prietenul meu că vor face juma-juma colecția de timbre. Suferea tipul îngrozitor, mai ales că ea detesta din adâncul sufletului ei filatelia. I-am zis să pună într-o plasă discurile de vinil, chiar pe toate, știind că fosta soție și le dorea pe toate. Omul, desnădăjduit a făcut gestul. Când a revenit în casa golită, după ușă erau toate clasoarele teanc, iar pe un bilet era doar cuvântul NA!

Unui copil fără prea multă minte nu trebuie să-i spui niciodată să nu facă aia sau ailaltă. Lui trebuie să-i fie distrasă atenția într-o altă direcție. Ceea ce se întâmplă acum pe scena politică este de râsul curcilor, căci oamenii nu citesc nimic despre managementul politic. Vrei urgență? Nu cere urgență.

Exemplul nr. 3: trebuia să-mi iau un pantofar. L-am luat de la MOBEXPERT și am plătit exact cât mi s-a cerut pentru transport și pentru montare. Nu aveam nevoie de pantofar, dar mi-a plăcut că avea pe ușă oglindă și în hol se crează ideia de spațiu lărgit. M-am programat pentru a-mi fi adus în joia de dinainte de Crăciun. Miercurea seara am primit un telefon și eram anunțat că mi se va aduce pantofarul după Crăciun. Atunci am zis că voi fi plecat și îmi va fi convenabil să-mi fie aduc undeva prin februarie, către sfârșit. Doamna cu care vorbeam mi-a mulțumit și a închis. După o jumătate de oră mi-a zis că vor veni în sâmbăta Crăciunului. I-am adresat rugămintea să mi-l aducă la sfârșitul lui februarie. A închis după ce ne-am salutat civilizat. După o altă jumătate de oră, doamna a revenit și mi-a zis că vor veni joi meseriașii cu pantofarul și mă vor rezolva, exact așa cum programasem inițial.

Exemplul nr. 4: este tot cu mine căci trebuia să prelungesc cardul de credit la BCR sector 4 acum câțiva ani. Funcționara, destul de obraznică mi-a zis că nu am dreptul la suma din dosar. I-am spus că eu cerusem 1/3 dar am fost sunat și întrebat dacă aș fi de acord cu cât era plafonul din momentul discuției. N-a mai zis nimic. Am stabilit să vin într-o vineri la ora 17,00 să iau cardul. Mi s-a părut ciudată ora, dar la 16,55 am fost acolo. Funcționara s-au uitat la mine ca la un marțian și sec mi-a zis că nu este gata gardul. I-am mulțumit și i-am zis că voi reveni prin mai, dialogul purtându-se prin octombrie. Consecința: luni la prima oră, eram sunat de la bancă să vin să-mi iau cardul.

Concluzia nr. 1: oferă-i celui din fața ta exact ceea ce vrea el, pentru a obține tu ceea ce-ți trebuie.

Concluzia nr. 2: puneți mâna și citiți management politic!

(30 decembrie 2018)

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic nu trebuie tratat simplist sau superficial, pentru câ toți care au ales una dintre cele două variante, au dat-o-n bară urât de tot. În managementul politic, există:

- individul care bvrea ceva,

- adversarul individului, care vrea și el ceva,

- grupul țintă, al celor care votează.

Deci, există:

- un moment optim pentru individul care vrea ceva,

- un moment optim pentru adversarul individului care vrea ceva,

- un moment optim al grupului țintă, adică al voranților.

Ideal este ca momentul optim al individului care vrea ceva să se se suprapună cu momentul optim al grupului țintă, dar să nu se suprapună cu momentul optim al contracandidatului, care la o adică, vrea și el voturi, în același timp cu individul care vrea voturi, dar bazinul este unic. E matematică pură, cu inegalități pe momente de timp.

Istoria noasdtră recentă cunoaște adevărate lecții de management politic în care momentul optim al individului care dorea voturi era nesincronizat cu a contracandidatului său.

Ni-l mai amintim pe Emil CONSTANTINESCU, omul care s-a întîlnit cu călugărul Vasile. Și ca lovitura să fie năucitoare, plin de dramatism, bălăbănind ochelarii i-a adresat lui Ion ILIESCU întrebarea:

- Dumneata, crezi în Dumnezeu, Domnule, ILIESCU?

Atunci s-a jucat cartea. Ion ILIESCU a rămas de-a dreptul năuc, șocat, paralizat, inert. Din acea clipă cartea se jucase. Era doar o chestie de actorie pură.

Un alt moment, ce nefericit ales a fost acela în care s-a dat filmulețul în care un candidat îl plesnea peste moacă pe un copilaș. Filmulețul a fost difuzat pe Realitatea Tv, dar prea devreme. Dacă era dat în ultima noapte de dinaintea alegerilor, cu 5 minute de a se încheia campania electorală, cu totul altfel se punea problema. Nu mai apărea nici penibilul acela cu teoria pixelului albastru. Știința managementului politic este pentru toți. Unii știu să o aplice în practică, alții fac pe deștepții și merg după cum le bubuie țestele, adică aiurea.

Și lecția celui care a fost la SPA la SOV trebuie luată în considerare și nu trebuie uitată, deși e doar de abecedar, nu are nimic elaborat în ea, căci se bazează pe mediocritatea și orgoliul executantului, dar și pe slăbiciunea consilierilor care nu știu să facă demonstrații, ci numai afirmații, uneori stupide.

(15 decembrie 2018)

Ecaterina ANDRONESCU: final de carieră

Profesoara universitară Ecaterina ANDRONESCU a avut tot ce și-a dorit. 

A devenit profesor univeristar.

A fost decan de facultate.

A deținut funcția de rector al Universității Politehnice din București.

A fost ministu al educației pe o perioadă destul de lungă.

A câștigat alegeri în nenumărate legislaturi.

A ocupat funcții la vârf în PSD.

A obținut tot ce și-a dorit. A și meritat pentru că a muncit, a avut rezultate și rezultatele i-au fost apreciate.

Vine și o vreme când fiecare dintre noi trebuie să aibă capacitatea să se retragă sau să treacă pe planul al doilea, pentru a face loc generațiilor ce vor să vină, așa cum alții au făcut același lucru, când generația lui Ecaterina ANDRONESCU intra în plină forță creatoare în viața universitară și în cea politică. Ecaterina ANDRONESCU este un exemplu de perseverență, corectitudine și onestitate și merită toate aprecierile.

Mulțumesc doamna profesoară Ecaterina ANDRONESCU pentru tot ce ați realizat!

(05 iunie 2018)