Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

M-am plictisit să văd cum se perindă la televizor tot felul de găinai, cu găinăriile lor și mă fac să-mi crească așteptările până la ziua în care va apare peștele mare, adică șmecherul care a furat un miliard de euro, hoț care să mă facă să rămân cu gura căscată și să fiu mut de admirație pentru tehnica lui, pentru ambiția lui, pentru nepriceperea sau prostia celor din jur, care au stat pasivi și s-au uitat la el cu fură, fură, fură și tot fură fără oprire, fără rușine și fără să-i pese de nimeni.
Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!
Zilele trecute a apărut un nene cu stele de general pe umeri care s-a găinărit cu vreo două milioane de euro. este cu adevărat o găinărie, pentru că un om serios nu-și periclitează poziția dată de profesie unde legal avea cel puțin 5.000 de euro pe lună, căci cele două milioane de euro le-ar fi câștigat în cel mult cinci ani, pentru a se umple de c-c-t pentru totdeauna, printr-o găinărie de tot râsul, căci nicio apă nu-l va mai spăla vreodată.
Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

Nu mai vorbesc despre un fost ministru al sănătății, care și el a fost tot un găinar mărunt, din moment ce se bucura la niște sărăntoci pentru 300 de lei sau pentru 500 de lei, căci la un salariu de 4.000 de euro pe lună, a încasa din șpăgi să zicem 3.000 de euro pe lună, găinărie se cheamă, iar cel ce exersează așa ceva, găinar se numește.

Fi-mi-ar scârbă, din nou și din nou!

Nici cel de la agricultură prins cu contrabanda de subiecte la un concurs, tot găinar a fost, căci a favoriza pe cineva să ocupe un post de 2.000 de euro pe lună, să zicem, nu depășește stadiul de găinărie, în raport cu prejudiciul de imagine pe care și l-a generat din superficialitatea cu care a abordat soluția unei probleme simple, unde el nu avea ce căuta...

(14 februarie 2025)

Fă-ți planul de carieră!

Fiecare dintre noi, în forurile noastre interioare ne gândim la un obiectiv anume pe care vrem să-l atingem privitor la carieră, dar despre care nu ne apucăm să vorbim din diferite motive, unele sunt legate de faptul că cei din jurul nostru nu ne iau în serios, ba unii dintre ei vor râde și ne vor ridiculiza, considerându-ne neserioși sau visători sau chiar nebuni.

Pentru a atinge un anumit obiectiv legat de cariera noastră trebuie să identificăm o serie de aspecte precum:

- studiile necesare,

- condiții necesare și suficiente,

- rezultatele palpabile ce trebuie obținute,

- grupul țintă interesat de cariera noastră,

- eforturile necesare fiecărei etape,

- duratele fiecărei etape,

- necesarul de resurse,

- susținerea necesară,

- sistemul de evaluare.
Luați orice obiectiv și veți vedea că pentru atingerea lui trebuie clarificate toate aspectele enumerate.

Să zicem că un părinte vrea să-și vadă fiul campion de natație sau un tânăr dorește să devină campion de natație.

Studiile necesare sunt cu un instructor la bazin, dar și atmosfera din școală orientată spre sport.

Condițiile necesare sunt legate de înălțime, de posibilitatea de a avea acces la un bazin de înot.

Rezultatele se văd la antrenamente și la participările în competiții.

Grupul țintă se referă la cei care formează sportivi de performanță.

Eforturile necesare se referă la plata acces bazin, plată antrenor și plată pentru condiții de menținere.

Duratele etapelor de atingere zonei de vârf nu trebuie să depășească vârsta de 17 ani.

Necesarul de resurse și susținerea se evaluează la fața locului.

Sistemul de evaluare se face rapid cu decizii în consecință. 

Nu trebuie specialiști extraordinar de experimentați pentru a fundamenta decizii importante căci diferențele apar rapid și ele prin măsurători asigură trecerea de la o etapă la alta.

Această gândire se aplică în orice domeniu și cam la fel, dar înainte de orice, obiectivul trebuie definit clar și de fiecare dată trebuie să existe și o alternativă, căci omul nu este robot și alternativa crează contextul favorabil trecerii la un alt obiectiv la fel de incitant, interesant și de perspectivă pentru persoana în cauză.

(01 februarie 2025) 

Detest răutățile șefilor, oricare ar fi ele, oricare ar fi ei...

Acum vorbesc din experiență. Am cunoscut șefi care nu meritau să fie nici cele mai inutile slugi, prin comportamentul lor.

Un șef trebuie să știe să definească atmosfera de lucru în cadrul echipei. În momentul în care șeful crează animozități și întreține animozități, nu va reuși niciodată să ducă la bun sfârșit vreun proiect, căci acolo unde atmosfera nu este de încredere, echipa nu construiește, ci demolează sau bate pasul pe loc. Am cunoscut șefi care-și chemau subalternii și în loc să discute despre proiect, mutau vorba de colo-colo sau căutau să afle ce discută subalternii despre el, dar și spunea cxelor chemați ce discută colegii lor despre ei, desigur, nu lucruri bune.

Uș șef care are resurse, trebuie să știe cum să le împartă, astfel ca subalternii lui să știe exact cum vor evolua. Eu l-am apreciat pe profesorul OLARIU de la Universitatea din Timișoara care i-a descris prietenului meu Vladimir traiectoria lui de tânăr asistent stagiar, spunându-i că drumul spre profesor universitar, depinde strict de el, de munca lui, de rezultatele lui. În cazul meu, șeful nu a avut niciodată un dialog cu mine și am crescut ca o buruiană pe un câmp pârjolit de seceta intrigilor, a intereselor și a meschinăriilor de tot felul.

Sunt șefi care în loc să se preocupe de a defini proiecte, de a obține finanțarea proiectelor și de evoluția subalternilor, de cariera acestora, caută să-și consolideze poziția în raport cu șefii lor ierarhici superior, uitând că șefii ierarhici apreciază doar pe cei cu rezultate, care se remarcă prin soluțiile pe care le dau în proiectele de care se ocupă.

Am văzut șefi răi, datorită micimii lor, a incompetenței lor, a lipsei lor de profesionalism, într-un cuvânt, a mediocrității lor incurabile. Întotdeauna mi-am sfătuit doctoranzii să nu anunțe la locul lor de muncă data susținerii tezei de doctorat, ci după susținere să ducă la acel loc de muncă un platou cu fursecuri, cu prăjituri și câteva butelii de băuturi răcoritoare, pentru a marca evenimentul. Cei care nu au ascultat, au avut surpriza, ca chiar în ziua susținerii tezei să primească sarcini de servici imposibile, precum plecarea în străinătate sau reținerea la muncă pentru soluționarea unei probleme urgente.

Faptul că șefii au răutățile lor, nu este deloc o noutate, dar faptul că punerea în operă a acelor răutăți duce la stagnarea proiectelor, la disoluția echipelor, îngrijorează și în final, respectivii șefi se târăsc spre mocirla uitării, căci chiar dacă biologic rezistă zeci de ani pe poziție, în momentul plecării de pe poziția de șef, nu se găsește pentru ei o persoană care să le spună o vorbă bună sau care să le ofere o strângere de mână.







