Showing posts with label familie. Show all posts
Showing posts with label familie. Show all posts

Sunday, July 9, 2023

Decăderea familiei tradiționale

Cu toate eforturile făcute de statele democratice, declinul familiei tradiționale, formate prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie nu a fost nici pe departe oprit. Cauzele sunt multiple și doar un studiu temeinic și niște concluzii la fel de temeinice, vor duce la luarea de măsuri care să oprească acest declin.
Condițiile economice dificile joacă un rol decisiv în accelerarea declinului familiei tradiționale, declin care se concretizează prin numărul vizibil mai mic de căsătorii care se încheie între un bărbat și o femeie, căci tinerii au alte priorități înainte de a se căsătorii.
Problemele de carieră ale partenerilor sunt cele care fac să scadă numărul de căsătorii, întrucât căsătoria devine în multe cazuri o frână în dezvoltarea personală, mai ales la început de drum profesional, când concentrarea pe muncă este esențială și prin căsătorie, nivelul de concentrare pe muncă se reduce drastic.
Acceptarea concubinajului ca formă reală de relație dintre un bărbat și o femeie într-o societate modernă, în care independența financiară a partenerilor este un criteriu de conviețuire pe principii rezonabile.
Identificarea de forme flexibile de relaționare între un bărbat și o femeie, incluzând chiar și relațiile bazate pe beneficii reciproce, fără condiționări pe termen lung și cu minimizarea consecințelor care să crească dependența dintre parteneri sau s-o fixeze permanent.
Acum exigențele bărbaților și ale femeilor s-au mutat pe alte planuri și formele moderne de conviețuire fac să fie mult mai stabile cuplurile bărbat-femeie unde actul de la starea civilă, comparativ cu cuplurile care se destramă după perioade relativ scurte de trecere prin instituția căsătoriei.


(09 iulie 2023)

Thursday, July 6, 2023

#REZIST: violența adolescenților

Pe posturile de televiziune văd tot felul de așa-ziși specialiști în educație, în psihologie, în sociologie sau în orice alt domeniu, care vin, își dau cu părerea, spun tot felul de chestii citite și memorate din cărți, dar din care nu rezultă că ar avea vreun pic de experiență și ceea ce este și mai important din punctul meu de vedere, fără a arăta că au obținut și rezultate concrete în practicarea profesiei.
Toți explică violența adolescenților în fel și chip, fără a scoate o vorbă că sistemul educațional și familia au eșuat în derularea procesului de formare a adolescenților. Să nu uităm nicio clipă modul ridicol în care a reacționat societatea pe durata pandemiei, societate care a fost luată prin surprindere în anul 2020 la începutul pandemiei și a trebui să se treacă de la învățământul în clasă la învățământul online.
Cine a avut curiozitatea să citească legea învățământului mioritic, a văzut că acolo erau scrise clar lucrurile ce trebuiau făcute în direcția dezvoltării proceselor de e-Learning în școli, numai că toate costă și pentru cenușăreasa numită Educație niciodată nu s-au găsit bani pentru a derula proiecte naționale de informatizare și pentru crearea acelei baze naționale cu lecții pentru toate clasele învățământului preuniversitar.
