23 august 2017 și Tudorel TOADER

Tudorel TOADER, ministrul justiției, cel care ne-a obișnuit să țină cursuri banale, plictisitoare, lungi, fără conținut, monotone și aiuritoare, a promis că azi 23 august 2017, va depune la guvern Legile justiției. Precis că acele texte vor fi nesemnificative, șterse, fără zvâc și lipsite de esență, ca rezultat al atitudinii îmăciuitoriste din zona unde nu se întâmplă prea mare brânză, că cine face pafrte-și face.

Pentru noi românii, 23 august a însemnat:

- ziua în care a fost semnat tratatul RIBENTROP-MOLOTOV;

- ziua în care s-au întors armele împotriva fascismului;

- ziua în care a avut loc insurecția armată și arestarea mareșalului;

- ziua în care Tudorel TOADER își depune icrele la guvern.

Privind retrospectiv, în niciun 23 august de până acum nu s-au produs efecte benefice pentru noi și prelungind ca un arc peste timp, alegerea acestei zile pentru a depune niște legi, mi se pare deja o ciudățenie. Azi, Tudorel TOADER va ține un discurs foarte lung, ne va povesti el cum este cu dreptul omului de Neandertal, dar și ce și cum cu dreptul viitorilor locuitori ai Lunii, după care va încheia apoteotic că totul rămâne cum am stabilit, adică nu se schimbă nimic, ba mai mult, se crează unora niște avantaje. Eu știam că niciodată pușcăriașul nu este întrebat care să-i fie cuantumul pedepsei, dar la noi, vorba unei vecine de-a mea mai de demult, s-a pus lumea cu cracile-n sus și s-a dat dracului, iar nouă nu ne merge bine deloc. Arătăm cu degetul pe alții scoțându-i vinovați, deși vina este în noi.

(23 august 2017)

Ca la noi la nimenea

Se observă că legiuitorul, despre care fie vorba-ntre noi, eu nu am avut, nu am și nu voi avea o părere bună, până când îmi va dovedi că face legi drepte, a dat posibilitatea denunțătorilor buni să rămână și în libertate și cu prada. Exact ceea ce mo face să zic: ca la noi, la nimenea. Denunțătorii răi fac și ei ceva pârnaie, dar rămân de regulă cu 80% din pardă, iar hoții ăilalți fac pârnaie și rămân cu 90% din furăciune. În opinia mea, un legiuitor decent, cinstit, cu creierul la el ar fi trebuit să pună texte de felul:

- cine face denunțul în primele 48 de ore și restituie integral furăciunea, rămâne în libertate;

- cine face denunțul după 48 de ore dar nu depășește o luni și restituie integral furăciunea, execută 1/4   din pedeapsă;

- cine face denunțul după 3 luni dar nu depășește 6 luni și restituie integral furăciunea, execută 1/2   

  din pedeapsă;

- dacă au trecut 6 luni de la eveniment, nu mai există nicio înțelegere; sumele se recuperează pe 

  durata execuției pedepsei, nu mai târziu de momentul eliberării de orice fel.

Ori, dacă nu se gândește în termeni concreți, este clar că apare un fel de complicitate între legiuitor și cel pentru care se face legea, legiuitorul întrebându-se inocent: și dacă și eu voi fi într-o atare situație, mi-ar conveni? 

Dacă este normală un astfel de mod de a pune problema mi se pare că personaje de această teapă nu prea au ce căuta printre rândurile legiuitorilor.

(29 iulie 2017)

Nefericitul verb A PUTEA

În opinia mea, verbul a putea are următoarea seminificație:

- o persoană ia cunoștință de executarea unei anumite activități în condiții  foarte bune;

- persoana evaluează dacă are are capacitatea și resursele de a face acest lucru cu succes ori de câte 

  ori vrea;

- opțiunea de a face sau de a nu face acea activitate îi stă laîndemână integral;

- elementul de ambiguitate, de subiectivism nu are ce căuta în luarea deciziei de executare.

În realitate, pentru a evita responsabilizarea persoanelor și pentru a introduce elemente subiective și discreționare, interpretabile și pentru a-i tortura pe mulți dintre subordonați sau petenți, textele abundă prin verbul a putea, care are cu totul alte semnificații decât cele normale și logice.