(19 ianuarie 2025)

Păcatele unor culturiști

Culturismul este un sport extrem de greu, cu mult mai greu decât boxul, decât halterele și s nu mai vorbim, este infinit mai greu decât fotbalul, pentru că:
- performanța culturistului o dă însăși corpul său,
- dinamica definirii și volumului mușchilor este accelerată,
- abordarea neștiințifică a antrenamentelor e catastrofală,
- talentul culturistului este 1%, iar munca lui este 99%,
- ciclul de pregătire are nivel de severitate maxim,
- vârsta la care se practică depinde strict de sportiv.

Unii dintre culturiști, mai ales dintre culturiștii tineri păcătuiesc prin:

- a posta fotografii și clipuri pe portaluri destinate adulților, fără a ține seama de migrația necontrolată a conținutului digital, cu efecte nedorite peste ani și ani, când și-ar dori ca acel conținut digital să nu-i mai urmărească în niciun fel, mai ales când cariera lor a luat o cu totul altă direcție,

- a se lăsa duși de val, fără a defini o strategie legată de cariera de după activitatea competițională și se trezesc la un moment dat ca într-un ocean, debusolați și nu știu de unde să înceapă un nou drum,

- a-și crea o imagine deformată asupra nivelului lor de performanță, cu efecte negative după evaluările arbitrilor în competiții, care au rolul de a-i demotiva, căci se consideră nedreptățiți și în loc să înceapă noi cicluri de pregătire pentru noi competiții în viitor se lasă pe tânjeală,

- a trece de la culturism spre cariere specifice muncilor fără calificare, munci care nu au nicio legătură cu acest sport, fără a fructifica experiența acumulată de-a lungul multor ani de antrenamente, fără a pregăti alți tineri care la rândul lor să practice culturismul de performanță,

- a crede că performanța se realizează și pe alte căi, ocolind munca la antrenamente, disciplina strictă și dieta, prin folosirea a tot felul de substanțe, cărora în mod eronat li se asociază denumirea de suplimente, dar care au rolul de a ajusta pe termen scurt ceea ce munca, disciplina și dieta generează cu adevărat performanță, iar surogatele din culturism sunt depistate rapid și sunt sancționate drastic.

Mai sunt și alte păcate, dar este important ca tinerii culturiști să caute să se ferească să cadă în păcat, pentru că în hăul unde ajunge, se iese îngrozitor de greu, iar cei ce nu reușesc se îndreaptă spre drumuri înfundate, iar regretele tardive nu le țin de cald în niciun fel

(26 octombrie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (I)

Preambul

Am observa la o televiziune cum niște tineri puneau problema aceasta într-un mod ironic și nepermis. În opinia mea, teoria este teorie, cărțile sunt cărți și practica e practică, iar eficiența este aspectul esenția. Se zice că cel mai bun sfat este să nu dai sfaturi. Dar dacă tot ne apuucăm să dăm sfaturi, este cel mai indicat ca sfatul să vină din partea unei persoane care știe ce spune, care nu vorbește din cărțile pe care le-a memorat fără a înțelege prea multe.

Fiecare dintre noi simte la un moment dat nevoia unui ghid, care să-l ajute să-și limpezească gândurile pentru a face pașii următori, care să-i aducă exact acele elemente de care are nevoie și care să însemne evoluție, stabilitate, satisfacții și mai ales succesul mult așteptat, suvves însoțit exact de acele elemente pe care le consideră esențiale pentru sine, adică bani, confort și dacă este și lux, cu atât mai bine.

Nu este vorba de a prezenta aici lucrurile distorsionat, așa cum se întâmplă la unele reclame de suplimente care asigură transformarea corporală de la un bărbat oarecare spre un corp cu mușchi super-definiți, cu pătrățele proeminente pe abdomen în doar două săptămâni, garantat. Cel ce cade în plasa unei astfel de abordări va avea surpriza că suplimentele achiziționate, nu sunt nici pe departe ceea ce au fost prezentate și se dovedesc a fi doar niște banale prafuri care nu fac nici rău, dar nici bine nu fac. 

Pornind de la o experiență proprie verificată și răs-verificată, dar folosind și literatură de specialitate, prezint într-un set de 25 de lecții, drumul pe care trebuie să-l parcurgă orice bărbat pentru a fi exact ceea ce el dorește să fie. Să mă recomand.

Eu am o vârstă.

Eu am o experiență.

Eu am avut succes în anumite privințe.

Eu am avut obiective și pe toate le-am atins.

Eu am criterii de auto-evaluare  instantanee.

Eu am capacitatea de a-mi corecta comportamentul.

În aceste condiții, am pretenția că sunt o persoană credibilă, care știe să îmbine teoria cu practica și care are capacitatea de a oferi acele elemente absolut necesare stabilirii jaloanelor pe care oricare dintre boi, bărbații, trebuie să le urmăm pentru a ajunge să fim exact ceea ce ne dorim, în condițiile în care avem disponibilitatea să facem acele ajustări necesare în viața noastră, pentru a ne atinge obiectivele, căci nimic nu pică din cer și nimic nu vine de la sine. 


(30 noiembrie 2023)

Ce este videochatul și cu ce se mănâncă el?

Toată lumea vorbește despre videochat. Această chestie a luat o amploare deosebită pentru că:
- permite comunicarea facilă prin imagine și sunet,
- este accesibilă oricui are un computer sau un smart mobil,
- are nenumărate grupuri țintă extrem de numeroase,

- dezvoltă, restructurează și resetează cariere,
- înseamnă bani, mulți bani pe fluxuri specializate.

Aplicația liberă de videochat este activată de două persoane, atunci când doresc să se vadă și să-și vorbească. WAPTSAPP permite realizarea de videochat și nu numai, ca orice altă rețea de socializare.

Aplicațiile elaborate de viceochat presupun studiouri, persoane specializate, realizarea de conturi,  efectuarea de plăți pentru activități și acțiuni speciale de expunere contra cost pe unitatea de timp. S-au dezvoltat profesii în jurul videochat-ului, activități extrem de profitabile și grupuri țintă formate din persoane plătitoare, extrem de numeroase, din moment ce videochatul a devenit o adevărată industrie, căpătând o semnificație distinctă de videoconferințe și de apelurile video private.

Există nenumărate rețele unde se exersează activități de videochat extrem de rafinate, bazate pe tehnologii unde rezoluțiile de preluare a imaginilor sunt excelente și unde studiourile sunt de-a dreptul profesionale, căci banii adevărați investiți aduc la rândul lor bani inmiit, studiourile de videochat profesioniste fiind foarte rentabile, așa cum arată această piață deja dezvoltată la cote pe care nimeni nu le băuia acum 30 de ani.

Videochatul se adresează bărbaților, în egală măsură ca și femeilor, dar din direcții diferite. Există actori și actrițe de videochat pe de o parte și există spectatori de videochat, care plătesc, pe cealaltă parte. Nimeni nu plătește bani mulți degeaba și în lumea videochatului se vorbește despre discuții, despre expuneri și despre acțiuni pentru care se plătește și tarifele sunt cunoscute de toți cei interesați.

riscurile la care se expun cei care practică videochatul decurg din posibilitatea de stocare a sesiunilor de videochat și din migrarea necontrolată a conținutului digital, ceea ce atrage consecințe defavorabile la adresa celor care doresc să se retragă din branșă, căci trecutul îi urmărește definitiv și ireversibil.