Nu aș fi scris acest articol dacă nu ar fi apărut acel caz de violență extremă de la Craiova în care a fost implicat un puști de 17 ani provenind dintr-o familie de nivel ușor peste medie, exact așa cum s-a întâmplat cu puștiul din Serbia, devenit cel mai tânăr criminal în serie din istoria umanității.
Am scris despre colectivitatea #REZIST care solicită resetarea unor domenii din societate, din care educația este unul dintre ele. Dacă se va continua cu o școală pe care elevul o urăște pentru că nu satisface nevoile ei, îndepărtarea adolescenților de școală datorită enormelor frustrări care apar la aceștia, surprizele vor fi și mai mari în comparație cu ceea ce vedem acum. Societatea sau mai corect adulții uită că elevii au la dispoziție tablete, telefoane inteligente și acces la cele mai variate resurse de informare și de formare subtilă și eficientă de pe Internet.
Îmi aduc aminte de un banc: se zice că Elena CEAUȘESCU a trecut prin Piața Amzei și a văzut multă lume la coadă la unul dintre magazinele care vindeau produse alimentare. A întrebat de ce stă lumea la coadă și cineva din suita ei i-a zis că lumea așteaptă o paradă de modă care va avea loc peste câteva ore. Ca să nu mai stea lumea în picioare, s-au adus bănci acolo, în fața magazinului alimentar. Bancul îmi arată ce înseamnă să nu se lucreze la cauză, ci la efect. Și în cazul violenței adolescenților, problema este mult mai încurcată decât am crede. dacă pornim studiul ei cu idei preconcepute și căutăm vinovați, nu facem altceva decât să batem pasul pe loc. Școala și familia au rămas mult în urma fenomenelor care se întâmplă cu adolescenții care accesează rețelele de socializare parcă specializate pentru ei. Ar trebui studiate acele rețele de socializare, pentru a-i cunoaște mai bine pe adolescenți și abia după aceea trebuie văzute schimbările pe care trebuie să le opereze școala și familia, pentru a se adapta cerințelor actuale ale adolescenților, care nu se mai regăsesc în structurile anchilozate ale școlii bazate pe memorare și în mediul familial anacronic datorită accentuării neconcordanței dintre relațiile dintre adolescenți și părinții lor, pe fondul lipsurilor înregistrate de adolescenți, care au anumite aspirații, pe care familia și școala nu au capacitatea de a le permite atingerea lor, nu din lipsa de resurse, ci din lipsa capacității de adaptare atât a școlii cât și a familiei.
Puneți adolescenții să târască zilnic trolere de 15 Kg cu tot felul de troace spre școală și de la școală, cereți-le teme de vacanță, puneți-i pe adolescenți să rezolve zilnic câte 30 - 40 de exerciții la matematică, ascultați-i cum recită rezumate și lecții memorate fără să înțeleagă o iotă din ceea ce vorbesc și veți avea tabloul complet al adolescenților dintre care se vor desprinde câțiva care vor face cele mai teribile grozăvii din panoplia actelor de violență. Acest mod bizar de a concepe o falsă societate a performanței, este izvorul sigur al violenței adolescenților care au devenit de nestăpânit în Franța și nu numai.

