Acum, în campania electorală pentru alegerile locale și pentru alegerile europarlamentare din 9 iunie 20244, se observă o intensificare a activității partidelor în rândurile populației.
Se organizează întruniri cu alegătorii.
Se organizează marșuri ale membrilor și simpatizanților de partid.
Se aduc la căsuțele poștale pliante de propagandă electorală.
Se pare că a scăzut apetența spre chioșcurile electorale și spre panourile de dimensiuni exagerate, care împânzeau orașele, de nu mai înțelegea nimeni, nimic.
Se organizează întruniri cu alegătorii.
Se organizează marșuri ale membrilor și simpatizanților de partid.
Se aduc la căsuțele poștale pliante de propagandă electorală.
Se pare că a scăzut apetența spre chioșcurile electorale și spre panourile de dimensiuni exagerate, care împânzeau orașele, de nu mai înțelegea nimeni, nimic.
Sâmbătă 18 mai 2024, eram la o terasă în Rm. Vâlcea, când am văzut un marș al AUR în frunte cu george SIMION. Participanții purtau veste de culoare galbenă, având înscrisă sigla acestui partid. George SIMION este un bărbat tânăr, care are verb și atitudine și care se zbuciumă să-și ridice partidul în sondaje, iar marșurile electorale sunt instrumentele lui,, căci numai cei prezenți la firul ierbii câștigă simpatia alegătorilor. Cred că autosuficiența marilor partide tradiționale, care nu se obosesc să vină în rândul cetățenilor este contra-productivă pentru ele. A pune pliante în căsuțele poștale sau pe parbrizele autovehiculelor din parcările blocurilor nu este suficient. Alegătorii, adică poporul îi vrea pe candidați printre ei, nu oricum, ci pe conducătorii care nu este suficient să apară la televizor, ci trebuie să vină ca lumea să-i vadă, să-i audă, să răspundă la întrebări și să facă dovada că-și respectă alegătorii.
campania electorală a multor partide este anostă. Nu are culoare. Nu are acțiune. Nu are inițiative. Parcă toți candidații sunt loviți de somnoilență, de apatie, de lipsă de inspirație și dacă apar undeva, este episodic, convențional și mai ales totul construit artificial, lipsit de naturalețe și de spontaneitate.
L-am văzut pe Sebastian BURDUJA în mahalaua Vitanului, peste de mall, cu simpatizanții lui în veste albastre, dar era ceva intim, restrâns, deloc zgomotos, aproape clandestin, deși era o întâlnire electorală. Lipsea culoarea, lipsea viața, lipsea verva, specifică unor astfel de manifestări. Nu am văzut coafura, nici toaletele, nici pantofiorii Gabrielei FIREA aici în mahala, căci probabil aceasta consideră neinteresant votul mahalalei mele sau primarul de sector i-a dat asigurări că vulgul o va vota indiferent de ce și cum, de parcă votul nu ar fi secret, ci ar fi gestionat dintr-un birou cocoțat pe undeva, de un maestru nevăzut.
Nici guralivul Cristian POPESCU PIEDONE nu s-a arătat în mahala, crezând că minusculul său partid este asemeni fenomenelor astrale care influențează mai ceva ca zodiile comportamentul cetățenilor la urne.
(26 mai 2024)
(26 mai 2024)