(28 noiembrie 2023)

Planificarea, managementul și derularea carierei

    Planificarea carierei nu este deloc o treabă ușoară. Există părinți care planifică cariera copiilor lor. Dacă ambii părinți sunt medici, evident, vor copiii lor să fie tot medici. Dacă ambii părinți sunt avocați, vor copiii lor să devină tot avocați. În cam toate meseriile, sunt părinți care planifică cariera cel puțin a unui copil. Tatăl este olar și vrea ca un copil să-i continue meseria. Tatăl este croitor și vrea ca un copil să devină tot croitor ca el.  La noi, tata a fost cizmar și ne-a spus că e o meserie foarte grea, drept care ne-a lăsat pe fiecare să mergem pe drumul lui, drept care niciunul din cei cinci copii niciunul nu a devenit cizmar.

Eu mă voi referi la tânărul de 17 sau 18 ani care deja cunoaște destul de multe lucruri și are ideea spre ce carieră să se îndrepte. Din acel punct apare planificarea carierei.

În mintea mea, cariera înseamnă o meserie, o profesie, ceva care necesită o formă de școlarizare, astfel încât tânărul să obțină o diplomă, un certificat, un document prin care să i se arate că a învățat meseria.

Pentru a fi avocat, trebuie să faci liceul, să ai bacalaureatul, să faci  Facultatea de Drept, să dai admitere la Baroul de avocatură și să obții dreptul de a profesa meseria de avocat.

Pentru a fi medic, trebuie să faci liceul, să ai bacalaureatul, să faci facultatea de Medicină, să faci Rezidențiatul, să obții titlul de medic specialist și să înveți toată viața, căci medicina evoluează și tu ca medic trebuie să fii la curent cu toate noutățile, pentru a soluționa corect problemele pacienților tăi.

Când tânărul își alege meseria, profesia sau cariera pe care o va urma, lucrurile sunt clare și el are toate elementele pentru a-și planifica cariera. Eu iau cazul meu. După ce am terminat liceul și am luat examenul de maturitate, mi-am propus să dau examen de admitere la facultate. Pentru mine lucrurile s-au clarificat legat de carieră la vârsta de 20 de ani. Atunci am știut că în viața mea vreau să mă ocup de programarea calculatoarelor, că vreau să fiu informatician, mai exact programator. Au apărut ajustări în anul al V-lea când am primit oferta de a rămâne asistent universitar stagiar în catedră, dar tot pe probleme de programare a calculatoarelor. Știam că încep ca asistent universitar stagiar, că pasul următor este asistent universitar titular, pasul următor este lector universitar, apoi conferențiar universitar și ultima treaptă este aceea de profesor universitar. Aș minți dacă nu aș spune că am făcut un plan al carierei, dar pe acele vremuri, trecerea de la o etapă la alta nu depindea de rezultatele mele nici măcar în proporție de 10%. Dorința mea era clară că trebuie să fac tot ceea ce depinde de mine ca să nu rămân până la pensie asistent universitar titular.

    Managementul carierei include toate activitățile pe care fiecare dintre noi trebuie să le executăm pentru a asigura crearea condițiilor pentru a trece la pasul următor al evoluției, căci o carieră de succes este doar aceea în care se traversează pașii specifici evoluției. Pentru a deveni lector universitar trebuie doctorat, trebuie articole publicate, trebuie scrise cărți. Tot așa stau lucrurile și pentru a deveni conferențiar universitar, dar numărul de articole, numărul de proiecte, numărul de cărți care trebuie realizate în intervalul de când ai fost promovat lector, este cu mult mai mare. Exigențele sunt mult mai mari. Și pentru a deveni profesor universitar sunt criterii greu de îndeplinit, dar cine muncește din greu și dovedește că are calitățile necesare, face tot ce este necesar și devine profesor universitar. În toate meseriile și în toate profesiile sunt stadii și fiecare meseriaș sau profesionist se luptă să atingă acele stadii, astfel încât să îndeplinească criteriile necesare promovării în carieră, promovare care nu se obține bătând din palme, ci muncind din greu, făcând dovada că sunt îndeplinite toate cerințele pentru a se conchide că ai îndeplinit cerințele pentru stadiul din carieră la care râvnești.

    Derularea carierei este exact ceea ce se întâmplă cu fiecare dintre noi, pas cu pas pentru a traversa etapele ce definesc cariera, prin acțiuni mărunte, dar legate unele de altele. Este munca pe care fiecare din noi o facem zi de zi și evaluările pe care le facem pentru a vedea ceea ce a mers bine și ceea ce nu a mers bine, pentru a îndrepta lucrurile. Nimic nu pică din cer, dacă suntem oameni cu capul pe umeri și contăm doar pe propriile noastre forțe, așa cum ar trebui să fie normal pentru toată lumea. Derularea carierei presupune activități, presupune resurse, presupune termene. Nu este deloc ușor atunci când lucrăm să ne gândim la toate aceste lucruri, mai ales atunci când cariera noastră presupune lucrul în echipă și în mod special atunci când rolul nostru este și acela de a coordona echipa. Eu nu am acceptat niciodată să joc rolul de șef, fără să am ceva de făcut în acel proiect, ca programator, căci cel care se erijează doar în poziția de șef, are drumul larg deschis spre deprofesionalizare și niciodată eu nu mi-am dorit așa ceva.

Lumea evoluează, dar cele trei probleme rămân. Acum cariera este ceva un pic mai volatil, dar tot trebuie ca omul să se stabilizeze spre o direcție, căci a merge în bătaia vântului nu este o soluție, iar a ajunge la pensie fără a cunoaște de unde vei lua pensia este deja o mare problemă.


(17 august 2023)

Ce înseamnă să ai o profesie?

Acum mulți ani, despre un bărbat se zicea că e bun de însurătoare dacă are:
- o meserie,
- armata făcută,
- un loc de muncă.

Pe vremea mea, a avea o meserie însemna să ai o școală de meserii terminată cu diplomă sau să fi absolvit o facultate care oferea o profesie clară precum arhitect, doctor, contabil, inginer mecanic, violonist, profesor de sport sau ceva asemănător. A avea armata făcută era semn de bărbăție, că numai un bărbat adevărat știe să țină o pușcă în mână și să tragă cu ea. În mintea oamenilor era ideea că armata îl disciplinează pe tânăr și-l face să fie bărbat căci în armată soldatul își face patul, își face ghetele, își calcă pantalonii, umblă curat și îngrijit, căci altfel dă de bucluc. În armată cine este indisciplinat este pedepsit cu zile de carceră sau e pus să spele closete și este verificat dacă a făcut treabă bună sau nu. Pentru a avea o meserie tânărul trebuia să facă cel puțin doi sau trei ani de școală profesională sau patru sau cinci ani de facultate, căci ideea de a învăța o meserie la locul de muncă sau din zbor, nu prea exista.

În vremurile de demult, un tânăr trebuia să aibă un loc de muncă stabil. Dădea de gândit dacă un tânăr își schimba des locul de muncă și mai ales dacă nu era apreciat la uzină, la birou sau pe ogor, căci veștile proaste circulau foarte repede în comunități și echivalau cu a pune o tinichea de coada cuiva.

În ziua de azi lucrurile sunt schimbate radical.

Au apărut noi și noi meserii.