Atunci când nu se specifică cu claritate condițiile în care există obligativitatea de a se da un anumit răspuns, o anumită soluție, este de la sine înțeles că se lasă la voia și discreția decidentului să se dea soluția, funcție de cu totul alte elemente decât legea sau regulamentele, făcându-se pârtie corupției endemice.

Nu este normal să se spună că un program de calculator că poate aduna două numere, când el este scris exact pentru a face acest lucru. Nu este normal să se spună că un utilizator poate opta pentru una din Ț opțiuni, ci respectivul are la dispoziție să aleagă una din Ț opțiuni. În cele Ț opțiuni este inclusă chiar și să se meargă mai departe, fără a alege ceva.

Când trebuie obținută o autorizație nu trebuie avize, ci certificări date de persoane calificate. Certificatul se dă numai  dacă  sunt îndeplinite condiții. Chestia cu avizul favorabil este o miserie, o porcărie și carea sigură de a genera corupție la toate nivelurile. Cine are toate certificatele, primește autorizația. Punct. Cine nu are, nu primește. Nu există stadii intermediare. Așa cum nu se spune că nu prea avem bilet de călătorie, așa cum un violator nu are cum să spună că a violat doar un pic sau un criminal că a omorât parțial, tot așa și cu autorizația: ori se acordă și se merge mai departe, ori nu se acordă și stop. De aceea se întâmplă tot felul de nenorociri, că se merge cu jumătăți de măsură. Verbul a putea are o contribuție groaznică prin utilizare fără cap. În textele mele și în tezele doctoranzilor mei, verbul a putea era prohibit. Bărbații adevărați nu-l folosesc. Numai fricoșii folosesc acest verb pentru a se înfășura în tot felul de măsuri de precauție. Ce bine ar fi dacă legile n-ar mai conține în textele lor acest verb! Ce bine ar fi dacă nici contractele nu l-ar conține. Cât de frumoasă ar fi viața noastră fără verbul a putea!

(19 aprilie 2017)

Legea trotuarelor

Există acum o lege a fumatului că s-a constatat cămor oamenii din cauza tutunului. Dar trebuie și o lege a trotuarelor pentru că:

• mașinile ocupă trotuarele și-i obligă pe oameni să meargă pe stradă;
• există străzi fără trotuare;
• trtuarele au fost invadate de benzi pentru biciclete;
• apar tot feluri de obstacole ce înseamnă ocuparea abuzivă a trotuarelor.

Este necesar ca legea să fie foarte scurtă și foarte clară din care să rezulte că:

• trotuarele sunt doar ale pietonilor;
• mașinile nu au ce căuta sub nicio formă pe trotuare;
• trotuarele trebuie să fie libere și la dispoziția numai a pietonilor;
• trotuarele trebuie să aivă cel puțin o lățime să zicem de 1,5m;
• nu trebuie să existe nicio stradă fără trotuar;
• lucrările ce afecteză trotuarele chiar temporar sunt ilegale;
• orice accident care se produce cu oameni aflați pe trotuar se multiplică pedeapsa de K ori;
• mașinile aflate pe trotuare se confirscă, iar posesorii sunt condamnați cu L de ani pușcărie.

Trebuie lăsat un interval de 3 luni pentru intrarea în legalitate, fără a exista nicio excepție în a asigura îndeplinirea cerințelor materiale legate de trotuare. Se va zice ceva distinct de staționarea salvărilor și mașinilor de pompieri pe trotuare. Dacă se merge cu animale de companie se va impune restricții care să asigure securitatea pietonilor.

Lege trotuarelor trebuie să-i facă pe pietoni să circule în siguranță, nu ca acum când trotuarele sunt niște capcane pentru pietoni pentru că:

• mașinile circulă pe trotuare ca pe străzi;
• mașinile staționează pe trotuare și pietonii sunt obligați să circule pe străzi;
• există tot felul de vehicule care merg pe trotuare;
• lucrările obstrucționează deplasarea pietonilor după bunul plac al unor edili.

Dacă textul este clar și se va spune că legea nu se va modifica 25 de ani indiferent de context, se va da garantia stabilității nu ca la legea fumatului care s-a modificat după 3 luni...

Cum a apartu legea fumatului care îi apără pe consumatorii din restaurante sau cafenele sau cluburi, pentru că pietonii sunt cu mult mai numeroși este nevoie și de o legfe a trotuarelor sau a pietonilor.

(13 iunie 2016)