Milogul obraznic

În vremurile când eram copil, undeva la 13 sau 14 ani, într-o zi de Paști, a venit la noi la poartă un cerșetor. Eu i-am zis mamei și mama a pus într-o pungă o bucată de cozonat, două ouă roșii, o felie de pâine și o bucată de brânză. Eu i-am dus punga cerșetorului. Acesta a deschis punga, s-a uitat ce era acolo și plecând a zis:
- A dracului cucoană, nu putea să pună și ea o bucată de friptură...
Eu am auzit totul. Am mers și i-am zis mamei, iar mama mi-a zis:
- Lasă-l în plata Domnului, de năpăstuit!
De atunci nu am dai dat cerșetorilor niciodată nimic. dacă este să fac o pomană, caut un trecător și-i dau un covrig sau ajut pe careva să traverseze strada sau car o sacoșă unei bătrâne neajutorate.
N-aș fi scris acest text dacă azi nu-l auzeam pe un tip arogant, dar milog în felul lui, cu o tonalitate neadecvată, cum își mulștruluia binefăcătorii.

(30 august 2024)

Prostia de la microfon

Dați un microfon unei persoane și veți avea măsura nivelului ei de prostie prin:
- vocabularul utilizat,

- banalitățile invocate,
- durata exagerată a discursului,
- apăsarea unor cuvinte,

- introducerea de ambiguități,
- înțepăturile lansate, aroganța afișată,
- limbajul non-verbal doveditor,
- repetitivitatea aparițiilor.

Se zice că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Este un mare adevăr, căci atunci când unui prost i se dă un microfon pe mână, de cum prinde mânerul dispozitivului se vede siguranța pe care respectivul o capătă și dorința de a deveni stăpânul tuturor pentru cele câteva minute care i-au fost alocate, dăruite sau cerute cu insistență. Prostul crede că tot ce spune el este esențial, necesar, de neratat și mai ales, interesant. De aceea, el accentuează aspectele care nu privesc pe nimeni, în afara celui pe care îl consideră cel mai important și de la care așteaptă soluția unei probleme. Ca să pară interesant folosește fraze lungi, cacofonii, pleonasme, silogisme, dar și ticuri de vorbire.


(01 iunie 2024)

Aroganța PNL-istă se topește

 Când în anul 2019 spre final PNL a venit la putere, toți PNL-iștii s-au metamorfozat în persoane:
- sigure,
- arogante,
- obraznice,
- nesimțite,
- atoateștiutoare.
Oameni pe care-i vedeam la Tv și pentru acre aveam un pic de respect, mi-au devenit dintr-o dată antipatici, de nerecunoscut, prin intervenții, prin faptul că acopereau cu vorbele lor pe toți ceilalți, prin aceea că priveau de sus nu numai pe toată lumea din platou, ci și pe noi telespectatorii, căci au dat senzația că suntem tâmpiții lor.
Acum, când se clatină scaunele PNL-iștilor, iar Klaus IOHANNIS are și el problemele lui cu cei de la USR PLUS și de la AUR, care au vorbit despre suspendare, lucrurile sunt mai complicate. O văd pe Antena 3 pe VIJULIE, care se dă specialistă în comunicare, dar care gafează clipă de clipă, fără să țină seama că are un exemplu de comunicare în PNL prin Rareș BOGDAN, care știe să vorbească fără să scoată din minți interlocutorii și care știe să calmeze lucrurile, pe când această femeie nu face altceva decât să irite pe toată lumea. Numai cum vorbește te face să te urci cu picioarele pe pereți.
Per global, PNL-iștii au pierdut teren prin mediocritățile pe care le-au promovat și cu care defilează, dar mai ales prin comunicarea lamentabilă, lipsită de culoare, forță, credibilitate și empatie.

(02 octombrie 2021)

Vedetele de la noi

În mintea mea, aia care mi-a mai rămas după ce nenumărați neuron au dat ortul popii în vremea comunismului, că acel sistem avea darul de a ucide tot ce este inovatic, mișto și gustos, o vedetă este:

• ăla care bagă vreo 10 goluri pe sezon la fotbal din unghiuri imposibile de rămâne lumea cu gura căscată și nu-i vine să creadă că așa ceva este posibil, deși s-a produs sub ochii ei;
• ăla care umple cu bilete vândute, o sală de concert și cântă fără să-și dea duhul vtro 90 de minute nonstop și este aplaudat frenetic pentru a face vreo două bisuri;
• ăla care joacă într-un film vizionat de vreo două milioane de spectatori în prima lună de la lansare și sunt recuperate costurile, ba mai mult iese și un ce profit;
• ăla care apare la televizor, zice niște lucruri deștepte de se uită la el seară de seară sute de mii de telespectatori doar din dorința de a auzi acele grozăvii pentru a fi și ei deștepți;
• actorul care iese pe scenă și debitează oarece replici și lumea râde sau este în delir pentru ceea ce face el, credibil fiind, diferit de toți ceilalți parteneri;
• cântărețul care este atâtde aplaudat încât este nevoit să reia aria cântată și aplauzele nu mai contenesc după ce bisul s-a încheiat, pentru că melomanii au recunoscut perfecșiunea;
• sportivul care de departe, prin execuțiile sale aduce medalii de aur și face ca imnul țării să fie cântat și steagul țării să fluture pe cel mai înalt catarg.

În nicun caz, vedetă nu este acela care iese în piață și strigă cât îl țin rărunchii că este vedetă. Din lipsă de PR bun, mulți care bat la porțile afirmării se cred vedete și în final fără o gestionare a carierei devin ratață, să nu zic milog la drumul mare. Vedetele sunt aici arogante, stau cu nasul pe sus și au niște scoruri inimaginabile care nu au nicio legătură cu ce le-a mai rămas din valoare. Nu are explicație cum la prima strigare o vedetă spune 10.000 de euro pentru o nuntă, ca să lase imediat la 2.000 de euro. Aici vedetă se crede:

• orice persoană cu silicoane și fund imens la vedere;
• cineva care în afară de mahalagisme nu știe altceva;
• o persoană care a trecut prin așternuturile a nenumărate VIP-uri;
• oricine are gura mare și spurcată;
• și o așa-zisă cântăreață chiar dacă nu are voce;
• și un tip fără talent dar cu diplomă de actoraș;
• oricine știe să facă un scandal și să-l mențină.

Nu vreau să confund vedeta cu persoana publică pentru că acolo lucrurile au luat o turnură tragică. Îmi aduc aminte cum la moartea subită a unui fotbalist, când să se plece cu mortul de acasă, mămica lui cea îndurerată a strigat:

- Vedeta mamii, vedetă! Unde pleci? Cui ne lași?

(17 iulie 2016)