Lumea nu mai merge la locul de muncă, ci la job.

Ideea de a avea o calificare dovedită cu un certificat este desuetă.

Faptul că omul a terminat o facultate unde a învățat ceva și lucrează în alt domeniu e ceva natural.

Nu mai interesează pe nimeni că o persoană are sau nu un certificat de calificare, interesează doar ce face.

Schimbarea cu frecvență mare a locului de muncă e interpretată doar ca dorință de salariu mare.

Acum se vorbește despre carieră și despre viața personală care trece pe planul al doilea.

Și totuși, apare și momentul adevărului, atunci când se urmărește trecerea la un alt nivel, acolo unde se cere un dosar în care piesele de bază sunt:

- școlile absolvite,

- certificatele de calificare obținute,

- caracterizări de la locurile de muncă,

- lista cu rezultatele efective,

- descrierea activităților pe care știe să le efectueze,

- calificative de la alte locuri de muncă.

Atunci fiecare dintre noi vedem cine suntem și ce părere au cei avizați despre noi. Am văzut când se discută astfel de dosare ale persoanelor și am văzut cum membri ai comisiilor strâmbă din nas la auzul denumirii unor universități absolvite de candidați sau de numele unor reviste unde au publicat articole. Să nu uităm căci nu numai dosarul este esențial, ci și participarea la teste, probe practice și la dialogri cu angajatorul, unde acesta își dă imediat seama cum stau lucrurile, căci înainte de a căuta punctele tari, din dosar, din activitatea practică. din teste, din discuții răzbat minusurile, care cântăresc enorm.


(17 decembrie 2022)

Vârful de carieră

Există profesii unde nu se pune problema vârfului de carieră. Mă refer la scriitori,  la pictori, la matematicieni, la agricultori, la cercetătorii științifici, la creatorii de modă.
Există însă profesii unde problema vârfului de carieră este o realitate și cei ce practică astfel de meserii este bine să cunoască ce înseamnă vârf de carieră pentru meseria lor și care este perioada din viață în care ei se află la vârf de carieră.
Lucrurile sunt simple și ca orice indicator, vârful de carieră este calculat cu elemente de subiectivitate, numai că trebuie să existe o acceptare a procedurii de calcul de către toată lumea, căci altfel se instalează haosul și o astfel de stare nu folosește la nimic.
Să luăm culturismul, căci în această zonă am suficient de multe date și din discuțiile cu unii sportivi am înțeles cam ce este vârful de carieră și cum ar fi normal să se calculeze.

Vârful de carieră se definește de fapt ca interval. Există limita minimă a intervalului care arată când începe vârful de carieră și limita maximă, care stabilește când se încheie vârful de carieră.

Pentru culturiști am procedat astfel:

- am luat lista celor care au cucerit titlul de Mr. Olympia,

- am notat în dreptul fiecăruia vârsta la care au cucerit primul titlu,

- am notat în dreptul fiecăruia vârsta când a cucerit ultimul titlu,

- am eliminat valoarea cea mai mică de la cucerirea primului titlu,

- am eliminat valoarea cea mai mare de la cucerirea ultimului titlu,

- am calculat media aritmetică a vârstei de cucerire a primului titlu,

- am calculat media aritmetică a vârstei de cucerire a ultimului titlu,

- cele două medii dau capetele intervalului ce definește vârful de carieră,

- pentru simplificare, am rotunjit în minus cele două valori medii.

Indicatorul este orientativ și oricine vrea, construiește un astfel de indicator. Condiția esențială este să spună cum l-a calculat și la calculul mediilor, seriile să aibă cel puțin 16 termeni omogeni, pentru ca media aritmetică să fie cât de cât reprezentativă. Nu înseamnă că lipsesc excepțiile. Ele trebuie acceptate și ca orice lucru în viață, noi trebuie să dăm dovadă de inteligență și flexibilitate, fără a exagera însă. Vârful de carieră ne ajută să stabilim probabilitatea producerii unui eveniment. Dacă evenimentul se află în interiorul vârfului de carieră, probabilitatea de producere este mult mai mare decât dacă evenimentul se produce în afara vârfului de carieră a persoanei. Aici, problema este cu atât mai necesar a fi studiată cantitativ pe ramuri de sport și eficiența muncii se va vedea extrem de repede și cu rezultate spectaculoase, dacă loturile de sportivi se află în zona vârfului de carieră și acest vârf coincide cu vârful de formă al sportivilor.


(14 august 2022)

Cariere solide

Asistăm în ultimul timp la tot felul de scamatorii generate de falsurile pe care unii și alții și le construiesc pentru a-și lustrui aparențele în ceea ce privește cariera, încât lumea să fie profund impresionată, deși nimic nu-i recomandă pe respectivii prin ceea ce au făcut înainte de a ajunge în lumina reflectoarelor.
Este momentul să definesc aici ce înțeleg eu printr-o carieră solidă. 
Pentru a realiza o carieră solidă, totul începe de la statutul de elev.
Elevul este un elev silitor, cu rezultate foarte bune, fără a fi împins de la spate și fără ca notele obținute să reflecte intervenții oculte. Elevul bun este elevul care obține note de peste 8(opt) prin munca sa continuă, fără ca hazardul să joace vreun rol.
Elevul bun merge la un liceu bun.
Elevul bun termină liceul și obține note de peste 7(șapte) la bacalaureat.
Elevul bun susține examen de admitere la una dintre facultățile bune, unde competiția este reală, unde exigența este reală și unde intră ca studenți în primul an Ț tineri și termină cel mult 66% dintre ei, restul se pierd pe traseu pentru că nu fac față, pentru că funcționează mecanismele de cernere a valorilor.
Studentul bun este acela care urmează cursurile facultății și obține note de peste 7,50 la toate examenele, fără a solicita avantajele activității de la seminarii, ca bază pentru promovare, când examenul trebuie în studenție să fie determinat. Studentul bun are preocupări reale pentru a deveni un excelent profesionist, fără să fie dominat să obțină o diplomă undeva, căci în practică va face cu totul altceva, dar important este să aibă studii superioare, căci așa vrea societatea și mai ales familia, care a investit în el.
Absolventul bun, este și profesionistul bun care aplică la locul de muncă ceea ce a învățat în facultate. Este de apreciat profesionistul care face cu drag meseria pentru care a învățat.
Dacă absolventul de 3 ani de licență urmează un master, el va fi bun dacă va facee la master exact ceea ce trebuie ca la lopcul său de muncă să fie și mai bun. Nu face master pentru a pune în CV că are master, ci pentru că vrea în plan profesional să fie și mai bun.
Dacă absolventul de masterat vrea să facă un doctorat, e bine venit, numai că doctoratul înseamnă:
- muncă,
- idei,
- originalitate,
- nădușală,
- continuitate, 
- ritm,
- deschidere,
- documentare,
- perseverență,
- publicații,
- autoexigență,
- rezultate,
- teza,
- susținere,
- comisie,
- diplomă.
Un doctorat înseamnă cel puțin trei ani de mungă grea, în care zilnic sunt dedicate cel puțin trei ore activității de documentare, de cercetare, de creație, de comunicare a rezultatelor și scrierii la teză. Teza de doctorat nu se scrie singură, ci trebuie muncită din greu.
Cariera solidă înseamnă:
- muncă,
- muncă,
- muncă.
Nimic nu se face trișând, dansând și mimând. Am văzut de-a lungul anilor cariere improvizate, făcute prin ocolirea muncii de către oameni pentru care societatea a fost extrem de îngăduitoare, iar ei prea naivi să creadă că nu vine momentul adevărului, moment în care exact ca în povestea lui H. C. ANDERSEN se vede că împăratul este gol și tot eșafodajul de falsuri ale castelului de nisip se probușește la cea mai mică adiere de vânt, căci teza de doctorat nu o face unul care nu știe nici să se iscălească, iar lucrarea de disertație nu se scrie singură, oricât de mult și-ar dori unul care știe doar să facă numere de circ în arena de c-c-t a politicii de doi bani în care se screme să penetreze și să supraviețuiască.

