Expoziții tâmpite, cu meșteșugari aroganți

Nici nu știu de ce se mai organizează expoziții cu meșteșugari, dacă aceștia nu sunt instruiți. Am fost la nenumărate astfel de expoziții și am văzut meșteșugari de o aroganță de nedescris care:

- vorbesc numai și numai de sus;

- își explică superioritatea nativă;

- vând numai la export;

- sunt prea căutați de străini;

- vehiculează numai prețuri în euro;

- spun că românii sunt cei ce trebuie să aștepte foarte mult la coadă;

- folosesc un vocabular cel puțin enervant și jignitor.

Căutam un sticlar care să-mi facă un banal degetar artizanal. Îmi explicau cât de greu e să facă acel răhățiș. De fiecare dată am scos dintr-o hârtie un degetar de lut cumpărat de la Nessebar și le-am dat peste nas. La unii când le-am vânturat nișye oferte super-generoase, am văzut cum le luceau ochii-n cap. M-am retras punându-le că nici nu îndrăznesc să mai continui pentru că ei sunt super-ocupați.

O muiere îmi cerea pentru un costum de oșan complet pentru un copilaș de 4 anișori vreo 2.000 de euro. Când am spus că nici un costum Hugo Boss nu trece de 5.000 de euro la magazinul  Harrods și am plecat, vroia să mai discutăm, iar următorul preț al ei a fost 1.000 de euro. Dacă insistam cred că=mi dădea costumul de-a moaca. 

Foarte mulți dintre ei sunt fomiști și încrezuți, lucru nepermis pentru cineva care vrea să vândă. Și pe la Horezu am întâlnit niște indivizi care tot așa, făceau pe zmecherii, dar când am scos portofelul cu euro și m-am făcut că vreau să plătesc ceva, s-au holbat teribil. După aceea am plecat și le-am zis vreo câteva. Una dintre concluzii a fost că-i aștept în Obor la prețuri de 10 ori mai mici.

(29 aprilie 2017)

Senzația de geniu nedus până la capăt

Există oameni care îi învinovățesc pe cei dn jur pentru rateurile lor. Alții sunt de vină că nu au învățat carte în locul lor. Alții sunt de vină că nu au luat BAC-ul. Nu sunt de vină ei că au chiulit de la antrenamente și sunt fotbaliti ratați. Nu sunt ei de vină că au pierdut nopțile prin cluburi în loc să învețe o meserie. Ei erau geniali dar societatea este nenorocită că le-a pus nenumărate piedici. De aceea ei fac totul în zeflemea. unt ospătari zeflemiști că ei ar fi fost arhitecți de geniu dar societatea le-a pus tălpi. i sunt birocrați mărunți deși aveau toate calitățile să lucreze în IT dacă o societate hapsână nu le-ar fi fost ostilă.

Numai așa se explică de ce nu sunt oamenii calificați, nu sunt pricepuți la ceva și nu fac nimic cu pasioune. Ei sunt oamenii nepotriviți în locuri nepotrivite, din cauza altora care nu i-au înțeles, nu i-au stimulat, nu i-au apreciat și mai ales nu i-au rugat să facă ceea ce ei ar fi crezut că au resurse.

Am văzut și popoare care au înțeles că fiecare om are locul lui. În acel loc el trebuie să fie foarte bun, genial și societatea îi va recunoaște meritele. Acei oameni trăiesc bucuriile momentului, plăcerile meseriei pe care o practică și au satisfacția că fac bine ceea ce fac. Ei nu sunt nici frustrați, nici uricioși și nici angoasați.
Senzația de geniu nedus până la capăt este specifică românului care tot timpul vede un vinovat în jurul lui pentru tot ceea ce el nu este în stare să facă pentru a-i fi mai bine, pentru a fi și el cineva.

(14 iulie 2016)