(06 iulie 2023)

Monday, June 26, 2023

#REZIST: trecerea de la famile la grupul de-a valma

Când am văzut că a eșuat referendumul de modificare a articolului 48 din constituție care a avut loc în zilele de 6 și 7 octombrie 2018, mi-am pus problema că doi adunat cu doi în problema familiei formată din bărbat și femeie, nu mai fac patru și s-a creat premisa pentru orice evoluție, căci una este să declari ceva și cu totul altfel stau lucrurile când este vorba de practica socială. S-au strâns 2,6 milioane de semnături care erau de acord cu realizarea referendumului. Referendumul a fost un eșec și faptul că din 18.260.281 de cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la vot 3.857.308 cetățeni care reprezintă 21,1% din persoanele cu drept de vot spune multe, inclusiv că populația este destul de flexibilă în ceea ce privește chestiunea legată de articolul 48 din constituție. Se observă că 2,6 milioane de oameni care au propus acel referendum sunt numai 68% din c ei care s-au prezentat la vot. Este și mai trist că doar 10% din populația cu drept de vot s-a prezentat la urne fără să fi semnat propunerea de declanșare a referendumului.
Trebuie definit grupul de-a valma, adică acea comunitate care trăiește laolaltă, după reguli stabilite, în care indivizii au poziții acceptate, în care ierarhiile există și între care există relații, de  asemenea, acceptate între indivizi. Trecerea de la familia tradițională formată dintre un bărbat și o femeie, la familia de tip #REZIST este un proces extrem de complex și de lungă durată, căci între a crea omul nou de tip #REZIST și a crea comunitatea de indivizi de tip #REZIST există o corelație foarte strânsă. Educația joacă un rol cu totul special, căci dacă crearea omului nou în comunism avea la vază spălarea creierului prin îndoctrinarea oamenilor cu ideologia comunistă radicală, este greu de crezut că omul nou de tip #REZIST va fi creat prin conștientizarea fiecărui individ că drumul lui este acela pe care doctrina #REZIST îl definește. Schimbarea matricei națiunii este o chestiune cu mult mai complexă și oamenii nu au ajuns la nivelul modificărilor de natură informațională de la nivelul celulei umane, pentru a garanta că schimbarea matricei poporului este o realitate care se face în doi timpi și trei mișcări.
Chiar dacă există digitalizare, nimeni nu garantează că toată lumea urmează regulile digitalizării. Așa cum există popoare izolate care trăiesc acum în comuna primitivă, paralel cu evoluția societății în direcția #REZIST vor exista mulți ani de aici înainte toate formele de organizare socială, chiar dacă grupurile de-a valma vor avea o pondere  cât de cât importantă de care restul populației să țin ă seama și până a forma o majoritate, majoritatea existentă, clasică, să le ofere ceva drepturi. Vedem cât de greu se mișcă lucrurile cu drepturile celor din comunitatea LGBT, încât să credem că societatea va depăși conservatorismul și va accepta grupurile de-a valma deja este un scenariu de SF. Să nu uităm că în cadrul unor secte se exersează astfel de structuri și doctrina #REZIST ar trebui să fie mult mai bine dezvoltată, iar capitolul organizării sociale să fie detaliat. Micile chestiuni spuse în public cu părinte_1 și părinte_2, chestiunile de educație sexuală timpurie ca și aspectele legate de gen sunt insuficiente pentru a clarifica tipurile de grupuri pe care le identifică doctrina #REZIST în ceea ce privește dinamica societății, căci de la vorbă la faptă nu numai că este drum lung, dar există meandre și obstacole cărora doctrina trebuie să le găsească soluții, fără să fie nevoie de acele sacrificii pe care oamenii le-au traversat în Evul Mediu.
Nici părinții comunismului nu au oferit detalii și când au trebuit să construiască noua societate au fost puși în fața unor probleme extrem de dificile, iar soluțiile improvizate au dus la compromiterea noii societăți, căci între vorbele frumoase în care era ambalat comunismul și realitățile de c-c-t din societate distanța era mai mare decât de la Pământ la Lună. Riscul de a se repeta greșeala aceasta și în cazul societății #REZIST nu este de neglijat și expunerile măcar la nivel teoretic trebuie să fie dezvoltate. Dacăse va vorbi de grupul condus de masculul ALFA, dacă se va vorbi de grupul cu nenumărați masculi ALFA, dacă se va vorbi despre grupul structurat dinamic și aleator, sunt numai ipoteze. Teoreticienii #REZIST trebuie să se pronunțe, iar noi, vulgul, să luăm notițe și să băgăm la cap numai.





(26 iunie 2023)

Sunday, August 29, 2021

Noul vocabular

Toată lumea știe că în vocabular cuvintele mama și tata au origine în capacitatea bebelușului de a comunica. El articulează cu ușurință ta-ta și ma-ma. Să nu creadă nimeni că mama și tata sunt niște cuvinte construite prin punere în corespondență a unor obiecte, ființe și fenomene sofisticate, uneori construcții raționale. Sunt simpla punere în corespondență a cuvintelor ma-ma cu ființa care alăptează și ta-ta cu ființa care vine și face gesturi reținute.
Acum, cu părinte-1 și părinte-2 lucrurile sunt ceva mai nuanțate, deși nu imposibil de explicat, având în vedere tendințele care se manifestă în lumea modernă, deși tot ce se întâmplă nu se dovedește a fi purtător de progres, căci progresul are cu totul alte resorturi, nu cele din zona familiei și nici din zona proprietății. Trebuie recunoscut eșecul comunismului ca generator al proprietății comune, știută fiind înclinația nativă, genetică, spre posesie și lăcomie a ființei umane.
Dacă se vorbește de părinte unu, prescurtarea ar fi PAU, iar pentru părinte doi, prescurtarea ar fi PAD. Rămâne de văzut vârsta la care un bebeluș va spune PSU și PAD, iar dezamăgirea nu va fi mică, știut fiind faptul că undeva pe la șase sau șapte luni bebelușul zicea ta-ta sau ma-ma.