(15 decembrie 2021)

Cariera de slugă

Cariera de slugă este cu mult mai mult decât o carieră, căci meseria de slugă nu este laîndemâna oricui, pentru a fi slugă trebuie:
- talentul de a zâmbi în orice moment,
- inspirație de a spune exact ceea ce place,
- lipsa respectului de sine,
- capacitatea de a fi preș,
- acceptarea umilințelor în public,
- ideia de a avea tot timpul un stăpân,
- puterea de a sta cu privirea în pământ,
- reprimarea acceselor de mândrie,
- modelarea stărilor după stăpân,
- anularea oricărei urme de personalitate.

Cariera de slugă perfectă este una de succes dacă și numai dacă stăpânul este de maximă mulțumire prin tot ceea ce sluga face pentru el. Sluga model este aceea care se evidențiază față de celelalte slugi prin:
- reacții,
- soluții,
- laude,
- promptitudine,
- devotament,
- viteză,
- zâmbet,
- miere,
- inițiativă,
- intuire.
Am văzut oameni onorabili care datorau cariera lor doar prin comportament de slugi, ceea ce se vedea în momentele în care relaționau cu stăpânii lor, care îi puneau în situațiile cele mai jenante, iar acei oameni onorabili se conformau fără să crâcnească. Am văzut pe al doilea om al județului dansând din buric, la bustul gol pe o masă la comanda celui mare venit de la București.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră și în cazul slugilor. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes, chiar și în cazul slugilor, căci există diferență între sluga oarecare și sluga perfectă. În opinia mea, a face o carieră de slugă înseamnă:

- a învăța la o școală simultan cu diferite discipline, comportamentul de slugă față de profesori,

- a profesa o meserie ca angajat al unui stăpân pentru a face numai ce stăpânul cere,

- a avea succes pe care îl transferă necondiționat stăpânului,

- a-l face să strălucească pe stăpân prin ceea ce face sluga, spunând că meritele nu-i aparțin,

- a fi mulțumit numai atunci când își mulțumește stăpânul,

- a fi recunoscut ca slujindu-și stăpânul în mod exemplar, de către celalte slugi mai ales, 

- a fi solicitat exact acolo unde tot ceea ce este nasol pentru stăpân este preluat de slugă zâmbind.

Cariera de slugă se construiește cu trudă și cu lacrimi. Cariera de slugă presupune un obiectiv realist legat de modalitatea de a parveni, nu neapărat prin muncă cinstită. Cariera de slugă presupune resurse disponibile oferite de stăpân discreționar. Cariera de slugă înseamnă autoevaluare însoțită de răzbunare cruntă când stăpânul își pierde puterea. Cariera slugii necesită sacrificii la capitolul mândrie, demnitate și credință. Cariera de slugă nu înseamnă autodistrugere acceptată voluntar.
Cariera de slugă este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de slugă, fără a-și da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase, dar slugile de cele mai multe ori cad în picioare căci mulți dintre stăpâni au defectul de a fi creduli.

(28 martie 2018)

Cariera de profesor

Cariera de profesor este evaluată de unii doar prin prisma că profesorii sunt:
- neproductivi,
- muncesc 6 - 18 ore săptămânal,
- chipurile stau degeaba,
- nu se văd rezultatele ca la strungar.
Când vorbesc despre cariera de profesor știu ce vorbesc. A fi profesor nu este deloc o treabă simplă. Numai cine nu are creier vorbește aiurea despre ce înseamnă a fi profesor. Am văzut mulți care au trecut ca gâsca prin apă vorbind cu dispreț despre profesori. Unii dintre ei meritau acele ziceri, pentru că-și făcuseră meseria de râs. Am pretenția că m-am străduit să fac și eu cât am fost în stare să fac, fără a exagera prea tare. Cariera de profesor este foarte grea, dar aduce o serie de satisfacții, mai ales atunci când profesorul are posibilitatea să se reîntâlnească peste ani cu cei cu care a lucrat. Nu trebuie să se aștepte la a i se mulțumi, ci măcar să nu i se dea un brânci pe scări.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră de profesor înseamnă:

- a învăța foarte bine în școală pentru a justifica zicerea: când eram eu elev sau student,

- a preda la un înalt nivel materia pentru care s-a pregătit și să nu se facă de cacao,

- a avea succes la elevi sau studenți, în ideia de a deveni modelul lor,

- a străluci în timpul lecției sau cursului, captivând atenția,

- a fi mulțumit de munca lui, concretizată prin rezultatele la examenele din afara școlii,

- a fi recunoscut printre elevi dar și printre colegi ca fiind foarte bun în ce face, 

- a fi solicitat și în exteriorul școlii pentru a preda sau pentru a evalua.

Cariera de profesor se construiește cu trudă multă. Cariera presupune un obiectiv realist, mai ales pentru a o face foarte bine. Cariera de profesor presupune resurse disponibile, calități speciale și multă răbdare. Cariera de profesor înseamnă autoevaluare permanentă, pentru a ține pasul cu modificările din manuale. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera de profesor necesită sacrificii căci disciplina și puterea exemplului sunt esențiale, alături de principii de moralitate ferme și respectate neabătut. Cariera de profesor înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare fără rost, mai ales din dorința de a câștiga mulți bani, ținând nenumărate norme, căci se face rabat de la calitate. Cariera acesta nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera de profesor nu înseamnă invidie. Cariera de profesor nu înseamnă autodistrugere, ci construcție permanentă de idealuri.

(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Cariera este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează interesul pentru carieră, fără ași da osteneala în vreo direcție. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.

Cariera de cântăreț

Cariera de cântăreț este lucrul la care se gândersc și cei cu voce, dar mai ales cei care nu prea au voce, deși își doresc să apară în convcerte. Am auzit că sunt televiziuni care pentru 300 de lei permit difuzarea de clipuri, chiar dacă interpreții sunt de o stupiditate strălucitoare. Din 1.000 de solițti din anul 2000 doar vreo 30 mai apar după 2015 și peste alți 25 de ani din cei 1.000 se va mai auzi de cel mult 5. Așa este viața. Sunt unii care apar ca meteoriții și se sting tot așa de repede. 

