Comanda socială

Acum foarte mulți ani, un nene despre care eu aveam o părere foarte proastă, am auzit că a făcut rost de câteva hârtii de pe la unele instituții de stat, în care acestea își exprimau opinia că un masterat cu numele XYZ care se plia exact pe disciplinele pe care acest nene le preda, sunt foarte necesare și că acele instituții vor angaja absolvenții masterului XYZ, indicând chiar și un număr anual de specialiști absorbiți de piața forței de muncă.

S-a discutat mult pe tema acelui master și hârtiile provenite de la acele instituții, deși au fost comentate defavorabil, intuind modul în care au fost obținute, s-a dat credit masterului XYZ și din toamna anului universitar Ț se organiza admitere la acel master. 

Când te apuci de un proiect și insiști mult de ideea de comandă socială trebuie să vii cu:

- un plan de învățământ,

- o descriere a disciplinelor,

- o listă de profesori care predat,

- o descriere a joburilor din piață,

- detalii privind salariile,

- descrierea din Catalogul Ocupațiilor.

Cum totul a fost foarte vag, inclusiv denumirea lălăită a tipului de absolvent, la înscrierea candidaților, numărul de înscriși era sub 20% din numărul locurilor disponibile, ceea ce a arătat că problema descrisă inițial drept comandă socială a fost o glumă de prost gust, iar hârtiile oferite de instituții nu numai că erau rezultatul unei activități de laborator privat unic, dar nu au avut forța de a inspira exact pe cei cărora, chipurile, cursul de master le-ar fi fost adresat. Este încă o dovadă că socoteala de acasă nu se potrivește cu socoteala din târg și ambițiile duse la extrem nu au o soartă favorabilă pentru toți cei implicați.


(21 octombrie 2023) 

Un fals: comanda socială

Nu este un fals mai mare decât ceea ce orgolioșii și falsificatorii aduc în spațiul public sub denumirea pompoasă de comandă socială. Sunt profesori universitari care vor să obțină finanțare ca o biată disciplină să devină din facultativă, disciplină obligatorie la nivelul întregii universități. Uneori reușește, dacă respectivul deține o funcție și toți tremură în fața lui sau de el depinde o finanțare sau un alt interes.

Am cunoscut un personaj care a căutat și a impus tot felul de ramificații pornind de la o disciplină minoră, să zicem Stând în limbă. A propus o nouă disciplină numită, Fundamentele statului în limbă. A mers mai departe cu obrăznicia și a zis că fără disciplina Tehnologii moderne de stat în limbă, universul se oprește în loc iremediabil și noi vom cădea de pe planetă undeva aiurea. Pe an ce trecea, el mai venea cu câte ceva despre statul în limbă și avea și cine să țină cursurile dar și o armată de asistenți pentru seminarii.

S-a întâmplat ca insul să cadă de pe soclu și am văzut cum tot edificiul ridicat de el s-a năruit, căci nu exista nicio comandă socială. Am stat de vorbă și cu unii care îi semnau hârtii din care arătau că specialiștii în statul în limbă sunt absorbiți de piața muncii. În realitate ziceau ei că nu scăpau de individ până nu avea hârtia semnată și ștampilată. Comanda socială era numai în mintea nesăbuitului, căci cine ar fi avut nevoie de foarte muți absolvenți pregătiții pe verticală exclusiv în tot ce ănseamnă statul în limbă.

(30 ianuarie 2017)

Comanda socială

Este o mare șmecherie treaba asta cu comanda socială. Când cineva vrea să-și rezolve o probleă de tot rahatul invocă chestia cu comanda socială. Acum penalii s-au înscris în cursă pentr primării nu că pohta ce-o pohtesc îi îndeamnă, ci că poporul ce-o cere.

Îmi aduc aminte de un corifeu al macroeconomiei cum venea la rectorul ASE cu tot felul de înscrisuri semnate de tot felul de institute de cercetare din care rezulta că elucubrațiile sale musai trebuie să se afle în planuri de învățământ, pentru că există comandă socială. Lucrurile sunt foarte simple în legătura cu comanda socială și anume:

• cine are nevoie de ceva, vine, cere, plătește și primește;
• nu există purtător de cuvânt sau intermediari, ci profitori;
• un proiect presupune manager și managerul aduce finanțarea;
• faptele sunt mai presus de intenții subiective.

rezultă cu claritate că treaba cu comanda socială este un text. ceea ce este comandă socială nu stă într-o ideie a unui individ. este ceva acre plutește în aer, este o problemă care presează și trebuie rezolvată. orice altceva este intenție personală, ambiția cuiva și în niciun caz comandă socială, mai ales dacă vine din partea unui fomist sau respectivul este exponentul unor interese care se văd cu ochiul liber. Sunt sătul să tot aud conceptul de comandă socială ori de câte ori un individ îșă dorește rezolvată problema lui personală fără a avea o susținere reală de niciunde.

(24 aprilie 2016)