(30 august 2021)

Wednesday, March 28, 2018

Intrarea în facultate


Intrarea în facultate înseamnă primul pas în carieră. Alegerea facultății o fac:
- părinții,
- tinerii în cauză,
- societatea,
- și și.
Eu mi-am ales singur facultatea, căci structural vorbind niciodată nu am acceptat să se bage cineva în ciorba mea. Era și un context special căci eram 5 copii. Când este un singur copil la părinți, aceștia îi programează cariera, să devină exact ceea ce ei nu au devenit sau să fie exact copie la indigo a lor. O familie de medici vrea ca odrasla musai să devină medic. O familie de avocați vrea ca odrasla să se facă avocat. O familie de actori vrea ca odrasla să-i calce pe urme, deși talentul nu se transmite ereditar.
În opinia mea, intrarea în facultate este momentul care definește viața unei persoane. O alegere bună este eact cea care duce spre o carieră de succes. O alegere greșită este calea sigură spre insucces, spre ratare și spre insatisfacții în cascadă. Am cunoscut tot felul de situații.
Am cunoscut tineri care i-au urmat orbește pe părinții și au fost toată viața niște nefericiți.
Am cunoscut tineri care și-au urmat visul și au avut realizări și satisfacții enorme.
Am cunoscut tineri care au ales greșit facultatea, după care s-au dus la o alta unde au făcut carieră.
Am cunoscut tineri care au făcut și ceea ce au vrut părinții dar și ceea ce au dorit ei, deci două facultăți și nu au profesat pe niciuna, căci ambele nu au răspuns așteptărilor lor.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate doar pentru a avea o diplomă.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate din ambiție, să demonstreze altora că ei sunt în stare.
Am cunoscut tineri care au făcut mai multe facultăți care nu aveau legătură una cu alta.
Am cunoscut tineri care au început nenumărate facultăți fără să le termine vreodată.
Viața este complicată și în opinia mea, o facultate, cine o începe, s-o facă pentru a profesa meseria în care se califică. Orice altă abordare este în opinia mea o mare eroare, un timp pierdut. Diploma nu are nicio valoare dacă ea nu are corespondent în munca de zi cu zi. Cel ce se laudă cu ea, greșește.
Intrarea în facultate este momentul crucial din viața unui tânăr. Nu prea văd utilitatea de a începe o facultate la peste 40 de ani. Nu înseamnă că un adevărat profesionist musai să aibă facultate. Cunosc oameni de excepție în meseria lor care nu au facultate și pentru care respectul meu este tota., tot așa cum cunosc tipi cu facultate și cu doctorat pe care nu doau nici doi bani.




(28 martie 2018)


Intrarea în mocirlă


Intrarea în mocirlă este apanajul unora care știu ceea ce este aceea mocirlă și au o mare plăcere de a se bălăci în ea. Se trăiește bine stând în mocirlă, căci de multe ori minciuna, delațiunea, furtișagul, șpaga și traficul de influență aduc avantaje rapide și fără efort. Sunt oameni parcă predestinați să intre în mocirlă fără să regrete, dar atunci când o dau în bară se tânguie și se dau cu capul de pereți, dar nicio clipă nu recunosc că le-a mers bine tot timpul înainte de a fi descoperiți că erau în mocirlă și că sunt scoși temporar de acolo.
Intrarea în mocirlă este pentru unii singurul mod de a câștiga mulți bani prin nemuncă, riscând din ce în ce mai mult, până când ghinionul îi întâlnește și-i execută la rece și nemilos. Degeaba ei se miră și se tăvălesc pe jos de regrete, dar au știut la ce se expun. Le-a plăcut și gândul lor nu este la a trece la lucruri normale, obișnuite, ci la cum s-o ia de la capăt, dar la o scară cu mult mai mare.