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carier de cântăreț. Există:
- cântăreți de folk,
- cântăreți de muzică populară,
- cântăreți de jazz,
- cântăreți de operă,
- cântăreți de operetă,
- cântăreți de muzică pop,
- cântăreți de muzică lăutărească,
- cântăreți de manele,
- cântăreți de rock,
- cântăreți de muzică lălăită,
- cântăreți de muzică de petreceri,
- cântăreți de muzică bisericească.
Pentru a fi cântăreț trebuie voce, ureche muzicală și talent.
Pentru a fi un mare cântăreț trebuie ceva special și repertoriu.
Toată lumea visează să facă o carieră de cântăreț de succes care să apară în fața a zeci de mii de spectatori care să-l ovaționeze pentru cum s-a produs pe scenă, bineînțeles  succesul să fie uriaș. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală de muzică pentru a cânta după note și nu după ureche,
- a avea cultură nu numai muzicală, dar pentru a ști muzică în profunzime,

- a profesa o meserie și a cânta în auxiliar dacă nu a început cu cîntatul din fragedă pruncie,

- a avea succes la neamuri, la colegi, la colectivități mai mari și apoi la publicul larg,

- a străluci în orice moment prin ceea ce cântă, cum se mișcă pe scenă și prin diversitate și rezistență,

- a fi parțial mulțumit de ceea ce a făcut, dar mai ales a mulțumi pe spectatori,

- a fi recunoscut pe stradă dar și fără a fi văzut, doar după voce, 

- a fi solicitatsă cânte în spectacole, la televiziuni dar și la evenimente private.

Cariera de cântărețse construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Dacă vede că este pentru operă, operă să facă. Dacă vede că este de jazz, jazz să facă. Trecerile de colo-colo sunt neproductive. Cariera presupune resurse disponibile, adică voce, volum, timbru, ureche și talent cu carul. Cariera înseamnă autoevaluare notă cu notă pentru a vedea ce nu a mers bine, ca să se ajungă la perfecțiune. Cariera înseamnă autocorecție și exigență, fără suprasolicitare a instrumentului numit voce, care dacă se pierde, pierdută este. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii enorme, dar bine dozate pentru a fi mereu în formă. Cariera de cântăreț înseamnă dăruire și ardere continuă la cele mai înalte cote. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor, căci apar momente penibile, mai ales dacă sunt în public duc la prăbușirea ireversibilă a carierei. Cariera nu înseamnă invidie, lucru foarte greu de realizat într-o lume în care lupta este acerbă căci supremația presupune prea puține locuri în față. Cariera de cântăreț nu înseamnă autodistrugere, ci conservare.

(28 martie 2018)

Cariera de succes

Cariera de succes este tot ceea ce-și dorește un tânăr. Numai că o carieră de succes trebuie construită pas cu pas, prin muncă asiduă, dăruire și perseverență. Nimic nu pică din cer, mai ales când este vorba de o carieră unde există produse făcute de cineva și consumatorii acestor produse.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de succes, mai ales că apar situații în care succesul facil ia mințile multor tineri. Toată lumea visează să facă o carieră de succes, bineînțeles de succesmare, căci nimeni nu se mulțumește cu un succes mic. În opinia mea, a face o carieră de succes înseamnă:

- a învăța foarte bine la o școală unde respectul pentru carieră este sfânt,

- a profesa o meserie,

- a avea succes încă de la început prin talentul cu care tânărul este dăruit de natură,

- a străluci doar ca rezultat al talentului nu este suficient, ci trebuie multă muncă,

- a fi mulțumit este exact ceea ce nu trebuie să se întâmple, căci succesul presupune perfecționism,

- a fi recunoscut nu de neamuri, ci de cei exigenți de meserie, care sunt și obiectivi, 

- a fi solicitat, dar nu într-atât încât să apară uzura care este ireversibilă.

Cariera de succes se construiește în timp, cu răbdare și cu perseverență. Cariera de succes presupune un obiectiv realist, bine definit și urmat fără abatere. Cariera presupune resurse disponibile în afară de talent, căci fără bani mulți este greu să se construiască o carieră unde nu apar specialiștii autentici care să-l instruiască pe tânăr, în afara exercițiului individual. Cariera înseamnă autoevaluare, măsuri ferme de perfecționare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera de succes presupune efort constant, ritmic și încurajări. Cariera necesită sacrificii pe care cei din jur nu au habar să le evalueze și mai ales să le aprecieze. Cariera înseamnă dăruire totală. Cariera nu înseamnă epuizare, căci exagerările sunt erori de neiertat și au consecințe dintre cele mai grave. Succesul îi îmbată pe unii și succesul îi pierde pe toți cei care nu știu să-l gestioneze cu cap. Cariera de succes nu înseamnă în niciun caz depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie, ură și sabotarea adeversarilor. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin acțiuni nesăbuite sau prin excese negestionate corect.
Cariera de succes este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba. Foarte mulți mimează și succesul și  interesul pentru o astfel de carieră, fără a-și da osteneala în vreo direcție corectă a înțelege riscurile și mai ales eforturile. Lipsa de realism în proiectarea carierei de succes duce spre ratări dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase.

(28 martie 2018)

Cariera de culturist

Cariera de culturist este îmbrățișată de numeroși tineri, dar numai foarte puțini dintre ei ajung să o urmeze până la capăt, adică să se pregătească și să meargă în concursuri mari și să se situeze pe podiumuri la premiere sau să devină campioni.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră în culturism, dar se pune accent pe ideia de trainer personal, pornind din start spre obținerea de performanțe individuale ale celor antrenați și mai puțin pe formarea de culturiști cu care să se mearcă în competiții de specialitate.. Toată lumea visează să facă o carieră de trainer, dar cel mai grozav este ca această carieră să urmeze celei de culturist de concursuri, căci un culturist adevărat va fi cu mult mai convingător decât unul pregătit teoretic de laborator. Culturistul care a mers în competiții, este bineînțeles un trainer de succes, pentru că eș știe și teorie, dar este tobă de practică. Acest lucru se vede pe el.. În opinia mea, a face o carieră în culturism înseamnă:

- a învăța carte la o școală, după care se va merge la sala de forță pentru antrenamente bine gândite,

- a profesa o meserie din care se câștigă bine pentru că acest sport este costisitor,

- a avea succes în ideia de a face progrese importante bazate pe muncă, dietă și disciplină,

- a străluci în competiții precedate de cicluri de pregătire epuizante,

- a fi mulțumit de rezultatele obținute ca pre,isă a eforturilor viitoare pentru a merge în competiții,

- a fi recunoscut de arbitrii dar și de ceilalți concurenți ca fiind foarte bun, 

- a fi solicitat să participi la concursuri și la acțiuni de promovare de suplimente,
- a avea o strategie clară despre activitatea post-competițională de trainer certificat.

