Sistemul educațional și fondul de la BAC

Am fost ani în șir președinte de comisie la BAC și până a merge președinte la un liceu din Alexandria, nu am știut că există fond strâns de comitetul de părinți de pe liceu, pentru comisia de la BAC. Eu mergeam să beau un Coca Cola de la o braserie de la parterul unui hotel din Alexandria. Într-o zi, barmanița m-a întrebat dacă eu sunt președintele de comisie de BAC de la liceul X. I-am răspuns afirmativ și femeia a fost siderată. M-a întrebat:

- Cum, dumneata, vii să bei Coca Cola de la mine, când acolo s-au cumpărat lăzi de Coca pentru comisie?

I-am explicat că eu dacă vreau o cafea, mi-o cumpăr de la o cafenea, dacă vreau să beau o sticlă de Coca Cola vin la ea, iar dacă vreau să mănânc ceva merg la un restaurant ceva mai departe de hotel.

Cei din liceu au înțeles imediat că noi vom colabora, dar numai în sensul pe care mi l-am dorit eu și nu altfel. Am văzut acolo multe grozăvii, dar m-am comportat ferm și mulți nu au avut loc de întors, ceea ce zic eu, a făcut ca examenul să nu aibă dimensiuni caricaturale cu copiat, cu perturbări ale notelor și mai ales cu răsturnări absurde de situații.

Când oamenii au înțeles mesajul, atmosfera s-a detensionat. Am sesizat că nu au mai circulat platouri cu sandvișuri, furnicarul a dispărut spre sălile de corectură, iar sobrietatea a crescut ca nivel. Era dovada că spiritul ce trebuie să însoțească un examen de BAC s-a instalat. Țin să spun că după un timp, au venit profesori din liceu sau de la comisii, bucuroși că aveau câmp liber să-și facă meseria. Erau și persoane triste în liceu, iar tristețea lor se accentua în momentele în care se gestionau subiectele de la scris, iar tezele erau astfel manevrate exact așa cum se făcea în ASE pe vremea comunismului, pentru a fi excluse orice tentative de fraudă.

Nu știu la ce a mai folosit acel fond suculent de BAC din moment ce promisiunile erau foarte departe de realitate. Știu numai că în anii trecuți lucrurile fuseseră cu totul altfel. Unii regretau serile stropite cu licori la miros de grătare dintr-o anumită zonă mai izolată a Alexandriei, tot din fondul de BAC.

Zic și eu ca Ion Creangă: Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la examenele de BAC, mă gândesc că am întâlnit și elevi foarte buni și profesori minunați, pentru care fondul de BAC reprezintă un ceva care a devenit o piatră legată de picioare și care duce spre străfunduri mocirloase.

Fondul de la BAC nu va dispare niciodată, pentru că lumea zice că este omenește să se ofere comisiei care muncește din greu, o acadea, o măslină. Ce grozav ar fi dacă toți membrii comisiei de BAC ar primi indemnizații consistente de la stat. Evident, nimeni n-ar mai zice să dea bani pentru comisie, căci comisia are suficienți bani. Ar scăpa toată lumea de umilințe.

(20 martie 2017)

Sistemul educațional și fondul clasei

De când mă știu, învățământul tot comunist a rămas, pentru că minciuna este în el la ordinea zilei. Se zice că școala primară e gratuită că părinții nu trebuie să dea bani. Și totuși, pe durata celor opt ani, părinții bagă mâna în buzunar vârtos să alimenteze tot felul de cheltuieli, care mai de care mai bine justificate de jefuitori, care se autointitulează administratori de fonduri, fie că sunt dintre părinții șmecheri, fie dintre dascălii hrăpăreți. N-am s-o uit pe învățătoarea maea Maria D. care a colectat câte doi lei să ne cumpere ea caiete speciale de citire și a dispărut cu banii, adică cu 60 de lei.

Acum mă voi ocupa de fondul clasei. Fondul clasei se contituie din sume fixe stabilite după algoritmi numai de o mână de șmecheri știuți, sume pe care părinții elevilor trebuie să le dea, nu să le ofere. Nu este vorba de ceva benevol, ci obligatoriu, căci se formează un grup de presiune, de convingere a celorlalți. Se supune la vot și banii trebuie dați. Inițial, se zice că banii se cheltuies pe lucruri absolut necesare, că vor exista bonuri, facturi, adică acte justificative. În timp peste 70% acte ioc. 

Banii din fondul clasei sunt folosiți pentru achiziționarea de:

- perdele la clasă, căci cele existente nu sunt reprezentative;

- draperii pentru a-i feri pe elevi de soarele dogoritor la iernii;

- învelitori pentru bănci pentru a proteja hainele elevilor;

- crete colorate și markere de scris pentru orele de biologie, geometrie și fizică;

- videoproiector propriu clasei pentru a face învățământ modern;

- hârtie igienică multistrat, parfumată și mătăsoasă;

- materiale necesare curățeniei săptămânale generale a clasei;

- diferite cadouri pentru profesori de Crăciun, în martie sau zile aniversare;

- servicii cu ocazia organizării de serbări ale clasei.

Chestia cu perdelele este interesează, căci din comunism se păstrează conceptul de reciclare prin interschimb. Adică se zice că se cumpără, dar de fapt învățătorii interschimbă între ei la început de an și în acest fel, legea conservării materiei capătă o formă concretă, generalizabilă, deși bietul Antoine Lavoisier, cel ghilotinat în 8 mai 1794, a zis că este lege universală.

În opinia mea:

- se impune legalizarea acestui fond al clasei și stabilirea modului de utilizare;

- eliminarea mitului de învățământ gratuit, căci în realitate nu este așa;

- fondul clasei este un business profitabil, dar nu pentru elevi.

Oricum, fondul clasei diferă de la zonă la zonă, de la structura profesională a păritnților de elevi din clase. Pe vremea comnusmului, una era fondul clasei unde părinții erau proletarieni și alta este acum fondul clasei în democrația originală cu despoți înțelepți unde puștimea umblă îmbrăcată în Prada, Boss, Nine West, Tommy Hilfiger, Chanel, Dior, Karl Lagerfeld, Giorgio Armani, Yves Saint-Laurent, Bugatti, Cesare Paciotti, Diana Gallesi, Dolce & Gabbana, Escada, Elisabetta Franchi, Freeman T. Porter sau telefoanele lor sunt placate cu platină și au și câte un banal diamănțel. Karl Lagerfeld, Giorgio Armani, Yves Saint-Laurent, Bugatti, Cesare Paciotti, Diana Gallesi, Dolce & Gabbana, Escada, Elisabetta Franchi, Freeman T. Porter. Vai de sărăntocii care nimeresc întâmplător într-o astfel de clasă, pentru că sunt izolați imediat și singuri trebuie să-și ia tălpășița.

Despre fondul clasei se va vorbi mult și bine, vor ridica oamenii din umeri, iar directorii de școli vor invoca faptul că nu este problema lor, ci inițiativele părinților plini de entuziasm și optimism, n-au cum să fie stopate, din moment ce contribuie la bunul mers al școlii.

(20 martie 2017)