(28 martie 2018)


Intrarea în bucluc

Intrarea în bucluc nu este un lucru greu de realizat, căci buclucul este la tot pasul. Cel ce nu face evaluări corecte, intră în bucluc. De regulă intră în bucluc cei care se supraevaluează și care cred că estimează că vor dispune în viitor  de resurse cu mult mai mari decât acestea vor fi în realitate. Decalajul care s-a creat, evident îi bagă în bucluc, căci nu mai au resurse:
- să continue o construcție,
- să plătească rate,
- să se achite de datorii,
- să termine ceea ce au început.
Am văzut mulți care au intrat în bucluc atunci când au antamat cheltuieli cu mult mai mari decât resursele lor disponibile sau care ar fi fost de antrenat de la cunoscuți. În momentul în care din lipsa resurselor se apelează la credite sau la cămătari, atunci omul intră în bucluc. Se intră în bucluc atunci când omul:
- fură,
- minte,
- jefuiește,
- violentează,
- păcăleșyte,
- trafichează,
- împrumută,
- fraudează.
adică face lucruri nesăbuite care în niciun caz nu-i aduce liniștea. Noi avem proverbul că înainte de a tăia o stofă, croitorul trebuie să măsoare de 10 ori. Și la noi tot așa este. Înainte de a face un ceva, trebuie să facem analize, să vedem riscurile și știind că sunt lucruri care nu se fac, să nu le facem.
Intrarea în bucluc pare pentru unii că este mâna destinului, deși totul era previzibil și de evitat. Numai că omul se riscă și nu de puține ori mai și reușește, ceea ce-l determine să riște din nou și se miră când nu-i reușeșete. El dă vina pe forțe exterioare, deși totul este datorită a ceea ce a făcut și el știe că nu a făcut bine.




(28 martie 2018)


Intrarea în pușcărie


Intrarea în pușcărie acum este act de eroism. Văd tot felul de corupți care se perindă pe la televizor și fac pe victimele sau pe eroii. Este de-a dreptul jenant nu pentru ei, ci pentru o societate care nu-i pune la punct. Ei acuză justiția că a fost nedreaptă cu ei și că au făcut pușcărie pe nedrept. Sunt multe întrebări de pus, dar multe lucruri sunt foarte clare, din moment ce niciunul nu a făcut pușcărie că a furat o pâine că îi mureau de foame copilașii sau o jucărie s-o dea la copilaș.
Intrarea în pușcărie este privită la noi ca spectacol la care ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse să fie arse pe rug în piața publică, acum se aplaudă, se zăngăne cătușe și ca și atunci, lumea se bucură, în primitivismul ei.
Pușcăria și-a pierdut demult caracterul educativ, ea fiind un fel de loc de păstrare, din moment ce hoții rămân cu bani mulți și în pușcărie unii au dreptul de a trăi chiar în lux, cu telefoane mobile, cu posibilitatea de a cheltui și mai ales, cu speranța de a mai jupui și statul prin câștigarea unor drepturi la CEDO, căci nu li s-au respectat oarece drepturi.



(28 martie 2018)


Intrarea în partid

Intrarea în p,
artid ar trebui să fie un act de maturitate, de dăruire și mai ales de înțelegere a diferențelor dintre doctrine. În realitate nu este așa. Oamenii intră în partide doar de a-și rezolva probleme care nu se rezolvă altfel decât prin decizii politice. Decizia politică înseamnă:
- poziție în partid,
- forța în partid,
- telefonul dat,
- influență,
- subiectivism,
- neperformanță,
- abuz,
- ton ridicat,
- slugărnicie,
- lingușeală,
- avantaje.
Pe vremea comuniștilor intrarea în partid însemna selecție acerbă și mai ales muncă și mai puțin avantaje. Acum partidul înseamnă:
- funcții,
- bani,
- vizibilitate,
- putere,
- funcții.
Cine nu are o meserie pe care să se bizuie găsește în a intra în partid singura modalitate de a-și asigura un serviciu, un salariu și mai ales de a promova atât timp cât cei care sunt la putere fac parte din partidul respectivului. Apoi, dacă respectivul partid intră în opoziție și protejatul întrî într-un con de umbră. Nu pleacă pentru că rotirea cadrelor nu este radicală dinteama că la următoarele alegeri roata se întoarce. Eu i-am sfătuit pe tinerii informaticieni cu care am mai discutat una-alta, să nu intre în partide decât după 40 45 de ani și numai după ce au o situație bine stabilită pentru a nu deveni anexele unor nefericiți sau slugi la alții și mai nefericiți ca să nu spun nepregătiți.


(28 martie 2018)