Cariera de culturist se construiește cu multă muncă, cu disciplină strictă și respectând o dietă clară, optimă. Cariera presupune un obiectiv realist care depinde de munca depusă dar și de zestrea genetică proprie. Cariera de culturist presupune resurse disponibile și aici mă refer la resursa timp, la resursa bani și la resursa voință care este cea mai importantă. Cariera înseamnă autoevaluare cu măsurători, în oglindă și cu cântarul. Cariera de culturist înseamnă autocorecție la antrenamente și la comportament pentru a duce pregătirea în direcția cerută de standardele de performanță ale concursurilor. Cariera presupune efort și voință. Cariera de culturist necesită sacrificii, pentru că ea se suprapune cu cea mai bună perioadă din viața unui tânăr, în condițiile în care tentațiile sunt foarte mari, mai ales atunci când sportivul apare în colectivități și expune rezultatele muncii lui.. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare, ci lucru științific, respectând reguli pe care culturistul le găsește în literatura pe care o citește din cărți sau de pe Internet, în niciun caz, după lucrul empiric, după ureche. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor fără sens, doar de a ajunge undeva cu orice preț, pentru că au fost și situații în care excesele au fost fatale unor sportivi. Cariera nu înseamnă invidie și nici a arunca vina pe alții pentru propriile insuccese, ci a vedea cauzele și nu efectele ratărilor, pentru a ști cum trebuie pornită pregătirea pentru următorul concurs. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin folosirea de substanțe interzise, căci aceasta înseamnă excludere.
Cariera de culturist este o chestiune extrem de mult discutată, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, căci nu aspectul este esența, el este rezultatul. Foarte mulți mimează culturismul și  interesul pentru carieră, fără a-și da osteneala în  direcția pregătirii performanței adevărate. Lipsa de realism duce spre ratări dintre cele mai dezarmante și spre regrete dureroase. Culturismul este un sport costisitor și nivelul la care s-a ajuns presupune abordare interdiciplinară.

(28 martie 2018)

Cariera de fotbalist

Cariera de fotbalist este extrem de atractivă deoarece fotbaliștii:

- câștigă foarte mulți bani,

- joacă în fața a zeci de mii de spectatori,

- sunt adevărate vedete,

- există imaginea câștigului ușor,

- viața lor este trepidantă,

- foarte buni devin idoli.

Prea puțini știu:

- câte sacrificii fac fotbaliștii,

- că este o muncă de mare uzură,

- că viața de fotbalist este extrem de scurtă,

- despre riscurile la care se expun sunt enorme,

- că gloria lor este trecătoare,

- că a fi mare fotbalist înseamnă mare talent.

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre cariera de fotbalist și mulți puști își doresc să devină un fel de Messi, un fel de Ronaldo sau un fel de Tătărușanu.. Toată lumea visează să facă o carieră de fotbalist, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală unde se face fotbal la orele de sport și există teren de fotbal,

- a profesa fotbalul ca pe o meserie ca oricare alta, cu dăruire și mai ales cu seriozitate,

- a avea succes pe teren, bazat pe nenumărate ore de antrenament epuizant,

- a străluci prin execuții tehnice, prin sprint și prin imaginație,

- a fi mulțumit pentru ceea ce faci, dar în niciun caz automulțumit și autosuficient,

- a fi recunoscut de coechipieri, manager, de patron  și de antrenporpentru valoarea de pe teren, 

- a fi solicitat să joci în echipa națională sau în echipe mari din Europa.

Cariera de fotbalist se construiește cu trudă, ambiție și cu o strategie pe termen mediu. Cariera presupune un obiectiv realist, strict dependent de calitățile fizice și de talentul înnăscut. Cariera presupune resurse disponibile, mai ales inteligență și performanță fizică. Cariera de fotbalist înseamnă autoevaluare pentru a corecta orice eroare din jocul precedent. Cariera înseamnă autocorecție bazată pe autoexigență de înalt nivel. Cariera de fotbalist presupune efort, disciplină și mai ales un mod conștient de a vedea ziua de mâine. Cariera necesită sacrificii, căci strălucirea pe teren nu înseamnă a fi gras, nu înseamnă a gâgâi, nu înseamnă a temporiza din lipsă de resurse sau a fi depășit de sarcinile postului. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizarea de dinainte de meci, ci muncă pe teren în cele 90 de minute până la epuizare. Cariera de fotbalist  înseamnă depășirea limitelor pe teren și nu în afara lui prin baruri și cu femei. Cariera nu înseamnă invidie, ci lucru în echipă, respect necondiționat purtat colegilor și disciplină conștientă. Cariera nu înseamnă autodistrugere prin beții, nopți nedormite și droguri. cariera de fotbalist presupune a urma modele adevărate și nu falsuri care nu duc niciunde.
Cariera de fotbalist este o chestiune extrem de mult râvnită de puștime și de părinții foarte ambițioși, fără ca mulți să înțeleagă despre ce este vorba, mai ales că dintr-o sută de începători fac carieră doi-trei, iar din 100.000 de jucători pe teren unul-doi devin mari fotbaliști. Foarte mulți mimează interesul pentru cariera de fotbalist, fără a-și da osteneala în vreo direcție, mai ales în ceea ce privește munca la antrenamente.. Lipsa de realism duce spre ratări zgomotpase dintre cele mai jenante și spre regrete dureroase. În fotbal apar prea mulți ratangii, prea mulți care ies din fotbal înainte de a intra..

(28 martie 2018)

Cariera de ...

Cariera de student

Cariera de politician

Cariera de borfaș

Cariera de profesor

Cariera de informator

Cariera de programator

Cariera de doctor

Cariera de amant

Cariera de escroc

Cariera de turnător

Cariera de ofițer

Cariera de avocat

Cariera de burlac

Cariera de pianist

Cariera de dirijor

Cariera de actor

Cariera de cântăreț

Cariera de slugă

Cariera de succes

Cariera de model

Cariera de arhitect

Cariera de fotbalist

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre carieră. Toată lumea visează să facă o carieră, bineînțeles de succes. În opinia mea, a face o carieră înseamnă:

- a învăța o școală,

- a profesa o meserie,

- a avea succes,

- a străluci,

- a fi mulțumit,

- a fi recunoscut, 

- a fi solicitat.

Cariera se construiește. Cariera presupune un obiectiv realist. Cariera presupune resurse disponibile. Cariera înseamnă autoevaluare. Cariera înseamnă autocorecție. Cariera presupune efort. Cariera necesită sacrificii. Cariera înseamnă dăruire. Cariera nu înseamnă epuizare. Cariera nu înseamnă depășirea limitelor. Cariera nu înseamnă invidie. Cariera nu înseamnă autodistrugere.

(28 martie 2018)

carieră, muzică, informatică, sport, inginerie, artă, știință, ciclu, autoevaluare, corecție

Oameni fără calificări

Observ că s-au schimbat mult lucrurile față de ceea ce știam eu în zona calificărilor. Acum sunt ambalate în denumiri sofisticate activități care aparent presupun cunoștințe complexe și durate prelungite de obținere a unei calificări. În realitate lucrurile nu stau așa pentru că respectivele nu sunt profesii, nu sunt meserii, ci numai denumiri luate de la numele locurilor de muncă. Cel care pune marfa în rafturile unui supermarket are musai o denumire care în limba engleză sună bine, arranger products, dar pentru a ocupa acel job trebuie numai un curs de trei zile cel mult, unde se învață:

- unde se pun mărfurile;

- cum se manipulează mărfurile;

- ce prețuri se asociază;

- comportamentul cu clienții;

- supraveghere stocuri în raft;

- menținerea ordinii și curățeniei.

Acum noi cei obișnuiți cu meseriile de mecanic auto, de strungar, de profesor de geografie, de medic, de arhitect, acceptăm cu dificultate că există și oameni care aduc pizza acasă cu motoscuterul, care fac reclamă pe străzi împărțind futurași. Ne vine greu să acceptăm că există DJ, că cluburile au nevoie de animatoare și că stripteusele sunt și ele celecare fac viața frumoasă altor semeni ai noștri, cum tot așa striperii fac viața agreabilă unor doamne.

Nu mai trebuie să vedem calificările în modul îngust de dinainte de 1989, cu mulți ani de școală, cu eforturi mari de a promova tot felul de examene. Se vede că oamenii au posibilități nenumărate de a trăi și altfel, onorabil, cu bani suficienți, dar făcând lucruri despre care în trecut nici prin cap nu ne trecea că s-ar face pe la noi. Noi vrem să ni se aducă frigiderul la ușa apartamentului, noi vrem să ni se spele autoturismul bec, dar toate acestea trebuie făcute de cineva. Pentru aceste activități trebuie forță, tinerețe și voința de a le face. Țara noastră a avut numai activități și profesii într-o listă prea puțin diversificată. Acum există cu totul altă viziune și de aceea nu trebuie să ne mire prea mult că apar denumiri de joburi și de posturi cu totul neobișnuite. Oameni fără calificări sunt cei care ar trebui să facă niște lucruri foarte bine astfel încât clienții să fie mulțumiți. Lumea a evoluat și lucrurile stau altfel. Nu mai sunt ca acum 30 sau 40 de ani, căci oamenii au alte nevoi. Serviciile au căpătat o altă pondere în viața noastră. Vrem confort, vrem calitate, vrem reducerea timpului de așteptare la orice plată sau achiziție. Toate astea se fac de către oameni.
Este important ca persoanele care ocupă acele poziții în organizații să aibă fișe ale posturilor bine definite și respectivii să facă bine ceea ce scrie acolo. Eu prefer unui strungar prost sau unui mecanic neîndemânatic, un hair stylist priceput, care de fapt este clasicul frizer și un pic mai mult decât ceea ce știam noi.

Nu trebuie să-i considerăm pe cei fără studii și diplome academice ca fiind fără calificări, ci trebuie să-i evaluăm strict după ceea ce fac ei și mai ales, după gradul în care noi suntem mulțumiți.

(02 septembrie 2017)

Rezultatele de la Bacalaureat

S-au afișat rezultatele de la examenul de bacalaureat. &1,4% dintre cei care s-au prezentat la toate problele de BAC au obținut note care asu dat o medie peste 6, ceea ce i-a făcut să fie declaratți promovați. Este o rată de promovabilitate destul de bună, dar mult mai slabă dacă ne gândim că pe vremea lui Ceaușescu acea rată de promovabilitate bătea spre 90%. Față de BAC-ul de pe vremea lui Daniel Funeriu când promovabilitatea nu depășea 60%, acum este o situație bună, zic unii, foarte bună, zic alții, mizerabilă, zic eu pentru că BACul azi este:

- neconcludent;

- bazat pe memorare;

- nu dă nimic absolventului;

- prea subiectiv;

- cantitativ;

- bizar;

- neomogen;

- necomparabil;

- aleator.

Am și eu câteva întrebări nevinovate:

- au mai funcționat camerele video în clase?

- au fost respectate procedurile;

- care a fost comportamentul profesorilor supraveghetori?

- s-au mai strâns bani pentru comisiile de BAC?

- cât exigente au fost comisiile de la oral?

- cum se explică numărul graznic de mare al contestațiilor?

- de ce sunt 10 licee cu zero promovați de BAC, când 10 e nota maximă?

Nu aștept niciun răspuns pentru că eu știu răspunsurile reale și nimeni și nimic nu mă va convinge că atît timp cât în învățământ:

- salariile sunt mizerabile,

- suplinitorii sunt peste 30%,

- nu sunt uniforme obligarorii,

- memorarea este fundamentul,

procentul de 71,4% de promovabilitate are vreo relevanță reală. Când liceul îi va da absolventului o meserie solidă, când îl va învăța pe elev să fie om, să gândească, să aibă atitudine și determinare, să știe acesta clar care îi va fi parcursul, fără a fi în bătaia vântului, atunci chiar și 50% rată de promovabilitate va reprezenta altceva decât o cufră oarecare. Numai faptul că sunt 42.000 de contestații, adică 10% din notele de la teze sunt considerate de elevi ca nefiind corect acordate, spune foarte mult. Pe de o parte se acceptă ideia că unii dintre corectori au fost subiectivi. Sunt și situații în care elevii nu știu să se aprecieze. Să nu uităm că aceste contestații nu au fost depuse de elevi pur și simplu, ci de elevi asistați de părinți sau de meditatorii. Vor fi ți surprize, dintre cele mai colorate, când note mari vor deveni minuscule, dar și în cazul în care note mici vor deveni mari sau umflate strategic și neîntâplător, firește, dacă.

(06 iulie 2017)

Ce fac culturiștii după ce încheie cariera competițională

România a dat mari culturiști de-a lungul anilor și aici mă gândesc la Florin UCEANU, Costica CĂILEANU, Constatin Lazăr, Petru CIORBĂ, Dragoș POPESCU, Nicolae GIURGI, Attila KATONA, Tiberiu HORVATH, Cristian MIHĂILESCU, Mircea SIBICEANU, Constantin BEBEȘELEA, Eugen KANTOR, Petru MOJA, Emeric DECLZEG, Răzvan ARITON, Dumitru NEAG și mulți, mulți alții.

După încheierea carierei sportive, care la unii dintre culturiști este până în 40 de ani, dar la alții ajunge să se prelungească până în 50 de ani, își desfășoară activitatea ca:

- manageri de săli de fitness-culturism destinate publicului larg;

- antrenori personali , având certificate de a profesa o astfel de activitate;

- proprietari de săli, în cazul în care o afacere anterioară le permite un astfel de demers;

- autori de cărți și de materiale sportive în reviste de specialitate;

- antrenori în cluburi sportive care pregătesc culturiști de performanșă;

- arbitri pentru competițiile mari de culturism;

- organizatori de mari competiții de culturism private;

- funcționari sau personal de execuție în alte domenii.

Observ că nu este creat un context adecvat care să pregătească dezvoltarea culturiștilor pentru ce va urma după încheierea activității competiționale, ceea ce generează o serie de neajunsuri pe toate planurile. Am văzut sportivi care și-au luat viața în piept în zona dezvoltării de mici afaceri, ceea ce a presupus învățarea pe cont propriu a nenumărate reguli specifice mediului de afaceri nu prea corect de la noi. Este important că marea majoritate a marilor glorii din culturism și-au găsit rostul, cu greu, dar și l-au găsit și reușesc muncind tot atât de greu ca în vremea când se  pregăteau pentru a participa la competiții, să-și câștige existența în condiții cât mai decente. La noi nu există cultura prezentărilor, a demonstrațiilor sau a întâlnirilor cu marile glorii. Nu există la noi nici cultura posterelor cu autografe, ceea ce ar aduce venituri importante marilor culturiști. În alte locuri, marii culturiștii sunt invitați la:

- simpozioane;

- concursuri în jurii;

- lansări de cărți despre cilturism;

- emisiuni tv;

- spectacole de varietăți;

- realizarea de reclame;

- a juca în filme.

Probabil în anii care vor veni și la noi această cultură se va dezvolta și culturiștii vor avea locul lor bine definit după terminarea carierei competiționale. Un lucru este important în toată această evoluție: să nu se piardă experiența acumulată în atâțea ani de generații de culturiști, căci aceasta este una din marile averi ale acestui sport de la noi.

(25 ianuarie 2017)